Știri
Știri din categoria Externe
Escaladarea din sudul Libanului și tensiunile din Strâmtoarea Hormuz cresc riscul de șocuri pe rutele energetice, în timp ce Washingtonul așteaptă răspunsul Teheranului la un plan american de încheiere a războiului, aflat în ziua 72, relatează Al Jazeera.
Israelul a lovit sâmbătă cel puțin 24 de persoane într-un val de atacuri în Liban, deși un armistițiu intrat în vigoare luna trecută „pare să se mențină” între Iran și SUA, în pofida unor ciocniri navale în apropierea Strâmtorii Hormuz. Avioane israeliene au vizat peste 10 localități din sudul Libanului, iar armata israeliană a anunțat că a lovit în weekend peste 40 de „situri de infrastructură” aparținând Hezbollah.
Pe fondul acestei dinamici, SUA așteaptă răspunsul Iranului la cea mai recentă propunere de a pune capăt războiului SUA–Israel împotriva Iranului. Președintele american Donald Trump a spus vineri târziu că se aștepta să primească răspunsul „în acea noapte”, însă până duminică Teheranul nu transmisese un răspuns, potrivit informațiilor prezentate.
În zona Strâmtorii Hormuz, un vrachier a raportat că a fost lovit de un „proiectil necunoscut” la 23 de mile nautice (aprox. 43 km) nord-est de Doha, potrivit United Kingdom Maritime Trade Operations.
Totodată, datele MarineTraffic indică faptul că un petrolier din Qatar care transportă gaz natural lichefiat (LNG) a traversat strâmtoarea în drum spre Pakistan și se afla duminică în Golful Oman. Călătoria este descrisă drept primul tranzit al unei nave qatareze de LNG prin Hormuz de când SUA și Israel au lansat războiul pe 28 februarie.
Marea Britanie a mai anunțat că va trimite un distrugător în Orientul Mijlociu înaintea oricărei misiuni internaționale de protejare a navigației în Strâmtoarea Hormuz, o inițiativă care ar urma să fie condusă de Regatul Unit și Franța și separată de desfășurarea militară americană din regiune.
În Iran, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a amenințat că va viza obiective americane din Orientul Mijlociu și „nave inamice” dacă petrolierele sale sunt atacate, potrivit presei iraniene. Separat, un purtător de cuvânt al armatei iraniene a avertizat că orice țară care aplică sancțiunile SUA împotriva Teheranului va „întâmpina cu siguranță dificultăți” la trecerea prin Strâmtoarea Hormuz, potrivit agenției Tasnim.
În Golf, Bahrain a anunțat sâmbătă arestarea a 41 de persoane despre care spune că fac parte dintr-un grup afiliat IRGC, iar Emiratele Arabe Unite au transmis „solidaritate deplină” cu Bahrainul în acest caz.
Șeful armatei pakistaneze, feldmareșalul Asim Munir, a declarat că Islamabadul își va continua eforturile de mediere între SUA și Iran. În paralel, premierul Qatarului s-a întâlnit cu secretarul de stat american Marco Rubio, iar anterior cu vicepreședintele JD Vance, discuțiile vizând securitatea regională și eforturile de detensionare.
În același timp, președintele Rusiei, Vladimir Putin, și-a exprimat disponibilitatea ca Moscova să supravegheze transferul și depozitarea stocului de uraniu îmbogățit al Iranului.
Hezbollah a anunțat că a lovit duminică un buldozer israelian D9 în zona Khallat Raj, în apropiere de Deir Siryan, în sudul Libanului. La nivel european, comisarul UE pentru managementul crizelor, Hadja Lahbib, a cerut creșterea accesului umanitar în sudul Libanului, unde ostilitățile continuă în pofida armistițiului, subliniind că ajutorul „este pregătit”, dar nu ajunge suficient de des la cei care au nevoie.
În Israel, zeci de persoane au protestat la Tel Aviv împotriva guvernului Netanyahu și a operațiunilor militare din sudul Libanului, în timp ce Ministerul de Externe israelian a anunțat deportarea a doi activiști despre care spune că au fost „răpiți” de pe o flotilă cu destinația Gaza.
Din informațiile disponibile, tabloul combină două elemente cu impact direct asupra riscului operațional în regiune: intensificarea loviturilor în sudul Libanului și semnale de insecuritate maritimă în proximitatea Strâmtorii Hormuz, punct critic pentru transporturile de energie. În acest context, rămâne esențial răspunsul Teheranului la planul SUA, care ar putea influența dacă tensiunile se reduc sau se prelungesc.
Recomandate
JD Vance susține că SUA au „distrus” programul nuclear al Iranului , o afirmație care ridică miza negocierilor privind redeschiderea Strâmtorii Hormuz , un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol. Informația apare într-un material Al Jazeera , publicat pe 8 august 2026. Vicepreședintele american JD Vance a declarat că Washingtonul a „distrus” programul nuclear al Iranului și i-a degradat capacitățile militare. Materialul nu oferă detalii suplimentare despre natura acțiunilor invocate sau despre evaluări independente care să confirme afirmația. În același timp, Teheranul cere Statelor Unite compensații și încetarea blocadei navale înainte de a redeschide Strâmtoarea Hormuz. Condiționarea redeschiderii de aceste cerințe indică faptul că disputa are o componentă operațională directă asupra transportului maritim într-una dintre cele mai importante rute energetice ale lumii. Din perspectiva piețelor și a companiilor dependente de transportul maritim, mesajul relevant este că redeschiderea Strâmtorii Hormuz rămâne legată de un pachet politic mai larg, în care Iranul cere concesii concrete, iar SUA își afirmă public poziția de forță. Materialul nu precizează un calendar sau pași agreați pentru reluarea traficului prin strâmtoare. [...]
Iranul încearcă să reducă speculațiile despre sănătatea Liderului Suprem Mojtaba Khamenei, promițând publicarea unor imagini cu acesta în spațiul public. Potrivit The Jerusalem Post , un lider al Basij a spus că în viitor vor fi difuzate înregistrări și „alte documente” care să-l arate pe Khamenei „printre oameni” și „pe străzi”, pe fondul absenței sale din aparițiile publice de la preluarea funcției. Informația apare în contextul unor relatări ale presei de stat iraniene despre o întâlnire, la final de iulie, între președintele Masoud Pezeshkian și Liderul Suprem Mojtaba Khamenei, în jurul începutului celui de-al treilea an de mandat al președintelui. Conform aceleiași relatări, discuțiile au vizat atât chestiuni militare, cât și economia – inclusiv asigurarea resurselor, administrarea cursului valutar și utilizarea energiei, precum și legăturile economice cu parteneri externi. Mesaje contradictorii despre accesul președintelui la Liderul Suprem În ultimele săptămâni, Pezeshkian a oferit versiuni diferite despre cât de ușor poate comunica cu Khamenei. Pe 21 iulie, președintele a spus că interacțiunile cu liderul suprem „cresc de la o zi la alta”, însă la început de august a afirmat că este „foarte dificil” să comunice cu acesta. Presa de stat a mai relatat și despre o întâlnire în mai, de câteva ore, prezentată atunci drept prima întâlnire raportată public între cei doi de când Khamenei a devenit lider suprem. Ce a promis Basij și de ce contează Adjunctul Basij, Ghasem Ghoraishi, a declarat că vor fi publicate: imagini și documente care să-l arate pe Khamenei „printre oameni” și „pe străzi”; materiale din întâlniri cu comandanți ai forțelor armate. Ghoraishi a susținut că difuzarea imaginilor ar „aduce din nou rușine” „dușmanilor și detractorilor” poporului iranian, comentarii care, în context, par menite să contracareze speculațiile legate de starea de sănătate a liderului suprem și lipsa aparițiilor publice. Context: absența din spațiul public și informațiile despre o posibilă rănire Mojtaba Khamenei nu a mai fost văzut în public de când i-a succedat tatălui său în martie, potrivit materialului. În același timp, este menționat că ar fi fost „grav rănit” într-un atac din 28 februarie, în care a fost ucis tatăl și predecesorul său, ayatollahul Ali Khamenei, în prima zi a războiului americano-israelian cu Iranul. Materialul notează și că, înainte de a deveni lider suprem, Khamenei a avut, în general, un profil public redus. Deocamdată, sursa nu indică un calendar pentru publicarea înregistrărilor promise, ci doar că acestea vor fi difuzate „în viitor”. [...]
SUA acuză China că folosește pretexte de mediu pentru a restricționa pescuitul filipinez în jurul recifului Scarborough, într-o dispută care riscă să amplifice tensiunile într-un coridor maritim prin care trec anual bunuri de peste 3.000 de miliarde de dolari, potrivit Al Jazeera . Departamentul de Stat al SUA a transmis sâmbătă că Beijingul ar încerca să le refuze pescarilor filipinezi accesul la zona din jurul recifului Scarborough, în apropiere de insula Luzon. Washingtonul respinge, totodată, afirmația Chinei că aria ar constitui o „rezervație naturală”, pe care o descrie drept o încercare de a-și avansa ambițiile teritoriale. În declarația citată, SUA susțin că „rezervația naturală națională” invocată de China ar fi un instrument „destabilizator” folosit pentru a bloca accesul la „terenul tradițional de pescuit” al filipinezilor și pentru a împinge revendicări maritime „extinse”, prin „pretexte de mediu și legale îndoielnice”, sprijinite de coerciție. De ce contează: presiune pe accesul la resurse și pe un culoar comercial major Disputa are o componentă economică directă prin accesul la resursele de pescuit, dar și una sistemică: Marea Chinei de Sud este o rută comercială globală, iar în zonă tranzitează anual bunuri în valoare de peste 3.000 de miliarde de dolari, notează publicația. În acest context, orice escaladare poate crește riscurile operaționale pentru transportul maritim și poate alimenta volatilitatea regională. Context: incidente recente și arbitrajul de la Haga În ultimele săptămâni, tensiunile au crescut după ce nave chineze au folosit tunuri cu apă împotriva unor ambarcațiuni filipineze în apropiere de Scarborough Shoal, potrivit relatării. Zona este revendicată de China și Filipine într-un litigiu vechi de decenii. Filipine a dus cazul la Curtea Permanentă de Arbitraj de la Haga , care a respins în mare parte revendicările ample ale Chinei ca fiind neconforme cu dreptul maritim internațional, însă Beijingul a refuzat să participe la procedură și își susține poziția prin așa-numita „ linie cu nouă liniuțe ”, care acoperă o mare parte din Marea Chinei de Sud. Ce urmează: sprijin american pentru Manila și risc de escaladare Declarația SUA se încheie cu reafirmarea sprijinului pentru Filipine și pentru un „Indo-Pacific liber și deschis”. În paralel, Washingtonul continuă să se implice în regiune alături de aliați, inclusiv prin operațiuni militare comune, pe fondul unei Chine descrise ca tot mai asertive, inclusiv prin construirea de insule artificiale și interceptarea pescarilor filipinezi în apele disputate. [...]
Epuizarea echipajului de pe USS Abraham Lincoln ridică un risc operațional major pentru una dintre cele mai importante platforme militare americane, în condițiile în care familiile marinarilor reclamă degradarea stării psihice și a condițiilor de trai după o misiune prelungită pe mare, potrivit Adevărul . Portavionul, cu aproximativ 5.000 de militari la bord, ar fi acumulat „sute de zile” consecutive pe mare în cadrul operațiunilor din Orientul Mijlociu, iar mai mulți marinari ar fi încercat să sară peste bord pe fondul epuizării fizice și psihice. Familiile au ridicat public problema într-o întâlnire cu oficiali ai Marinei SUA, organizată la San Diego, la care au participat circa 200 de persoane. Relatările includ mesaje și episoade descrise de apropiați și de presa americană (The Guardian este menționat ca sursă în material), între care un mesaj în care un marinar ar fi spus că „speră să nu se mai trezească a doua zi” și un caz în care un coleg ar fi intervenit pentru a împiedica un membru al echipajului să sară de pe navă. Condiții de trai reclamate la bord Pe lângă presiunea psihică, familiile invocă probleme logistice și de întreținere care ar afecta direct viața de zi cu zi a echipajului, inclusiv: dușuri cu mucegai și toalete defecte; mașini de spălat nefuncționale „cu săptămânile”; perioade îndelungate fără apă caldă; lipsa unor produse de igienă de bază; probleme legate de alimentație, cu porții reduse și întârzieri în aprovizionare. Marina americană susține, totuși, că nava rămâne capabilă să-și îndeplinească misiunile și că eventualele lipsuri de provizii au fost temporare. Misiune prelungită și presiune publică în SUA USS Abraham Lincoln a plecat din San Diego pe 21 noiembrie 2025, inițial pentru o misiune în Pacific, dar a fost redirecționat ulterior către Orientul Mijlociu, pe fondul conflictului dintre Statele Unite și Iran. Misiunea ar fi trebuit să se încheie în luna mai, însă a fost prelungită, iar echipajul ar fi avut foarte puține opriri în port; portavionul ar fi stabilit și un record pentru numărul de zile consecutive petrecute pe mare. Subiectul a ajuns și în Congres: democratul Mike Levin a criticat public condițiile de la bord și a cerut standarde minime pentru militari, precum apă caldă, toalete funcționale și hrană adecvată. În paralel, materialul notează că cercetări realizate în rândul marinarilor americani au identificat factori de stres precum zgomotul puternic, lipsa odihnei și accesul insuficient la servicii medicale și de sănătate mintală. Familiile cer acum un calendar clar pentru încheierea misiunii și măsuri pentru protejarea sănătății și siguranței echipajului. [...]
Acuzațiile Ambasadei Rusiei pun presiune pe comunicarea oficială despre incidentele cu drone și pe justificarea cheltuielilor de apărare , într-un nou episod de tensiuni diplomatice cu Bucureștiul, potrivit HotNews . Misiunea diplomatică rusă la București susține, într-un interviu acordat publicației Izvestia și citat de agenția de stat TASS , că România „nu a prezentat nicio dovadă” care să lege de Rusia dronele doborâte recent. În același context, ambasada afirmă că, la discuția de la Ministerul Afacerilor Externe, diplomaților ruși li s-ar fi arătat „bucăți de polistiren” prezentate drept dovezi ale „originii ruse” a dronelor. La finalul lunii iulie, după ce armata română a doborât trei drone în trei zile consecutive, ambasadorul rus Vladimir Lipaev a fost convocat la MAE, unde i-au fost prezentate fragmente de drone. Atunci, ministra Oana Țoiu declara că „fragmentele de dronă recuperate de Ministerul Apărării Naționale și ancheta parchetului, aflată în curs, confirmă fără niciun dubiu originea lor rusă”. În declarația citată, Ambasada Rusiei merge mai departe și afirmă că ar fi vorba despre „un exercițiu de tragere înscenat în prealabil” asupra unor ținte de antrenament, cu scopul de a justifica „cursul către militarizare”, inclusiv o „creștere semnificativă a cheltuielilor militare”, pe fondul unei situații socio-economice dificile. Context: o serie de acuzații publice și replici de la București HotNews notează că aceste afirmații se înscriu într-o succesiune de ieșiri publice ale autorităților ruse. Într-un alt episod, Iuri Pilipson, oficial al diplomației ruse, a susținut într-un interviu pentru TASS că portul moldovean Giurgiulești , cumpărat de România în acest an, ar fi fost transformat într-un nod de tranzit pentru livrări către Ucraina, inclusiv pentru necesități militare. Același oficial a afirmat că România ar fi deja implicată în sprijin militar și logistic direct pentru Kiev. În replică, MAE a transmis că „războiul și propaganda rusă sunt două fețe ale aceleiași dorințe de control a Moscovei”. Purtătorul de cuvânt al MAE, Andrei Țărnea, a calificat mesajele drept „propagandă stalinistă” și a acuzat Rusia că este angajată într-un „război brutal de cucerire” și că „omoară zilnic civili”, în timp ce neagă suveranitatea unui vecin. [...]
Nivelul scăzut al Dunării la Budapesta a declanșat o recuperare cu miză de patrimoniu , după ce o motocicletă militară din Al Doilea Război Mondial și rămășițele a doi soldați germani au fost găsite în albia fluviului, potrivit Antena 3 . Cazul a atras atenția internațională și pune în mișcare instituțiile de profil, de la muzeu la specialiști în identificarea victimelor. Descoperirea a fost făcută pe fondul scăderii nivelului apei, care a scos la iveală motocicleta în zona Budapestei. Vehiculul a fost recuperat de Muzeul ungar pe 2 august, din Piața Batthyány, vizavi de Parlament, iar ulterior a fost curățat și conservat în hangarul muzeului din capitala Ungariei. Ce s-a recuperat și de ce contează operațional Potrivit Institutului și Muzeului de Istorie Militară din Ungaria , motocicleta este un model DKW NZ 350-1 , produs între 1944 și 1945. La momentul scoaterii din Dunăre, era îmbibată cu apă și acoperită de nămol, iar greutatea ei depășea 200 de kilograme , conform aceleiași surse. Modelul este descris ca fiind aproape complet intact, iar detaliile tehnice menționate includ: o „aripioară”/racletă pe cadrul din spate, gândită să împiedice noroiul și zăpada să ajungă în transmisia pe lanț, modificare asociată experienței din iernile din Rusia; un bloc motor din fontă cenușie (aliaj turnat pe bază de fier, cu conținut ridicat de grafit), alegere explicată prin deficitul de aluminiu din timpul războiului. În total, până la finalul războiului ar fi fost fabricate puțin sub 12.000 de exemplare din NZ 350-1, mai notează materialul. Publicația precizează însă că, pe baza informațiilor disponibile, nu poate fi stabilită încă ziua sau luna exactă a producției exemplarului găsit. Rămășițe umane și identificare: ce se știe și ce rămâne incert Sub motocicletă au fost descoperite rămășițele a doi soldați germani , iar plăcuțele lor de identificare, păstrate complet, ar putea permite stabilirea identității după mai bine de 80 de ani. A fost găsit și un scut de mânecă „Kuban” , însemn care ar putea indica o desfășurare anterioară în capul de pod Kuban, în Caucaz. În apropiere au mai fost identificate obiecte din echipamentul original, între care: o canistră de benzină; o Y-strap (ham din piele purtat peste umeri, folosit pentru fixarea echipamentului); o teacă pentru baionetă. Deși se presupune că rămășițele ar aparține motociclistului și pasagerului, Institutul de Istorie Militară din Ungaria ia în calcul și o explicație alternativă: zona ar fi putut fi folosită ca groapă pentru resturi și deșeuri de război după încheierea asediului, unde ar fi fost aruncate muniție și echipamente. În consecință, descoperirile de până acum nu permit o concluzie definitivă că cei doi se aflau pe motocicletă în momentul morții. Context industrial: de la DKW la Auto Union Materialul trece și prin istoricul DKW, companie care își are originile în activitatea inginerului danez Jørgen Skafte Rasmussen, cu începuturi în 1907, în Zschopau (Saxonia). În 1932, DKW a fuzionat cu Audi, Horch și Wanderer, formând Auto Union AG , iar în anii ’30 compania s-a implicat tot mai mult în reînarmarea Germaniei, inclusiv prin producția modelului NZ 350 pentru Wehrmacht. După război, uzina DKW din Zschopau a fost demontată de forțele sovietice de ocupație, iar producția a fost reluată în URSS prin modelul IZh-350 , bazat tehnic în mare parte pe DKW NZ 350, cu peste 127.000 de exemplare construite până în 1951, potrivit articolului. [...]
