Știri
Știri din categoria Externe
Anularea de ultim moment a desfășurării a 4.000 de militari americani în Polonia amplifică incertitudinea operațională în NATO, după ce decizia secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, i-a luat prin surprindere atât pe oficiali din Pentagon, cât și pe aliați europeni, potrivit Digi24.
Trupele și echipamentele începuseră deja să sosească în Polonia, iar ordinul de oprire a venit în timp ce cei 4.000 de soldați din Texas se pregăteau pentru o rotație de nouă luni, planificată de mult timp, care includea antrenamente cu aliații NATO. Potrivit a trei oficiali din domeniul apărării familiarizați cu situația, citați de Politico, nu este clar de ce Hegseth a emis ordinul.
Decizia a generat, conform relatării, „valuri de anxietate” în capitalele europene și în interiorul Pentagonului, pe fondul temerilor că mișcări bruște privind prezența militară americană ar putea încuraja Rusia să testeze solidaritatea NATO.
„Nu aveam nicio idee că se va întâmpla asta”, a spus unul dintre oficialii americani, potrivit Politico.
Măsura vine după un anunț făcut în această lună de Hegseth, potrivit căruia Pentagonul va retrage 5.000 de soldați din bazele din Germania. Digi24 notează că această decizie a urmat unei amenințări a președintelui Donald Trump, după ce cancelarul german Friedrich Merz a afirmat că SUA se „umilește” prin conflictul din Iran.
În același context, Trump și-a exprimat în repetate rânduri frustrarea față de aliații europeni pentru „eșecul” de a ajuta în războiul cu Iranul, deși a descris Polonia drept un „aliat model” pentru nivelul ridicat al cheltuielilor de apărare.
Anularea unei misiuni descrise ca rutină este prezentată ca neobișnuită tocmai pentru că prezența militară americană în Europa este considerată un element-cheie de descurajare față de Rusia.
„Rolul armatei în Europa se rezumă la descurajarea rușilor, protejarea intereselor strategice ale Americii și asigurarea aliaților”, a declarat lt. gen. Ben Hodges, fost comandant al Armatei SUA în Europa. „Iar acum, un element foarte important care urma să facă parte din acea descurajare a dispărut.”
Pentagonul a susținut că decizia a urmat un proces „cuprinzător”, pe mai multe niveluri, care a inclus perspectivele liderilor-cheie și lanțul de comandă, potrivit declarațiilor secretarului de presă interimar, Joel Valdez.
„Aceasta nu a fost o decizie neașteptată, luată în ultimul moment”, a afirmat Valdez.
Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentarii, mai notează Digi24, iar rațiunea exactă a ordinului rămâne neexplicată în informațiile disponibile.
Recomandate
România rămâne o excepție în Europa, dar cu sprijin intern fragil pentru baze americane , într-un moment în care redislocarea trupelor SUA din Germania redeschide competiția pentru prezență militară pe flancul estic NATO, potrivit news.ro . Sondajul citat arată că, în timp ce majoritatea europenilor se opun găzduirii unei baze militare americane în țara lor, Polonia este „o excepție clară”, iar România este singura altă țară europeană unde există o majoritate – însă una foarte strânsă – în favoarea bazelor americane. Diferența contează politic și operațional: guvernele din Polonia, țările baltice și România încearcă să afle dacă o parte din trupele retrase din Germania ar putea fi redislocate pe teritoriul lor. Ce arată sondajul: Polonia are majoritate solidă, România e aproape la egalitate Datele provin dintr-un sondaj realizat pentru Indicele anual de percepție a democrației (DPI), efectuat în martie și aprilie în 98 de țări, inclusiv 17 din Uniunea Europeană, potrivit informațiilor preluate de POLITICO. Rezultatele relevante pentru Europa: Polonia: aproape 51% dintre respondenți sunt în favoarea bazelor militare americane, iar circa 23% se opun. România: 39,8% sunt favorabili, 37,3% sunt împotrivă, iar 22,8% răspund „nu știu”. Cu alte cuvinte, România apare ca excepție europeană, dar cu o opinie publică mult mai divizată decât în Polonia, unde sprijinul este net. De ce contează acum: retragerea din Germania și posibile redislocări Contextul imediat este decizia lui Donald Trump de a retrage cel puțin 5.000 de soldați americani din Germania , ca răspuns la criticile Berlinului privind războiul împotriva Iranului, conform relatării. În acest cadru, state din prima linie NATO caută să atragă o parte din efectivele care ar putea fi mutate. În Polonia, rezultatul sondajului este prezentat ca un argument care susține demersurile președintelui Karol Nawrocki de a convinge administrația Trump să redistribuie trupe în Polonia. Întrebat despre o astfel de relocare, Trump a spus că „este posibil”, invocând relația sa cu Nawrocki. Dimensiunea prezenței militare: Europa, Polonia și România Potrivit datelor Departamentului Apărării al SUA din martie, în Europa se aflau aproape 70.000 de soldați americani în serviciu activ, mai mult de jumătate dintre aceștia fiind în Germania. În Polonia, ministrul adjunct al Apărării Paweł Zalewski a indicat un total de 10.000 de soldați (permanenți și de rotație). El a precizat că militarii americani permanenți sunt staționați în mai multe puncte, inclusiv la Redzikowo (bază de sprijin naval pentru un sistem american de rachete antibalistice), la cartierul general al Corpului 5 al Armatei SUA din Poznań și la o garnizoană care asigură sprijin infrastructural. În România, președintele Nicușor Dan a declarat marți că sunt în prezent „cam 1.500 ” de soldați americani și că România și-ar dori „oricât de mulți”, dar nu printr-o „atitudine incorectă” față de partenerii europeni. Ce urmează: competiție pentru trupe, dar cu limitări de legitimitate publică Sondajul sugerează că, spre deosebire de Polonia, România intră în această competiție cu un sprijin public mai puțin robust, ceea ce poate limita spațiul de manevră al decidenților dacă discuțiile despre extinderea prezenței americane se intensifică. În paralel, decizia finală privind redislocările rămâne la Washington, iar dinamica depinde de evoluțiile politice și de securitate din relația SUA–Europa. [...]
Vizita lui Donald Trump la Beijing scoate în evidență avantajul strategic al Chinei în industriile „verzi” și în lanțurile de aprovizionare , într-un moment în care Washingtonul mizează pe câștiguri rapide, iar Beijingul pe repoziționări structurale, potrivit Focus . În analiza publicației, China folosește întâlnirea mai degrabă ca parte dintr-un joc pe termen lung – în comerț, tehnologie și climă – decât ca pe un eveniment de imagine. Trump ajunge la Beijing însoțit de o „caravană” de directori executivi, într-o vizită cu miză politică internă, în timp ce Xi Jinping ar urmări să capitalizeze pe continuitate și pe avantajul timpului. Mesajul central: China nu ar încerca să înlocuiască brusc SUA, ci să le depășească treptat, prin investiții și politici industriale care schimbă echilibrele economice. Comerț: mai probabil un armistițiu decât un acord major Discuțiile oficiale vizează tarifele, accesul pe piață și proprietatea intelectuală. Totuși, analiza consideră improbabil un „salt” real în negocieri; scenariul mai plauzibil este un armistițiu limitat, cu concesii simbolice. Pentru Beijing, câștigul ar fi timpul: o perioadă de calm ar ajuta China să-și diversifice lanțurile de aprovizionare, să reducă dependențele de tehnologia americană și să deschidă piețe noi în „Sudul global”, prin ajustări structurale, nu printr-un „mare târg”. Tehnologie: decuplare în etape și investiții masive Modelul vechi – cipuri americane, fabrici chineze și lanțuri globale integrate – este descris ca depășit, pe fondul controalelor la export și al sancțiunilor. China ar investi puternic în semiconductori , sisteme de operare proprii și infrastructură digitală, iar vizita lui Trump ar schimba puțin această direcție, chiar dacă ar fi anunțate noi înțelegeri punctuale. Focus notează că Beijingul încearcă să recupereze decalajul tehnologic prin politici industriale și investiții mari, în special în: baterii, mașini electrice, infrastructură de rețea. Clima: avantaj competitiv și export de infrastructură „verde” Unde diferența devine cea mai vizibilă este în zona tranziției energetice. În timp ce Trump ar prezenta politicile climatice internaționale ca pe o povară pentru economia SUA, China se poziționează ca motor pragmatic al tranziției, cu o capacitate de producție și implementare pe care o folosește și ca instrument economic extern. Publicația susține că Beijingul construiește mai multă capacitate eoliană și solară decât orice altă țară, domină piețele globale pentru fotovoltaice și mobilitate electrică și tratează infrastructura „verde” ca produs de export. În același timp, nu este prezentată drept „campion climatic” în sens european: cărbunele rămâne în funcțiune, iar cererea de energie este în continuare foarte mare. Un element economic important în această strategie este modul de finanțare și condiționare: China ar oferi partenerilor din Sudul global proiecte (parcuri solare, rețele electrice) și credite care nu sunt legate de reforme liberale, ci de legături pe termen lung privind materiile prime și piețele de desfacere. De ce contează: mutarea centrului de greutate în lanțurile viitoare de valoare Concluzia analizei este că Beijingul joacă pe termen lung, iar vizita lui Trump produce mai ales titluri de moment, fără să oprească tendințele de fond: decuplarea tehnologică graduală și competiția pentru controlul viitoarelor lanțuri de valoare din energia „verde”. În această logică, miza nu este doar geopolitică, ci și industrială: cine stabilește standardele, cine controlează capacitățile de producție și cine finanțează infrastructura în piețele emergente. Focus avertizează că, dacă alți actori rămân în așteptare, regulile jocului – de la lanțuri de aprovizionare la modele de business – riscă să fie scrise mai degrabă la Beijing decât în capitalele occidentale. [...]
Emmanuel Macron cere o schimbare de strategie economică a Franței în Africa , după ce a admis că Parisul a pierdut teren în fața unor competitori mai „agili” precum China, Turcia și Statele Unite, potrivit Mediafax . Declarațiile au fost făcute la sesiunea de închidere a forumului de afaceri „Africa Forward”, unde președintele francez a spus că Franța a fost „zdruncinată în Africa” în ultimii 25 de ani. Macron a descris această evoluție drept „normală” și chiar pozitivă, în măsura în care reflectă o competiție economică mai intensă pe continent. De ce contează: competiția se mută de la influență istorică la ofertă economică Macron a pus reculul Franței pe seama deceniilor de „complacere și aroganță” ale instituțiilor și companiilor franceze. În viziunea sa, actorii francezi s-au bazat prea mult pe legăturile istorice cu statele africane și nu au reușit să rămână competitivi. „Ei credeau că există o sferă rezervată în care a fi francez însemna că totul era automat deschis”, a spus el. În același registru, Macron a afirmat că țările africane fac „alegeri economice raționale” atunci când se orientează către parteneri mai competitivi, indicând creșterea rolului Beijingului și al Ankarei pe continent. Ce schimbare propune Macron: de la „ajutor” la parteneriat economic Președintele francez a susținut că Africa nu mai acceptă un model bazat exclusiv pe ajutor sau pe puteri externe care dictează soluții pentru piețele locale, menționând că această evaluare este relatată de Anadolu . În acest context, Macron a cerut o „revoluție conceptuală” în abordarea Franței: renunțarea la o „logică verticală” de a oferi pur și simplu ajutor și trecerea la o relație „de egalitate și parteneriat”. El a indicat drept direcții de lucru: „co-investiții”; „co-producție”; „co-invenții” împreună cu națiunile africane. Macron a mai invocat potențialul economic al Africii, afirmând că în ultimii ani creșterea economică a continentului a depășit-o pe cea a Asiei de Sud-Est. [...]
Controlul exporturilor de cipuri nu a intrat pe agenda discuțiilor SUA–China de la Beijing , potrivit The Next Web , care relatează declarațiile reprezentantului comercial al SUA, Jamieson Greer , după întâlnirile bilaterale din această săptămână. Mesajul are relevanță de reglementare: arată o separare tot mai vizibilă între linia executivului american în negocieri și presiunea legislativă din Congres pentru înăsprirea restricțiilor. Greer a spus la Bloomberg TV că subiectul nu a fost unul important și că „nu am discutat despre controalele la export pentru cipuri” în cadrul întâlnirii bilaterale. De ce contează: executivul și Congresul trag în direcții diferite Absența temei din discuțiile oficiale contrastează cu poziționarea publică a Beijingului din zilele anterioare, când Ministerul Comerțului din China a criticat MATCH Act – un proiect de lege american care ar înăspri controalele asupra exporturilor de echipamente pentru fabricarea cipurilor și ar urmări alinierea Olandei și Japoniei la un termen de 150 de zile. În același registru, purtătorul de cuvânt al Ministerului chinez de Externe, Lin Jian, a descris abordarea Washingtonului drept o „extindere excesivă a securității naționale” și o „blocare și suprimare malițioasă”. Totuși, până vineri, partea americană indica faptul că aceste critici nu s-au regăsit în agenda summitului. Semnal comercial: aprobări pentru Nvidia H200 , pe fondul relaxării procedurale În paralel, Reuters a relatat că Washingtonul a aprobat vânzări de cipuri Nvidia H200 pentru inteligență artificială către mai multe companii tehnologice chineze importante, la scurt timp după întâlnirea Trump–Xi de joi. Potrivit materialului, această mișcare era posibilă administrativ încă din ianuarie, când administrația Trump a schimbat evaluarea pentru H200 și AMD MI325X din „prezumție de respingere” în analiză „de la caz la caz”. Greer a mai spus că acceptarea importurilor H200 ar fi o „decizie suverană” a Chinei, formulare care mută presiunea politică asupra Beijingului pentru eventuale achiziții viitoare. Ce urmează: bătălia se mută în Congres și în licențiere The Next Web notează că această abordare a lui Greer evidențiază o fractură între executiv și Congres în politica de cipuri. MATCH Act, promovat în Camera Reprezentanților sub sponsorizarea principală a congresmanului Michael Baumgartner, ar înăspri regulile pentru exportul de echipamente – în timp ce biroul lui Greer transmite că nu împinge agresiv tema la nivel bilateral. Publicația mai arată că discuția „încărcată politic”, pentru care Beijingul se pregătea, nu a avut loc la summit și se mută între Congres, Departamentul Trezoreriei și structurile de licențiere din Departamentul Comerțului. Următorul pas vizibil pe dosarul cipurilor este dezbaterea MATCH Act în plenul Camerei, însă calendarul nu este încă stabilit. [...]
Donald Trump a părăsit Beijingul vineri după-amiază, încheind vizita de stat în China , potrivit Global Times . Publicația notează doar că președintele SUA a plecat din capitala Chinei la finalul vizitei, fără a oferi detalii despre agenda discuțiilor, eventuale acorduri sau rezultate concrete ale deplasării. În lipsa acestor informații, impactul economic sau de reglementare al vizitei nu poate fi evaluat pe baza materialului publicat. [...]
Vizita directorului CIA la Havana reaprinde canalul de dialog SUA–Cuba, pe fondul înăspririi sancțiunilor și al blocajului petrolier potrivit Agerpres , care citează AFP. O delegație americană condusă de directorul CIA, John Ratcliffe , s-a deplasat joi la Havana și s-a întâlnit cu înalți oficiali cubanezi, după ce „Conducerea Revoluției” a aprobat solicitarea guvernului SUA de a organiza vizita și discuțiile cu omologii din Ministerul de Interne, conform comunicatului autorităților cubaneze. CIA nu a răspuns imediat unei solicitări AFP de confirmare a reuniunii. De ce contează: discuții „excepționale” într-un moment de presiune economică Havana descrie întâlnirea drept una desfășurată într-un „context marcat de relații bilaterale complexe” și spune că aceasta ar trebui să contribuie la dialogul politic dintre cele două țări. În același timp, guvernul cubanez susține că schimburile cu delegația americană au permis să se demonstreze „categoric” că insula nu reprezintă o amenințare pentru securitatea națională a SUA și că nu există „niciun motiv legitim” pentru menținerea Cubei pe lista americană a „statelor care susțin terorismul”. Context: sancțiuni mai dure și un blocaj petrolier „de facto” În material se arată că președintele american Donald Trump a semnat la sfârșitul lunii ianuarie un ordin prezidențial care califică Cuba drept o „amenințare extraordinară” pentru Statele Unite. Washingtonul a justificat astfel înăsprirea sancțiunilor împotriva Havanei — aflată sub embargo din 1962 — inclusiv prin impunerea, din ianuarie, a unui blocaj petrolier „de facto” și prin amenințarea cu represalii a oricărei țări care ar furniza sau vinde petrol Cubei. Autoritățile cubaneze afirmă și că nu există „nicio bază militară sau de informații străină” pe teritoriul insulei, în contextul acuzațiilor americane privind presupuse baze de ascultare chineze. Ce urmează: dialog diplomatic, în pofida escaladării Deși tensiunile au crescut în ultimele luni, cele două țări rămân în discuții. O reuniune diplomatică la nivel înalt a avut loc la Havana pe 10 aprilie, iar Agerpres notează că a fost prima dată când un avion guvernamental american a aterizat în capitala cubaneză din 2016. Pe fundal, înăsprirea sancțiunilor americane este prezentată ca un factor care a contribuit la o criză energetică și economică „fără precedent” în Cuba, insulă cu 9,6 milioane de locuitori; din ianuarie, doar un petrolier rusesc a primit permisiunea de a acosta în Cuba, potrivit aceleiași surse. [...]
