Știri
Știri din categoria Externe
România rămâne o excepție în Europa, dar cu sprijin intern fragil pentru baze americane, într-un moment în care redislocarea trupelor SUA din Germania redeschide competiția pentru prezență militară pe flancul estic NATO, potrivit news.ro.
Sondajul citat arată că, în timp ce majoritatea europenilor se opun găzduirii unei baze militare americane în țara lor, Polonia este „o excepție clară”, iar România este singura altă țară europeană unde există o majoritate – însă una foarte strânsă – în favoarea bazelor americane. Diferența contează politic și operațional: guvernele din Polonia, țările baltice și România încearcă să afle dacă o parte din trupele retrase din Germania ar putea fi redislocate pe teritoriul lor.
Datele provin dintr-un sondaj realizat pentru Indicele anual de percepție a democrației (DPI), efectuat în martie și aprilie în 98 de țări, inclusiv 17 din Uniunea Europeană, potrivit informațiilor preluate de POLITICO.
Rezultatele relevante pentru Europa:
Cu alte cuvinte, România apare ca excepție europeană, dar cu o opinie publică mult mai divizată decât în Polonia, unde sprijinul este net.
Contextul imediat este decizia lui Donald Trump de a retrage cel puțin 5.000 de soldați americani din Germania, ca răspuns la criticile Berlinului privind războiul împotriva Iranului, conform relatării. În acest cadru, state din prima linie NATO caută să atragă o parte din efectivele care ar putea fi mutate.
În Polonia, rezultatul sondajului este prezentat ca un argument care susține demersurile președintelui Karol Nawrocki de a convinge administrația Trump să redistribuie trupe în Polonia. Întrebat despre o astfel de relocare, Trump a spus că „este posibil”, invocând relația sa cu Nawrocki.
Potrivit datelor Departamentului Apărării al SUA din martie, în Europa se aflau aproape 70.000 de soldați americani în serviciu activ, mai mult de jumătate dintre aceștia fiind în Germania.
În Polonia, ministrul adjunct al Apărării Paweł Zalewski a indicat un total de 10.000 de soldați (permanenți și de rotație). El a precizat că militarii americani permanenți sunt staționați în mai multe puncte, inclusiv la Redzikowo (bază de sprijin naval pentru un sistem american de rachete antibalistice), la cartierul general al Corpului 5 al Armatei SUA din Poznań și la o garnizoană care asigură sprijin infrastructural.
În România, președintele Nicușor Dan a declarat marți că sunt în prezent „cam 1.500” de soldați americani și că România și-ar dori „oricât de mulți”, dar nu printr-o „atitudine incorectă” față de partenerii europeni.
Sondajul sugerează că, spre deosebire de Polonia, România intră în această competiție cu un sprijin public mai puțin robust, ceea ce poate limita spațiul de manevră al decidenților dacă discuțiile despre extinderea prezenței americane se intensifică. În paralel, decizia finală privind redislocările rămâne la Washington, iar dinamica depinde de evoluțiile politice și de securitate din relația SUA–Europa.
Recomandate
Anularea de ultim moment a desfășurării a 4.000 de militari americani în Polonia amplifică incertitudinea operațională în NATO , după ce decizia secretarului american al Apărării, Pete Hegseth , i-a luat prin surprindere atât pe oficiali din Pentagon , cât și pe aliați europeni, potrivit Digi24 . Trupele și echipamentele începuseră deja să sosească în Polonia, iar ordinul de oprire a venit în timp ce cei 4.000 de soldați din Texas se pregăteau pentru o rotație de nouă luni, planificată de mult timp, care includea antrenamente cu aliații NATO. Potrivit a trei oficiali din domeniul apărării familiarizați cu situația, citați de Politico, nu este clar de ce Hegseth a emis ordinul. Decizia a generat, conform relatării, „valuri de anxietate” în capitalele europene și în interiorul Pentagonului, pe fondul temerilor că mișcări bruște privind prezența militară americană ar putea încuraja Rusia să testeze solidaritatea NATO. „Nu aveam nicio idee că se va întâmpla asta”, a spus unul dintre oficialii americani, potrivit Politico. Un semnal de retragere mai largă a prezenței SUA în Europa Măsura vine după un anunț făcut în această lună de Hegseth, potrivit căruia Pentagonul va retrage 5.000 de soldați din bazele din Germania. Digi24 notează că această decizie a urmat unei amenințări a președintelui Donald Trump, după ce cancelarul german Friedrich Merz a afirmat că SUA se „umilește” prin conflictul din Iran. În același context, Trump și-a exprimat în repetate rânduri frustrarea față de aliații europeni pentru „eșecul” de a ajuta în războiul cu Iranul, deși a descris Polonia drept un „aliat model” pentru nivelul ridicat al cheltuielilor de apărare. Impact operațional: descurajarea, pusă sub semnul întrebării Anularea unei misiuni descrise ca rutină este prezentată ca neobișnuită tocmai pentru că prezența militară americană în Europa este considerată un element-cheie de descurajare față de Rusia. „Rolul armatei în Europa se rezumă la descurajarea rușilor, protejarea intereselor strategice ale Americii și asigurarea aliaților”, a declarat lt. gen. Ben Hodges, fost comandant al Armatei SUA în Europa. „Iar acum, un element foarte important care urma să facă parte din acea descurajare a dispărut.” Reacția Pentagonului și ce rămâne neclar Pentagonul a susținut că decizia a urmat un proces „cuprinzător”, pe mai multe niveluri, care a inclus perspectivele liderilor-cheie și lanțul de comandă, potrivit declarațiilor secretarului de presă interimar, Joel Valdez. „Aceasta nu a fost o decizie neașteptată, luată în ultimul moment”, a afirmat Valdez. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări de comentarii, mai notează Digi24, iar rațiunea exactă a ordinului rămâne neexplicată în informațiile disponibile. [...]
Donald Trump a avertizat că „nu va mai avea multă răbdare” cu Iranul, pe fondul blocajului din Strâmtoarea Ormuz , o evoluție care continuă să perturbe aprovizionarea globală cu energie și să ridice riscurile pentru transportul maritim , potrivit news.ro . Declarația vine după discuțiile de joi, la Beijing, cu președintele chinez Xi Jinping și în contextul relatărilor despre capturarea unei nave în largul Emiratelor Arabe Unite. Strâmtoarea Ormuz, miza economică: energie și transport maritim Casa Albă a transmis că Trump și Xi au convenit asupra necesității de a menține deschisă ruta maritimă din Strâmtoarea Ormuz, pe care Iranul a blocat-o efectiv ca reacție la atacurile americano-israeliene începute la 28 februarie. Blocajul a generat, potrivit materialului, „o perturbare fără precedent” a aprovizionării globale cu energie. China are relații strânse cu Iranul și este principalul cumpărător al petrolului iranian. În comunicatul Casei Albe citat, Xi și-a exprimat opoziția față de militarizarea strâmtorii și față de orice încercare de a percepe o taxă pentru utilizarea acesteia. Totodată, Xi ar fi arătat interes pentru achiziția de mai mult petrol american, pentru a reduce dependența viitoare a Chinei de strâmtoare. Înainte de război, aproximativ o cincime din aprovizionarea globală cu petrol și gaz natural lichefiat trecea prin această cale navigabilă, potrivit informațiilor prezentate. Presiune pe Teheran și negocieri blocate Statele Unite au suspendat atacurile asupra Iranului luna trecută, însă au început blocarea porturilor țării. Discuțiile pentru încetarea conflictului sunt în impas, Iranul refuzând să își înceteze programul nuclear sau să renunțe la stocurile de uraniu îmbogățit. Într-un interviu la Fox News, Trump a spus: „Nu voi mai avea multă răbdare. Ar trebui să ajungă la un acord.” Pe tema stocului secret de uraniu îmbogățit, Trump a sugerat că preluarea lui sub controlul SUA ar fi mai degrabă o chestiune de imagine. Incidente pe mare și trafic încă mult sub nivelul de dinaintea războiului Tensiunile se reflectă și în incidentele de securitate maritimă. O navă de marfă indiană care transporta animale din Africa către Emiratele Arabe Unite a fost scufundată miercuri în apele de lângă coasta Omanului; India a condamnat atacul și a anunțat că cei 14 membri ai echipajului au fost salvați de paza de coastă din Oman. Firma britanică Vanguard a indicat că nava ar fi fost lovită de o rachetă sau o dronă, care a provocat o explozie. Separat, agenția britanică de securitate maritimă UKMTO a raportat că „personal neautorizat” a urcat la bordul unei nave ancorate în largul portului Fujairah (Emiratele Arabe Unite) și o îndrepta spre Iran, iar Vanguard a spus că un ofițer de securitate al companiei a raportat că nava a fost capturată de personal iranian. În privința traficului, Gărzile Revoluționare Iraniene au afirmat că 30 de nave au trecut prin strâmtoare de miercuri seara, încă mult sub cele 140 dintr-o zi obișnuită înainte de război, dar o creștere dacă se confirmă. Firma de analiză Kpler estimează că aproximativ 10 nave au traversat strâmtoarea în ultimele 24 de ore, față de cinci-șapte zilnic în ultimele săptămâni. Ce urmează: rolul Chinei și riscul de escaladare Trump încearcă să obțină sprijinul Chinei pentru a pune capăt războiului, care a devenit o povară electorală înaintea alegerilor intermediare din SUA, programate în noiembrie. Totuși, analiștii citați se îndoiesc că Xi va exercita presiuni puternice asupra Iranului sau va opri sprijinul acordat armatei acestuia, având în vedere rolul Teheranului de contrapondere strategică față de SUA. Între timp, negocierile diplomatice rămân blocate, iar controlul asupra Strâmtorii Ormuz continuă să fie folosit de Teheran ca avantaj de negociere, în condițiile în care Washingtonul cere predarea uraniului și oprirea îmbogățirii, iar Iranul solicită ridicarea sancțiunilor, despăgubiri și recunoașterea controlului său asupra strâmtorii. [...]
Vizita lui Donald Trump la Beijing scoate în evidență avantajul strategic al Chinei în industriile „verzi” și în lanțurile de aprovizionare , într-un moment în care Washingtonul mizează pe câștiguri rapide, iar Beijingul pe repoziționări structurale, potrivit Focus . În analiza publicației, China folosește întâlnirea mai degrabă ca parte dintr-un joc pe termen lung – în comerț, tehnologie și climă – decât ca pe un eveniment de imagine. Trump ajunge la Beijing însoțit de o „caravană” de directori executivi, într-o vizită cu miză politică internă, în timp ce Xi Jinping ar urmări să capitalizeze pe continuitate și pe avantajul timpului. Mesajul central: China nu ar încerca să înlocuiască brusc SUA, ci să le depășească treptat, prin investiții și politici industriale care schimbă echilibrele economice. Comerț: mai probabil un armistițiu decât un acord major Discuțiile oficiale vizează tarifele, accesul pe piață și proprietatea intelectuală. Totuși, analiza consideră improbabil un „salt” real în negocieri; scenariul mai plauzibil este un armistițiu limitat, cu concesii simbolice. Pentru Beijing, câștigul ar fi timpul: o perioadă de calm ar ajuta China să-și diversifice lanțurile de aprovizionare, să reducă dependențele de tehnologia americană și să deschidă piețe noi în „Sudul global”, prin ajustări structurale, nu printr-un „mare târg”. Tehnologie: decuplare în etape și investiții masive Modelul vechi – cipuri americane, fabrici chineze și lanțuri globale integrate – este descris ca depășit, pe fondul controalelor la export și al sancțiunilor. China ar investi puternic în semiconductori , sisteme de operare proprii și infrastructură digitală, iar vizita lui Trump ar schimba puțin această direcție, chiar dacă ar fi anunțate noi înțelegeri punctuale. Focus notează că Beijingul încearcă să recupereze decalajul tehnologic prin politici industriale și investiții mari, în special în: baterii, mașini electrice, infrastructură de rețea. Clima: avantaj competitiv și export de infrastructură „verde” Unde diferența devine cea mai vizibilă este în zona tranziției energetice. În timp ce Trump ar prezenta politicile climatice internaționale ca pe o povară pentru economia SUA, China se poziționează ca motor pragmatic al tranziției, cu o capacitate de producție și implementare pe care o folosește și ca instrument economic extern. Publicația susține că Beijingul construiește mai multă capacitate eoliană și solară decât orice altă țară, domină piețele globale pentru fotovoltaice și mobilitate electrică și tratează infrastructura „verde” ca produs de export. În același timp, nu este prezentată drept „campion climatic” în sens european: cărbunele rămâne în funcțiune, iar cererea de energie este în continuare foarte mare. Un element economic important în această strategie este modul de finanțare și condiționare: China ar oferi partenerilor din Sudul global proiecte (parcuri solare, rețele electrice) și credite care nu sunt legate de reforme liberale, ci de legături pe termen lung privind materiile prime și piețele de desfacere. De ce contează: mutarea centrului de greutate în lanțurile viitoare de valoare Concluzia analizei este că Beijingul joacă pe termen lung, iar vizita lui Trump produce mai ales titluri de moment, fără să oprească tendințele de fond: decuplarea tehnologică graduală și competiția pentru controlul viitoarelor lanțuri de valoare din energia „verde”. În această logică, miza nu este doar geopolitică, ci și industrială: cine stabilește standardele, cine controlează capacitățile de producție și cine finanțează infrastructura în piețele emergente. Focus avertizează că, dacă alți actori rămân în așteptare, regulile jocului – de la lanțuri de aprovizionare la modele de business – riscă să fie scrise mai degrabă la Beijing decât în capitalele occidentale. [...]
Donald Trump a părăsit Beijingul vineri după-amiază, încheind vizita de stat în China , potrivit Global Times . Publicația notează doar că președintele SUA a plecat din capitala Chinei la finalul vizitei, fără a oferi detalii despre agenda discuțiilor, eventuale acorduri sau rezultate concrete ale deplasării. În lipsa acestor informații, impactul economic sau de reglementare al vizitei nu poate fi evaluat pe baza materialului publicat. [...]
Turul privat oferit de Xi Jinping lui Donald Trump la Zhongnanhai semnalează o încălzire atent regizată a dialogului SUA–China , într-un moment în care relația bilaterală rămâne încărcată de dosare sensibile, inclusiv Taiwan, potrivit CNN . În materialul video, liderul chinez i-a oferit președintelui american un tur rar, în privat, al grădinii din Zhongnanhai – un complex discret al conducerii Partidului Comunist Chinez. În timp ce cei doi se plimbau pe lângă copaci vechi de secole, Trump a comentat „Loc frumos” și a adăugat: „M-aș putea obișnui cu asta”. De ce contează gestul, dincolo de imagine Accesul la Zhongnanhai este în mod tradițional strict controlat, iar un tur privat acordat unui lider străin are valoare de semnal diplomatic. În acest caz, gestul sugerează o încercare de a seta un ton mai cooperant la nivel personal, fără ca materialul să indice vreo decizie concretă sau vreun acord rezultat din întâlnire. Ce știm și ce nu știm din material CNN nu oferă detalii despre discuțiile purtate în timpul plimbării și nici despre eventuale rezultate politice sau economice. Informația disponibilă se limitează la cadrul vizitei și la schimbul scurt de replici surprins în imagini. [...]
Donald Trump susține că Xi Jinping i-a transmis că Beijingul nu va livra echipament militar Iranului , iar China ar fi dispusă să ajute la menținerea deschisă a strâmtorii Ormuz, un punct-cheie pentru fluxurile globale de petrol, potrivit HotNews . Mesajul, prezentat de Trump după întâlnirea cu liderul chinez la Beijing, vine pe fondul sensibilității piețelor la orice risc de blocaj în zonă. Trump a spus, într-un interviu pentru Fox News, că Xi l-a asigurat că nu va furniza „material militar” Iranului și că își dorește „să vadă Strâmtoarea Ormuz deschisă”. Președintele american a relatat și disponibilitatea exprimată de Xi de a ajuta, dacă poate fi „de vreun folos”. De ce contează: Ormuz, un nod critic pentru energie și transport Strâmtoarea Ormuz este una dintre cele mai importante rute maritime pentru exporturile de petrol, iar orice semnal politic privind menținerea deschisă a acesteia poate influența percepția de risc în energie și transport. În acest stadiu, informațiile sunt prezentate ca declarații ale lui Trump despre discuția cu Xi, fără detalii suplimentare independente în material. În paralel: Trump vorbește despre o comandă de 200 de avioane Boeing În același context, Trump a afirmat că China a acceptat să comande 200 de avioane Boeing, ceea ce ar reprezenta prima achiziție de avioane comerciale fabricate în SUA de către Beijing în aproape un deceniu, potrivit Reuters, citată de HotNews. Totuși, detaliile tranzacției nu erau disponibile imediat. Casa Albă nu a răspuns unei solicitări privind dacă Trump s-a referit la întreaga comandă Boeing sau doar la anumite tipuri de aeronave (cu fuselaj îngust sau larg), iar Boeing nu a transmis imediat un punct de vedere. Reacția pieței a fost negativă pe termen scurt: acțiunile Boeing au scăzut cu peste 4% după difuzarea declarațiilor lui Trump. Reuters notează și că cifra de 200 este sub nivelul vehiculat anterior în presă, unde se vorbea despre o posibilă tranzacție de 500 de aeronave sau mai multe. Ce urmează Pentru piață, următorul reper este confirmarea oficială și structurarea comenzii (tipuri de aeronave, calendar de livrare, condiții), precum și eventuale clarificări privind rolul Chinei în menținerea deschisă a strâmtorii Ormuz, dincolo de declarațiile politice prezentate de Trump. [...]
