Știri
Știri din categoria Externe
China a cerut Statelor Unite să nu invoce alte țări drept pretext pentru a-și urmări propriile interese strategice, după ce președintele american Donald Trump a declarat că SUA vor prelua Groenlanda „într-un fel sau altul”, pentru a nu ajunge „pe mâinile Rusiei sau Chinei”, transmite Digi24, citând agenția Reuters.
Purtătoarea de cuvânt a Ministerului chinez de Externe, Mao Ning, a subliniat că Arctica este o regiune de interes internațional și că Beijingul își desfășoară activitățile acolo în spiritul păcii, al stabilității și al dezvoltării durabile. În plus, a insistat asupra dreptului tuturor națiunilor de a desfășura activități legale în zonă.
Declarațiile Chinei vin în contextul unei serii de afirmații făcute de Donald Trump, care a reiterat public că dorește ca Groenlanda să devină parte a Statelor Unite. La bordul Air Force One, duminică, Trump a afirmat că nu este vorba despre o „închiriere” pe termen scurt, ci despre obținerea unui „titlu de proprietate” asupra insulei, considerată de el o zonă de interes strategic major. „Dacă nu o luăm noi, o vor face Rusia sau China”, a avertizat liderul american.
Această poziție a fost exprimată și vineri, când Trump a susținut că Washingtonul trebuie să acționeze în privința Groenlandei pentru a preveni o extindere a influenței chineze sau ruse în regiune. El a invocat totodată importanța strategică a insulei și prezența tot mai activă a navelor rusești și chineze în apele arctice.
Însă Danemarca a respins ferm aceste intenții. Premierul Mette Frederiksen a avertizat că o acțiune unilaterală a SUA asupra Groenlandei ar putea duce la destrămarea NATO. Groenlanda, parte a Regatului Danemarcei de peste 600 de ani, beneficiază în prezent de un statut semiautonom și este dependentă economic de sprijinul financiar oferit de guvernul de la Copenhaga, în valoare de aproximativ un miliard de dolari anual. Totodată, insula deține importante resurse naturale, inclusiv zăcăminte de petrol și gaze.
În ciuda tensiunilor, nici SUA, nici China nu au anunțat inițiative concrete în sensul preluării controlului asupra Groenlandei, dar disputa ridică semne de întrebare asupra viitorului echilibrului geopolitic în regiunea Arctică, în contextul schimbărilor climatice și al accesului tot mai facil la rutele maritime și resursele subsolului.
Recomandate
Rusia își acoperă acum 90% din importurile de tehnologii sancționate prin China , ceea ce adâncește dependența economică și operațională a Moscovei de Beijing, pe fondul înăspririi sancțiunilor UE, potrivit Digi24 . Date citate de Bloomberg, din surse familiarizate cu statisticile, indică o creștere a dependenței față de anul trecut, când nivelul era de 80%, în pofida programelor rusești de substituire a importurilor. Explicația avansată este că noile sancțiuni europene au blocat canalele de aprovizionare rămase din Occident, împingând Rusia să se bazeze și mai mult pe rute intermediare prin China. Ce înseamnă, practic, această dependență În UE este cunoscut rolul Chinei în furnizarea către Kremlin de tehnologii cu dublă utilizare (bunuri care pot fi folosite atât civil, cât și militar) și chiar de informații de recunoaștere prin satelit pentru război, potrivit acelorași surse citate de Bloomberg. Totuși, statele UE ar evita, deocamdată, sancțiuni directe împotriva Chinei, de teama unor măsuri de retorsiune. În acest context, ruptura cu Occidentul a accelerat o repoziționare structurală a economiei ruse: Elina Rybakova, economist la Institutul de Economie Internațională Peterson (Washington), apreciază că Rusia s-a transformat într-un „vasal al Chinei”, în ciuda declarațiilor președintelui Vladimir Putin despre „suveranitate tehnologică”. Comerțul: pondere mare pentru Rusia, miză relativ mică pentru China Potrivit datelor Institutului Gaidar, anul trecut China a cumpărat 27% din totalul exporturilor Rusiei și a asigurat 36% din importurile Federației Ruse. În același timp, Rusia rămâne o piață marginală pentru exporturile Chinei: ponderea a scăzut de la 3,2% la 2,7%, un nivel comparat în material cu cel al Mexicului. Dezechilibrul de putere economică este esențial pentru înțelegerea relației: Beijingul poate influența semnificativ Moscova, în timp ce dependența Chinei de piața rusă este limitată. Semnal de vulnerabilitate: comerțul bilateral a scăzut în 2025 Un alt indicator al fragilității este evoluția schimburilor comerciale: volumul comerțului ruso-chinez a scăzut în 2025 cu 6,5%, până la 1,63 trilioane de yuani (234 miliarde de dolari). Au scăzut atât livrările Chinei către Rusia (cu 3,4% față de anul anterior), cât și exporturile Rusiei către China (cu 9,9%). Digi24 notează că această scădere a provocat îngrijorare la Kremlin: Reuters a relatat, citând surse apropiate guvernului rus, că Vladimir Putin ar fi intenționat să-i ceară lui Xi Jinping să nu reducă volumul comerțului, de care economia rusă ar depinde „în mod critic”. [...]
Escaladarea retoricii lui Donald Trump față de liderii europeni reaprinde riscul unor decizii cu impact direct asupra securității și economiei UE , inclusiv prin amenințarea reducerii celor 36.400 de militari americani staționați în Germania, potrivit Reuters . În ultimele săptămâni, tensiunile transatlantice s-au accentuat pe fondul divergențelor legate de războiul cu Iranul. Trump l-a atacat public pe cancelarul german Friedrich Merz , pe care l-a numit „total ineficient”, după criticile acestuia privind conflictul, și a amenințat că va reduce prezența militară americană din Germania. În paralel, a vizat și Regatul Unit, cu atacuri personale la adresa premierului Keir Starmer și cu amenințarea unui „tarif mare” pentru importurile din Marea Britanie. De ce contează: semnale de presiune asupra NATO și a posturii militare americane în Europa Cea mai sensibilă dimensiune pentru Europa este că disputa politică se poate traduce în măsuri concrete în cadrul NATO. Reuters notează că Departamentul Apărării al SUA a luat în calcul sancționarea unor aliați pe care îi consideră insuficient de aliniați operațiunilor americane în războiul cu Iranul, inclusiv: suspendarea Spaniei ca membru NATO; revizuirea recunoașterii americane a Insulelor Falkland ca teritoriu britanic. Un diplomat european a descris situația drept „neliniștitoare”, adăugând că guvernele europene se așteaptă la surprize „oricând”. „Flatarea nu mai funcționează”: schimbare de ton în capitalele europene Potrivit unor diplomați europeni citați de Reuters, încercările unor lideri de a stabiliza relația cu Washingtonul prin vizite regulate, acorduri comerciale și ajustări de politici (unele nepopulare intern) nu i-au ferit de noi atacuri după declanșarea războiului cu Iranul, în februarie. Un al doilea diplomat a invocat modelul Angelei Merkel: să nu reacționezi imediat, să lași „furtuna” să treacă, dar să rămâi ferm pe poziții. Același diplomat a susținut că inclusiv cei care au încercat o abordare conciliantă au fost ținta insultelor, concluzia fiind că „nici flatarea nu funcționează”. Casa Albă nu a comentat imediat. Efecte colaterale: costuri energetice și presiune politică internă în Europa Jeffrey Rathke, fost diplomat american și șef al American-German Institute de la Johns Hopkins University, a spus că aliații europeni devin mai vocali împotriva politicilor lui Trump, inclusiv din cauza presiunii politice interne. El a indicat că războiul afectează direct publicul german, invocând o creștere a costurilor energiei asociată conflictului. În același timp, un fost oficial american de rang înalt din domeniul apărării a afirmat că oficialii militari germani au rămas relativ calmi și că cooperarea militară a continuat, sugerând că ar putea fi vorba de „multă fanfaronadă” fără schimbări finale. Ce urmează: accelerarea autonomiei europene în materie de apărare Diplomați europeni au declarat că rămân angajați față de relația transatlantică, dar consideră că „status quo-ul” de după Al Doilea Război Mondial nu mai poate fi baza exclusivă a securității europene. Un diplomat occidental a spus că Europa trebuie să fie nu doar o „putere blândă”, ci să-și susțină influența și prin capacități militare, menționând că statele europene acționează rapid pentru a-și extinde capabilitățile de apărare. [...]
China își extinde discret amprenta economică în Crimeea și în alte teritorii ucrainene ocupate , evitând însă investițiile directe vizibile din teama sancțiunilor, potrivit Adevărul . Miza pentru Beijing combină calcule geopolitice în Marea Neagră cu accesul la resurse și rute către Europa de Est. Interesul nu este nou. Conform publicației independente ruse The Insider, în decembrie 2013 fusese semnat un proiect ucraineano-chinez care viza construirea unui port în ape adânci și modernizarea portului de pescuit din Sevastopol. Proiectul a fost abandonat după protestele din Ucraina, plecarea președintelui Viktor Ianukovici și intervenția Rusiei în Crimeea. De la intenții la contacte mai frecvente după 2022 Între 2014 și 2022, presa rusă a relatat repetat despre interesul companiilor chineze pentru proiecte de infrastructură în Crimeea, fără ca acestea să se concretizeze. Situația „pare să se fi schimbat” după declanșarea ofensivei ruse în Ucraina, care ar fi creat oportunități noi pentru Beijing. În noiembrie 2023, The Washington Post a relatat despre posibile discuții ruso-chineze privind construirea unui tunel de transport sub strâmtoarea Kerci, informații negate atât de Moscova, cât și de Beijing. Cum arată „prudența” Chinei: prezență fără investiții mari la vedere Textul indică o intensificare a contactelor dintre China și Crimeea, uneori fără acordul Kievului. Un exemplu este nava „Heng Yang 9”, sub pavilion panamez, dar deținută de o companie chineză, observată de mai multe ori în portul Sevastopol; Ministerul ucrainean de Externe a protestat pe lângă autoritățile chineze. În paralel, expansiunea chineză în teritoriile ucrainene ocupate este descrisă ca fiind, deocamdată, „nu de amploare”, însă „tot mai multe companii chineze” își stabilesc prezența acolo și dezvoltă relații cu elitele locale. Un oficial din republica separatistă Lugansk susține că „China urmărește îndeaproape evoluțiile”. De ce contează: resurse, rute și testarea limitelor sancțiunilor Adevărul notează că motivele Beijingului sunt atât geopolitice, cât și economice: Crimeea are importanță strategică în Marea Neagră, iar sud-estul Ucrainei poate funcționa ca punct de acces către Europa de Est. În plus, aproximativ jumătate din resursele de pământuri rare ale Ucrainei s-ar afla în zone controlate de Rusia. Potrivit The Insider, implicarea actuală ar putea fi și un „test” în contextul sancțiunilor internaționale: companiile private ar evalua riscurile și oportunitățile, în perspectiva unei implicări viitoare a marilor grupuri industriale susținute de statul chinez. [...]
Donald Trump ia în calcul retragerea parțială a trupelor SUA din Italia și Spania, o mișcare care ar putea slăbi capacitatea de reacție rapidă a NATO în Europa , potrivit Mediafax . Președintele american a spus joi că o decizie ar urma să fie luată „foarte curând”, fără să ofere detalii despre amploarea sau calendarul unei eventuale retrageri. Declarațiile vin la scurt timp după ce Trump a invocat posibilitatea reducerii efectivelor americane și în Germania, pe fondul tensiunilor dintre Washington și mai mulți aliați europeni legate de războiul din Iran, relatează Le Figaro. De ce contează pentru NATO: baze-cheie și logistică Italia, Spania și Germania găzduiesc baze importante ale armatei americane, folosite pentru operațiuni aeriene, navale și logistice, dar și ca puncte-cheie pentru desfășurări militare în alte regiuni. În acest context, o reducere a efectivelor ar însemna o schimbare semnificativă a posturii militare a SUA în Europa și ar putea afecta capacitatea de reacție rapidă a alianței NATO. Contextul politic: presiuni asupra aliaților și disputa cu Berlinul Trump a legat public discuția despre retrageri de nemulțumirile față de nivelul de implicare al unor aliați în conflictul cu Iranul, sugerând o recalibrare a prezenței militare americane în Europa. În Germania, tema a fost alimentată de un schimb dur de replici cu cancelarul Friedrich Merz , care afirmase că „americanii nu au, în mod evident, nicio strategie” în Iran și că Teheranul „umilește” prima putere mondială. Merz nu a răspuns direct amenințărilor privind retragerea militară, dar a cerut menținerea unui „parteneriat transatlantic de încredere” în cadrul NATO. Ce alte măsuri ar mai fi analizate Potrivit unor informații anterioare menționate de Mediafax, Washingtonul ar analiza și alte pârghii de presiune asupra aliaților occidentali, între care: o posibilă suspendare a Spaniei din NATO; reconsiderarea poziției SUA privind Insulele Falkland , în contextul disputei dintre Regatul Unit și Argentina. Deocamdată, nu există detalii oficiale despre dimensiunea sau calendarul unei eventuale retrageri din Italia și Spania, iar Trump nu a precizat ce criterii ar sta la baza deciziei. [...]
Costul real al operațiunii SUA în Iran a urcat la circa 50 mld. dolari, aproape dublu față de cifra oficială , potrivit Libertatea , care citează estimări interne discutate de oficiali americani cu CBS News . Diferența de raportare mută discuția din zona strict militară în cea bugetară: ce intră, de fapt, în „nota de plată” și cât mai poate crește. Estimarea de aproximativ 50 de miliarde de dolari (aprox. 230 de miliarde de lei) vizează operațiunea „Epic Fury ”, desfășurată în ultimele două luni. În schimb, directorul financiar al Departamentului Apărării, Jules Hurst, a indicat public un cost de circa 25 de miliarde de dolari (aprox. 115 miliarde de lei) pentru aceeași operațiune, declanșată pe 28 februarie. De unde vine diferența față de cifra Pentagonului Potrivit surselor citate de CBS News, suma prezentată de Hurst nu ar include o serie de costuri care, în practică, apasă direct pe buget: echipamente deteriorate sau distruse; pagube la instalațiile militare americane; costuri logistice (combustibil, mișcarea trupelor, desfășurarea infrastructurii). Un exemplu de pierderi materiale menționat în articol: armata americană ar fi pierdut cel puțin 24 de drone MQ-9 Reaper, evaluate la 30 de milioane de dolari bucata (adică cel puțin 720 de milioane de dolari, aprox. 3,3 miliarde de lei). Presiune pentru finanțare suplimentară: până la 200 mld. dolari În paralel, Administrația Trump caută fonduri suplimentare pentru continuarea operațiunii și refacerea arsenalului. Potrivit Politico (citat de Libertatea), oficialii americani ar urma să solicite o finanțare de până la 200 de miliarde de dolari (aprox. 920 de miliarde de lei). Pe fondul acestor discuții, senatorul democrat Chris Coons a contestat estimarea de 25 de miliarde de dolari, argumentând că nu include costul menținerii trupelor în regiune în ultimele două luni. Reparații și refacerea stocurilor: costuri încă neclare Pentru restaurarea bazelor, Pentagonul nu ar avea încă o estimare, pe motiv că nu este stabilită configurația viitoare a forțelor și nici ce baze vor trebui construite, potrivit declarațiilor lui Hurst. În plus, Mark Cancian, consilier principal la Centrul de Studii Strategice și Internaționale (CSIS), afirmă că o parte din costuri sunt suportate și de Departamentul pentru Securitate Internă, nu doar de Pentagon, iar refacerea arsenalelor ar urma să dureze „câțiva ani”, în condițiile în care stocurile erau deja sub presiune înainte de „Epic Fury”. Ce urmează: scenariu de escaladare și costuri în creștere În plan operațional, Donald Trump ar fi ordonat pregătiri pentru o blocadă navală îndelungată asupra Iranului, în ideea de a crește presiunea economică, inclusiv prin restricții asupra exporturilor de petrol, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal. În același timp, Trump ar fi admis posibilitatea reluării ostilităților, inclusiv cu rachete hipersonice Dark Eagle, și desfășurarea de forțe speciale pentru a prelua rezervele de uraniu îmbogățit ale Iranului, dacă Teheranul nu cedează. [...]
Semnalele privind un portavion nuclear arată o accelerare a modernizării navale a Chinei , cu implicații directe pentru echilibrul militar din regiune și pentru planificarea de apărare a SUA și a aliaților, în condițiile în care Beijingul evită, deocamdată, o confirmare explicită. Informațiile apar în Antena 3 , care citează reacția Ministerului Apărării din China la speculațiile declanșate de un videoclip de propagandă al marinei militare. Ministerul Apărării de la Beijing a oferit un răspuns descris drept „criptic” la întrebările despre un posibil prim portavion chinez cu propulsie nucleară. Purtătorul de cuvânt Zhang Xiaogang a spus că deciziile privind construcția portavioanelor sunt luate „în mod cuprinzător”, în funcție de nevoile de securitate națională și de evoluția echipamentelor și tehnologiei, fără să confirme existența sau stadiul unui astfel de program. „Întotdeauna luăm în considerare construcția portavionelor în mod cuprinzător, bazându-ne pe nevoile de securitate națională și pe dezvoltarea de echipamente și tehnologie.” În același context, Zhang a folosit o formulare care, potrivit articolului, s-ar traduce prin ideea că „fiecare înțelege ce vrea” sau „fiecare vede cu ochii săi”, evitând să lămurească direct la ce se referă videoclipul. „Hi Jian”, indiciul din propaganda navală Speculațiile au pornit de la un clip de propagandă al marinei chineze, în care apare un marinar numit „Hi Jian”. Potrivit materialului, „Hi Jian” este un echivalent fonetic în chineză pentru expresia „navă cu propulsie nucleară”, ceea ce a alimentat interpretarea că ar fi vorba despre un al patrulea portavion, posibil primul cu propulsie nucleară. Beijingul a lansat videoclipul – intitulat „Navigând către ocean” – în perioada în care a marcat 77 de ani de la fondarea Marinei Armatei Populare de Eliberare. Cu această ocazie, autoritățile au deschis publicului peste 40 de nave aflate în serviciu activ, în 10 porturi, între care Dalian, Qingdao, Shanghai, Ningbo, Xiamen, Guangzhou și Sanya. De ce contează: proiecție de forță și ritm de construcție Materialul notează că presa internațională amintește intenția Chinei de a construi portavioane noi în viitor. În plus, sunt citate evaluări ale Pentagonului potrivit cărora China ar putea ajunge la „până la nouă portavioane” în următorul deceniu. În evaluarea americană redată de articol, evoluția marinei chineze indică o transformare dintr-o structură predominant defensivă într-un instrument cu rol politic, folosit pentru promovarea – inclusiv prin forță – a politicii externe a Chinei. Modernizarea ar fi început în anii ’80 și s-ar fi accelerat după 2012, odată cu preluarea conducerii Partidului Comunist Chinez de către Xi Jinping . Tot ca element de context operațional, articolul menționează că marina chineză are deja experiență cu tehnologia nucleară, prin construirea a „cel puțin două duzini” de submarine cu propulsie nucleară, la un ritm descris ca fiind mai mare decât cel al Marinei SUA. Ce rămâne neconfirmat În forma prezentată, Beijingul nu confirmă explicit existența unui portavion cu propulsie nucleară și nici nu oferă un calendar. Informația-cheie rămâne, așadar, la nivel de semnal și interpretare, pe fondul unei comunicări oficiale intenționat ambigue. [...]
