Un parlamentar suedez cere sancțiuni UE mai dure împotriva rețelelor care alimentează economia gri din Transnistria, argumentând că regiunea funcționează ca un instrument de instabilitate cu „costuri minime și pârghii maxime” pentru Rusia, potrivit G4Media.

Björn Söder susține, într-un editorial publicat pentru portalul IPN și preluat în relatarea citată de G4Media, că Moscova a folosit Transnistria nu ca pe un „conflict înghețat”, ci ca pe o „armă încărcată” îndreptată spre flancul estic al Europei. În acest cadru, el leagă direct măsurile recente de „pașaportizare” (acordarea cetățeniei ruse) de o arhitectură juridică ce poate justifica ulterior proiecția de forță.

„Pașaportizarea” ca bază legală pentru intervenție

Söder indică decretul semnat de Vladimir Putin la 15 mai, privind acordarea accelerată a cetățeniei ruse pentru locuitorii regiunii transnistrene, și îl compară cu un decret din 24 aprilie 2019 aplicat în Donețk și Lugansk, cu „aceleași excepții” și „aceeași arhitectură juridică”.

În text este menționat că, până în 2026, aproximativ 220.000 de locuitori ai regiunii transnistrene – circa jumătate din populația regiunii – dețin pașapoarte rusești, pe fondul unor „investiții paralele” ale Rusiei: cetățenie, plăți sociale, cote educaționale, legături economice și prezență militară prin Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR). Președintele ucrainean Volodimir Zelenski este citat cu ideea că noul decret reprezintă modul Rusiei de a revendica un teritoriu.

Totodată, sunt menționate amendamente adoptate la Moscova care ar extinde temeiurile legale pentru desfășurarea forțelor armate ruse în străinătate, pentru protejarea cetățenilor ruși, inclusiv în raport cu acțiuni ale unor instanțe străine sau internaționale.

Miza pentru UE: sancțiuni pe lanțurile financiare și logistice

Unghiul central al editorialului este că menținerea Transnistriei ca „zonă gri” a servit, timp de decenii, nu doar intereselor Moscovei, ci și unei rețele mai largi de beneficiari. Înainte de 2022, sunt invocate rețele din Ucraina care ar fi exploatat granițele poroase pentru trafic de arme, vehicule furate și contrabandă, dar și structuri oligarhice din Republica Moldova care ar fi folosit economia nereglementată a enclavei ca „un canal paralel convenabil”, în afara jurisdicției Chișinăului și a cadrului de conformitate al UE. De asemenea, autorul afirmă că anumiți actori europeni din zona financiară, logistică și comercială nu ar fi fost „complet deranjați” de existența unei jurisdicții care „nu punea întrebări”.

În acest context, Söder cere UE să aplice „sancțiuni coerente și consecvente” împotriva celor care facilitează sistemul transnistrean, inclusiv atunci când operează prin rețele financiare și logistice europene, avertizând că presiunea care vizează doar actorii ruși, dar lasă intacte rețelele adiacente, nu ar fi o strategie, ci „doar imagine publică”.

„Aceasta înseamnă că UE trebuie să aplice sancțiuni coerente și consecvente împotriva celor care facilitează sistemul transnistrean – inclusiv atunci când aceștia operează prin rețele financiare și logistice europene.”

Ce urmează, în logica argumentului

Autorul mai susține că Republica Moldova ar trebui să închidă canalele prin care economia gri a enclavei s-a conectat istoric la economia și societatea moldoveană, iar aderarea la UE ar fi „pârghia structurală” care face această reformă internă necesară și posibilă. Textul nu oferă un calendar sau măsuri concrete anunțate de UE, ci formulează o recomandare de politică publică și de sancționare.