Știri
Știri din categoria Externe
Aliații tradiționali ai Rusiei acuză lipsa de sprijin în momente-cheie, iar parteneriatele strategice ale Moscovei încep să se clatine, pe fondul concentrării aproape exclusive a Kremlinului pe războiul din Ucraina. Potrivit Digi24, în ultimele 13 luni, regimuri precum cele din Venezuela, Iran, Siria sau Cuba s-au simțit abandonate de Rusia exact în momente de criză internă sau externă, punând sub semnul întrebării soliditatea alianțelor construite de Moscova în ultimele două decenii.
Venezuela, considerată cândva unul dintre cei mai loiali parteneri ai Rusiei în America Latină, a fost afectată profund de capturarea fostului lider Nicolas Maduro, aflat acum într-o închisoare din New York. Caracasul acuză serviciile de informații rusești și cubaneze că nu au anticipat și nu au prevenit pericolul venit din partea SUA. Mai mult, tehnica militară furnizată de Rusia, precum sistemele S-300 și Buk-M2, s-a dovedit inutilă în fața unui eventual atac. Nici în domeniul apărării cibernetice, Rusia nu a oferit suportul promis, ceea ce a dus la întreruperi masive de curent în capitala venezueleană, în urma unor atacuri atribuite Statelor Unite. În acest context, succesoarea lui Maduro, Delcy Rodriguez, pare tot mai deschisă către o cooperare cu Washingtonul, în detrimentul vechilor alianțe cu Moscova și Havana.
În Siria, Bashar al-Assad a fost nevoit să vină personal la Moscova după ce Rusia nu a mai reușit să controleze acțiunile rebelilor, iar Cuba se confruntă cu o criză umanitară severă, fără a beneficia de sprijin concret din partea Kremlinului.
Iranul, deși implicat într-o colaborare militară strânsă cu Rusia, a fost ținta unor bombardamente americane în 2025, în timp ce regimul de la Teheran se confruntă cu proteste masive și cu o instabilitate internă gravă. În ciuda declarațiilor oficiale de susținere, Moscova nu a intervenit în mod concret pentru a ajuta Iranul, atenția sa fiind canalizată aproape exclusiv către conflictul din Ucraina.
Aceste evoluții pun în pericol strategia globală a Rusiei de influență în regimurile autoritare și ridică semne de întrebare cu privire la viitorul parteneriatelor sale din Orientul Mijlociu, America Latină și Caraibe. Dacă această tendință continuă, Rusia riscă nu doar să piardă influența în regiuni-cheie, ci și să-și diminueze considerabil capacitatea de negociere în plan geopolitic.
Recomandate
Presa internațională susține că liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei , ar fi fost transportat în secret la Moscova pentru o intervenție chirurgicală , după ce ar fi fost rănit grav în timpul atacurilor aeriene din conflictul cu Statele Unite și Israel. Informația provine dintr-un articol publicat de tabloidul britanic The Sun , care citează surse neconfirmate din presa arabă. Potrivit publicației kuweitiene Al-Jarida, citată de articol, liderul iranian ar fi fost scos din țară în secret și transportat la Moscova cu un avion militar rusesc , după ce președintele rus Vladimir Putin ar fi oferit personal ajutor medical. Intervenția chirurgicală ar fi avut loc într-o locație de maximă securitate din Rusia, descrisă drept unul dintre palatele prezidențiale. Răni grave și speculații privind starea de sănătate Sursele citate susțin că Mojtaba Khamenei ar fi fost rănit în timpul primelor bombardamente din conflictul declanșat la finalul lunii februarie. Presa menționează că liderul iranian ar fi suferit leziuni severe la picioare și organe interne , iar unele informații indică faptul că ar fi fost internat anterior în stare critică într-un spital universitar din Teheran. În același timp, în spațiul public circulă numeroase zvonuri privind starea sa reală , inclusiv speculații că ar fi în comă sau chiar că ar fi murit. Aceste afirmații nu au fost confirmate oficial. Reacțiile oficiale și incertitudinea informațiilor Autoritățile iraniene resping aceste speculații și susțin că liderul suprem se află în viață și controlează situația din țară. Ministrul iranian de externe a declarat că Mojtaba Khamenei este „în stare bună de sănătate” și continuă să conducă statul. În același timp, oficiali occidentali și lideri politici au alimentat incertitudinea. Președintele american Donald Trump a declarat că nu există dovezi clare privind situația liderului iranian, afirmând: „Nu știu dacă este chiar în viață”. În lipsa unor imagini recente sau apariții publice ale lui Mojtaba Khamenei, zvonurile privind starea sa de sănătate continuă să circule, iar situația rămâne neclară. Contextul conflictului regional Speculațiile privind starea liderului iranian apar în contextul unui conflict militar intens în Orientul Mijlociu, după atacurile aeriene lansate de Statele Unite și Israel asupra unor obiective nucleare și militare iraniene. Bombardamentele au provocat distrugeri în Teheran și în alte zone ale țării, iar tensiunile au dus la atacuri cu rachete și drone asupra Israelului și asupra unor state din Golful Persic. Criza a generat îngrijorări la nivel internațional și a influențat inclusiv piețele energetice. [...]
Iranul recunoaște cooperarea militară cu Rusia și China , într-un context de tensiuni tot mai mari în Orientul Mijlociu. Potrivit Daily Mail , ministrul iranian de externe Abbas Araghchi a confirmat că Teheranul menține cooperare militară și de informații cu Moscova și Beijingul, pe care le-a descris drept „parteneri strategici”. Declarația vine după ce oficiali americani au susținut anterior că Rusia ar fi furnizat Iranului informații sensibile despre pozițiile forțelor americane din regiune, inclusiv locațiile exacte ale unor nave de război. Președintele rus Vladimir Putin ar fi negat aceste acuzații într-o convorbire cu președintele american Donald Trump, însă oficialul iranian a admis că relațiile militare dintre cele trei state continuă. Abbas Araghchi a precizat că Iranul și Rusia, dar și China, au avut „cooperare strânsă” în trecut și că aceasta este în continuare activă, inclusiv în domeniul militar, fără a oferi însă detalii concrete despre natura sprijinului. Potrivit unor surse citate în presă, o parte din informațiile împărtășite ar proveni din imaginile sateliților militari ai Rusiei. În ultimele zile, mai multe atacuri cu drone au vizat trupe americane din regiune, iar unele rapoarte sugerează că aceste operațiuni ar fi putut beneficia de informații de țintire furnizate de Moscova. Totuși, nu există confirmări oficiale că vreun atac ar fi fost direct coordonat pe baza unor date rusești. În paralel, serviciile de informații americane analizează indicii potrivit cărora China ar putea oferi Iranului sprijin suplimentar. Printre elementele discutate se numără asistență financiară, piese de schimb pentru vehicule militare și componente pentru rachete . Prezența unei nave chineze de spionaj, Liaowang-1 , în strâmtoarea Hormuz a alimentat speculațiile privind implicarea Beijingului în monitorizarea situației militare din regiune. Nava este descrisă de specialiști drept o platformă avansată de colectare a datelor electronice, capabilă să analizeze câmpul de luptă modern. China are însă și un interes economic major în stabilitatea zonei, deoarece depinde în mare măsură de importurile de petrol iranian. Potrivit unor surse citate în presă, Beijingul ar face presiuni pentru menținerea deschisă a rutei maritime prin strâmtoarea Hormuz, vitală pentru transportul energiei. Recunoașterea cooperării militare dintre Iran, Rusia și China ar putea amplifica tensiunile geopolitice, mai ales în contextul conflictelor active din Orientul Mijlociu și al rivalităților tot mai pronunțate dintre marile puteri. [...]
Donald Trump amână vizita la Beijing din cauza războiului cu Iranul - relațiile SUA–China intră într-o nouă incertitudine după ce, potrivit Reuters , președintele american a decis să își reprogrameze deplasarea programată pentru finalul lunii martie – începutul lui aprilie 2026, invocând schimbările majore din politica externă generate de conflictul din Orientul Mijlociu. Vizita, care urma să fie prima în China din actualul său mandat, ar putea avea loc abia peste cinci sau șase săptămâni. Decizia vine într-un moment sensibil pentru relațiile dintre cele mai mari două economii ale lumii, în condițiile în care discuțiile bilaterale vizau reducerea tensiunilor comerciale și politice. Printre subiectele aflate pe agendă se numărau tarifele, exporturile de tehnologie, problema Taiwanului, comerțul cu produse agricole și accesul la minerale rare, domenii unde divergențele au fost constante în ultimii ani. Amânarea este legată direct de escaladarea conflictului cu Iranul, care a reconfigurat prioritățile administrației de la Washington. Războiul a dus la creșterea prețului petrolului, a amplificat riscurile pentru transportul maritim prin Strâmtoarea Hormuz și a mutat atenția investitorilor către securitatea energetică. Efectele imediate ale deciziei: blocarea temporară a dialogului la nivel înalt între Washington și Beijing incertitudine sporită pe piețele financiare întârzierea unor posibile acorduri comerciale repoziționarea priorităților strategice ale SUA spre Orientul Mijlociu În paralel, negocierile tehnice continuă la nivel inferior. Discuții recente la Paris între secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, și vicepremierul chinez He Lifeng au vizat creșterea exporturilor agricole americane și accesul la resurse strategice controlate de China. Contextul intern din SUA contribuie, de asemenea, la această decizie. O vizită de stat amplă la Beijing ar fi fost percepută ca nepotrivită pe fondul dificultăților economice interne și al pierderilor umane din conflictul din Orientul Mijlociu. În ansamblu, amânarea vizitei subliniază fragilitatea relației SUA–China și arată cum evoluțiile militare dintr-o regiune pot influența direct echilibrul diplomatic global. [...]
Dominanța SUA în „războiul economic” se erodează , potrivit unei analize Financial Times , pe fondul apariției unor reacții tot mai eficiente din partea statelor vizate de sancțiuni și presiuni comerciale. Articolul susține că instrumentele clasice folosite de Washington – sancțiuni, tarife și controlul asupra dolarului – nu mai au aceeași eficiență ca în trecut. Țări precum China și Iran au demonstrat că pot răspunde cu propriile „arme economice”, de la restricții asupra materiilor prime strategice până la blocaje în puncte-cheie ale comerțului global. Un exemplu relevant este reacția Chinei la restricțiile americane, prin limitarea exporturilor de metale rare, esențiale pentru industrii precum cea auto sau de apărare. De asemenea, Iranul a arătat că poate influența fluxurile energetice globale prin amenințări asupra Strâmtorii Hormuz, un punct vital pentru transportul petrolului. Principalele concluzii ale analizei: monopolul SUA asupra sancțiunilor nu mai există statele vizate își dezvoltă rute comerciale alternative presiunea economică produce tot mai des efecte inverse sancțiunile duc la adaptare și autonomie economică „războiul economic” riscă să escaladeze în conflicte militare În ultimii ani, mai multe exemple arată limitele sancțiunilor: Rusia și-a reorientat comerțul către Asia, China și-a accelerat producția internă de tehnologii, iar alte state au găsit metode de a evita sistemele financiare dominate de dolar. Analiza subliniază că, într-o lume tot mai multipolară, utilizarea frecventă a sancțiunilor reduce eficiența acestora. În loc să izoleze complet adversarii, acestea îi determină să devină mai independenți și să creeze noi alianțe economice. Un efect colateral este și creșterea riscului de conflict: în loc să prevină escaladarea, sancțiunile pot deveni o etapă intermediară înaintea confruntărilor directe. În acest context, influența economică globală nu mai este concentrată într-un singur pol, iar competiția dintre marile puteri se mută din ce în ce mai mult în zona infrastructurilor comerciale, resurselor și tehnologiei. [...]
Canada și statele nordice își întăresc cooperarea în Arctica , potrivit Euronews , pe fondul tensiunilor geopolitice tot mai mari și al interesului crescut al marilor puteri pentru această regiune strategică. Decizia a fost luată la Oslo, unde liderii din Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda și Canada au convenit să își aprofundeze colaborarea în domenii esențiale precum apărarea, energia, comerțul și accesul la resurse. În declarația comună, aceștia au subliniat importanța respectării dreptului internațional într-un context global marcat de conflicte și instabilitate. Direcțiile principale ale cooperării: consolidarea securității și apărării în regiunea arctică dezvoltarea energiei cu emisii reduse de carbon cooperare tehnologică și economică acces coordonat la resurse minerale Inițiativa vine pe fondul creșterii tensiunilor dintre Rusia și Occident, amplificate de războiul din Ucraina, dar și al interesului manifestat de Statele Unite pentru Groenlanda, teritoriu autonom al Danemarcei. Liderii reuniți au indicat Rusia drept principala amenințare în regiune, cu posibile riscuri viitoare și din partea Chinei. În paralel, NATO își intensifică prezența militară în zonă. Aproximativ 32.000 de militari din 14 state participă la exerciții în condiții extreme în Norvegia și Finlanda, iar Alianța a lansat recent misiunea „Arctic Sentry” pentru a întări securitatea regională. Premierul canadian Mark Carney a subliniat că provocările din Arctica sunt tot mai complexe, incluzând atât aspecte militare, cât și tehnologice, într-un context în care regiunea nu mai este ferită de rivalitățile globale. Astfel, Arctica devine un punct tot mai important pe harta geopolitică, unde interesele economice, militare și strategice se intersectează, iar cooperarea între aliați este văzută ca un răspuns la aceste presiuni. [...]
Statele arabe din zona Golfului Persic cer lui Donald Trump să nu oprească brusc războiul împotriva Iranului , potrivit Reuters . Aceste state doresc ca acțiunile să continue până când regimul de la Teheran nu va mai putea bloca Strâmtoarea Hormuz. Deși au fost vizate de atacuri cu rachete și drone iraniene, țările din Golf ezită să răspundă pe plan militar. Discuțiile dintre Statele Unite și țările din Golf au fost dezvăluite de oficiali și diplomați occidentali și arabi, sub protecția anonimatului. Inițial, statele arabe nu au susținut un conflict cu Iranul, dar atacurile asupra aeroporturilor, porturilor și instalațiilor petroliere din regiune au schimbat această poziție. Aceste atacuri au subliniat capacitatea Iranului de a perturba una dintre cele mai importante rute de transport al petrolului din lume. Statele Unite încearcă să convingă țările din Golf să se implice mai activ în conflict, pentru a demonstra susținere regională. Totuși, liderii din Golf sunt reticenți, temându-se că o implicare directă ar putea escalada conflictul într-un război mai mare. Unii oficiali încearcă să-l convingă pe Donald Trump că o astfel de acțiune i-ar putea consolida legitimitatea internațională și sprijinul intern înainte de alegerile parțiale. Abdulaziz Sager, președintele Centrului de Cercetare al Golfului, a declarat: „Există un sentiment generalizat în întreaga regiune a Golfului că Iranul a depășit toate limitele, cu fiecare țară din regiune. La început, ne-am opus războiului. Dar odată ce au început să lanseze atacuri asupra noastră, au devenit un inamic. Nu există altă modalitate de a-i descrie”. Statele din regiune consideră că Iranul trebuie slăbit pentru a nu mai reprezenta o amenințare, dar se tem că implicarea în război le-ar transforma în ținte directe. Situația este complicată de lipsa unei poziții comune între țările din Golf, care nu au ajuns la un acord privind o eventuală intervenție militară. Pete Hegseth, secretarul american al Apărării, a menționat că partenerii din zona Golfului își intensifică eforturile și sunt dispuși să treacă la ofensivă, dar fără a specifica acțiuni concrete. Surse Reuters exclud acțiuni militare unilaterale din partea statelor din Golf, pentru a evita represaliile. Iranul, o țară cu populație majoritar șiită, privește cu suspiciune vecinii săi arabi majoritar sunniți, care găzduiesc baze militare americane. Atacurile iraniene au afectat imaginea de stabilitate a regiunii, pe care liderii din Golf au încercat să o promoveze pentru a atrage turiști și a extinde comerțul. Donald Trump a fost avertizat de serviciile secrete că atacarea Iranului ar putea declanșa represalii asupra aliaților din Golf. Trump a declarat că atacurile Iranului au fost neașteptate și șocante, conform declarațiilor sale în timpul unei reuniuni a consiliului de administrație al Centrului Kennedy. Reuters dezvăluie că președintele american fusese avertizat anterior că Teheranul ar putea încerca să închidă Strâmtoarea Hormuz. [...]
