Știri
Știri din categoria Externe
Aliații tradiționali ai Rusiei acuză lipsa de sprijin în momente-cheie, iar parteneriatele strategice ale Moscovei încep să se clatine, pe fondul concentrării aproape exclusive a Kremlinului pe războiul din Ucraina. Potrivit Digi24, în ultimele 13 luni, regimuri precum cele din Venezuela, Iran, Siria sau Cuba s-au simțit abandonate de Rusia exact în momente de criză internă sau externă, punând sub semnul întrebării soliditatea alianțelor construite de Moscova în ultimele două decenii.
Venezuela, considerată cândva unul dintre cei mai loiali parteneri ai Rusiei în America Latină, a fost afectată profund de capturarea fostului lider Nicolas Maduro, aflat acum într-o închisoare din New York. Caracasul acuză serviciile de informații rusești și cubaneze că nu au anticipat și nu au prevenit pericolul venit din partea SUA. Mai mult, tehnica militară furnizată de Rusia, precum sistemele S-300 și Buk-M2, s-a dovedit inutilă în fața unui eventual atac. Nici în domeniul apărării cibernetice, Rusia nu a oferit suportul promis, ceea ce a dus la întreruperi masive de curent în capitala venezueleană, în urma unor atacuri atribuite Statelor Unite. În acest context, succesoarea lui Maduro, Delcy Rodriguez, pare tot mai deschisă către o cooperare cu Washingtonul, în detrimentul vechilor alianțe cu Moscova și Havana.
În Siria, Bashar al-Assad a fost nevoit să vină personal la Moscova după ce Rusia nu a mai reușit să controleze acțiunile rebelilor, iar Cuba se confruntă cu o criză umanitară severă, fără a beneficia de sprijin concret din partea Kremlinului.
Iranul, deși implicat într-o colaborare militară strânsă cu Rusia, a fost ținta unor bombardamente americane în 2025, în timp ce regimul de la Teheran se confruntă cu proteste masive și cu o instabilitate internă gravă. În ciuda declarațiilor oficiale de susținere, Moscova nu a intervenit în mod concret pentru a ajuta Iranul, atenția sa fiind canalizată aproape exclusiv către conflictul din Ucraina.
Aceste evoluții pun în pericol strategia globală a Rusiei de influență în regimurile autoritare și ridică semne de întrebare cu privire la viitorul parteneriatelor sale din Orientul Mijlociu, America Latină și Caraibe. Dacă această tendință continuă, Rusia riscă nu doar să piardă influența în regiuni-cheie, ci și să-și diminueze considerabil capacitatea de negociere în plan geopolitic.
Recomandate
Rusia își reduce parada de 9 Mai și scoate tancurile din Piața Roșie, o decizie pusă de analiști pe seama presiunii militare și a costurilor economice ale războiului , potrivit Daily Mail . Kremlinul invocă motive de securitate, pe fondul intensificării loviturilor ucrainene cu rază lungă, însă experții citați susțin că miza reală este degradarea capacității Rusiei de a susține simultan frontul și demonstrațiile de forță. Decizia de a elimina tancurile și „hardware-ul” greu de la parada de Ziua Victoriei (9 mai) marchează o abatere de la formatul tradițional, folosit ani la rând ca vitrină a puterii militare. În același timp, vine într-un moment în care Ucraina își intensifică atacurile asupra infrastructurii energetice și militare din adâncimea teritoriului rus, inclusiv prin valuri de drone îndreptate spre Moscova. Securitate invocată oficial, dar presiunea de pe front rămâne explicația centrală Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov , a justificat modificările prin „amenințarea teroristă” și necesitatea de a reduce riscurile. Totuși, Keir Giles (Chatham House), citat de publicație, leagă decizia de dificultățile de pe câmpul de luptă și de pierderile care ar limita disponibilitatea unităților și a tehnicii pentru un marș complet. În aceeași logică, Giles afirmă că nu există explicații care să nu trimită, într-un fel sau altul, la incapacitatea Rusiei de a învinge Ucraina, iar reducerea paradei ar contrazice narațiunea oficială privind eficiența apărării antiaeriene ruse. Loviturile ucrainene în adâncime și efectele economice Daily Mail notează că loviturile ucrainene ar ajunge la distanțe de până la 932 de mile (aprox. 1.500 km), vizând infrastructură critică. Sunt menționate „rapoarte” privind pagube importante la producția de petrol și la sisteme de apărare antiaeriană, pe fondul dificultăților Moscovei de a preveni astfel de atacuri, cu consecințe economice care „încep să se vadă”. În plan energetic, articolul indică faptul că Rusia a fost nevoită să reducă producția de petrol în aprilie din cauza atacurilor cu drone asupra porturilor și rafinăriilor, dar și a opririi livrărilor de țiței prin „singura conductă rămasă” a Rusiei către Europa. Publicația menționează o posibilă scădere a producției cu aproximativ 300.000–400.000 de barili pe zi în aprilie, față de media din primele luni ale anului. Ce transmite Kremlinul printr-o paradă „mai mică” Ministerul rus al Apărării a anunțat pe Telegram că mai multe școli militare, corpuri de cadeți și „coloana de tehnică militară” nu vor participa, invocând „situația operațională curentă”. În 2025, Ucraina ar fi încercat să perturbe evenimentul prin atacuri cu drone asupra Moscovei, ceea ce ar fi provocat haos în transportul aerian, cu mii de zboruri anulate sau întârziate. În plan intern, Daily Mail mai notează că Putin ar fi „mai nepopular” decât în ultimii ani, citând un sondaj al institutului FOM (afiliat Kremlinului) potrivit căruia 71% dintre ruși ar avea încredere în președinte, cel mai slab rezultat din ultimii șapte ani. În același timp, publicația menționează reprimarea disidenței și faptul că opoziția publică este puternic limitată. Context: presiune militară, dar și semnale economice negative Articolul amintește că Putin a recunoscut recent că economia Rusiei performează sub așteptări și că a indicat o scădere a PIB-ului cu 1,8% în ianuarie și februarie. Totodată, guvernatoarea băncii centrale, Elvira Nabiullina, este citată cu avertismentul că „condițiile externe se înrăutățesc aproape constant” pentru exporturi și importuri. În acest cadru, reducerea paradei de 9 Mai capătă o dimensiune operațională și economică: nu mai este doar o decizie de protocol, ci un semnal că riscurile de securitate și uzura resurselor (militare și financiare) obligă Kremlinul să limiteze chiar și evenimentele folosite tradițional pentru a proiecta forță. [...]
Rusia își acoperă acum 90% din importurile de tehnologii sancționate prin China , ceea ce adâncește dependența economică și operațională a Moscovei de Beijing, pe fondul înăspririi sancțiunilor UE, potrivit Digi24 . Date citate de Bloomberg, din surse familiarizate cu statisticile, indică o creștere a dependenței față de anul trecut, când nivelul era de 80%, în pofida programelor rusești de substituire a importurilor. Explicația avansată este că noile sancțiuni europene au blocat canalele de aprovizionare rămase din Occident, împingând Rusia să se bazeze și mai mult pe rute intermediare prin China. Ce înseamnă, practic, această dependență În UE este cunoscut rolul Chinei în furnizarea către Kremlin de tehnologii cu dublă utilizare (bunuri care pot fi folosite atât civil, cât și militar) și chiar de informații de recunoaștere prin satelit pentru război, potrivit acelorași surse citate de Bloomberg. Totuși, statele UE ar evita, deocamdată, sancțiuni directe împotriva Chinei, de teama unor măsuri de retorsiune. În acest context, ruptura cu Occidentul a accelerat o repoziționare structurală a economiei ruse: Elina Rybakova, economist la Institutul de Economie Internațională Peterson (Washington), apreciază că Rusia s-a transformat într-un „vasal al Chinei”, în ciuda declarațiilor președintelui Vladimir Putin despre „suveranitate tehnologică”. Comerțul: pondere mare pentru Rusia, miză relativ mică pentru China Potrivit datelor Institutului Gaidar, anul trecut China a cumpărat 27% din totalul exporturilor Rusiei și a asigurat 36% din importurile Federației Ruse. În același timp, Rusia rămâne o piață marginală pentru exporturile Chinei: ponderea a scăzut de la 3,2% la 2,7%, un nivel comparat în material cu cel al Mexicului. Dezechilibrul de putere economică este esențial pentru înțelegerea relației: Beijingul poate influența semnificativ Moscova, în timp ce dependența Chinei de piața rusă este limitată. Semnal de vulnerabilitate: comerțul bilateral a scăzut în 2025 Un alt indicator al fragilității este evoluția schimburilor comerciale: volumul comerțului ruso-chinez a scăzut în 2025 cu 6,5%, până la 1,63 trilioane de yuani (234 miliarde de dolari). Au scăzut atât livrările Chinei către Rusia (cu 3,4% față de anul anterior), cât și exporturile Rusiei către China (cu 9,9%). Digi24 notează că această scădere a provocat îngrijorare la Kremlin: Reuters a relatat, citând surse apropiate guvernului rus, că Vladimir Putin ar fi intenționat să-i ceară lui Xi Jinping să nu reducă volumul comerțului, de care economia rusă ar depinde „în mod critic”. [...]
Administrația Trump înăsprește sancțiunile împotriva Cubei, vizând inclusiv băncile străine care lucrează cu Havana , într-o mișcare care poate amplifica riscurile de conformare (respectarea sancțiunilor) pentru instituții financiare și companii cu expunere pe insulă, potrivit Digi24 . Președintele american susține că Cuba continuă să reprezinte „o amenințare extraordinară” pentru securitatea națională a Statelor Unite. Noile măsuri sunt incluse într-un decret prezidențial și sunt prezentate ca parte a unei strategii de intensificare a presiunii asupra Havanei, pe fondul crizei economice din Cuba. Ce prevăd noile sancțiuni și cine poate fi afectat Conform informațiilor din articol, sancțiunile vizează mai multe paliere, cu potențial impact direct asupra relațiilor comerciale și financiare: bănci străine care colaborează cu guvernul cubanez; restricții în materie de imigrație ; persoane și entități implicate în sectoarele energiei , mineritului și „în alte sectoare” ale economiei cubaneze; persoane găsite vinovate de „încălcări grave ale drepturilor omului” . În practică, extinderea țintelor către bănci din afara SUA crește miza pentru actorii internaționali care procesează plăți, finanțează comerț sau oferă servicii companiilor conectate la statul cubanez. Context: embargo, blocaj petrolier și presiune pe economie Pe lângă embargoul american în vigoare din 1962, Washingtonul impune din ianuarie un blocaj petrolier asupra Cubei, autorizând de atunci sosirea unui singur petrolier rus , mai notează articolul. Cuba este descrisă ca fiind într-o criză economică profundă, alimentată de înăsprirea sancțiunilor din primul mandat Trump (2017–2021), de slăbiciuni structurale ale economiei centralizate și de o reformă monetară eșuată. Potrivit aceleiași surse, de la sfârșitul lunii ianuarie activitatea a fost „practic paralizată”, iar: turismul (sursă importantă de valută) „s-a prăbușit la jumătate” de la începutul anului; producția de nichel și cobalt este oprită; sectorul tutunului suferă din cauza lipsei de combustibil. Tensiuni politice, dar și negocieri în derulare Anunțul sancțiunilor a venit chiar de 1 Mai, când în Cuba a avut loc o manifestație în fața ambasadei SUA la Havana, la care au participat Raul Castro (94 de ani) și președintele Miguel Diaz-Canel . În același timp, în pofida tensiunilor, cele două țări se află în negocieri, iar discuții au avut loc pe 10 aprilie la Havana, la nivel diplomatic înalt, potrivit articolului. Ce urmează, din informațiile disponibile, este aplicarea efectivă a măsurilor din decret și modul în care băncile și companiile cu legături comerciale cu Cuba își vor ajusta expunerea pentru a evita încălcarea regimului de sancțiuni. [...]
Scepticismul public față de războiul cu Iranul se leagă de scumpiri și presiune pe bugetele gospodăriilor , potrivit unui sondaj citat de Al Jazeera , care arată că 61% dintre americani consideră că decizia SUA de a folosi forța militară împotriva Iranului a fost o greșeală. Sondajul Washington Post–ABC–Ipsos , publicat vineri, indică faptul că 36% dintre respondenți cred că atacarea Iranului a fost decizia corectă. În același timp, războiul – lansat de SUA și Israel la finalul lui februarie – este descris ca având efecte asupra economiei globale și ca alimentând temerile legate de costul vieții în SUA, pe fondul scumpirii energiei. Costul vieții, principalul canal prin care se vede impactul Întrebați dacă și-au schimbat comportamentul din cauza prețurilor mai mari la benzină, 44% dintre respondenți au spus că au redus deplasările cu mașina, iar 42% au declarat că au tăiat și din cheltuielile gospodăriei. În rândul celor cu venituri sub 50.000 de dolari pe an (aprox. 230.000 lei), proporțiile cresc la 56% (condus mai puțin) și 59% (reduceri de cheltuieli în gospodărie). În acest context, materialul notează și că aprobarea pentru președintele Donald Trump a coborât la noi minime, pe fondul frustrărilor alegătorilor legate de probleme economice și costul vieții. Percepția asupra succesului militar rămâne neconvingătoare Sondajul arată și o doză ridicată de incertitudine privind rezultatele operațiunilor: 39% spun că acțiunile militare ale SUA împotriva Iranului au fost „fără succes” până acum, 19% le consideră „cu succes”, iar 41% spun că este prea devreme pentru o evaluare. Al Jazeera mai consemnează că, deși pierderile în rândul forțelor americane sunt relativ reduse, impopularitatea războiului este comparată cu cea a războiului din Irak în 2006 (într-o perioadă de violențe accentuate) și cu cea a războiului din Vietnam la începutul anilor 1970. Polarizare politică: sprijin puternic în rândul republicanilor Sprijinul rămâne însă ridicat în rândul republicanilor: aproape 80% dintre alegătorii Partidului Republican spun că decizia de a ataca Iranul a fost corectă. Chiar și în acest grup, evaluarea succesului este împărțită: respondenții sunt divizați între cei care consideră operațiunile reușite și cei care spun că este prea devreme pentru concluzii. Un alt indicator politic relevant din sondaj: 46% dintre respondenți afirmă că decizia de a ataca Iranul este inconsistentă cu poziția pe care Trump a susținut-o în campanie, când promitea evitarea „războaielor externe inutile”. [...]
Armata israeliană își concentrează aproape toată planificarea post-război cu Iranul pe riscul nuclear , în timp ce amenințarea rachetelor balistice și tema „schimbării regimului” sunt împinse în plan secund, potrivit The Jerusalem Post . Reorientarea contează operațional: IDF transmite că este pregătită să revină la un război „în toată regula” dacă Teheranul ar încerca să folosească uraniul îmbogățit pentru a avansa spre arma nucleară. În briefingurile recente, IDF insistă pe pericolul uraniului îmbogățit la 60% pe care regimul islamic „ar putea” să îl acceseze de sub dărâmăturile instalațiilor de la Isfahan și din alte locații lovite. Mesajul central este că, deși operațiunea din iunie 2025 ar fi întârziat programul, componenta nucleară rămâne principalul reper pentru evaluarea pașilor următori. Rachetele balistice, tratate cu mai puțină urgență în mesajul public În același timp, amenințarea rachetelor balistice – pe care Iranul ar fi folosit-o „cu efect letal” împotriva Israelului de patru ori din 2024 și care ar fi fost una dintre mizele războiului început pe 28 februarie – primește „mult mai puțină” atenție în comunicarea IDF, conform relatării. Publicația notează că nu este clar de ce această amenințare este minimalizată în briefinguri. Sunt avansate mai multe explicații posibile, fără o concluzie fermă: influența mesajelor venite dinspre SUA; pericolul relativ mai mare al unei arme nucleare; faptul că războiul ar fi împins înapoi cu mai mulți ani capabilitatea balistică; „ceața” post-conflict privind câte rachete mai are Iranul și cât de repede ar putea reconstrui. „Schimbarea regimului” dispare din briefinguri; unele lovituri, puse sub semnul eficienței Tema schimbării regimului în Iran „a dispărut în mare parte” din briefingurile IDF. Ofițerii armatei subliniază că instituția militară „nu a promis niciodată” o schimbare de regim, cel mult „o oportunitate” de a îmbunătăți condițiile pentru o astfel de evoluție. Într-o nuanță neobișnuită, IDF ar fi admis că unele atacuri asupra milițiilor Basij de nivel redus și asupra unor puncte de control „ar fi putut fi o risipă de resurse”, întrucât nu au schimbat situația „pe teren”. În apărarea acestor lovituri, armata a indicat că, și în timpul lor, a continuat să lovească alte componente ale amenințărilor militare pe care Iranul le-ar reprezenta pentru Israel. Reorganizare internă: o structură aeriană dedicată Iranului și posibile schimbări pentru Cisiordania Ca parte a „realizărilor” invocate, IDF leagă succesul de decizii din 16 ianuarie 2024 și 7 martie 2024 de a crea o unitate aeriană axată pe Iran, descrisă drept „uriașă”. Potrivit armatei, subunitatea a devenit, în practică, un „Comandament Iran” în interiorul forțelor aeriene. Separat, forțele aeriene au indicat că ar putea înființa o divizie permanentă dedicată sprijinirii Comandamentului Central al IDF în lupta împotriva terorismului palestinian în Cisiordania. În context, IDF arată că din vara lui 2023 a folosit tot mai agresiv aviația împotriva țintelor din Cisiordania, după o perioadă îndelungată în care această opțiune fusese rar utilizată (de la finalul celei de-a doua Intifade, în 2005). Totodată, Comandamentul Central a anunțat crearea unui centru de țintire mai mare și mai sistematic pentru lovituri aeriene și alte tipuri de foc greu, similar celor existente în Comandamentele de Nord și de Sud. [...]
SUA extind sancțiunile contra Iranului și avertizează că plata „taxelor” din Strâmtoarea Ormuz poate atrage penalizări , într-o mișcare care ridică riscuri operaționale și de conformare pentru companiile de transport și pentru fluxurile de petrol din regiune, potrivit Agerpres . Noile sancțiuni vizează inclusiv trei case de schimb și urmăresc să blocheze mecanismele prin care sumele în yuani chinezești încasate din vânzarea de petrol către China sunt convertite în riali iranieni. În paralel, OFAC (Oficiul pentru controlul activelor străine, structură din Trezoreria SUA care administrează sancțiunile) a transmis că este la curent cu amenințările Iranului la adresa navigației și cu pretențiile de impunere a unei taxe de trecere prin Strâmtoarea Ormuz, care ar putea fi cerută sub diverse forme, inclusiv ca donații „pretins caritabile” pentru organizații precum Semiluna Roșie iraniană. Ce înseamnă avertismentul OFAC pentru nave și operatori OFAC avertizează că cei care plătesc astfel de taxe – fie cetățeni americani, fie străini – pot fi vizați de sancțiuni, indiferent de modalitatea de plată. Conform unor informații vehiculate de presă, taxa percepută de Iran ar fi de un dolar pe barilul de țiței transportat prin Strâmtoarea Ormuz, menționează Agerpres. Context: presiune pe relația China–Iran Președintele american Donald Trump reproșează Beijingului că achiziționează în continuare petrol iranian, ceea ce, potrivit acestuia, ar finanța efortul de război al Teheranului. [...]
