Știri
Știri din categoria Externe
Un fond privat de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.320 de miliarde de lei) ar urma să fie principalul stimulent economic din acordul SUA–Iran, conceput să deblocheze investiții în economia iraniană după semnarea unui acord final, potrivit Mediafax, care citează surse Reuters.
Fondul, descris de sursa citată ca un instrument de investiții private, ar acoperi sectoare precum energia, logistica, producția și transportul. Potrivit informațiilor, mai mult de jumătate din sumă este deja contractată.
Structura fondului este prezentată ca o alternativă la despăgubiri directe: ideea ar fi apărut după ce partea americană ar fi refuzat să ofere compensații pentru distrugerile din timpul războiului. În acest context, fondul ar urma să ofere ambelor părți un stimulent economic pentru a încheia un acord final.
Conform sursei, finanțarea ar veni de la companii cu sediul în SUA, în statele arabe din Golf, în Asia, în America de Sud și în Africa, fără bani guvernamentali sau granturi.
Planul nu a fost anunțat oficial, iar sursa Reuters a vorbit sub condiția anonimatului. Diplomați de la Washington și Teheran ar urma să semneze acordul vineri, în Elveția, însă fondul ar deveni operațional doar după semnarea unui acord final.
Totodată, fondul este prezentat ca fiind separat de discuțiile privind activele înghețate, negociate în paralel.
Recomandate
Liderii G7 au legat acordul SUA–Iran de securitatea energetică , anunțând că vor accelera diversificarea rutelor de aprovizionare pentru a reduce dependența globală de Strâmtoarea Ormuz , în contextul în care un armistițiu ar urma să permită redeschiderea acestei rute-cheie pentru petrol și gaze, potrivit Reuters . Reuniți la Evian-les-Bains , în Franța, liderii celor șapte economii avansate au salutat acordul interimar dintre Statele Unite și Iran, care ar urma să fie prezentat oficial vineri. În declarația comună, G7 a spus că este pregătit să contribuie la implementarea înțelegerii, inclusiv printr-o coaliție condusă de Marea Britanie și Franța, menită să sprijine securizarea transportului maritim după redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Acordul dintre Washington și Teheran, descris ca un „memorandum de înțelegere” (un document-cadru care stabilește principii și pași de urmat, fără a fi neapărat un tratat final), prelungește cu 60 de zile armistițiul anunțat în aprilie, pentru a permite negocieri privind un armistițiu permanent. Liderii G7 au cerut ca negocierile să abordeze „amenințările” pe care le atribuie Iranului și să garanteze că Teheranul „nu va obține niciodată o armă nucleară”. Efectul imediat pe piețele de energie: petrolul coboară, Ormuz revine în prim-plan Reuters notează că prețurile petrolului au scăzut din nou miercuri, pe fondul perspectivei redeschiderii Strâmtorii Ormuz, iar contractele futures pentru Brent au coborât sub 80 de dolari (aprox. 368 lei) pe baril, la cel mai redus nivel de la începutul conflictului SUA–Iran. Un oficial american de rang înalt a declarat că SUA vor renunța la sancțiunile asupra petrolului iranian în baza acordului, ceea ce ar deschide perspectiva unor „milioane” de barili suplimentari pe piață. În același timp, oficiali din industrie citați de Reuters avertizează că revenirea completă a producției de petrol și gaze din Orientul Mijlociu ar putea dura luni. În acest context, G7 a anunțat că vrea să reducă vulnerabilitatea globală față de Ormuz și să își crească stocurile de energie. Presiune pentru încetarea focului în Liban, cu implicații pentru stabilitatea regională Pe lângă componenta energetică, liderii G7 au cerut o „încetare a focului imediată și robustă” în Liban și dezarmarea Hezbollah. Situația rămâne însă complicată: Israelul ocupă încă o parte din sudul Libanului, iar Iranul condiționează un acord permanent de retragerea israeliană, în timp ce Israelul spune că nu se va retrage și își rezervă dreptul de a folosi forța militară. Un purtător de cuvânt al Hezbollah a declarat pentru Reuters că gruparea crede că Iranul nu va accepta un armistițiu permanent dacă ocupația israeliană nu se încheie. Ce urmează: 60 de zile de negocieri și condiționalități economice În următoarele 60 de zile, negocierile ar urma să revină asupra unor dosare sensibile, inclusiv viitorul programului nuclear iranian. Reuters mai relatează că memorandumul include un fond de reconstrucție de 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei), finanțat de statele din Golf, condiționat de respectarea altor termeni de către Iran. Pentru economii și companii, miza imediată rămâne dublă: dacă redeschiderea Ormuz se materializează, presiunea pe prețurile energiei poate continua, dar calendarul revenirii ofertei și riscurile geopolitice din Liban pot menține volatilitatea ridicată. [...]
Ministerul de Externe leagă redeschiderea Strâmtorii Ormuz de stabilizarea prețurilor la energie , într-o reacție la memorandumul de înțelegere convenit între SUA și Iran, potrivit Digi24 . MAE susține că reluarea rapidă a traficului maritim și comercial, „negrevat de taxe”, este „vitală” atât pentru stabilitatea regională, cât și pentru economia globală. În comunicatul citat, ministerul indică două efecte economice directe ale deblocării rutei: „stabilizarea treptată a prețurilor la energie” și „accesul la timp la îngrășămintele necesare în agricultură”. Mesajul plasează Strâmtoarea Ormuz în centrul lanțurilor de aprovizionare cu resurse energetice și inputuri agricole, cu impact în costuri și inflație. Poziționarea României în formatul „E-4” MAE mai precizează că România a subscris, alături de alte 25 de state, la declarația liderilor adoptată de Franța, Marea Britanie, Germania și Italia (E-4), privind înțelegerea de pace SUA–Iran și „mecanismele comune” pentru asigurarea tranzitului în condiții de siguranță și coordonarea eforturilor diplomatice. Ce urmează, potrivit anunțului de la Washington Președintele american Donald Trump a anunțat luni că acordul SUA–Iran a fost semnat și că Strâmtoarea Ormuz va fi deschisă total. „Acordul a fost semnat. Și strâmtoarea este deja parțial deschisă, după cum știți. Vineri, va fi deschisă complet”, a declarat acesta. [...]
Un proiect de memorandum SUA–Iran ar putea debloca rapid fluxurile de petrol și transport prin Ormuz , prin ridicarea blocadei navale și emiterea de derogări de sancțiuni pentru exporturile iraniene, potrivit Digi24 . Documentul, în 14 puncte, ar urma să fie semnat pe 19 iunie, în Elveția, și ar deschide o fereastră de 60 de zile pentru negocieri către un acord final. Textul proiectului a fost consultat și publicat de Bloomberg , însă nu este clar dacă varianta aparține SUA sau provine de la un terț, notează Digi24. Ce se schimbă pentru transport și energie: Ormuz și exporturile iraniene Proiectul prevede ca, imediat după semnare, SUA să ridice blocada navală și să prevină interferențe împotriva Iranului, cu obiectivul de a restabili traficul „la capacitate maximă” în cel mult 30 de zile. În paralel, Iranul ar urma să ia măsuri pentru reluarea deplasării navelor comerciale între Golful Persic și Marea Oman, tot într-un orizont de 30 de zile, inclusiv prin eliminarea obstacolelor tehnice și neutralizarea minelor. Pe partea de sancțiuni, proiectul include două elemente cu efect direct asupra pieței: emiterea de derogări (excepții) de către Departamentul Trezoreriei SUA pentru exporturile de țiței iranian, produse petrochimice și servicii conexe (bancare, asigurări, transport); eliberarea fondurilor și activelor înghețate/restricționate ale Iranului, pe măsură ce negocierile avansează, astfel încât acestea să fie „pe deplin disponibile”. Digi24 mai notează că există îngrijorări legate de „taxe de servicii maritime” pe care Iranul le-ar putea percepe după 60 de zile pentru navele comerciale care tranzitează strâmtoarea, iar incertitudinea privind guvernanța Ormuz ar putea descuraja unele nave să intre pe ruta maritimă. Dimensiunea financiară: plan de minimum 300 de miliarde de dolari Un punct central al proiectului este un plan de „reabilitare și dezvoltare economică” pentru Iran, cu o finanțare de cel puțin 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei). Mecanismul de implementare ar urma să fie formulat în 60 de zile, ca parte a acordului final. Potrivit Digi24, planul ar presupune un angajament financiar major din partea statelor din Golf, afectate de războiul de trei luni, inclusiv de atacuri iraniene asupra unor instalații energetice. Fondul este prezentat ca alternativă la cererea Iranului de compensații din partea SUA și Israelului. Condiții politice și calendarul negocierilor Documentul prevede încetarea imediată și permanentă a războiului „pe toate fronturile, inclusiv în Liban”, angajamente de respectare a suveranității și un termen de maximum 60 de zile pentru a ajunge la un acord final (cu posibilitate de prelungire prin acord reciproc). Acordul final ar urma să fie aprobat printr-o rezoluție obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU. În context, Digi24 relatează că șeful diplomației iraniene, Abbas Araghci, a spus că un acord de pace cu SUA ar impune retragerea Israelului din Liban. Publicația amintește și o analiză din The Guardian , potrivit căreia unii experți europeni se tem că Iranul ar putea fi mai înclinat să caute o armă nucleară după atacuri americane succesive, chiar dacă închiderea Strâmtorii Ormuz s-a dovedit o formă eficientă de descurajare. Digi24 mai menționează că au existat semne că blocada americană asupra porturilor iraniene ar fi fost ridicată, „un număr tot mai mare de nave” începând să se deplaseze, în linie cu informațiile dintr-un material anterior al publicației despre tranzitul unor petroliere iraniene prin zonă (link în articolul sursă). [...]
Acordul SUA–Iran a oprit aproape complet războiul, dar a lăsat Iranul cu relații deteriorate în Golf , potrivit Al Jazeera . Publicația notează că, deși ambele părți își revendică victoria, costurile au fost „uriașe”, iar una dintre consecințele directe este afectarea legăturilor Teheranului cu vecinii săi din Golf, pe care i-a atacat în timpul conflictului. În analiza „Inside Story”, Al Jazeera indică faptul că înțelegerea dintre Statele Unite și Iran „a pus capăt, în mare parte”, războiului, fără a detalia în material termenii acordului sau calendarul exact al implementării. Mesajul central este că oprirea ostilităților nu echivalează cu o normalizare automată a relațiilor regionale ale Iranului. Miza pentru Iran: oprirea războiului vs. costul diplomatic în regiune Elementul de impact evidențiat este degradarea relației Iranului cu statele din Golf vizate de atacuri. În termeni practici, asta poate însemna un mediu regional mai dificil pentru Teheran, chiar și în condițiile în care conflictul este considerat, în linii mari, încheiat. Al Jazeera ridică explicit întrebarea „ce a câștigat și ce a pierdut Iranul” din acest conflict, însă materialul disponibil nu oferă o listă de rezultate cuantificate sau exemple concrete de câștiguri/pierderi dincolo de oprirea războiului și deteriorarea relațiilor cu vecinii din Golf. Cine comentează Ediția este moderată de Scott McLean , iar invitații sunt: Ali Akbar Dareini, cercetător la Center for Strategic Studies din Teheran ; Roxane Farmanfarmaian, profesor de politică modernă a Orientului Mijlociu la University of Cambridge; Mehran Kamrava, profesor la Georgetown University în Qatar și șeful Iranian Studies Unit la Arab Center for Research and Policy Studies. Materialul a fost publicat la 16 iunie 2026. [...]
Kremlinul leagă o nouă rundă de discuții cu Washingtonul de acordul SUA–Iran, mizând pe „înțelegerile din Alaska” ca bază de negociere . Potrivit Digi24 , Moscova a anunțat că așteaptă sosirea emisarilor americani Steve Witkoff și Jared Kushner după semnarea, programată pe 19 iunie, a acordului dintre Statele Unite și Iran care ar urma să pună capăt războiului început la sfârșitul lunii februarie. Consilierul prezidențial rus Iuri Ușakov a spus că, după semnarea acordului cu Iranul, ar apărea „oportunitatea” ca cei doi reprezentanți ai Casei Albe să vină la Moscova. Informația este atribuită de Digi24 agenției EFE. Mesajul Moscovei: continuitate pe „propunerea americană” În paralel, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a afirmat că Vladimir Putin și Donald Trump au discutat, într-o convorbire telefonică, despre sosirea rapidă la Moscova a emisarilor speciali ai Casei Albe. Lavrov a insistat și că Rusia rămâne „angajată” față de acordurile încheiate pe 15 august anul trecut în Alaska, referindu-se la întâlnirea dintre Putin și Trump. În această logică, Moscova transmite că așteaptă ca poziția stabilită „pe baza propunerii americane” să fie pusă în practică. Ce se știe și ce rămâne neclar despre „înțelegerea din Alaska” Rusia nu a explicat public ce anume s-a convenit la întâlnirea de la Anchorage (Alaska). Digi24 notează că presa a sugerat că ar fi vorba despre controlul asupra regiunii Donbas de către Moscova, în schimbul renunțării la preluarea integrală a regiunilor sudice Herson și Zaporojie, însă această interpretare nu este confirmată oficial. Ultima vizită a lui Witkoff și Kushner în Rusia a avut loc în ianuarie, potrivit aceleiași surse. [...]
Armata iraniană amenință cu un „răspuns dur” dacă atacurile Israelului în sudul Libanului continuă , într-un moment în care Teheranul și Washingtonul au anunțat semnarea unui protocol de acord menit să oprească războiul din Orientul Mijlociu, potrivit news.ro . Mesajul sugerează un risc de escaladare regională, în pofida demersurilor diplomatice anunțate. Amenințarea apare după atacuri israeliene în sudul Libanului, soldate cu patru morți, relatează AFP, citată de publicație. Într-un comunicat citat de televiziunea de stat iraniană Irib , Comandamentul Forțelor Armate Khatam al-Anbiya transmite că, dacă Israelul „nu-și pune capăt agresiunilor” în sudul Libanului, „trebuie să se aștepte la un răspuns dur” din partea forțelor armate iraniene. Acuzația privind încălcarea armistițiului Comandamentul Khatam al-Anbiya acuză Israelul că ar fi încălcat armistițiul în Liban de 84 de ori după anunțarea, luni, a protocolului acordului dintre Iran și Statele Unite. Publicația notează că acest protocol a fost prezentat ca un pas în direcția opririi războiului din Orientul Mijlociu. De ce contează Prin asocierea directă a atacurilor din sudul Libanului cu perioada imediat următoare anunțului privind protocolul Iran–SUA, Teheranul ridică miza politică și de securitate a armistițiului din Liban. În absența altor detalii în material despre mecanismele acordului sau despre reacții oficiale ale Israelului ori ale SUA, rămâne neclar ce formă ar putea lua „răspunsul dur” invocat de armata iraniană și în ce orizont de timp. [...]
