Știri
Știri din categoria Externe
Regulamentul UE care va interzice produsele făcute prin muncă forțată devine o pârghie în disputa comercială cu China, după ce tot mai mulți muncitori chinezi îl invocă online ca instrument de presiune asupra angajatorilor, pe fondul tensiunilor dintre Bruxelles și Beijing, potrivit HotNews.
UE intră în negocieri comerciale cu China cu un argument suplimentar: nemulțumirea internă legată de orele suplimentare excesive, despre care criticii din afara țării susțin că oferă exportatorilor chinezi un avantaj neloial. Bruxellesul a dat Beijingului termen până în octombrie pentru a aborda dezechilibrele comerciale, în condițiile în care UE a avut anul trecut un deficit comercial cu China de aproape un miliard de euro pe zi.
Regulamentul UE privind munca forțată, adoptat în 2024 și programat să intre în vigoare în decembrie 2027, interzice produsele realizate prin muncă impusă sau involuntară, inclusiv prin ore suplimentare excesive. În contextul cererii interne slabe din China — pusă, între altele, pe seama creșterilor salariale lente și a protecției insuficiente a angajaților — această temă capătă relevanță economică directă: importurile Chinei scad, iar producătorii locali sunt împinși să caute piețe externe, inclusiv în UE.
În paralel, regulamentul european a început să „rezoneze” cu muncitori chinezi care critică de ani buni „cultura 996” (program de 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână), iar discuția a ajuns vizibilă chiar și pe un internet puternic cenzurat.
Un mesaj publicat pe RedNote (platformă chineză similară Instagram) care susținea sancționarea muncii forțate a strâns rapid aproape 3.000 de aprecieri înainte să fie șters, iar în comentarii utilizatorii au distribuit informații despre cum pot fi depuse plângeri către autoritățile UE.
Pe Douyin (versiunea chineză a TikTok), videoclipuri etichetate „site-ul UE pentru sesizări” și „procedurile UE pentru sesizări” au depășit 200.000 de vizualizări, iar un clip explicativ despre procedura oficială de depunere a plângerilor a adunat 5.442 de aprecieri și 714 distribuiri.
Xiao Qiang, fondatorul China Digital Times (publicație cu sediul în SUA care monitorizează cenzura din China), a spus că unele platforme ar limita distribuirea unor astfel de mesaje și a interpretat apariția subiectului ca semn că o parte a publicului nu mai vede automat interesele exportatorilor ca fiind identice cu interesul național și cu cel al muncitorilor.
Datele oficiale citate arată că în China se lucrează, în medie, peste 48 de ore pe săptămână, peste limita legală de 44 de ore, ceea ce sugerează o aplicare deficitară a protecției muncii. În plus, anul trecut unele companii chineze, inclusiv producătorul de electrocasnice Midea, au anunțat ore obligatorii de încheiere a programului.
Un oficial al Comisiei Europene a declarat pentru Reuters că executivul comunitar a primit sesizări informale privind încălcări ale drepturilor muncitorilor, inclusiv legate de ore suplimentare excesive, dar că nu a observat recent o creștere semnificativă a numărului de plângeri.
O parte dintre utilizatorii chinezi au sugerat și depunerea de plângeri la Washington. În iulie, SUA au impus taxe vamale de până la 12,5% asupra mărfurilor provenite de la 60 de parteneri comerciali, inclusiv UE și China, invocând eșecul acestora de a verifica sau limita utilizarea muncii forțate.
În China, tema riscului de reacție externă a fost ridicată și intern: Lu Ming, membru al CPPCC (principalul organism consultativ politic), a cerut în martie consolidarea protecției muncitorilor, avertizând că alte țări ar putea interpreta competitivitatea prețurilor drept rezultat al unei munci excesive și al unei calități slabe a vieții, ceea ce ar putea genera bariere comerciale.
Recomandate
Planul Washingtonului de a strânge șurubul economic Iranului depinde de China , dar Beijingul respinge sancțiunile americane și avertizează că va riposta, ceea ce ridică riscul unei escaladări cu efecte directe asupra comerțului și finanțelor globale, potrivit CNN . Miza este simplă: China rămâne „colacul de salvare” economic pentru Teheran, cumpărând cea mai mare parte a exporturilor iraniene de petrol, evaluate de CNN la „zeci de miliarde de dolari” anul trecut, pe lângă alte schimburi comerciale. În acest context, inițiativa anunțată de secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent – „ Operation Economic Outcast ”, care amenință cu noi sancțiuni țările ce refuză să oprească afacerile cu Iranul – poate eșua fără cooperarea Beijingului. De ce e greu de adus Beijingul „de partea” SUA China respinge de mult timp sancțiunile americane pe care le numește „unilaterale” și își apără dreptul la comerț „normal” cu parteneri precum Iranul și Rusia. După conferința de presă a lui Bessent, Ministerul chinez de Externe a spus că va lua „toate măsurile necesare” pentru a-și proteja „drepturile și interesele legitime”. Purtătorul de cuvânt Lin Jian a criticat explicit abordarea de „război economic” și „presiune maximă”, avertizând asupra efectelor de propagare în economie și finanțe: „Războiul economic și presiunea maximă nu vor ajuta la rezolvarea problemei; ele vor intensifica doar tensiunile și conflictele, vor crea riscuri de propagare și vor perturba ordinea economică și financiară globală.” În paralel, dosarul Iran se suprapune peste o agendă bilaterală sensibilă: o vizită a lui Xi Jinping în SUA este așteptată luna viitoare, iar cele două părți ar putea discuta prelungirea unui armistițiu comercial care urmează să expire în toamnă. CNN notează și că Beijingul ar presupune că Washingtonul ar evita o confruntare economică mai largă care ar lovi ambele economii, înaintea alegerilor de la mijloc de mandat din SUA. Cum funcționează „plasa” prin care intră petrolul iranian în China Potrivit analizei, importurile de petrol iranian sunt realizate printr-un sistem conceput să fie izolat de dolar și de expunerea la sancțiuni. Un rol central îl au rafinăriile private mici, așa-numitele „teapot refineries”, care cumpără și procesează țiței iranian sancționat, folosind o rețea de porturi, instituții financiare și petroliere „firewalled” (separate operațional pentru a limita expunerea internațională). China nu mai înregistrează oficial aceste achiziții de ani de zile, de când SUA au reimpus sancțiuni după retragerea primei administrații Trump din acordul nuclear cu Iranul. Unde ar putea apăsa SUA și ce riscă în schimb Deși sistemul este opac, există „puncte de presiune”, spun analiști citați de CNN. Un argument este că, în amonte, unele entități sunt deținute direct sau indirect de mari companii de stat chineze integrate în sistemul dolarului. Max Meizlish, analist la Foundation for Defense of Democracies, susține că sancționarea filialelor ar putea forța companiile-mamă să se retragă pentru a evita acuzația că sprijină entități sancționate. Bessent a spus anterior că Washingtonul a avertizat două bănci chineze nenumite pentru rolul lor în tranzacții legate de Iran. Întrebat ce măsuri ar urma pentru bănci și firme de transport care nu se conformează, el a afirmat că „nimeni nu este mai presus” de sancțiuni. Totuși, Beijingul a văzut și în trecut amenințări americane care au fost apoi retrase. În plus, China are pârghii economice semnificative asupra SUA, inclusiv controlul asupra unor lanțuri de aprovizionare cu minerale rare strategice. Un pas precum sancționarea unor bănci chineze majore ar putea declanșa reacții care să deterioreze rapid climatul politic înaintea unui summit Trump–Xi, avertizează un expert citat de CNN. Ce ar putea urma: „diplomație discretă”, nu aliniere la sancțiuni CNN descrie perioada următoare drept una de „diplomație discretă” – formularea folosită de Bessent – în care SUA ar încerca să obțină conformare prin presiuni private asupra partenerilor economici ai Iranului. În același timp, analiști chinezi văd spațiu limitat pentru cererile Washingtonului, pe ideea că Beijingul nu va accepta ca SUA să decidă ce pot tranzacționa legal companiile chineze cu țări terțe. Pe fond, China ar putea face mișcări tactice fără a valida public regimul de sancțiuni: reducerea discretă a achizițiilor de petrol sau intensificarea mesajelor politice către Teheran pentru reținere. De altfel, achizițiile chineze de petrol iranian „au scăzut deja puternic” față de anul trecut, pe fondul blocadei americane care a constrâns exporturile iraniene, mai notează CNN. În plan diplomatic, Beijingul își leagă mesajele de stabilitatea rutelor comerciale: Xi Jinping a cerut „restabilirea trecerii normale” prin Strâmtoarea Hormuz și o „soluție cuprinzătoare” a conflictului, iar vice-ministrul de Externe Miao Deyu a spus că China este „activ angajată” în promovarea discuțiilor de pace. Chiar și așa, analiza subliniază că Beijingul evită rolul de mediator direct și nu vrea ca o eventuală cooperare să fie interpretată drept „un favor” făcut lui Trump sau o aliniere la strategia americană de „presiune maximă”. [...]
China și India își reiau coordonarea instituțională pe dosarul de frontieră , într-un demers care vizează reducerea riscului de escaladare și stabilizarea relației bilaterale dintre două economii majore, potrivit Global Times . Cele două țări au avut la Beijing, pe 25 august 2026, a 25-a rundă de discuții între reprezentanții speciali pe problema graniței, într-un format pe care ambele părți îl descriu drept util pentru menținerea păcii în zonele de frontieră și pentru reluarea cooperării. Discuțiile au inclus comunicare „cuprinzătoare” și „candidă” atât pe chestiunea frontierei, cât și pe relațiile bilaterale, iar părțile implementează „în mod ordonat” consensul atins în întâlnirile anterioare, conform agenției Xinhua, citată de publicație. Wang Yi , reprezentantul special al Chinei pe dosarul de frontieră, a spus că schimburile instituționale și cooperarea se reiau și că ambele părți sunt angajate să mențină pacea și liniștea în zonele de graniță. Miza: controlul tensiunilor și un cadru de dialog mai larg Pe lângă negocierea propriu-zisă a frontierei, mecanismul întâlnirilor dintre reprezentanții speciali a evoluat într-o platformă de discuții mai largă, inclusiv pe teme internaționale și regionale, ceea ce ar susține comunicarea și „încrederea strategică”, a declarat pentru Global Times Qian Feng, de la Institutul de Strategie Națională al Universității Tsinghua. În același registru, Wang Yi a cerut ca problema frontierei să fie „pusă în poziția corectă” în ansamblul relației bilaterale și ca dialogul și consultarea să devină „curentul principal”, pentru a sprijini dezvoltarea „sănătoasă și stabilă” a relațiilor China–India. Întâlniri la nivel înalt și semnale de cooperare Tot pe 25 august, vicepreședintele Chinei, Han Zheng, s-a întâlnit la Beijing cu Ajit Doval , consilierul pentru securitate națională al Indiei și reprezentant special pe problema frontierei. Han a cerut abordarea relației „strategic și pe termen lung”, creșterea încrederii reciproce, valorificarea potențialului de cooperare și gestionarea adecvată a diferențelor, potrivit Xinhua. Doval a afirmat că India este pregătită să lucreze cu China pentru aprofundarea cooperării reciproc avantajoase, gestionarea chestiunii de frontieră și obținerea de progrese în relația bilaterală, în contextul în care cele două state sunt descrise drept cele mai populate și cu creștere rapidă economii majore. Ce urmează: runda 26 în India, în 2027 Potrivit Xinhua, cele două părți au discutat și despre: avansarea negocierilor de delimitare a frontierei; întărirea managementului și controlului la graniță; promovarea cooperării transfrontaliere. Ele au reafirmat că vor folosi mecanismul reprezentanților speciali pentru a căuta o soluție „corectă, rezonabilă și reciproc acceptabilă”, în linie cu principiile politice convenite în 2005. Următoarea rundă, a 26-a, este programată să aibă loc în India, în 2027. Publicația notează și o rezervă importantă: Qian Feng admite că disputa de frontieră este o problemă istorică „complexă”, greu de rezolvat în doar câteva runde de discuții, însă funcționarea continuă a mecanismului indică disponibilitatea ambelor părți de a gestiona diferențele prin consultare. [...]
Arestarea preventivă a unei foste șefe din anturajul lui Zelenski reaprinde presiunea anticorupție asupra Kievului , într-un moment în care Ucraina încearcă să-și susțină credibilitatea în fața Uniunii Europene. Potrivit Antena 3 , Irina Mudra , fostă șefă adjunctă a biroului prezidențial, a fost plasată în arest preventiv pentru 60 de zile într-un dosar de spălare de bani. Procurorii ucraineni au anunțat măsura marți, iar informația este atribuită agenției dpa, citată de Agerpres. Ancheta vizează mai mulți suspecți și se concentrează pe o presupusă schemă de spălare a unor sume de ordinul milioanelor de dolari. Ce acuză anchetatorii și care sunt sumele invocate Conform anchetatorilor, grupul investigat ar fi rulat circa 3,3 milioane de dolari (aprox. 15,2 milioane lei) pentru a acoperi cauțiunea fostului ministru al energiei, German Galușcenko, care este cercetat separat pentru corupție. Parchetul anticorupție a stabilit pentru Mudra o cauțiune de aproximativ 455.000 de dolari (aprox. 2,1 milioane lei). Ea a declarat presei locale că nu dispune de această sumă și că ar urma să ceară ajutorul prietenilor pentru a o strânge. Restricții dacă va plăti cauțiunea și contextul politic Dacă va achita cauțiunea, Mudra nu va avea voie să părăsească regiunea Kiev și îi va fi interzis contactul cu martorii sau victimele din dosar. Imagini video au surprins-o fiind scoasă din sala de judecată cu cătușe la mâini, notează publicația. Cazul este prezentat ca un nou semnal de presiune asupra echipei lui Volodimir Zelenski : Antena 3 arată că monitorizarea autorităților anticorupție a dus deja la plecarea fostului șef al administrației prezidențiale, Andrii Iermak. În acest context, Zelenski a promis, inclusiv în fața Uniunii Europene, o luptă fermă împotriva corupției, însă Ucraina rămâne cotată drept una dintre cele mai corupte țări din Europa, în pofida reformelor asumate și a statutului de candidată la aderarea în UE. [...]
Franța împinge UE spre „cumpără european” în finanțarea apărării Ucrainei , încercând să limiteze în timp excepțiile care permit Kievului să achiziționeze armament și componente din afara Uniunii prin împrumutul european de 90 de miliarde de euro, potrivit Antena 3 , care citează Euronews. Miza este direcționarea unei părți mai mari din fonduri către industria de apărare europeană, inclusiv cea franceză, fără a bloca însă achizițiile urgente ale Ucrainei. Împrumutul, aprobat de statele membre în aprilie, este un instrument financiar de 90 de miliarde de euro (aprox. 450 miliarde lei) pentru 2026 și 2027, împărțit în 30 de miliarde de euro (aprox. 150 miliarde lei) pentru sprijin economic și 60 de miliarde de euro (aprox. 300 miliarde lei) pentru asistență militară. Prima tranșă a fost acordată în iunie, cu 3,9 miliarde de euro (aprox. 19,5 miliarde lei) pentru drone, urmată la începutul acestei săptămâni de o alocare de 6,1 miliarde de euro (aprox. 30,5 miliarde lei) pentru achiziții din domeniul apărării. Regula de 35% și excepțiile pentru China și SUA Condițiile împrumutului prevăd că Ucraina nu poate cumpăra din afara Uniunii Europene și a Spațiului Economic European mai mult de 35% din costul total al unui produs de apărare. Totuși, Kievul poate cere derogări dacă: nu există un echivalent produs în UE care să răspundă nevoilor operaționale imediate; producătorii europeni nu pot livra volumul necesar; producția ar dura prea mult; costurile sunt prea mari. Până acum, Ucraina a solicitat două derogări: pentru componente de drone fabricate în China și pentru rachetele interceptoare Patriot produse în Statele Unite, necesare pentru întărirea apărării antiaeriene. Comisia Europeană le-a aprobat, pe fondul limitărilor de capacitate ale industriei europene și al dependențelor în domenii-cheie ale războiului modern. Presiunea Parisului și divizarea din interiorul UE Franța cere ca derogările să fie temporare, astfel încât, pe măsură ce apar alternative europene, banii garantați de UE să susțină producția din Europa și, „posibil”, din Franța, potrivit surselor citate de Euronews. Franța are una dintre cele mai mari industrii de apărare din Europa și promovează inclusiv sistemul franco-italian SAMP/T , prezentat ca cea mai apropiată alternativă europeană la Patriot. În contrapondere, miniștrii Apărării din Suedia, Țările de Jos, Germania, Danemarca, Estonia, Polonia, Letonia, Finlanda și Lituania au cerut, într-o scrisoare adresată șefei diplomației europene Kaja Kallas și comisarului pentru Apărare Andrius Kubilius, „flexibilitate maximă” pentru achizițiile urgente ale Ucrainei, inclusiv prin utilizarea pragmatică a derogărilor pentru echipamente din țări terțe. „Continuăm să subliniem că aprobarea rapidă a listelor de produse este esențială, inclusiv prin utilizarea pragmatică a derogării pentru achiziționarea de echipamente produse de țări terțe”, se arată în scrisoare. Cum poate Comisia să „strângă șurubul” fără a schimba regulile Mecanismul descris în material presupune două etape: inițial, Ucraina prezintă o împărțire generală pe categorii (drone, apărare antiaeriană, artilerie etc.), iar alocările exacte sunt clasificate și pot fi ajustate în funcție de nevoile de pe front. Pentru produsele cu derogare, Kievul trebuie apoi să depună detalii, inclusiv contracte cu furnizorii și termene, iar Comisia eliberează fondurile doar după verificare. Un element-cheie este că derogările trebuie reînnoite la fiecare nouă tranșă de finanțare. Asta ar permite Comisiei să refuze reînnoirea dacă între timp apare un furnizor european care poate livra același volum, la același cost și în aceleași termene. Neoficial, executivul european ar putea limita și perioada în care Ucraina se bazează pe furnizori din afara UE, inclusiv prin termene mai stricte pentru executarea contractelor. În cazul furnizorilor chinezi, Comisia trebuie să verifice și dacă firmele nu sunt vizate de sancțiunile UE legate de complexul militar-industrial al Rusiei, în contextul riscului ca producători chinezi de drone să furnizeze echipamente ambelor părți ale conflictului. De asemenea, guvernul țării unde este stabilit furnizorul este solicitat să își asume un angajament privind îndeplinirea contractului, pentru a reduce riscul de neexecutare dacă se schimbă prioritățile politice. De ce contează: precedent pentru viitoarele programe europene de apărare Gestionarea acestor derogări poate deveni un precedent pentru alte instrumente financiare ale UE, inclusiv Security Action for Europe (SAFE) și European Defence Industry Programme (EDIP), potrivit materialului. În practică, Comisia va trebui să echilibreze două obiective care pot intra în tensiune: stimularea producției europene și reducerea dependențelor strategice, versus asigurarea rapidă a echipamentelor de care Ucraina are nevoie pentru a se apăra împotriva Rusiei. [...]
Amenințarea Chinei cu represalii ridică miza sancțiunilor SUA și riscă să tensioneze comerțul global cu petrol : Beijingul a transmis că va riposta dacă firmele chineze vor fi incluse într-o extindere semnificativă a sancțiunilor secundare americane legate de Iran, potrivit Mediafax . Miza este una economică și de reglementare: sancțiunile secundare sunt măsuri prin care SUA penalizează companii din țări terțe pentru relații comerciale cu entități sancționate (în acest caz, Iranul). O extindere a acestor sancțiuni către companii chineze ar putea declanșa o criză majoră în relațiile Washington–Beijing, în condițiile în care China cumpără 90% din petrolul Iranului, notează Financial Times, citat de Mediafax. Ce a sancționat Washingtonul și ce ar putea urma Noile sancțiuni anunțate luni de secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent , au vizat companii cu sediul în Hong Kong și în China continentală, însă nu au inclus marile instituții financiare chineze, potrivit aceleiași surse. În acest context, o eventuală lărgire a listei – în special către actori mai mari din zona financiară sau energetică – ar crește riscul de escaladare, inclusiv prin măsuri de retorsiune din partea Chinei. Reacția Beijingului: opoziție față de sancțiuni „unilaterale” Un purtător de cuvânt al Ministerului chinez de Externe a declarat marți că Beijingul va reacționa dacă interesele sale sunt afectate. „China va lua toate măsurile necesare pentru a-și apăra ferm drepturile și interesele.” Acesta a susținut că Beijingul se opune sancțiunilor „unilaterale” care „nu au nicio bază în dreptul internațional” și nu sunt autorizate de Consiliul de Securitate al ONU, adăugând că prioritatea ar fi „reducerea tensiunilor” și revenirea la dialog și negocieri. De ce contează momentul: summit Trump–Xi și armistițiul comercial Tensiunile apar cu aproximativ o lună înaintea unei întâlniri la Washington între președinții Donald Trump și Xi Jinping. Summitul este descris ca fiind crucial pentru economia mondială, iar cei doi lideri ar urma să discute prelungirea armistițiului de un an din războiul comercial, convenit în octombrie 2025 și consolidat de vizita lui Trump la Beijing din luna mai. Cum se poziționează China față de petrolul iranian Materialul mai arată că, deși marile rafinării de stat din China respectă în mare parte sancțiunile privind țițeiul iranian, Beijingul permite rafinăriilor private să importe și să proceseze petrol din Iran. SUA au sancționat unele dintre aceste rafinării la începutul anului, iar China le-a cerut companiilor interne să nu se conformeze. În paralel, Beijingul a construit în ultimii ani un sistem mai dur de contracarare a sancțiunilor, inclusiv măsuri împotriva persoanelor sau organizațiilor străine care sprijină restricții asupra companiilor chineze. [...]
Comisia Europeană transmite că ar analiza „cu interes” o cerere de aderare a Armeniei , un semnal cu potențial de a amplifica tensiunile economice și comerciale deja vizibile în relația Erevan–Moscova, potrivit Agerpres , care citează AFP. Purtătoarea de cuvânt a Comisiei Europene, Paula Pinho, a spus că interesul Armeniei de a se alătura UE este „o nouă expresie a atracției pe care o exercită UE asupra cetățenilor”, adăugând că, „prin urmare”, Bruxelles-ul îl examinează „cu interes”. Prim-ministrul armean Nikol Pașinian a declarat luni că Armenia ar putea depune în curând o cerere oficială de aderare la UE, fără să avanseze o dată. Miza economică: presiune pe comerțul Armeniei cu Rusia Dincolo de dimensiunea politică, apropierea de UE a tensionat relațiile cu Moscova, iar consecințele au început să fie resimțite economic. Conform materialului, Rusia a impus sancțiuni Armeniei și a interzis importul de produse agricole armene, pentru care Rusia este o piață „cheie”. Obstacolul de reglementare: incompatibilitatea invocată de Moscova Rusia privește „cu mare nemulțumire” ambițiile europene ale Armeniei, pe care o consideră în sfera sa de influență. Moscova insistă ca Armenia să organizeze mai întâi un referendum privind apartenența la UE, pe care o consideră incompatibilă cu rămânerea în Uniunea Economică Eurasiatică (alianța economică regională condusă de Rusia). Pașinian a răspuns că un referendum ar avea sens doar după ce va fi posibilă „evaluarea fezabilității” aderării, iar pentru asta Armenia „trebuie mai întâi să își depună cererea de aderare la Uniunea Europeană”, potrivit declarațiilor citate de Agerpres. [...]
