Știri
Știri din categoria Externe
Donald Trump i-a transmis lui Benjamin Netanyahu că „e timpul să se termine războiul” și a descris viitorul acord SUA–Iran drept „un acord grozav”, într-o convorbire care, potrivit The Jerusalem Post, l-a luat prin surprindere pe premierul israelian și sugerează că Washingtonul este aproape de finalizarea înțelegerii.
Informațiile provin dintr-un material Axios, citat de publicație, care indică faptul că Netanyahu nu este implicat direct în discuțiile SUA–Iran și ar fi încercat să obțină detalii prin aliații săi de la Washington, pe fondul unei înțelegeri „în așteptare”.
Un oficial american de rang înalt a declarat pentru Axios că Trump l-a sunat pe Netanyahu joi seară și i-a prezentat acordul potențial ca fiind „un acord grozav”, insistând asupra încheierii conflictului. Potrivit aceleiași relatări, Netanyahu și-a exprimat îngrijorarea că înțelegerea trebuie să abordeze programul nuclear al Iranului, însă a evitat o confruntare majoră cu președintele SUA.
„Acesta este acordul. Este un acord grozav și e timpul să se termine acest război.”
Axios mai notează că oficialii israelieni sunt preocupați de conținutul acordului, dar au evitat să îl critice public. Un oficial american a spus vineri, în discuții cu reporterii, că Washingtonul „înțelege scepticismul israelian”, invocând victimele provocate de Hezbollah, însă a adăugat că SUA se așteaptă ca toate părțile să participe la un proces de pace și că administrația americană este încrezătoare că Israelul va „intra în joc” în privința acordului.
Ministrul israelian al Apărării, Israel Katz, a declarat vineri că acordul aflat în pregătire se bazează pe „evaluarea intereselor americane” făcută de Trump și a subliniat că Israelul își rezervă dreptul de a acționa independent împotriva programului nuclear iranian.
Potrivit raportului, o altă îngrijorare a Israelului este că acordul ar putea limita operațiunile Forțelor de Apărare ale Israelului (IDF) împotriva Hezbollah în Liban. În același timp, oficialul american citat de Axios a susținut că sprijinul iranian suplimentar pentru Hezbollah ar încălca acordul, la fel ca orice atac cu rachete al Hezbollah asupra Israelului, și că beneficiile pentru Iran ar urma să fie condiționate de „livrarea” prealabilă a obligațiilor de către Teheran.
Recomandate
Disputa SUA–Iran asupra unui „acord” pune sub semnul întrebării ridicarea sancțiunilor și fluxurile de petrol prin Ormuz , după ce Donald Trump a respins ca „fals” proiectul de înțelegere prezentat de presa iraniană, relatează Digi24 . Trump a susținut că declarațiile unor oficiali iranieni despre existența unui acord „nu au nicio legătură cu adevărul” și a acuzat Teheranul de lipsă de bună-credință, într-un mesaj publicat pe rețeaua sa, Truth Social . Ce ar fi conținut proiectul prezentat de presa iraniană Potrivit agenției iraniene Mehr, citată în material, proiectul de acord-cadru ar include: „încetare permanentă și imediată a ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban”; 60 de zile de negocieri pentru un acord privind dosarul nuclear și „ridicarea totală” a sancțiunilor americane; eliberarea a 24 miliarde de dolari din fonduri iraniene blocate, în perioada finală a negocierilor de 60 de zile. Separat, o sursă iraniană de rang înalt a declarat pentru Reuters că proiectul ar prevedea ridicarea sancțiunilor asupra petrolului iranian, deblocarea unor fonduri înghețate și încetarea ostilităților pe toate fronturile, inclusiv în Liban, fără a preciza ce ar oferi Iranul în schimb. De ce contează: sancțiuni, petrol și Strâmtoarea Ormuz Miza imediată ține de sancțiunile americane și de exporturile de petrol ale Iranului, dar și de accesul prin Strâmtoarea Ormuz, un punct critic pentru transporturile energetice. În relatarea citată, termenii descriși de oficiali iranieni ar lăsa impresia că Teheranul ar obține o parte importantă din cererile sale, în timp ce Trump ar obține puțin, cu excepția redeschiderii Strâmtorii Ormuz, pe care Iranul ar fi închis-o după lansarea unei campanii de bombardamente americano-israeliene în februarie. Ce urmează: dosarul nuclear rămâne punctul central În același context, se arată că discuțiile despre dosarul nuclear ar urma să fie împinse în negocieri ulterioare, deși acesta este principala preocupare a SUA și Israelului. Potrivit materialului, Trump vrea un acord care să garanteze că Iranul nu va dezvolta niciodată o armă nucleară, inclusiv prin neutralizarea stocului iranian de uraniu îmbogățit, pe care ar dori să-l vadă predat Washingtonului. [...]
SUA și Iran spun că un acord de încetare a războiului este „mai aproape ca niciodată”, dar lipsa semnăturii menține riscul de escaladare potrivit Al Jazeera , care relatează declarațiile celor două părți din 13 iunie 2026. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a afirmat că un memorandum de înțelegere cu Statele Unite pentru încheierea războiului „nu a fost niciodată mai aproape”, dar a cerut oprirea speculațiilor din presă „până la finalizarea” documentului. Formularea indică faptul că negocierile sunt avansate, însă acordul nu este încă închis procedural. Semnal politic din SUA, dar fără confirmarea unui text final În același timp, președintele SUA, Donald Trump , a redistribuit pe platforma sa Truth Social mesajul ministrului iranian. Gestul sugerează o deschidere publică față de mesajul Teheranului, după ce Trump criticase anterior Iranul pentru presupuse scurgeri către presa de stat privind detalii ale memorandumului, pe care le-a catalogat drept „știri false”. De ce contează: „aproape” nu înseamnă implementabil Pentru mediul economic și pentru piețe, diferența dintre un acord „aproape” și unul semnat rămâne esențială: până la finalizarea și asumarea oficială a unui text, riscul operațional și geopolitic rămâne ridicat, iar predictibilitatea scăzută. În informațiile publicate de Al Jazeera nu apar detalii despre calendarul semnării sau despre clauzele memorandumului. [...]
Refuzurile de vize pentru oficiali și jurnaliști pun presiune operațională pe organizarea Cupei Mondiale , după ce delegația Iranului acuză FIFA că nu a reușit să asigure accesul în SUA pentru o parte din staff înaintea meciurilor, relatează The Jerusalem Post . Potrivit declarațiilor făcute pentru Reuters de Mahdi Mohammad Nabi, supervizorul echipei Iranului, 15 membri ai federației iraniene au fost refuzați la viză pentru a intra în Statele Unite, deși președintele FIFA, Gianni Infantino , ar fi promis „acces complet” pentru federație la cele trei partide ale Iranului programate în SUA. Nabi a cerut respectarea „regulamentelor și protocoalelor FIFA” atât de către federații, cât și de către țările gazdă. Departamentul de Stat al SUA a justificat respingerile prin faptul că „nu va permite echipei iraniene să abuzeze de acest sistem pentru a introduce teroriști în SUA sub pretexte false”. FIFA nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu, potrivit aceleiași relatări. De ce contează: risc de precedent pentru accesul la competiție Cazul Iranului apare într-un context mai larg de măsuri de intrare în SUA care afectează turneul: articolul menționează refuzuri de vize pentru jurnaliști iranieni și africani, introducerea unor măsuri de tip „bond” (garanții) pentru țări cu rate ridicate de depășire a șederii și interdicții de călătorie pentru cetățeni din patru state calificate la Cupa Mondială. În plus, SUA i-ar fi refuzat intrarea arbitrului somalez Omar Abdulkadir Artan, deși avea viză validă, invocând presupuse legături cu „organizații teroriste”. Totuși, Iranul este prezentat drept singura echipă a cărei federație se confruntă cu un număr mare de refuzuri pentru membri ai delegației. Context: tensiuni geopolitice și un turneu cu miză politică Refuzurile vin „pe fondul” escaladării loviturilor între țările aflate în conflict, care ar putea reaprinde un război de amploare, după un armistițiu fragil convenit în aprilie, notează materialul. Este, potrivit textului, prima Cupă Mondială de la debutul competiției în 1930 în care o țară gazdă urmează să primească o națiune cu care se află în război. Jucătorii Iranului au primit vizele americane cu 10 zile înainte de primul meci, programat luni, în apropiere de Los Angeles, contra Noii Zeelande. Proteste în Canada, pe fondul legăturilor FIFA cu Israel Separat, FIFA se confruntă și cu proteste în Toronto: activiști au afișat un banner cu mesajul „Kick Israel out of FIFA”, înaintea debutului Canadei la turneu, împotriva Bosniei și Herțegovinei. Un purtător de cuvânt al activiștilor, Faisal Ibrahim, a acuzat FIFA de complicitate, invocând meciuri ale Asociației Israeliene de Fotbal disputate pe teritorii considerate ocupate. Materialul amintește că, în martie, FIFA a spus că nu va lua măsuri împotriva cluburilor israeliene acuzate de Federația Palestiniană că ar concura fiind bazate, potrivit acuzațiilor, în teritoriu palestinian, invocând statutul juridic „nerezolvat” al Cisiordaniei în dreptul internațional public. [...]
Iranul condiționează un acord de pace de un pachet economic de cel puțin 300 de miliarde de dolari (aprox. 1.380 miliarde lei) pentru reconstrucție , potrivit detaliilor publicate în presa iraniană despre proiectul de înțelegere cu SUA, relatează Mediafax . Documentul ar urma să pună capăt războiului dintre Iran și Israel și include, pe lângă reconstrucție, despăgubiri pentru daunele provocate Iranului de „agresiunea americano-israeliană”. Acordul ar prevedea ca detaliile compensațiilor să fie stabilite în negocieri care ar urma să înceapă în termen de 60 de zile de la semnare. Iranul susține că ar fi obținut și garanții din partea unor state terțe, iar, potrivit agenției Anadolu (care citează IRNA și Mehr), SUA și aliații lor „ar urma să fie obligați” să prezinte planuri de reconstrucție de minimum 300 de miliarde de dolari. Ce ar acoperi negocierile post-semnare Proiectul de acord ar avea șapte puncte-cheie, de la programul nuclear și sancțiuni până la despăgubiri de război, active iraniene înghețate și redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Totuși, negocierile din cele două luni de după semnare s-ar concentra exclusiv pe trei teme: programul nuclear pașnic al Iranului; ridicarea sancțiunilor americane; despăgubirile pentru pagubele provocate de război. Pe componenta nucleară, Iranul afirmă că nu și-ar asuma noi obligații prin acord, iar programul său nuclear „pașnic” ar rămâne neschimbat. Eventualele negocieri nucleare ar începe doar după semnarea acordului și ar include discuții despre dreptul Teheranului de a îmbogăți uraniu și de a păstra materialele deja îmbogățite. Miza financiară: active înghețate și relaxarea sancțiunilor Înțelegerea ar include deblocarea imediată a unei părți din activele iraniene înghețate, restul urmând să fie eliberate gradual în timpul negocierilor. În plus, 24 de miliarde de dolari (aprox. 110 miliarde lei) din aceste active ar urma să fie eliberate în perioada negocierilor de 60 de zile, jumătate din sumă fiind disponibilă înainte de începerea negocierilor finale. Pe sancțiuni, proiectul ar prevedea ridicarea restricțiilor americane și a măsurilor internaționale impuse Iranului, inclusiv suspendarea celor care vizează petrolul iranian, produsele petrochimice și derivații acestora, precum și eliminarea măsurilor americane primare și secundare. Strâmtoarea Ormuz , punct sensibil pentru comerțul global Potrivit versiunii iraniene, Strâmtoarea Ormuz ar urma să fie redeschisă, însă Iranul nu ar renunța la autoritatea asupra acesteia și nu ar acorda SUA niciun rol în administrarea viitoare a rutei maritime. Securitatea și navigația ar urma să fie gestionate de statele riverane, iar aranjamentele viitoare discutate direct între Iran și Oman. Proiectul ar exclude programul iranian de rachete din viitoarele negocieri. SUA contestă versiunea Teheranului Statele Unite resping termenii prezentați public de Iran. Potrivit Reuters, Donald Trump a scris pe Truth Social că detaliile divulgate de Teheran „nu au nimic de-a face” cu ceea ce ar fi fost convenit în scris și a criticat public poziția iraniană. Vicepreședintele JD Vance a susținut, la rândul său, că „nu sunt eliberate fonduri doar pentru semnarea unui acord” și că beneficiile economice ar ajunge la Iran doar dacă acesta își respectă obligațiile. Un oficial american de rang înalt, citat de Reuters sub protecția anonimatului, a declarat că, în baza acordului, materialele nucleare ale Iranului „vor fi distruse și îndepărtate”, iar programul nuclear va fi desființat, adăugând că nu ar fi eliberat niciun ban până la îndeplinirea obligațiilor. [...]
Negocierile pentru un acord SUA–Iran intră în linie dreaptă , după ce Teheranul și Washingtonul au transmis, separat, că documentele finale ar urma să fie gata în zilele următoare, potrivit Mediafax . Pentru piețe, miza imediată este reducerea riscului geopolitic în Orientul Mijlociu, într-un moment în care tensiunile au alimentat volatilitatea, inclusiv pe energia globală. Ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi , a afirmat că „memorandumul de înțelegere de la Islamabad” este „aproape” de finalizare și a cerut presei să evite speculațiile până la anunțurile oficiale. Informația inițială este atribuită de Mediafax publicației Clash Report. Confirmare din Pakistan și mesaj de „pace aproape” Într-un update al știrii, premierul pakistanez Shehbaz Sharif a confirmat că negocierile privind acordul dintre Iran și SUA sunt aproape gata și a susținut că există deja „un text final, convenit” al unui „acord de pace”. „Un text final, convenit, al acordului de pace a fost obținut. Pakistanul lucrează acum în strânsă colaborare cu ambele părți pentru a finaliza următoarele etape. Pacea nu a fost niciodată atât de aproape ca acum.” Ce spune Casa Albă și care e calendarul invocat Președintele american Donald Trump a declarat joi că SUA și Iranul ar fi ajuns la un acord, pe care l-a descris drept o „înțelegere excelentă” menită să pună capăt disputelor privind programul nuclear iranian. Trump a spus că documentele finale ar urma să fie gata „în următoarele zile” și a insistat că acordul ar garanta că Iranul „nu va avea niciodată o armă nucleară”. Tot Trump a indicat că ceremonia oficială de semnare ar putea avea loc în Europa, posibil chiar în acest weekend, iar vicepreședintele JD Vance ar putea participa în numele său, dacă agenda nu îi permite prezența. Context: contacte diplomatice și presiune de escaladare Mediafax notează că anunțurile vin după „contacte diplomatice intense” în regiune și menționează informații apărute în presa internațională despre o convorbire telefonică între Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu, fără detalii publice. În paralel, „mai multe publicații iraniene” ar fi relatat că SUA ar fi acceptat proiectul de acord propus de Teheran și că probabilitatea unei aprobări finale în Iran este ridicată. În același timp, Trump a avertizat în ultimele zile că SUA sunt pregătite să recurgă la măsuri militare dacă negocierile eșuează. [...]
State precum Qatar pot transforma banii și influența mediatică în pârghii geopolitice , iar asta complică felul în care sunt evaluate riscurile în diplomație și în spațiul informațional, potrivit unei analize din The Jerusalem Post . Textul argumentează că, deși marile puteri domină „realitatea politică”, arhitectura instituțională internațională oferă statelor mici avantaje greu de ignorat. În Adunarea Generală a ONU , fiecare stat are un vot, indiferent de populație sau putere militară, ceea ce poate amplifica rolul unor țări cu resurse limitate atunci când voturile sunt strânse sau când se formează blocuri de vot. De la „hard power” la influență prin capital, tehnologie și media Autorul susține că globalizarea a schimbat instrumentele de influență: puterea nu mai este măsurată doar în tancuri și avioane, ci și în capital, tehnologie, media și rețele sociale, adică în capacitatea de a modela percepții și agende. În acest registru, „soft power” (influență prin cultură, comunicare și reputație) devine un activ strategic comparabil ca importanță cu forța militară. Ca exemple de state mici cu impact economic și tehnologic, analiza menționează Singapore, prezentat drept centru financiar internațional, și Israel, descris ca pol de inovație în domenii precum securitatea cibernetică, medicina și agricultura. Qatar, exemplul central: bogăție energetică și influență politică peste dimensiunea statului Punctul principal al articolului este cazul Qatarului, descris ca stat mic ca teritoriu și populație, dar cu resurse financiare foarte mari din gaze și petrol. În timp, Qatar ar fi construit o poziție internațională peste greutatea sa demografică, inclusiv prin găzduirea de conferințe, relații cu lideri globali și roluri de mediator în conflicte regionale. În paralel, analiza notează criticile legate de sprijinul politic, mediatic și financiar acordat de-a lungul anilor unor grupuri afiliate Frăției Musulmane. În acest context, textul afirmă că lideri ai Hamas au operat ani la rând din Doha și că „miliarde de dolari” au fost transferate către Fâșia Gaza sub eticheta de ajutor civil și umanitar, fonduri care, potrivit autorului, ar fi permis deturnarea resurselor către infrastructură militară (tuneluri, achiziții de arme și pregătiri care au precedat atacul din 7 octombrie). Influență și în mediul academic și în spațiul informațional Analiza mai susține că influența Qatarului nu s-ar limita la Orientul Mijlociu. Sunt invocate „diverse rapoarte” din SUA, potrivit cărora sume mari ar fi ajuns în timp la universități, institute de cercetare și centre academice; o parte ar fi fost filantropie legitimă, iar o parte ar fi urmărit influențarea discursului academic, a numirilor de cercetători și a unor narațiuni anti-Israel și antisemite. Totodată, articolul indică investiții consistente în media internațională și campanii de comunicare, ca exemplu al modului în care influența poate fi exercitată prin „modelarea conștiinței”, nu doar prin forță militară. Ce arată „contraexemplul” statelor din Pacific Pentru a ilustra că statele mici pot folosi pârghiile diplomatice și în sens constructiv, autorul oferă exemplul unor state insulare din Pacific (Nauru, Kiribati, Insulele Marshall, Fiji), care își coordonează pozițiile în forumuri internaționale, inclusiv la ONU. În această logică, un singur vot per stat devine relevant când mai multe țări acționează împreună. Analiza afirmă că aceste state s-au remarcat prin sprijin constant pentru Israel și opoziție față de rezoluții considerate „unilaterale”, menționând și faptul că Nauru s-a numărat printre primele țări care au recunoscut Ierusalimul drept capitală a Israelului. Miza: riscul ca „diplomația tăcută” să fie folosită și constructiv, și distructiv Concluzia articolului este că puterea în secolul XXI include capacitatea de a influența idei, instituții, media și percepții la scară largă. În această cheie, statele mici pot deveni actori importanți ai agendei globale, „în bine sau în rău”, iar relațiile personale și canalele informale pot cântări uneori mai mult decât discursurile oficiale din instituțiile multilaterale. [...]
