Știri
Știri din categoria Energie
Europa ia din nou în calcul energia nucleară ca „poliță de asigurare” împotriva șocurilor de aprovizionare, dar miza economică vine cu o problemă practică: reactoarele se construiesc greu și scump, iar beneficiile apar pe termen lung, potrivit unei analize preluate de Antena 3.
Închiderea efectivă a Strâmtorii Ormuz, pe fondul războiului dintre SUA și Iran, a expus vulnerabilitatea Europei la întreruperi ale importurilor de energie. În acest context, șeful Agenției Internaționale a Energiei, Fatih Birol, a spus anterior pentru CNBC că energia nucleară va primi un „impuls” din cauza crizei de aprovizionare și a cerut guvernelor să își întărească reziliența prin surse alternative.
Argumentul central pentru nuclear, în logica analiștilor citați, este reducerea dependenței de importuri și stabilitatea producției: centralele nucleare emit semnificativ mai puțin decât combustibilii fosili, ocupă spațiu redus și pot funcționa fiabil indiferent de vreme.
Chris Seiple, vicepreședinte în cadrul Wood Mackenzie (divizia energie și regenerabile), spune pentru CNBC că energia nucleară „trebuie să joace un rol major” în rezolvarea problemei securității energetice în Europa.
Michael Browne, strateg global de investiții la Franklin Templeton, punctează însă compromisului economic: energia nucleară este „scumpă, dar foarte eficientă”, iar în exemplul invocat, prețurile energiei în Franța sunt „semnificativ mai mici decât în Germania”.
Franța este prezentată drept exemplu de succes: peste 60% din necesarul său de energie este acoperit de energia nucleară. Analiștii citați consideră că tot mai multe țări ar putea fi tentate să urmeze acest model, inclusiv state care au dezafectat reactoare timp de decenii, precum Regatul Unit sau Germania.
Totuși, ritmul de implementare rămâne principalul obstacol operațional. Exemplele din analiză arată că proiectele nucleare se întind pe perioade foarte lungi:
În paralel, proiectele de energie regenerabilă pot fi implementate mai rapid, avertizează Chris Aylett, citat de CNBC, ceea ce complică decizia de investiție atunci când urgența este securitatea aprovizionării.
În 2025, energia nucleară reprezintă 11,8% din mixul energetic total al Europei, în timp ce petrolul și gazele depășesc încă o treime, potrivit datelor Eurostat citate în material.
Seiple susține că „cheia succesului” pentru proiectele nucleare europene este găsirea unor metode mai ieftine de construcție, inclusiv prin tehnologii mai accesibile din China — o opțiune dificilă politic, în condițiile în care Europa vrea să își reducă dependența de Beijing. Chris Aylett (Chatham House) adaugă că o astfel de colaborare ar putea fi „mai ieftină și mai rapidă”, dar este greu de realizat din motive politice, inclusiv preocupări de securitate și riscul pierderii unor industrii strategice.
Seiple mai indică faptul că, în afara SUA și Europei, alte regiuni au găsit modalități de a construi centrale competitive ca preț, iar diferența ține mai degrabă de reglementare și de formarea forței de muncă.
Accidentele de la Cernobîl și Fukushima au afectat puternic percepția publică și au împins politicienii să renunțe la proiecte, însă a doua criză energetică a Europei din ultimii patru ani ar putea schimba această atitudine, potrivit lui Aylett.
Adnan Shihab-Eldin (Oxford Institute for Energy Studies) leagă însă viitorul nuclearului de un factor mai puțin tehnic, dar decisiv pentru decizie: educația publicului, astfel încât sprijinul electoral să permită politicienilor să susțină proiecte cu orizont de livrare de ordinul deceniilor.
Recomandate
Statele Unite își extind influența energetică în Balcani prin investiții de miliarde , mizând pe noi acorduri de gaze și pe conectarea Bosniei la infrastructura de LNG a Croației, într-un demers care urmărește reducerea dependenței regionale de gazul rusesc, potrivit Focus . Publicația relatează, pe baza informațiilor Reuters, că SUA și companii americane încheie noi contracte de gaze cu țări din regiune și avansează un proiect major de tehnologie în Croația, cu mesajul explicit că politica energetică este folosită ca instrument geopolitic într-o zonă unde Rusia a avut până acum un avantaj la capitolul aprovizionare. Conducta Croația–Bosnia, piesa centrală pentru diversificarea gazului Un proiect-cheie este noua conductă de gaze dintre Croația și Bosnia și Herțegovina, acord semnat la Dubrovnik de premierul croat Andrej Plenković și de Borjana Krišto, președinta Consiliului de Miniștri din Bosnia și Herțegovina, în prezența secretarului american al Energiei, Chris Wright, în cadrul reuniunii Three Seas Initiative. Așa-numita „ Southern Interconnection ” ar urma să conecteze Bosnia și Herțegovina la rețeaua de gaze a Croației și la terminalul de gaz natural lichefiat (LNG) de pe insula Krk. Potrivit AP, Bosnia și Herțegovina își asigură în prezent practic tot gazul din Rusia, prin conducte care trec prin Serbia și Bulgaria. Investitorul și dezvoltatorul proiectului este compania americană AAFS Infrastructure and Energy , care, conform Focus, ar urma să investească până la 1,5 miliarde euro (aprox. 7,5 miliarde lei). De ce contează: securitate energetică și repoziționare regională Miza economică și operațională este reducerea riscului de aprovizionare pentru Bosnia și Herțegovina prin acces la o rută alternativă, legată de infrastructura croată și de importurile de LNG. În plan politic, mesajul transmis la Dubrovnik este că SUA încearcă să „lege” mai strâns Balcanii de Vest de piețele și parteneriatele occidentale, într-un moment în care energia rămâne un instrument de influență în regiune. Separat, ambasadoarea SUA Kimberly Guilfoyle a spus, potrivit Reuters, că angajamentul de investiții întărește securitatea energetică și securitatea națională în întreaga zonă. Context: investiții americane și în infrastructură digitală, cu consum mare de energie În paralel cu proiectele energetice, Focus notează că investitori americani pregătesc în Croația un proiect de tip campus pentru inteligență artificială și centre de date. AP menționează o scrisoare de intenție semnată de grupul de investiții Pantheon Atlas și de grupul croat Končar pentru un proiect estimat la circa 50 miliarde euro (aprox. 250 miliarde lei). Reuters indică o țintă de 1 gigawatt pentru capacitatea destinată calculului și serviciilor de tip cloud (resurse informatice livrate la distanță). Conform aceleiași surse, construcția ar putea începe în 2027, iar operarea ar urma să demareze din 2029. [...]
Hidroelectrica pune în joc 4,088 milioane lei pentru mentenanța automatizărilor de la Porțile de Fier , o achiziție care vizează direct funcționarea sistemelor de monitorizare și control din unele dintre cele mai importante hidrocentrale din portofoliul companiei, potrivit Agerpres , pe baza unui anunț de participare publicat în SEAP. Contractul, finanțat din fonduri proprii, are o valoare estimată de 4,088 milioane lei, fără TVA, și acoperă servicii de mentenanță pentru sistemele de automatizare, monitorizare și control de la hidrocentralele Porțile de Fier. Cum va fi atribuit contractul Procedura este o licitație deschisă, iar criteriul de atribuire este „cel mai bun raport calitate-preț”. Achiziția presupune încheierea unui acord-cadru cu un singur operator economic. Condiții pentru ofertanți și calendar Conform anunțului citat, ofertantul trebuie să demonstreze că, în ultimii cinci ani, a dus la bun sfârșit servicii similare, în valoare cumulată de 4 milioane lei fără TVA, prin unul sau cel mult cinci contracte. Termenul-limită pentru depunerea ofertelor este 9 iunie 2026, ora 15:00. Context: dimensiunea Hidroelectrica Hidroelectrica este cel mai mare producător de energie regenerabilă din România și operează 188 de centrale hidroelectrice, cu o putere instalată totală de 6,4 GW, precum și parcul eolian Crucea, cu 108 MW instalați. [...]
AUR propune ca exploatarea cărbunelui să înceapă doar cu avizul comisiilor parlamentare , o condiție suplimentară care ar muta o parte din decizia operațională din zona administrativă către Parlament, cu potențiale efecte directe asupra ritmului și predictibilității proiectelor miniere, potrivit Economica . Inițiativa legislativă introduce o excepție pentru resursele minerale de tip cărbuni: autorizarea începerii activităților miniere ar urma să fie condiționată de solicitarea și obținerea unui „aviz conform” (adică obligatoriu, nu consultativ) emis de Comisia pentru energie, infrastructură energetică și resurse minerale și Comisia pentru industrii și servicii, reunite, din Parlament. Ce se schimbă în procedura de autorizare Conform proiectului descris, autoritatea competentă în domeniul minier își păstrează atribuțiile, însă apare un filtru suplimentar înainte de începerea efectivă a exploatării pentru zăcămintele de cărbune. AUR susține că, în forma actuală, legislația permite decizii „exclusiv la nivel administrativ”, fără asumare politică și fără dezbatere publică, iar noul mecanism ar adăuga „control democratic” și transparență. De ce contează: impact de reglementare și risc de întârziere Introducerea unui aviz parlamentar conform poate crește gradul de control politic asupra proiectelor de exploatare a cărbunelui și, implicit, poate: adăuga o etapă formală în procesul de autorizare, cu potențial de prelungire a termenelor; crește incertitudinea pentru operatori, prin dependența de un vot/aviz în comisii; schimba echilibrul dintre decizia tehnico-administrativă și decizia politică în cazul resurselor considerate „strategice”. AUR își motivează demersul prin nevoia de a păstra resursele „sub control democratic” și prin îngrijorări legate de cine va controla perimetrele de cărbune după închiderea unor capacități, în special în contextul procesului de închidere în care s-ar afla Complexul Energetic Oltenia , potrivit declarațiilor citate în material. Contextul invocat de inițiatori AUR afirmă că România are rezerve de lignit (de exemplu în Gorj) și de huilă (în Hunedoara) și infrastructură pentru exploatare, dar că viitorul unor resurse strategice ar fi pus sub semnul întrebării. Deputatul AUR Ionelia Priescu, inițiator al proiectului, susține că „nicio autorizație de exploatare a cărbunelui” nu ar trebui să fie posibilă fără avizul comisiilor parlamentare de specialitate. În același timp, formațiunea indică drept argument și contextul geopolitic (tensiuni în Strâmtoarea Ormuz și războiul din Ucraina), pentru a susține ideea că resursele energetice trebuie tratate ca elemente de securitate națională. Ce urmează În informațiile disponibile nu apar termene de dezbatere sau vot. Dacă proiectul va avansa în Parlament, miza practică va fi modul în care noul aviz conform ar fi integrat în fluxul de autorizare și ce efect ar avea asupra calendarului de deschidere a exploatărilor de cărbune. [...]
Ordonanța care ar fi introdus garanții financiare mari pentru noile proiecte energetice, menită să reducă specula cu avize tehnice de racordare (ATR) , nu se mai aplică , iar efectul imediat este că piața rămâne, cel puțin deocamdată, fără un instrument de „curățare” a rezervărilor de capacitate din rețea, potrivit unei analize citate de Economica . România are emise ATR-uri pentru peste 80.000 MW, în condițiile în care necesarul actual de putere este de aproximativ 9.000 MW, iar alte circa 30.000 MW se află în lucru. În acest context, analiza arată că o parte importantă din „piața ATR” funcționează ca o zonă de opțiuni speculative pe capacitate de rețea, nu ca piață de investiții. De ce contează: garanțiile ar fi schimbat costul de intrare și ar fi filtrat proiectele Măsurile propuse de Guvern ar fi introdus garanții financiare de 30 euro/kW instalat pentru proiectele energetice, plus garanții suplimentare pentru participarea la licitațiile de capacitate. Concret, impactul financiar estimat în analiză era: pentru un proiect de 1 MW : 60.000 – 90.000 euro (garanții totale); pentru un proiect de 100 MW : 6 – 9 milioane euro (garanții estimate). Autorul susține că, în principiu, aceste garanții ar fi putut elimina proiectele speculative și ar fi deblocat capacitatea „rezervată artificial” în rețea. În același timp, avertizează că, fără protecții procedurale, ordonanța putea lovi și în investitorii reali, mai ales acolo unde întârzierile sunt generate de instituțiile statului. Cine ar fi fost afectat diferit: mici „speculative”, proiecte blocate administrativ și dezvoltatori mari Analiza descrie efecte distincte în funcție de tipul proiectului: Proiecte speculative mici (circa 1 MW) , fără finanțare, teren sau studii solide: garanțiile de 60.000–90.000 euro ar fi descurajat inițiativele orientate spre revânzarea avizelor. Proiecte reale (circa 10 MW) , avizate, dar blocate în proceduri administrative (de exemplu mediu, CFISD/CSAT): garanțiile de 600.000–900.000 euro ar fi devenit problematice dacă întârzierile nu sunt imputabile investitorilor, cu risc de percepție de „abuz economic” la executarea garanției. Dezvoltatori mari (circa 100 MW) : garanțiile de ordinul a 5–8 milioane euro ar fi fost suportabile pentru fonduri de investiții, dar mai greu de dus de antreprenori locali, cu posibil efect de consolidare și concentrare a pieței. Problema de guvernanță: unde ajung banii din garanții Autorul ridică și întrebarea dacă este „normală” plata unei garanții către o companie privată (operatorul de distribuție), argumentând că acest lucru poate fi acceptabil în infrastructură reglementată, dar numai dacă banii sunt tratați ca instrument reglementat, nu ca venit privat. În analiza citată sunt propuse, ca principiu, soluții precum direcționarea garanțiilor executate într-un cont separat sau fond dedicat dezvoltării rețelei, cu raportare publică și deducere explicită din tarifele viitoare, pentru a evita percepția că „investitorul pierde, operatorul câștigă, statul scapă de responsabilitate”. Context: dimensiunea fenomenului „ATR” și profilul firmelor Într-un eșantion de 722 de firme cu circa 72.000 MW capacitate aprobată, analiza indică următoarele caracteristici: 76% aveau cifră de afaceri zero; 78% nu aveau niciun angajat; peste jumătate aveau capital social sub 10.000 lei . Ce urmează Analiza concluzionează că intervenția asupra modului de alocare și gestionare a ATR-urilor este justificată, dar instrumentele trebuie calibrate astfel încât să reducă specula fără să penalizeze investițiile reale, mai ales când blocajele sunt administrative. În lipsa aplicării ordonanței, problema rezervărilor de capacitate rămâne deschisă, iar presiunea pentru o soluție de reglementare „echilibrată” se menține. [...]
Guvernul vizează pornirea până la finalul lui 2026 a centralei pe gaze de la Iernut de 430 MW , un proiect întârziat de aproape un deceniu, după ce Romgaz a preluat direct contractarea lucrărilor și anunță accelerarea șantierului începând de săptămâna viitoare, potrivit Agerpres . Premierul interimar Ilie Bolojan a declarat sâmbătă, la Târgu Mureș, că obiectivul este punerea în funcțiune a centralei de la Iernut până la sfârșitul acestui an, după „eșecurile” de finalizare din perioada 2016–prezent. El a spus că Romgaz a închis diferendele cu „constructorii spanioli”, iar proiectul este acum contractat direct de companie. „Lucrările practic vor începe în creștere începând de săptămâna viitoare și până la sfârșitul acestui an avem ca obiectiv punerea în funcțiune a acestei centrale importante pentru România.” Ce se schimbă operațional la proiect Conform declarațiilor premierului interimar, elementul-cheie este mutarea execuției într-un cadru contractual gestionat direct de Romgaz, după blocajele anterioare. În acest context, ritmul lucrărilor ar urma să crească de săptămâna viitoare. Bolojan a precizat că centrala de la Iernut are o capacitate de 430 MW. De ce contează pentru sistemul energetic Bolojan a legat finalizarea Iernut de echilibrarea Sistemului Energetic Național, afirmând că, împreună cu centrala de la Mintia, ar urma ca „începând de anul viitor” România să aibă „o producție de energie în bandă” suficient de puternică pentru echilibrare. În limbajul sectorului, „energie în bandă” înseamnă producție relativ constantă, utilă pentru stabilitatea rețelei. În același context, premierul interimar a descris proiectul drept „unul dintre cele mai importante” din energie. [...]
Statul pregătește subvenții de 400 milioane lei pentru baterii la prosumatori , o măsură care mută accentul finanțărilor publice de la simpla producție spre echilibrarea rețelei, pe fondul creșterii rapide a numărului de gospodării care injectează energie în sistem, potrivit Profit . Banii apar în draftul de buget pe 2026 al Fondului pentru mediu și al Administrației Fondului pentru Mediu (AFM) , sub forma unor credite de angajament de 400 milioane lei, destinate finanțării instalării de baterii de stocare aferente sistemelor de producție ale prosumatorilor, montate prin programele derulate de AFM. De ce contează: presiunea pe rețeaua de distribuție Ministra Mediului, Diana Buzoianu, a justificat orientarea către stocare prin nevoia de a răspunde „creșterii masive a numărului de prosumatori” și „presiunii puse pe rețeaua națională de distribuție”. „Pentru 2026, punem un accent mai mare pe soluțiile de stocare (baterii), nu doar pe producție. Răspundem astfel creșterii masive a numărului de prosumatori și presiunii puse pe rețeaua națională de distribuție.” Dimensiunea fenomenului, în cifre ANRE Cele mai recente date ale Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) , citate de publicație, indică: 311.960 de prosumatori în România, la finalul lunii februarie; 81.706 (peste un sfert) aveau și instalații de stocare ; puterea instalată totală a prosumatorilor era de aproape 3.616 MW , „mai mult decât dublă” față de cea a centralei nucleare de la Cernavodă. În forma prezentată, informația vizează alocarea din draftul de buget și direcția de finanțare; detalii despre condițiile concrete de accesare și calendar nu sunt precizate în materialul citat. [...]
