Știri
Știri din categoria Economie & Finanțe Publice
BNR vede inflația la 10,3% la mijlocul lui 2026, iar asta menține presiunea pe costurile de finanțare și pe curs. În minuta ședinței de politică monetară din 15 mai, citată de Digi24 , banca centrală arată că noua traiectorie a inflației este mai ridicată decât în prognoza anterioară și avertizează că riscurile pentru leu/euro rămân „ridicate”, pe fondul deficitelor mari și al incertitudinilor interne și externe. BNR estimează că rata anuală a inflației va urca la 10,3% la jumătatea anului curent și va coborî la 5,5% în decembrie 2026 , față de proiecția precedentă de 9,8%, respectiv 3,9%. În plus, banca centrală indică reintrarea în intervalul țintei abia în trimestrul III 2027 , cu un trimestru mai târziu decât anticipa anterior. De ce contează: cursul și finanțarea economiei rămân vulnerabile Consiliul de Administrație al BNR leagă riscurile pentru curs de mai mulți factori, între care fluctuațiile aversiunii globale față de risc în contextul conflictului din Orientul Mijlociu , „deficitele gemene încă mari” și situația politică internă. În acest cadru, banca centrală pune accent pe stabilitatea politică și pe continuarea corecției fiscale, în linie cu Planul bugetar-structural pe termen mediu convenit cu Comisia Europeană, cu efecte așteptate inclusiv asupra primei de risc suveran și, implicit, asupra costurilor de finanțare din economie. „Riscurile la adresa ratei de schimb a leului rămân ridicate (...). Din această perspectivă, a fost subliniată în mod repetat importanţa stabilităţii politice şi guvernamentale, precum şi necesitatea continuării corecţiei fiscale (...), cu implicaţii favorabile asupra primei de risc suveran, implicit asupra costurilor de finanţare a economiei.” Ce a împins inflația peste așteptări În discuțiile privind evoluția recentă, BNR notează că inflația a crescut în martie, iar datele pentru aprilie arată o accelerare la 10,71% , în principal pe fondul scumpirilor la: gaze naturale și combustibili; prețuri administrate; chirii pentru locuințele de stat (menționate ca majorare considerabilă). În același timp, inflația de bază (CORE2 ajustat – indicator care exclude prețurile volatile și pe cele administrate) a coborât lent la 8,2% în martie 2026 , de la 8,5% în decembrie 2025, aproape exclusiv pe seama alimentelor procesate. Context macro: economie în scădere, piața muncii se „detensionează” Minuta consemnează o dinamică economică slabă: după contracția din trimestrul IV 2025, datele preliminare indică o scădere minoră în termeni trimestriali în trimestrul I 2026 (minus 0,2%) și o comprimare de 1,7% față de aceeași perioadă a anului trecut, în principal din cauza consumului privat. Pe piața muncii, BNR observă reducerea efectivului de salariați și o temperare a intențiilor de angajare, dar avertizează că evoluția viitoare a costurilor cu forța de muncă rămâne incertă, inclusiv în contextul majorării salariului minim de la 1 iulie 2026 și al unor dezechilibre între cerere și ofertă în anumite sectoare. La ce să se uite companiile și consumatorii în perioada următoare BNR indică drept surse principale ale deteriorării perspectivei inflației scumpirea combustibililor, pe fondul creșterilor ample ale prețului petrolului și gazelor naturale în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, peste care se suprapun efecte de bază nefavorabile pe segmentul energie. În același timp, banca centrală menționează și factori interni care pot alimenta presiunile pe termen scurt, inclusiv liberalizarea pieței gazelor naturale pentru consumatorii non-casnici și eliminarea la mijlocul anului a plafonului pentru adaosul comercial la alimente de bază , în timp ce măsurile temporare de protecție energetică ar urma să ofere doar o contrapondere limitată. [...]
Analiștii CFA văd un euro mai scump și un risc mai mare de recesiune în 2026 , într-un context de aversiune la risc care apasă pe leu, potrivit Profit , care citează rezultatele unui sondaj al Asociației CFA România. „Pe fondul aversiunii la risc, cauzată atât de factori externi, cât și interni, leul s-a depreciat, depășind media anticipațiilor atât, pentru orizontul de 6 luni, cât și pentru cel de 12 luni. De asemenea, anticipațiile privind creșterea economică pentru anul curent au înregistrat scăderi consistente, iar riscul de recesiune în anul 2026 a crescut substanțial”, a declarat Adrian Codirlașu , președintele Asociației CFA România. Cursul EUR/RON: majoritatea anticipează deprecierea leului În ceea ce privește cursul de schimb, aproximativ 80% dintre participanții la sondaj anticipează o depreciere a leului în următoarele 12 luni, iar 12% se așteaptă la stagnare. Media anticipațiilor pentru cursul EUR/RON indică: 5,1650 lei pentru un euro la orizont de 6 luni; 5,2252 lei pentru un euro la orizont de 12 luni. Asociația precizează că sondajul a fost realizat în ultima săptămână a lunii aprilie. Inflație, creștere economică și deficit: semnale mai slabe pentru 2026 Rata anticipată a inflației pentru orizontul de 12 luni (mai 2027) s-a redus ușor față de exercițiul anterior, până la 7,41%. În același timp, 46% dintre participanți anticipează scăderea inflației în următoarele 12 luni (față de nivelul actual), iar 31% se așteaptă la o creștere. Pe partea de activitate economică și finanțe publice, specialiștii CFA indică: deficit bugetar prognozat pentru 2026: 6,4% din PIB, în scădere cu 0,2 puncte procentuale față de exercițiul anterior; creștere economică anticipată pentru 2026: 0,4% (valoare medie), în scădere „substanțială” față de exercițiul anterior; datoria publică (ca pondere în PIB) este anticipată să urce la 62% în următoarele 12 luni. Imobiliare și petrol: așteptări de stagnare la locuințe, Brent la 93 dolari/baril Pentru piața rezidențială urbană, 64% dintre participanți anticipează stagnarea prețurilor în următoarele 12 luni. Totodată, 72% consideră că prețurile actuale sunt supraevaluate, iar 28% le văd corect evaluate. În contextul „războiului din Iran”, sondajul a inclus și o întrebare despre petrolul Brent : media anticipațiilor pentru următoarele 12 luni este de 93 dolari/baril (aprox. 428 lei), cu 10 dolari mai puțin decât în exercițiul anterior. Ce măsoară sondajul CFA Sondajul este realizat lunar de Asociația CFA România de peste 14 ani și urmărește anticipațiile analiștilor financiari pentru un orizont de un an. Participanții sunt membri ai asociației și candidați pentru nivelurile II și III ale examenului CFA. Indicatorul de Încredere Macroeconomică are o scală de la 0 la 100 și este calculat pe baza a șase întrebări despre condițiile curente și anticipații (mediul de afaceri, piața muncii, venituri și avere la nivel de economie). [...]
BCE se pregătește să înăsprească politica monetară după ce războiul dintre SUA, Israel și Iran a împins din nou în sus prețurile la energie și a reaprins riscul unui nou val inflaționist în zona euro, potrivit Știrile Pro TV . Mesajul transmis piețelor este că banca centrală va interveni pentru a readuce inflația la ținta de 2% și pentru a limita efectele economice ale conflictului. François Villeroy de Galhau , guvernatorul Băncii Franței și oficial BCE, a declarat într-un interviu pentru CNBC că instituția „va face tot ce este necesar” pentru a readuce inflația la 2%. În același timp, el a încercat să calmeze piața obligațiunilor suverane, spunând că BCE este pregătită să limiteze impactul economic al războiului. De ce contează: șocul energiei riscă să se transforme în inflație persistentă Inflația din zona euro a urcat la 3% în aprilie, de la 2,6% în martie, după ce înainte de izbucnirea conflictului coborâse sub ținta BCE, la 1,9%. Creșterea este legată de scumpirea energiei, pe fondul „închiderii efective” a Strâmtorii Ormuz , un punct-cheie pentru transportul petrolului și gazelor. BCE urmărește în special riscul de efecte de „runda a doua” – adică situația în care scumpirile la energie se propagă în salarii, servicii și în inflația de bază (componenta mai stabilă a inflației, care exclude de regulă energia și alimentele). „Efectul conflictului din Orientul Mijlociu este clar. Pe termen scurt există presiuni puternice asupra preţurilor energiei, dar responsabilitatea noastră este să împiedicăm efectele secundare.” Ce anticipează piețele: dobânzi mai mari și randamente în creștere Piețele financiare anticipează „aproape în totalitate” o majorare a dobânzii la următoarea ședință a BCE din iunie, iar traderii estimează creșteri totale de cel puțin 50 de puncte de bază până la finalul anului, conform informațiilor citate. În paralel, randamentele obligațiunilor europene au crescut puternic de la începutul războiului. Randamentul obligațiunilor germane pe 10 ani a urcat cu aproximativ 32 de puncte de bază, pe măsură ce investitorii au început să includă în preț riscul unei politici monetare mai agresive. Context: avertismentele BCE înainte de escaladare Christine Lagarde avertizase încă din martie că BCE este pregătită să majoreze dobânzile chiar și dacă accelerarea inflației va fi temporară. La rândul său, președintele Bundesbank, Joachim Nagel, a spus recent că volatilitatea petrolului a plasat BCE „între scenariul de bază și scenariul advers”. Pentru companii și consumatori, miza imediată este dublă: energie mai scumpă și finanțare mai costisitoare, dacă BCE confirmă în iunie un nou ciclu de creșteri de dobândă. Sursa citată nu oferă, deocamdată, detalii despre calendarul exact al măsurilor dincolo de așteptările pieței pentru ședința din iunie. [...]
Șocul energetic din Strâmtoarea Ormuz împinge inflația peste ritmul salariilor în SUA, Marea Britanie și alte economii dezvoltate, ceea ce riscă să frâneze consumul și să pună presiune pe piața muncii, potrivit Economedia , care citează o analiză Financial Times. Creșterile bruște la benzină și la biletele de avion, declanșate de închiderea Strâmtorii Ormuz pe fondul războiului din Iran, au reaprins problema salariilor reale (puterea de cumpărare a veniturilor după inflație) în țări care abia începeau să recupereze pierderile din valul inflaționist anterior. SUA și Marea Britanie: salariile rămân în urmă În SUA, inflația anuală a urcat la 3,8% în aprilie, în timp ce câștigurile orare medii au crescut cu 3,6% în ultimul an. Diferența arată că, pentru prima dată în doi ani, prețurile au avansat mai repede decât veniturile, ceea ce erodează puterea de cumpărare. Diane Swonk, economist-șef la KPMG US, avertizează că efectele conflictului asupra lanțurilor de aprovizionare pot menține presiunea pe prețuri chiar și în scenariul redeschiderii rapide a strâmtorii: „Războiul zdruncină lanțurile de aprovizionare și va împinge prețurile mai sus decât înainte, chiar dacă strâmtoarea s-ar deschide mâine.” În Marea Britanie, câștigurile medii au crescut cu doar 0,1% în termeni reali în cele trei luni până în martie (fără bonusuri) și sunt așteptate să scadă pe măsură ce inflația accelerează, pe fondul unor angajări foarte slabe. James Smith, economist-șef la Resolution Foundation, spune că măsurile anunțate de guvern (inclusiv reduceri de TVA pentru unele cheltuieli de vară și amânarea unei creșteri a accizei la combustibil) ajută, dar nu ar preveni o nouă perioadă de scădere a salariilor reale. Zona euro: risc de stagnare a salariilor reale și recesiune ușoară În zona euro, șocul energetic este descris ca un nou regres pentru lucrători, după ce aceștia abia își recuperaseră terenul pierdut în 2022. Claus Vistesen (Pantheon Macroeconomics) se așteaptă ca avansul salariilor reale să fie aproape de zero în 2026 la nivelul zonei euro și avertizează că în unele țări ar putea deveni „profund negativ”, dând exemplul Franței, unde spațiul fiscal pentru măsuri de protecție a consumatorilor este limitat. Deși remunerația pe angajat a crescut cu aproape 2% în 2025, o măsură a salariilor negociate urmărită de Banca Centrală Europeană sugerează că sindicatele obțin mai greu creșteri în acest an, pe fondul îngrijorărilor legate de siguranța locului de muncă. Andrew Kenningham (Capital Economics) apreciază că devine tot mai probabil ca zona euro să intre într-o recesiune ușoară. De ce contează pentru economie: două riscuri pentru decidenți Analiza indică două scenarii care complică deciziile de politică economică: dacă gospodăriile își reduc cheltuielile, șocul energetic poate amplifica încetinirea creșterii economice și poate împinge companiile să taie din locuri de muncă; dacă angajații reușesc să obțină majorări salariale, acestea pot alimenta o inflație mai persistentă, chiar și după o eventuală scădere a prețurilor la energie. Michael Feroli, economist-șef american la JPMorgan, leagă scăderea salariilor reale „în totalitate” de conflictul din Orientul Mijlociu și anticipează că redeschiderea Strâmtorii Ormuz și ieftinirea energiei ar putea permite reluarea creșterii salariilor reale. În schimb, Swonk avertizează că episoadele de inflație ridicată pot ajunge să lovească direct în marjele companiilor și în angajări, transformând inflația într-o problemă a pieței muncii. [...]
România a urcat pe locul 2 în UE la ajutoare de stat , dar rămâne în același timp între țările cu cele mai mari rate ale „sărăciei în muncă”, potrivit Adevărul — o combinație care reaprinde discuția despre eficiența și țintirea intervenției statului în economie. Fostul ministru al Economiei Claudiu Năsui critică modelul, pe care îl descrie ca o „redistribuție politică” ce favorizează grupuri restrânse de beneficiari, în timp ce statul invocă lipsa banilor pentru reducerea taxelor sau măsuri cu aplicare generală pentru populație și mediul privat. „Socialism pentru bogați” și riscul transferat către contribuabili În mesajul său public, Năsui susține că ajutoarele de stat ajung să funcționeze ca un „socialism pentru bogați”, deoarece banii colectați din taxe și impozite sunt redirecționați către un număr mic de companii selectate. „Redistribuție de la toți către puțini” El mai afirmă că accesul la schemele de sprijin poate fi influențat de apropierea de clasa politică și descrie o asimetrie a riscurilor: dacă proiectele finanțate au succes, profiturile rămân private, iar dacă eșuează, costurile sunt suportate indirect de contribuabili. Presiune fiscală și competitivitate: critica legată de „sărăcia în muncă” Criticile sunt plasate într-un context în care mediul de afaceri reclamă presiune fiscală ridicată și lipsă de predictibilitate. În această logică, Năsui leagă nivelul taxelor de competitivitatea redusă și de faptul că povara cade pe companiile și angajații care „susțin economia reală”, în timp ce statul preferă să colecteze mai mult pentru a redistribui selectiv. În opinia sa, această abordare se vede și în indicatorii sociali: România ajunge simultan în topul ajutoarelor de stat și în topul sărăciei în muncă. „Taxe mari și redistribuție politică multă” De ce contează: miza este alocarea banilor publici și regulile jocului în piață Dincolo de disputa politică, tema ajutoarelor de stat rămâne una sensibilă în UE: susținătorii spun că pot sprijini investiții strategice și industrii aflate în dificultate, în timp ce criticii avertizează că intervenția excesivă distorsionează piața, reduce concurența și favorizează companii cu influență. În România, dezbaterea este amplificată de contestarea unor programe din ultimii ani pe criterii de transparență și selecție, considerate neclare. Contextul indică faptul că presiunea publică se va muta tot mai mult pe justificarea economică a schemelor și pe modul în care sunt alese companiile beneficiare. [...]
România are 41 de proiecte admise, cu 41 de milioane de lei alocați din PNRR pentru Organizațiile de Management al Destinației , o finanțare care poate accelera dezvoltarea turismului local dacă este legată de standarde și parteneriate funcționale, potrivit Economedia . În paralel, România mizează pe un sistem de certificare a destinațiilor ecoturistice bazat pe standarde internaționale, prezentat de ministrul interimar al Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Irineu Darău . Finanțarea PNRR este relevantă pentru piață prin faptul că direcționează bani către structuri care ar trebui să coordoneze dezvoltarea destinațiilor (promovare, produse turistice, cooperare locală), nu doar către investiții punctuale. În declarațiile sale, ministrul a legat explicit dezvoltarea turismului de un cadru „strategic”, nu sezonier, în care turismul funcționează ca „ecosistem economic” cu efecte în ocupare și investiții. Certificarea ecoturistică, folosită ca instrument de dezvoltare locală România a fost „prima țară din Europa” care a lansat un sistem de certificare a destinațiilor ecoturistice, bazat pe standarde internaționale, care evaluează modul în care o destinație îmbină turismul cu protecția mediului și valorificarea patrimoniului cultural, a spus Darău. În viziunea sa, certificarea nu este doar o recunoaștere, ci un „kit” de dezvoltare durabilă care încurajează parteneriate între administrație, mediul privat, organizații și comunități și oferă o direcție de dezvoltare la nivel local. Ministrul a indicat că România are în prezent șapte destinații ecoturistice certificate, „de la Maramureș la Harghita, de la Hunedoara la Neamț”, pe care le-a descris drept exemple în care natura este protejată, cultura este valorizată, iar beneficiile economice ajung în comunități. Proiecte pe Interreg Dunărea: buget de 1,9 milioane euro și contribuție MEDAT În același context, Ministerul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului (MEDAT) a organizat la Palatul Parlamentului conferința internațională „Routes Connecting People”, care a marcat finalizarea proiectului „Mystical Danube – Green and Mystical Danube Storytelling Route”, derulat între 1 ianuarie 2024 și 30 iunie 2026. Proiectul a fost finanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR), prin Programul Interreg Regiunea Dunării 2021–2027, cu un buget total de 1,9 milioane de euro (aprox. 9,5 milioane lei). Contribuția MEDAT a fost de 153.000 de euro (aprox. 765.000 lei), în timp ce 80% din finanțare a reprezentat fonduri FEDR și 20% fonduri naționale. Inițiativa a fost derulată într-un parteneriat transnațional cu instituții din nouă țări dunărene: România, Croația, Slovenia, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Slovacia, Muntenegru, Ungaria și Bulgaria. Unde se văd efectele: punct de informare și rută tematică în zona-pilot Scopul proiectului este dezvoltarea unei abordări coordonate pentru valorificarea patrimoniului cultural imaterial și natural din zone rurale mai puțin vizitate de pe Dunăre, prin promovarea unei rute tematice, cu obiectiv de stimulare a dezvoltării economice locale. Ca implementare, proiectul a vizat județul Călărași și sud-vestul județului Constanța (localitățile Ostrov, Lipnița, Ion Corvin, Aliman, Rasova, Adamclisi, Băneasa). În zona-pilot urmează să fie amenajat un punct de informare pentru ruta „Green and mystical Danube storytelling” în incinta viitorului port turistic Călărași, cu rol de interpretare a rutei și de promovare a ofertelor turistice locale. [...]
Noua lege a salarizării unitare ar putea adăuga încă 8 miliarde de lei la factura anuală a statului , într-un moment în care Guvernul discută despre înghețarea pensiilor și limitarea cheltuielilor, potrivit Adevărul . Economiști citați de publicație avertizează că, în forma actuală, reforma riscă să împingă și mai mult presiunea pe deficit, în condițiile în care o parte importantă din cheltuielile cu salariile bugetarilor este acoperită din împrumuturi. Legea, aflată în dezbatere publică și descrisă ca posibil să fie aprobată pentru a intra în vigoare de la 1 ianuarie 2027, schimbă modul de calcul al salariilor în sectorul public: valoarea de referință ar urma să crească de la 2.080 lei la 4.100 lei, iar coeficienții de salarizare să scadă de la 12 la 8. În unele cazuri, calculele publicației indică majorări ale salariului brut chiar și cu 25%, deși ministrul Dragoș Pîslaru a spus la prezentarea legii că majorările vor fi de maximum 22%. Presiunea pe buget: „de unde încă 8 miliarde de lei?” Analistul economic Adrian Negrescu pune problema sustenabilității finanțării, în contextul în care, potrivit datelor citate, statul plătește anual 167 de miliarde de lei pentru bugetari, „în principal din împrumuturi”. În acest cadru, el avertizează că noua lege ar putea forța ulterior fie înghețări pe mai mulți ani, fie reduceri de personal pentru a ține sub control cheltuiala. „De unde va face rost guvernul de încă 8 miliarde de lei, pe lângă cei 167 de miliarde pe care îi plătește anual pentru bugetari în principal din împrumuturi. Nu e o cheltuială sustenabilă și de aceea cred că această lege va avea o mare problemă de rezolvat – ori îngheață salariile pe mai mulți ani, până când ne revenim economic, ori va genera ample disponibilizări de personal menite să reducă factura cheltuielilor bugetare.” Negrescu critică și faptul că reforma nu ar trata, în aceeași logică, zona companiilor de stat și a instituțiilor autonome, unde, spune el, există niveluri de salarizare foarte ridicate raportat la repere regionale. Problema structurală: dimensiunea aparatului bugetar Profesorul de economie Radu Nechita mută accentul de pe nivelul salariilor pe mărimea sectorului public, argumentând că numărul angajaților la stat este prea mare față de capacitatea economiei private de a susține aceste costuri. El mai spune că, deși au existat măsuri de control al cheltuielilor, totalul lor a continuat să crească de la an la an, inclusiv exprimat în euro. „Avem un număr total de angajați în sectorul public mult prea mare față de posibilitățile sectorului privat.” În plus, Nechita avertizează că măsurile de plafonare și restrângere a angajărilor pot fi ocolite în practică, din interiorul sistemului, ceea ce ar complica implementarea oricărei reforme. Cine câștigă cel mai mult: exemple de creșteri la vârf (brut) Pe baza calculelor prezentate, aplicarea noilor grile de la 1 ianuarie 2027 ar duce la creșteri semnificative pentru demnitari și aleși, între care: președintele României: 32.800 lei brut (de la 24.960 lei), +7.840 lei; președinții Senatului și Camerei Deputaților: 30.750 lei (de la 23.920 lei), +6.830 lei; senatori și deputați: 24.600 lei (de la 18.720 lei), +5.880 lei; premierul: 30.750 lei (de la 23.920 lei), +6.830 lei; viceprim-ministrul: 27.060 lei (de la 22.256 lei), +4.804 lei; miniștri: 26.650 lei (de la 21.840 lei), +4.810 lei; secretari de stat: 22.960 lei (de la 16.640 lei), +6.320 lei. În paralel, articolul notează că Guvernul discută despre austeritate, inclusiv înghețarea pensiilor și a alocațiilor pentru copii, ceea ce amplifică tensiunea publică în jurul priorităților bugetare. Ce urmează În acest stadiu, legea este în dezbatere publică și este prezentată ca parte a angajamentelor din PNRR . Rămâne neclar, din informațiile disponibile în material, cum va fi acoperit impactul bugetar suplimentar indicat de economiști și de calculele publicației, fără măsuri compensatorii (înghețări, restructurări sau alte tăieri de cheltuieli). [...]
România și încă 15 state UE cer majorarea fondurilor pentru Politica Agricolă Comună și coeziune, avertizând că tocmai aceste capitole ar urma să fie tăiate în viitorul buget european 2028–2034 , potrivit Economica . Miza este direct bugetară: grupul încearcă să blocheze reducerea finanțărilor care alimentează investiții și plăți în statele beneficiare, inclusiv România. Inițiativa apare într-o scrisoare comună a grupului „ Prietenii Coeziunii ”, format din Spania, Italia, Polonia, Portugalia, Grecia, Bulgaria, Cehia, Estonia, Croația, Ungaria, Letonia, Lituania, Malta, România, Slovenia și Slovacia, informație relatată de Agerpres (citată de Economica). De ce contează: presiune pe capitolele cu impact direct în economie Semnatarii susțin că, potrivit propunerii Comisiei Europene, fondurile pentru agricultură, pescuit și politicile regionale ar fi singurele capitole vizate de reduceri, „în ciuda creșterii generale a bugetului european”. În acest context, cele 16 state cer o creștere a alocărilor bugetare pe care guvernele naționale le împart între: Politica Agricolă Comună (PAC); programele de coeziune; pescuit; alte priorități. Argumentul lor este că aceste politici contribuie la obiective-cheie ale UE și sunt cele mai „vizibile” pentru cetățeni, ceea ce le conferă și o greutate politică în negocieri. Cum ar putea fi finanțată creșterea: resurse noi, refinanțare și datorie comună Pe partea de finanțare, „Prietenii Coeziunii” se declară deschiși la discuții privind noi surse de venituri la nivelul UE, cu condiția ca acestea să fie „autentice, echitabile, directe și neregresive” (adică să nu apese disproporționat pe veniturile mici). În același timp, grupul propune două direcții cu implicații pentru datoria publică europeană: refinanțarea datoriilor contractate prin fondul de redresare, indicată la „aproximativ 25 de miliarde de euro anual”, pentru a face rambursarea mai graduală; posibilitatea emiterii de noi datorii comune la nivelul UE. Semnatarii consideră aceste opțiuni „viabile” pentru finanțarea investițiilor și a bunurilor publice europene legate de autonomia strategică pe termen lung. Ce urmează în negocieri Scrisoarea a fost publicată în ziua în care secretari de stat din cele 27 de state membre dezbat Cadrul Financiar Multianual 2028–2034. Înaintea reuniunii, secretarul de stat spaniol Fernando Sampedro a spus că mai multe state semnatare au făcut „eforturi” pentru a include ideile de „rambursare graduală” și datorie comună, apreciind că aceasta este calea pentru a ridica nivelul de ambiție al bugetului UE. În același timp, Sampedro a legat discuția bugetară de finanțarea unor „bunuri publice europene” precum securitatea și apărarea, dar și tranzițiile verde, digitală și socială — ceea ce sugerează o competiție mai dură între priorități, cu risc de comprimare a finanțărilor tradiționale dacă nu se găsesc venituri suplimentare. [...]
Deficitul bugetar a coborât la 1,17% din PIB după primele patru luni din 2026 , o ajustare care reduce presiunea de finanțare a statului și poate conta în relația cu investitorii și cu angajamentele fiscale asumate la nivel european, potrivit Știrile Pro TV , care citează date ale Ministerului Finanțelor transmise prin Agerpres. În termeni nominali, execuția bugetului general consolidat s-a încheiat la final de aprilie cu un deficit de 23,95 miliarde lei, față de 55,97 miliarde lei în aceeași perioadă din 2025. Ca pondere în PIB, deficitul este de 1,17%, comparativ cu 2,92% în ianuarie–aprilie 2025, ceea ce înseamnă o reducere de 1,75 puncte procentuale. De ce contează: o corecție fiscală de amploare, după doi ani cu deficit ridicat Ministerul Finanțelor descrie evoluția drept „una dintre cele mai importante ajustări bugetare din ultimii ani”, cu o reducere de peste 32 miliarde lei față de aceeași perioadă a anului trecut. În același timp, instituția arată că, raportat la ultimii doi ani, traiectoria deficitului s-a schimbat vizibil: de la 3,24% din PIB în primele patru luni din 2024, la 2,92% în 2025 și la 1,17% în 2026. Ce a stat în spatele scăderii: venituri mai mari și efectul măsurilor fiscale din 2025 Veniturile totale ale bugetului au însumat 223,83 miliarde lei în primele patru luni din 2026, în creștere cu 12% față de aceeași perioadă a anului trecut. Ministerul Finanțelor indică drept factori principali veniturile curente, în special din TVA, impozitul pe salarii și venit și contribuțiile de asigurări, și le leagă de măsurile fiscale adoptate în 2025, dar și de o îmbunătățire graduală a colectării și a conformării fiscale. Ținta pentru 2026 și riscurile invocate de Finanțe Ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare , a declarat că obiectivul pentru 2026 rămâne reducerea deficitului bugetar la 6,2% din PIB „în termeni cash”, în linie cu angajamentele europene. În același timp, el a avertizat că ajustarea are loc într-un context de cerere internă mai slabă și inflație ridicată, ceea ce ar impune control al cheltuielilor curente și accelerarea absorbției fondurilor europene, în paralel cu menținerea investițiilor publice. [...]
România conduce o alianță de 16 state care cere protejarea banilor pentru agricultură și coeziune în negocierile pentru bugetul multianual al UE 2028–2034, estimat la 1,8 trilioane de euro (aprox. 9.000 miliarde lei), pe fondul unei divizări tot mai puternice între statele contributoare nete și cele care depind mai mult de fondurile europene, potrivit Economedia . Miza economică este directă: nivelul finanțării pentru politica agricolă comună și pentru politica de coeziune (fonduri pentru reducerea decalajelor de dezvoltare) influențează investițiile publice și private în statele din Europa Centrală și de Est, inclusiv România, în timp ce statele mai bogate încearcă să limiteze costul total al bugetului și să reorienteze cheltuielile. Două blocuri cu priorități opuse Pe de o parte, mai multe state bogate – Germania, Franța, Olanda, Austria și țările nordice – cer o reducere semnificativă a bugetului și se opun creșterii contribuțiilor la nivel european. Acestea susțin că fondurile ar trebui direcționate mai mult către competitivitate economică și apărare. De cealaltă parte, o alianță de 16 state membre, coordonată de România, susține menținerea sau chiar creșterea finanțării pentru agricultură și coeziune. Din grup fac parte, între altele, Italia, Spania, Polonia, Bulgaria și Ungaria, alături de alte state din Europa Centrală și de Est. Argumentul alianței coordonate de România: „pierderi în termeni reali” Statele din acest grup afirmă că, în propunerea actuală a Comisiei Europene, politicile de coeziune și agricultura ar fi singurele care ar pierde „în termeni reali”, în pofida creșterii generale a bugetului. În plus, alianța cere eliminarea reducerilor de contribuții (corecții) de care beneficiază unele state mai bogate, precum Germania, Suedia sau Olanda. Ce urmează în negocieri Comisia Europeană propune un buget total de până la 1,8 trilioane de euro (aprox. 9.000 miliarde lei) pentru perioada 2028–2034. Dacă sunt incluse și rambursările datoriilor din perioada pandemiei, totalul ar putea urca la aproape 2 trilioane de euro (aprox. 10.000 miliarde lei). Discuțiile au loc înaintea negocierilor oficiale la nivel european, iar statele contributoare nete se coordonează mai strâns pentru o poziție comună. Negocierile sunt așteptate să continue în următoarele săptămâni, înainte de reuniunile Consiliului European. [...]
BCE este împinsă spre o majorare a dobânzilor în iunie, chiar dacă tensiunile cu Iranul se reduc , pe fondul unui șoc energetic care începe să se transmită în restul economiei și riscă să alimenteze o spirală a prețurilor, potrivit Agerpres , care citează un interviu Reuters cu Isabel Schnabel , membru în Comitetul Executiv al Băncii Centrale Europene . BCE a menținut dobânzile neschimbate în ultimul an, însă la reuniunea de luna trecută a fost discutată o majorare, după ce costurile semnificativ mai mari la energie au împins inflația „mult peste” ținta de 2% a instituției, iar mai mulți decidenți au semnalat nevoia de acțiune. „Având în vedere amploarea și persistența șocului actual, ignorarea acestei situații nu mai este o opțiune, în opinia mea. Din perspectiva de astăzi, cred că va fi necesară o majorare a dobânzilor în iunie.” De ce un acord de pace nu ar schimba automat decizia Deși SUA au semnalat progrese în discuțiile de pace cu Iranul, Schnabel spune că BCE ar putea fi trecut de un „punct fără întoarcere”, deoarece infrastructura energetică a fost deteriorată, iar efectele prețurilor ridicate la energie se propagă în economie. „Chiar dacă războiul s-ar încheia astăzi, infrastructura energetică și lanțurile globale de aprovizionare au fost deja afectate semnificativ. Așadar, chiar și în această situație, cred că ar fi necesară o reacție de politică monetară.” Riscul de „efecte de runda a doua” și inflație mai mare Inflația în zona euro a ajuns la 3% luna trecută, iar Schnabel anticipează că sunt probabile noi creșteri. O preocupare centrală este ca energia scumpă să împingă în sus și alte prețuri, prin așa-numitele „efecte de runda a doua” (când scumpirile inițiale se transmit în lanț către bunuri și servicii), ceea ce ar putea declanșa o spirală inflaționistă dificil de oprit. Oficialul BCE afirmă că unele dintre aceste efecte ar putea fi deja vizibile, potrivit unor sondaje, inclusiv Sondajul BCE privind așteptările consumatorilor, indicatorul PMI și Indicatorul de Sentiment Economic (ESI) al Comisiei Europene. Ce urmează după iunie: fără „pilot automat”, dar cu scenariu de două majorări Dincolo de ședința din iunie, Schnabel susține că BCE nu ar trebui să se angajeze dinainte pe o traiectorie fixă, ci să își reevalueze poziția la fiecare reuniune, pe baza datelor. Totuși, ea subliniază că scenariul de bază al BCE include două majorări ale dobânzilor, ceea ce sugerează că o singură creștere ar putea să nu fie suficientă. În același timp, perspectiva de înăsprire este complicată de slăbiciunea economiei zonei euro. Comisia Europeană a prognozat recent o creștere economică de 0,9% în 2026, dar Schnabel avertizează că impactul negativ al șocului energetic asupra creșterii ar putea fi mai puternic, invocând o scădere accentuată a indicatorilor de încredere, mai ales în rândul consumatorilor. [...]
BCE ar putea intra într-un ciclu de înăsprire a politicii monetare din iunie , pe fondul riscului ca scumpirea energiei să se transmită în restul economiei și să alimenteze o spirală inflaționistă, potrivit Economica , care citează declarațiile Isabel Schnabel , membru în Comitetul Executiv al BCE. Oficialul BCE susține că o majorare a dobânzilor în iunie ar fi necesară „având în vedere amploarea și persistența șocului actual”, în condițiile în care inflația a urcat la 3% în zona euro luna trecută, peste ținta de 2% a băncii centrale. „Din perspectiva de astăzi, cred că va fi necesară o majorare a dobânzilor în iunie.” De ce „pacea” nu ar schimba automat decizia BCE Chiar dacă SUA au semnalat progrese în discuțiile de pace cu Iranul, Schnabel spune că BCE ar putea fi trecut de un „punct fără întoarcere”, deoarece infrastructura energetică și lanțurile globale de aprovizionare au fost deja afectate, iar prețurile ridicate la energie se propagă în economie. „Chiar dacă războiul s-ar încheia astăzi, infrastructura energetică și lanțurile globale de aprovizionare au fost deja afectate semnificativ. Așadar, chiar și în această situație, cred că ar fi necesară o reacție de politică monetară.” În plus, ea afirmă că zona euro a depășit scenariul negativ care presupunea o normalizare rapidă a prețurilor petrolului, ceea ce întărește argumentul pentru o reacție de politică monetară. Riscul de „efecte de runda a doua” și semnalele din sondaje BCE se teme că energia scumpă va împinge în sus și prețurile altor bunuri și servicii prin așa-numitele „efecte de runda a doua” (când scumpirile inițiale se transferă în salarii și în prețuri mai largi), ceea ce poate declanșa o spirală inflaționistă greu de oprit. Schnabel spune că unele dintre aceste efecte ar putea fi deja vizibile, invocând o serie de sondaje și indicatori, între care: Sondajul BCE privind așteptările consumatorilor; indicatorul PMI (indice al activității în industrie și servicii); Indicatorul de Sentiment Economic (ESI) calculat de Comisia Europeană. „Observăm semne tot mai mari că șocul se extinde și la alte părți ale coșului de consum.” Ce urmează după iunie: decizii „din ședință în ședință” Dincolo de reuniunea din iunie, Schnabel afirmă că BCE nu ar trebui să se angajeze din timp pe o traiectorie fixă, ci să își reevalueze poziția la fiecare ședință, în funcție de date. Totuși, ea amintește că scenariul de bază al BCE include două majorări ale dobânzilor, ceea ce sugerează că o singură creștere ar putea să nu fie suficientă. În același timp, spațiul de manevră este complicat de slăbiciunea economiei: Comisia Europeană a prognozat recent o creștere de 0,9% în 2026, iar Schnabel avertizează că impactul negativ asupra creșterii ar putea fi mai puternic, pe fondul scăderii indicatorilor de încredere, mai ales în rândul consumatorilor. [...]