Știri
Știri din categoria Diverse
Posibila deschidere a achizițiilor SUA către drone ucrainene ar putea muta o parte din cererea militară americană către un furnizor format în război, potrivit Digi24, care relatează declarațiile președintelui Donald Trump făcute la summitul NATO de la Ankara.
Trump a spus că Washingtonul ar fi pregătit să cumpere drone produse în Ucraina, invocând experiența acumulată de Kiev în războiul cu Rusia și capacitatea industriei ucrainene de a fabrica rapid volume mari, în condiții dificile. În același timp, liderul american a menționat că SUA produc „drone performante”, dar a evidențiat viteza și ingeniozitatea ucrainenilor.
„Am cumpăra dronele lor. Noi producem drone, producem drone grozave, dar ei au capacitatea de a fabrica un număr foarte mare, ceea ce este uimitor. În condiții de război, le construiesc în subsoluri, oriunde au un mic adăpost sau chiar dacă nu au un adăpost.”
Mesajul transmite, cel puțin la nivel politic, o deschidere către integrarea producției ucrainene în cererea de echipamente a SUA, într-un segment – dronele – care a devenit central în conflictul din Ucraina. Digi24 notează că dronele sunt folosite intens atât pentru recunoaștere, cât și pentru atacuri asupra țintelor militare și infrastructurii, iar Ucraina și-a extins rapid producția internă în ultimii ani.
Trump a susținut și că Ucraina are specialiști capabili să susțină o industrie de apărare performantă, făcând o paralelă cu sistemele Patriot.
„Au talentul necesar. De aceea spun același lucru și despre sistemele Patriot. Ei ar putea să facă asta; cele mai multe țări nu ar fi capabile.”
În material nu sunt oferite detalii despre un calendar, un volum de achiziții sau despre existența unor negocieri formale. Declarațiile indică însă o posibilă direcție de politică de achiziții, în contextul în care producția de drone a Ucrainei este prezentată ca fiind adaptată cerințelor unui război de uzură și de volum.
Recomandate
NATO își reafirmă angajamentul de apărare colectivă , iar mesajul transmis public către Moscova ridică miza de securitate în regiune, cu efect direct asupra riscului geopolitic pe care îl prețuiesc piețele și companiile, potrivit Libertatea . Secretarul general al Alianței, Mark Rutte , a declarat înaintea Summitului NATO de la Ankara că NATO „va apăra fiecare centimetru” al teritoriului său și a avertizat Rusia: „Nu vă puneți cu noi, nu vă jucați cu noi”. Rutte a argumentat că NATO „servește intereselor Statelor Unite” inclusiv prin prevenirea apropierii submarinelor nucleare ruse de coastele americane și a legat securitatea SUA de un „Atlantic, o Europă și o regiune arctică sigure”. În acest context, el a vorbit despre „un angajament deplin față de NATO”. „Mesajul meu este că această alianță, formată din un miliard de oameni care trăiesc în Europa, în Canada și în Statele Unite, va apăra fiecare centimetru al teritoriului nostru.” Mesajul către Rusia: descurajare, nu escaladare În declarațiile citate, Rutte a insistat că NATO este „o alianță defensivă” și că nu va ataca „niciodată pe nimeni”, dar își va apăra „modul de viață, democrațiile și teritoriul”. În același pasaj a transmis avertismentul direct către Rusia condusă de Vladimir Putin. „Nu puteți învinge NATO. Suntem o alianță defensivă și nu vom ataca niciodată pe nimeni. Dar ne vom apăra modul de viață, democrațiile și teritoriul. Așa că nu vă puneți cu noi, nu vă jucați cu noi.” Contextul summitului: Ucraina și reacția Moscovei Declarațiile au fost făcute înaintea Summitului NATO de la Ankara, unde, potrivit articolului, printre priorități se află războiul din Ucraina și sprijinul pentru țara condusă de Volodimir Zelenski. În paralel, Moscova a transmis că urmărește „cu atenție” ce se întâmplă la Ankara și că solicitările Ucrainei pentru armament suplimentar nu vor împiedica Rusia să își atingă obiectivele „operațiunii militare speciale”. Purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a afirmat că războiul s-ar opri imediat dacă Ucraina „dă dovadă de bunăvoință” și este pregătită să ia „deciziile importante” pe care „trebuie să le ia”. Tensiuni politice în interiorul alianței Libertatea amintește și o declarație a președintelui american Donald Trump, care s-a spus „foarte dezamăgit” de atitudinea NATO în războiul pe care SUA l-a lansat alături de Israel împotriva Iranului pe 28 februarie. Trump a afirmat că, dacă summitul nu ar fi avut loc în Turcia, „este posibil să nu fi venit”, declarație făcută în prezența președintelui turc Recep Tayyip Erdogan. [...]
Mesajul șefului NATO validează reacția militară a SUA și ridică miza politică a armistițiului cu Iranul , într-un moment în care coeziunea Alianței este pusă sub presiune de nemulțumirile publice ale președintelui american față de sprijinul aliaților, potrivit Digi24 . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat la sosirea la summitul liderilor NATO de la Ankara că recentele atacuri ale SUA asupra Iranului au fost „absolut necesare”, argumentând că Iranul ar fi încălcat armistițiul. În acest context, Rutte a spus că este „crucial” ca forțele americane să reacționeze atunci când un armistițiu este încălcat. „Au fost absolut necesare pentru că atunci când ai un armistițiu și Iranul încalcă acest armisițiu, am văzut ce s-a întâmplat ieri, cred că e crucial ca forțele americane să reacționeze.” Presiune pe unitatea NATO, pe fondul criticilor lui Trump În același timp, Rutte a încercat să limiteze impactul politic al criticilor venite de la Washington, afirmând că dezamăgirea exprimată de Donald Trump față de aliații NATO pentru lipsa sprijinului militar în războiul declanșat împotriva Iranului se referă la „cazuri izolate”, potrivit EFE. Trump a declarat marți, la sosirea la Ankara, că este „foarte dezamăgit” de NATO și a reluat ideea că SUA „nu au fost tratate bine” după acțiunile din Iran, insistând că aliații nu au oferit sprijin. Tot el a pus sub semnul întrebării raportul cost–beneficiu al investițiilor americane în NATO și a vorbit despre un „test” al disponibilității aliaților de a fi alături de SUA „la nevoie”, menționând explicit Regatul Unit, Franța, Germania și Italia. De ce contează Poziționarea publică a secretarului general al NATO în favoarea reacției americane mută discuția de la oportunitatea atacurilor la condițiile de funcționare ale unui armistițiu și la credibilitatea descurajării (capacitatea de a preveni încălcări prin amenințarea unei reacții ferme). În paralel, mesajele lui Trump mențin presiunea asupra solidarității interne a Alianței, chiar în timpul summitului de la Ankara. Rutte a reiterat ideea că, în cazul încălcării armistițiului, reacția SUA trebuie să fie „cu fermitate”, declarație atribuită de Digi24 agenției Reuters. [...]
Atacurile Ucrainei asupra rafinăriilor rusești încep să se vadă în piața carburanților , cu cozi la benzinării și efecte directe asupra economiei și vieții de zi cu zi din Rusia, potrivit declarațiilor făcute de secretarul general al NATO, Mark Rutte , citate de Știrile Pro TV . Rutte a spus, miercuri, la Ankara, că Ucraina „are un succes considerabil” în lovirea infrastructurii energetice rusești și a dat ca exemplu Omsk , unde ar fi fost lovită una dintre cele mai mari rafinării din Rusia. El a descris aceste atacuri ca parte a unui tipar din ultimele două luni, în care Ucraina ar fi devenit „tot mai eficientă” în țintirea infrastructurii energetice. Efectul imediat: penurie și presiune socială Șeful NATO a legat atacurile de probleme apărute la nivelul populației, susținând că acestea se traduc în dificultăți pentru șoferi și în penurie de combustibil, cu cozi mari la stațiile de alimentare. În acest context, Rutte a invocat inclusiv informații potrivit cărora ar fi fost instalate toalete mobile pentru că oamenii ar fi așteptat „toată noaptea” să alimenteze. „Votanților nu le place dacă nu-și pot alimenta mașinile. Acest lucru are un impact asupra economiei ruse.” Rutte: impact economic, dar incert dacă schimbă calculul lui Putin Deși a insistat asupra efectului economic și social al loviturilor asupra infrastructurii energetice, Rutte și-a exprimat îndoiala că presiunea internă ar conta pentru președintele rus Vladimir Putin. În același cadru, el a afirmat că liderul de la Kremlin ar fi dispus să sacrifice până la 30.000 de soldați pe lună în războiul împotriva Ucrainei. Context: sancțiuni coordonate între SUA, UE și Marea Britanie Rutte a mai menționat coordonarea „constantă” între Statele Unite, Uniunea Europeană și Marea Britanie în privința sancțiunilor împotriva Rusiei, fără să detalieze ce măsuri noi ar urma să fie luate. [...]
Un plan de „zonă umanitară” lângă Rafah ar introduce un mecanism de control al accesului civililor în Gaza , cu o forță internațională de stabilizare și un comitet de tehnocrați palestinieni în rol administrativ, potrivit informațiilor publicate de Digi24 . Inițiativa este analizată de „Consiliul Păcii”, fondat de președintele american Donald Trump , și ar viza primirea a zeci de mii de palestinieni, după un „control prealabil”. Proiectul ar urma să fie implementat în sudul Fâșiei Gaza, în apropierea orașului Rafah, și ar fi asigurat de Forța internațională de stabilizare (ISF), o structură aflată în curs de constituire sub egida „Consiliului Păcii”. Un responsabil al consiliului a declarat pentru France Presse, sub rezerva anonimatului, că zona ar putea funcționa ca un „punct de plecare” pentru activarea Comitetului Național pentru administrarea Gazei (NCAG), un organism format din tehnocrați palestinieni. Cum ar urma să funcționeze „zona umanitară” Conform descrierii din articol, NCAG ar urma să se ocupe de „filtrarea” civililor neînarmați, singurii care ar fi autorizați să intre în zonă, cu sprijinul ISF. Responsabilul citat susține că rezidenții ar putea intra și ieși liber, însă ideea unor zone umanitare închise, discutată „sub diferite forme” de mai multe luni, a generat rezerve în rândul comunității umanitare. ISF ar gestiona și o „zonă tampon”, cu scopul de a împiedica accesul persoanelor înarmate și al combatanților. Același responsabil afirmă că misiunea nu ar fi asigurată de armata israeliană și că aceasta „nu va avea niciun contact cu populația civilă” și „nu va juca niciun rol” în separarea acestor zone de restul Gazei. Context: armistițiul rămâne blocat, iar controlul Israelului s-a extins Punerea în aplicare a planului de încetare a focului din octombrie 2025 este descrisă ca fiind „în impas” de câteva luni, Israelul și gruparea islamistă palestiniană acuzându-se reciproc de încălcarea armistițiului. În acest interval, armata israeliană și-a extins controlul asupra teritoriului palestinian, pe care îl controlează, potrivit articolului, în proporție de 60%. Rafah, la frontiera cu Egiptul, este prezentat ca fiind în mare parte distrus și rămas sub control israelian. Cine ar urma să participe și ce se știe despre finanțare În privința componenței ISF, secretarul de stat Marco Rubio a declarat în octombrie 2025 că „multe țări” s-au oferit să participe. Responsabilul citat de AFP a indicat că militari marocani au sosit în Israel la jumătatea lunii iunie pentru a se alătura forței, iar celelalte țări menționate sunt Kosovo, Albania și Kazahstan. Acesta a adăugat că, dacă Indonezia se alătură, „cu atât mai bine”, iar în caz contrar „alte țări” ar putea contribui. Contingentele ar urma să fie desfășurate la o bază din apropiere de Kerem Shalom , punct de trecere între Israel și Gaza, un amplasament descris ca fiind „aproape finalizat”. Pe partea de buget, responsabilul a spus că fondurile actuale sunt suficiente, dar că se lucrează la strângerea de fonduri pentru implementarea proiectului și extinderea lui „la alte sectoare”. În acest stadiu, proiectul este prezentat ca fiind „luat în considerare”, iar detaliile depind de evoluția armistițiului și de constituirea efectivă a forței internaționale menționate. [...]
Un paragraf din declarația finală a summitului NATO ar urma să fixeze reguli pentru piața transatlantică de apărare , cu efect direct asupra modului în care Europa își dezvoltă industria militară și asupra accesului companiilor americane la contracte europene, potrivit Digi24 , care îl citează pe Mircea Geoană , fost secretar general adjunct al NATO. Geoană spune că, din draftul pe care l-a văzut, comunicatul final va pune accent pe „unitate transatlantică” și pe „reechilibrarea relației transatlantice”, într-un context în care SUA cer Europei să-și asume mai mult din efortul de apărare. În opinia sa, miza este ca această „renegociere” să fie făcută „împreună”, ordonat și cu un calendar previzibil, astfel încât aliații europeni și Canada să poată lua măsuri în consecință. Miza economică: industria de apărare și accesul la contracte Punctul pe care Geoană îl numește „paragraf cheie” ar urma să vizeze „baza industrială și de apărare transatlantică”. El descrie ideea ca pe o încurajare ca europenii să nu încerce să-și creeze o bază de apărare „decuplată” de americani și, în același timp, ca americanii să aibă în continuare acces la piața de apărare din Europa. „Va fi acolo o chestiune legată de baza industrială și de apărare transatlantică, de fapt o încurajare ca europenii să nu încerce să-și creeze o bază de apărare decuplată de americani și ca americanii să aibă în continuare acces la piața de apărare din Europa, care este mare și importantă și cu mulți bani”, a spus Geoană. Din această perspectivă, mesajul din declarația finală poate conta nu doar politic, ci și operațional pentru companiile din apărare: stabilește direcția de politică industrială și de achiziții (cine poate participa, în ce condiții și cu ce priorități) într-o piață pe care Geoană o descrie ca fiind „mare” și „cu mulți bani”, fără a oferi însă cifre. Cheltuieli mai mari, dar întrebarea rămâne: capacitate fiscală și eficiența investițiilor Geoană a comentat și angajamentul statelor NATO de a crește alocarea pentru apărare la 5% din PIB, cu un „orizont de timp” până în 2035. El a indicat două întrebări: dacă există capacitate fiscală și politică pentru a susține trendul și dacă banii vor fi investiți în capabilitățile necesare, având în vedere că „definiția războiului” se schimbă pe baza lecțiilor din Ucraina și Iran. România și prezența americană: mesaj de continuitate Pe fondul discuțiilor despre reechilibrarea contribuțiilor în NATO, Geoană afirmă că România „nu trebuie să se teamă” de o retragere a trupelor americane și invocă sprijinul acordat de București Washingtonului, inclusiv în episodul legat de Iran. În același registru, el spune că baza de la Mihail Kogălniceanu este „mai importantă decât oricând” și vede „optimist” rolul strategic al României în noua ecuație. În ansamblu, Geoană anticipează un semnal public de unitate la finalul summitului, chiar dacă discuțiile private pot fi mai tensionate, mai ales în contextul declarațiilor recente ale președintelui Donald Trump. [...]
Disputa SUA–Europa pe „costul” războiului cu Iranul se mută în logistică , după ce secretarul general al NATO, Mark Rutte , a susținut că operațiunea americană a depins masiv de infrastructura europeană, inclusiv de aeroporturi și baze, potrivit Digi24 . Miza este una operațională: cine a făcut posibilă desfășurarea rapidă a forței și, implicit, cine își asumă riscurile și constrângerile interne. În marja summitului NATO de la Ankara, Rutte l-a contrazis pe președintele SUA, Donald Trump, în fața jurnaliștilor, argumentând că Europa „a servit drept o platformă vastă de proiectare a puterii” pentru Statele Unite în cadrul operațiunii „Epic Fury”. El a invocat un volum de „5.000 de misiuni aeriene” care ar fi pornit de pe aeroporturi europene în sprijinul operațiunii. Un exemplu concret menționat de Rutte a fost România: potrivit acestuia, traficul comercial ar fi fost redirecționat pe aeroportul București , pentru a face loc aviației americane, iar aeroportul ar fi fost închis traficului comercial „timp de câteva zile” din același motiv. Contre pe accesul la baze și „fricțiunile” cu aliații Trump a respins ideea unui sprijin fără rezerve din partea aliaților, indicând dificultăți în obținerea accesului la anumite facilități militare. În dialogul redat de Digi24, el a afirmat că Regatul Unit „nu ne-ar fi permis să folosim baza respectivă timp de două săptămâni” și că „situația din Italia a fost foarte dificilă” în privința bazelor, menționând și „alte câteva țări”. Rutte a admis existența unor probleme punctuale, dar a insistat asupra imaginii de ansamblu, revenind la cifra de „5.000 de misiuni” ca indicator al sprijinului operațional oferit de statele europene. De ce contează: sprijinul „invizibil” care blochează infrastructură civilă Schimbul de replici scoate în prim-plan un tip de contribuție mai greu de cuantificat politic, dar cu efect direct: folosirea infrastructurii europene pentru operațiuni militare americane poate însemna restricții temporare pentru traficul civil și presiune pe capacități logistice (aeroporturi, baze, rute). În acest context, disputa nu este doar una de mesaj, ci și de precedent: dacă astfel de operațiuni devin recurente, statele europene pot fi împinse să-și definească mai strict condițiile de acces și compensare, inclusiv pentru situații în care infrastructura civilă este afectată. [...]
