Știri
Știri din categoria Diverse
Liderii NATO vor reconfirma Articolul 5 la Ankara, iar asta reduce riscul de incertitudine strategică pentru Europa, într-un moment în care Donald Trump a pus public sub semnul întrebării utilitatea alianței și „reciprocitatea” relației transatlantice, potrivit Știrile Pro TV.
Textul declarației summitului NATO de la Ankara (7–8 iulie), aprobat vineri de ambasadorii celor 32 de state membre și analizat de Reuters, include formularea „angajament de neclintit” față de apărarea colectivă în temeiul Articolului 5. Pentru statele de pe flancul estic, inclusiv România, menținerea acestei garanții este un element-cheie de predictibilitate în plan de securitate, cu efecte directe asupra planificării militare și a deciziilor de investiții în apărare.
„Noi... ne-am reunit la Ankara pentru a ne reafirma angajamentul de neclintit faţă de apărarea noastră colectivă în temeiul articolului 5 din Tratatul de la Washington şi faţă de legătura transatlantică. Un atac asupra unuia dintre noi este un atac asupra tuturor.”
În același document, aliații ar urma să se angajeze la 70 de miliarde de euro (aprox. 350 miliarde lei) asistență militară pentru Ucraina în 2026 și la „niveluri cel puțin echivalente” în 2027, însă declarația mai are nevoie de aprobarea finală a liderilor la summit.
Textul descrie Rusia drept „o amenințare pe termen lung” la adresa securității și stabilității euro-atlantice și notează că aliații europeni și Canada își respectă angajamentul asumat la summitul de anul trecut de la Haga privind creșterea cheltuielilor pentru apărare.
Trump a criticat frecvent NATO și statele membre, acuzându-le că nu cheltuiesc suficient pentru apărare și că se bazează pe SUA pentru protejarea Europei. Potrivit materialului, după tensiunile cu liderii europeni pe tema războiului americano-israelian împotriva Iranului, președintele american a pus la îndoială angajamentul SUA față de pactul de apărare reciprocă și a spus că ia în considerare ieșirea din alianță.
Aprobarea textului de către ambasadorii tuturor statelor membre, inclusiv SUA, sugerează însă că Washingtonul este dispus să renunțe la această linie, cel puțin temporar, iar declarația include și o prevedere privind Iranul: aliații reiterează că Iranul „nu trebuie să dețină niciodată o armă nucleară” și cer respectarea libertății de navigație în Strâmtoarea Ormuz.
Sub presiunea președintelui american, cele 32 de state NATO s-au angajat anul trecut, la Haga, să aloce până în 2035 cel puțin 5% din PIB pentru cheltuieli de securitate. Trump insistă și ca Europa să-și asume un rol de lider în apărare, iar SUA au luat deja măsuri pentru a-și reduce angajamentele în Europa, mai notează sursa.
Ce urmează: declarația aprobată la nivel de ambasadori trebuie validată de lideri la summitul din 7–8 iulie, iar formulările finale vor indica dacă „angajamentul de neclintit” pentru Articolul 5 rămâne neschimbat și în versiunea politică asumată la vârf.
Recomandate
Traian Băsescu pune sub semnul întrebării competența ministrului interimar al Apărării, Radu Miruță, pe fondul discuțiilor despre securitatea Neptun Deep , într-o intervenție la Digi 24 relatată de Libertatea . Miza depășește schimbul de replici: fostul președinte leagă direct comunicarea publică a ministrului de modul în care România își gestionează responsabilitățile de apărare în zona economică exclusivă din Marea Neagră. Critica: „Apărarea este o chestiune complicată” Băsescu susține că ministrul Apărării ar trebui să fie mai rezervat când se pronunță pe teme pe care „nu le știe”, argumentând că domeniul apărării presupune complexitate și „extrem de multă diplomație”, inclusiv relații între șefii armatelor din state aliate și din afara NATO. În acest context, fostul președinte îl atacă direct pe Radu Miruță, afirmând că „nu pricepe mare lucru, dar vrea să ne dea impresia că le știe pe toate”, declarație făcută la Digi 24. Neptun Deep și limita Articolului 5: responsabilitatea revine României În discuțiile despre protejarea platformei Neptun Deep, Băsescu afirmă că Articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord nu poate fi invocat pentru zona economică exclusivă, deoarece aceasta nu este teritoriu suveran. „Suveranitatea se termină la limita apelor teritoriale.” Din această premisă, el concluzionează că România trebuie să-și asigure resurse militare care să permită protejarea intereselor în zona economică exclusivă, iar „România este primul responsabil” pentru securitatea platformei Neptun Deep și a altor platforme de prospecțiune din zonă. Incidentul cu drona: comanda ar fi fost preluată de Armata Română, nu de NATO Referitor la incidentul recent în care Armata Română a distrus o dronă marină în apropierea platformei Neptun Deep, Băsescu spune că acțiunea a fost coordonată de România, nu de NATO, tocmai din rațiuni legate de responsabilitatea națională în astfel de situații. Totodată, el cere prudență în comunicare și contestă unele afirmații vehiculate public despre incident, susținând că „cert este că drona era o dronă în derivă” și că nu ar fi fost „dirijată către platformă”, ci ar fi ajuns necontrolat în apropiere. [...]
Atacurile rusești asupra depozitelor și piețelor agroalimentare încep să producă penurii în Kiev, cu efect direct asupra lanțurilor de aprovizionare , potrivit Libertatea , care citează o relatare The New York Times . Miza nu mai este doar presiunea militară, ci și perturbarea logisticii alimentare într-un oraș care, până acum, a reușit să mențină magazinele deschise în pofida războiului. Publicația americană descrie apariția, „pentru prima dată în Kiev”, a unor lipsuri de alimente de la începutul invaziei, pe fondul loviturilor cu rachete asupra depozitelor angro și spațiilor comerciale agroalimentare. Într-un magazin din capitală, un afiș lipit lângă un raft gol de lapte transmite mesajul „Acest produs a fost distrus de rusia”, cu „Rusia” scris intenționat cu literă mică, ca gest de protest. Loviturile asupra depozitelor: efect imediat în aprovizionare În toiul verii, Rusia ar fi trecut de la atacuri concentrate pe infrastructura energetică la țintirea piețelor, depozitelor de alimente și platformelor logistice, notează The New York Times. Un exemplu dat este atacul din 5 august, când rachete rusești au lovit „cel puțin patru depozite” ale unui furnizor de supermarketuri. Consecințele descrise în relatare: șase muncitori uciși în urma loviturilor din 5 august; aprovizionarea mai multor magazine „perturbată grav”; impact resimțit în principal în Kiev, dar și în orașe mai îndepărtate, precum Zaporojie; un nou atac, „joi dimineață”, asupra unor depozite de alimente din apropierea capitalei. Reacția consumatorilor: revenirea la provizii Pe fondul rafturilor goale, o parte dintre locuitori revin la reflexul de a face rezerve. The New York Times o citează pe Nina Kiriciuk, 67 de ani, care descrie situația drept „un coșmar” și spune că nu a mai găsit zahăr, iar „un întreg raion este complet gol”. „Este un coșmar, un coșmar absolut. Sunt îngrozită. Am vrut să cumpăr zahăr, dar nu mai există.” O altă locuitoare, Olga Sliusarenko, 76 de ani, spune că aprovizionarea este pentru ea un obicei vechi și că poate rezista o lună fără cumpărături, în afară de pâine. În același timp, relatarea arată că alți oameni abia acum încep să cumpere conserve, zahăr, paste și făină, după o perioadă în care magazinele au rămas funcționale în ciuda războiului. Context operațional: apărare antiaeriană insuficientă și presiune pe oraș Materialul mai arată că Ucraina „nu se poate apăra în prezent” de rachetele balistice rusești, deoarece nu mai are sisteme Patriot capabile să le intercepteze. În acest context, atacurile asupra zonelor rezidențiale ar fi devenit aproape cotidiene. Potrivit primarului Kievului, Vitali Kliciko , rușii ar fi lovit 4.000 de blocuri din totalul de 12.000 din oraș, adică „una din trei” clădiri colective. El afirmă că doar adăposturile speciale antibombardamente pot salva populația de rachete, dar Kievul nu ar avea suficiente astfel de spații. În paralel, Forțele Armate Ucrainene ar bombarda, „de peste o lună”, depozite din Rusia, însă acestea ar aparține companiei de comerț online Wildberries și ar stoca produse nealimentare, inclusiv articole pentru armata rusă, conform aceleiași relatări. [...]
Statele est-europene din NATO vor să preia mai multe costuri pentru trupele SUA , într-o încercare de a descuraja o eventuală reducere a prezenței militare americane în regiune, potrivit Știrile Pro TV , care citează surse Bloomberg. Miza este una cu impact bugetar și operațional: menținerea „factorului de descurajare” pe flancul estic, în timp ce Pentagonul derulează o evaluare a desfășurării în Europa. Ce se discută și când Propunerea ar urma să fie prezentată la o reuniune la Bruxelles, pe 27 august, cu subsecretarul american al Apărării pentru Politică, Elbridge Colby . Inițiativa vine pe fondul unei evaluări de șase luni a Pentagonului privind prezența militară americană în Europa, evaluare care, potrivit sursei, este așteptată să se încheie până în decembrie. În paralel, SUA au transmis în august un chestionar (consultat de Bloomberg) care trebuie completat până pe 28 august. Întrebările vizează inclusiv: dacă țările au fost „public în sprijinul” politicii externe a președintelui american; eventuale restricții privind utilizarea bazelor militare americane; cheltuielile statelor pentru contractori americani din domeniul apărării. Dimensiunea prezenței militare americane în Europa Numărul trupelor americane din Europa fluctuează între 80.000 și 100.000, în funcție de rotații și exerciții militare, iar peste o treime sunt staționate în Germania. În Europa de Est, prezența este mai redusă: de la câteva sute de militari în statele baltice până la câteva mii în Polonia, conform informațiilor citate. Sursele Bloomberg afirmă că țările de pe flancul estic își vor exprima „dorința fermă” de a găzdui cât mai multe trupe americane și, în acest context, ar fi dispuse să suporte o parte mai mare din costuri. Riscul: competiție între aliați pentru „favorurile” Washingtonului Oana Lungescu, cercetătoare asociată la institutul britanic de apărare RUSI și fost purtător de cuvânt al NATO, avertizează că astfel de schimburi legate de desfășurări și vânzări de armament nu sunt neobișnuite, dar acum ar putea deveni mai directe și mai conflictuale. „Această măsură riscă să încurajeze competiția între aliați pentru a câștiga favorurile Washingtonului.” România: aproximativ 1.000 de militari americani și facilități-cheie În România sunt în jur de o mie de militari americani, majoritatea la Mihail Kogălniceanu, Câmpia Turzii și Deveselu, iar numărul lor a fost redus anul trecut de administrația americană, potrivit materialului. Totodată, România a permis în martie dislocarea temporară de echipamente și trupe americane pentru sprijinirea operațiunilor din Orientul Mijlociu împotriva Iranului, inclusiv avioane-cisternă (pentru realimentare în aer), echipamente de monitorizare (inclusiv drone de supraveghere) și echipamente de comunicații prin satelit, în corelare cu scutul antirachetă de la Deveselu. De ce contează Oferta de a prelua mai multe costuri indică o presiune în creștere asupra bugetelor de apărare din estul NATO, în condițiile în care deciziile SUA privind postura militară în Europa sunt reevaluate. Următoarele repere sunt întâlnirea de la Bruxelles din 27 august și termenul-limită din 28 august pentru chestionarul american, înaintea concluziilor așteptate până în decembrie. [...]
Donald Trump a obținut o suspendare temporară a opririi lucrărilor , după ce șeful Curții Supreme a SUA, John Roberts, a ridicat provizoriu blocajul care plana asupra construcției unei săli de bal la Casa Albă, potrivit Bild . Decizia permite continuarea, cel puțin pentru moment, a proiectului estimat la 400 milioane de dolari (aprox. 1,8 miliarde lei), în timp ce disputa privind necesitatea aprobării Congresului ajunge pe masa Curții Supreme. Instanțe inferioare stabiliseră anterior că un proiect de asemenea amploare ar necesita acordul Congresului, argumentând că președintele nu poate decide unilateral o remodelare atât de profundă. Administrația Trump susține contrariul: că președintele are autoritatea de a modifica după propria apreciere Casa Albă și alte clădiri federale. Lucrări avansate și finanțare din donații private Potrivit guvernului, aproximativ 65% din proiect ar fi deja finalizat. Pentru sala de bal, cu o suprafață de circa 8.400 de metri pătrați, ar fi fost demolată inclusiv aripa de est a Casei Albe. În documente depuse la dosar, se arată că aproximativ 200 milioane de dolari (aprox. 900 milioane lei) din donații private au fost deja cheltuiți sau promiși. Trump anunțase inițial că proiectul va fi finanțat de donatori privați, „parțial” și din banii săi, notează publicația. Miza: limitele puterii prezidențiale asupra Casei Albe Administrația a invocat, în cadrul litigiului, argumentul „securității naționale”, susținând prin Departamentul de Justiție că sala de bal trebuie finalizată urgent. Conservatori ai patrimoniului contestă însă temeiul legal al lucrărilor: organizația National Trust for Historic Preservation îl acuză pe Trump că nu are bază juridică pentru remodelare și că încearcă să „depășească” instanțele prin accelerarea șantierului. Cazul se află acum la Curtea Supremă, iar decizia finală ar putea stabili cât de departe poate merge un președinte în modificarea Casei Albe fără aprobarea Congresului. [...]
China mizează pe controlul mineralelor critice ca scut economic în fața amenințărilor lansate de Donald Trump privind sancționarea țărilor care fac afaceri cu Iranul, potrivit unei analize publicate de Digi24 . Beijingul consideră că are pârghii de răspuns care pot lovi direct companii americane, inclusiv din industria de apărare, într-un moment în care stocurile SUA ar fi fost erodate de război. China este prezentată drept cel mai mare partener comercial al Iranului și, de decenii, a ocolit sancțiunile occidentale pe petrolul iranian, cumpărând până la 90% din exporturile Teheranului. În paralel, a furnizat Iranului tehnologie și materii prime pentru dezvoltarea unui arsenal de rachete și drone, notează The New York Times , citat de Digi24. Pârghia Beijingului: mineralele esențiale Unul dintre motivele centrale pentru care presiunea americană „s-ar putea întoarce” împotriva Washingtonului este capacitatea Chinei de a întrerupe aprovizionarea cu minerale esențiale pentru companiile americane. Analiza amintește că Beijingul a folosit deja această pârghie anul trecut, când ar fi forțat o pauză într-un război comercial dur prin oprirea exporturilor de astfel de minerale, iar această rezistență „s-a menținut în mare măsură”. În acest context, amenințarea lui Trump de a impune „consecințe economice enorme” țărilor care fac afaceri cu Teheranul ridică semne de întrebare asupra durabilității armistițiului comercial, cu aproape o lună înainte de vizita de stat a lui Xi Jinping la Washington, prima din 2015 încoace. Ce a transmis Washingtonul și cum a răspuns Beijingul Donald Trump a promis, într-o postare pe rețelele sociale, o „Ziua Z economică” pentru Iran și sancționarea statelor care oferă „sprijin vital” Teheranului. Secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a sugerat că ar fi în interesul Chinei să coopereze și a anunțat o conferință de presă luni, pentru detalii despre cum ar urma să fie exercitată presiunea. De partea cealaltă, Lin Jian, purtător de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe al Chinei, a declarat că Beijingul se opune sancțiunilor unilaterale și că presiunea nu va rezolva criza din Iran. Analiza mai notează că Beijingul ar putea fi încurajat și de faptul că SUA își retrag din Pacific resurse militare pentru a susține operațiunile din Orientul Mijlociu, fiind menționată mutarea portavionului „George Washington”. Unde ar putea lovi SUA: petrolul iranian către „teapots” Nu este clar, potrivit materialului, cum ar putea administrația Trump să determine China să-și reducă relațiile comerciale cu Iranul. O opțiune discutată este perturbarea fluxului de petrol iranian către China, care ar trece adesea prin rafinării chineze mici și independente („teapots”). Aceste rafinării sunt descrise ca fiind mai puțin expuse sancțiunilor americane, deoarece sunt, de regulă, deconectate de la sistemul financiar global. SUA ar putea încerca: interceptări mai agresive ale navelor care transportă petrol iranian către aceste rafinării; supraveghere sporită a băncilor care ar ajuta Iranul să „spele” yuanii primiți ca plată. În paralel, China și-ar fi constituit rezerve de petrol pentru câteva luni și și-ar fi intensificat achizițiile din Rusia, pentru a compensa eventuale reduceri ale fluxurilor prin Strâmtoarea Ormuz . Limitarea accesului la petrol iranian mai ieftin ar putea împinge Beijingul spre alte surse, cu un posibil efect de creștere a prețurilor globale la petrol, mai arată analiza. „Statele Unite nu sunt un tigru de hârtie. Pot mușca și pot provoca sângerări.” Totuși, același expert citat avertizează că o escaladare ar putea produce costuri și pentru SUA, ceea ce „nu servește intereselor niciuneia dintre cele două țări”. [...]
CIA se confruntă cu întârzieri de luni la plata pensiilor , după un val „fără precedent” de pensionări și demisii care a blocat procesarea dosarelor, potrivit Digi24 , care citează informații și mesaje interne relatate de The Washington Post . Problema are un impact operațional direct: foști agenți rămân fără venituri luni întregi, iar agenția încearcă să-și suplimenteze rapid capacitatea administrativă. Într-o notă adresată foștilor angajați, CIA recunoaște blocajul și cere răbdare, precizând că secția de pensii procesează „un număr fără precedent” de dosare și lucrează „non-stop” pentru a accelera soluționarea. Notificarea include și numere de telefon pentru cei care au depășit șase luni de la ultimul salariu. Pe plan practic, întârzierile pot ajunge, potrivit mesajelor transmise recent participanților la seminarul intern „Horizons” (pregătire pentru ieșirea din agenție), la nouă luni sau chiar mai mult până la primul cec integral de pensie. O fostă funcționară citată în material spune că un coleg pensionat în martie a primit abia acum primul cec, și acela parțial, ridicând problema plății cheltuielilor curente, precum ipoteca sau studiile copiilor. De ce s-a ajuns aici: plecări masive și capacitate administrativă redusă Ritmul pensionărilor și al demisiilor din CIA ar depăși orice nivel din „memoria recentă”, însă cifrele exacte sunt clasificate. Fenomenul este pus, în parte, pe seama eforturilor președintelui Donald Trump de reducere a aparatului federal, inclusiv prin demisii amânate oferite angajaților anul trecut. În ansamblul guvernului federal, anul trecut au fost raportate peste 330.000 de plecări, majoritatea voluntare, ceea ce a generat întârzieri și în alte instituții. În cazul CIA, presiunea este amplificată de specificul activității și de faptul că angajații nu își pot susține public nemulțumirile, potrivit foștilor oficiali citați. Măsuri la CIA și „gâtul de sticlă” de la instituția federală care plătește pensiile CIA spune că a suplimentat personalul din departamentul care se ocupă de pensii, inclusiv cu oameni cu experiență, și afirmă că vrea să grăbească plata beneficiilor. Totuși, materialul notează și un efect paradoxal: printre cei care au plecat se numără și angajați care procesau dosarele de pensionare, ceea ce a agravat blocajul. Problema nu se oprește la nivelul agenției. După procesarea inițială în CIA, dosarele ajung la Office of Personnel Management (OPM), instituția federală care administrează pensiile. OPM a pierdut o treime din angajați, de la puțin peste 3.000 în 2024 la 1.980 în 2026, iar timpul mediu de procesare a crescut de la 79 de zile (octombrie 2025) la 109 zile (iulie 2026), conform datelor oficiale citate. În mod normal, pensionarii ar trebui să primească plăți provizorii de circa 60–80% din pensia finală, urmând ca diferența să fie achitată ulterior, însă foști oficiali CIA descriu situații în care oamenii au rămas fără venituri și au apelat la economii sau împrumuturi. Efecte colaterale: risc de securitate și presiune politică Foști oficiali avertizează că întârzierile pot crea vulnerabilități de contrainformații, în condițiile în care pensionarii dețin informații sensibile și pot deveni ținte pentru servicii străine. Senatorul Mark Warner, liderul democrat din Comisia pentru Informații a Senatului , critică situația și cere administrației să o rezolve, argumentând că statul ar trebui „cel puțin” să asigure plata beneficiilor la timp pentru angajații care „protejează țara” fără recunoaștere publică. [...]
