Marco Rubio le cere aliaților NATO explicații pentru refuzul bazelor în războiul cu Iranul - tensiunile cu Europa se suprapun peste planurile SUA de reducere a prezenței militare

Statele Unite pregătesc o reducere a contribuției militare în NATO , iar reuniunea miniștrilor de externe ai Alianței de vineri, din Suedia , devine un test pentru cât de repede pot europenii să compenseze retragerile anunțate de Washington, potrivit News . Pe fondul divergențelor legate de războiul cu Iranul, secretarul de stat Marco Rubio urmează să le transmită aliaților că Donald Trump este „foarte dezamăgit” de statele care nu au permis utilizarea bazelor lor de către SUA. Reuniunea are loc la Helsingborg și este prezentată ca un pas de pregătire pentru summitul NATO de la Ankara, programat în iulie. În paralel, Washingtonul a anunțat planuri de retragere a 5.000 de soldați din Europa și intenționează să reducă fondul de capabilități militare pe care îl pune la dispoziția NATO în caz de criză, au declarat pentru Reuters trei surse familiarizate cu subiectul. Ce schimbări militare sunt puse pe masă Înaintea întâlnirii, Rubio a indicat explicit Spania drept exemplu de aliat care ar fi refuzat SUA accesul la baze pentru război, punând sub semnul întrebării utilitatea apartenenței la NATO în aceste condiții. Pe partea operațională, în discuție apar mai multe ajustări ale posturii americane în Europa, conform informațiilor din material: retragerea a 5.000 de soldați americani din Europa; comunicări inițiale potrivit cărora trupele ar fi urmat să fie retrase din Germania, urmate de precizarea că se va amâna desfășurarea unei brigăzi în Polonia; anularea desfășurării planificate a rachetelor Tomahawk cu rază lungă de acțiune în Germania; intenția SUA de a reduce „fondul de capacități militare” disponibil pentru NATO în caz de criză. În același timp, Trump a anunțat trimiterea a 5.000 de militari americani „suplimentari” în Polonia, justificând decizia prin relația sa cu președintele Karol Nawrocki, ales „în urmă cu aproape un an”, potrivit textului. De ce contează pentru europeni: Ormuz și „întăririle” rapide Miniștrii europeni sunt așteptați să încerce să reducă tensiunile cu Washingtonul, subliniind că sunt gata să ajute la asigurarea libertății de navigație în Strâmtoarea Ormuz „când condițiile o vor permite”. Iranul a restricționat traficul prin strâmtoare pe durata războiului, iar în zonă au fost prepoziționate nave de război în cadrul unei coaliții internaționale inițiate de Londra și Paris. O altă temă cu miză practică este reducerea contribuției SUA la ceea ce unii din NATO numesc „cavaleria” – întăririle care pot fi mobilizate în mai puțin de 180 de zile în caz de conflict. Secretarul general Mark Rutte a spus că nu vede acest lucru ca pe ceva îngrijorător și că era de așteptat. Mesajul politic: presiune pentru mai multă responsabilitate europeană Comandantul suprem al NATO, generalul american Alexus Grynkewich, a încercat să liniștească aliații, afirmând că eventualele reduceri ulterioare s-ar întinde pe mai mulți ani, pentru a oferi timp europenilor să-și dezvolte capacități care să le înlocuiască pe cele americane. În plan politic, Trump a criticat membri NATO pentru că nu au făcut mai mult pentru a sprijini campania militară americano-israeliană și a spus că ia în considerare retragerea din alianță, punând sub semnul întrebării obligația Washingtonului de a respecta pactul de apărare reciprocă. Oficialii NATO au subliniat însă că SUA nu au cerut alianței să participe la războiul cu Iranul, deși mulți membri au permis utilizarea spațiului aerian și a bazelor. Ce urmează: contracte de armament și discuția despre Ucraina În perspectiva summitului de la Ankara, europenii ar urma să vină cu anunțuri privind contracte de armament, inclusiv cu Statele Unite, potrivit unor diplomați citați de AFP. Totuși, Mark Rutte ar fi cerut ca nimic să nu fie dezvăluit înainte de reuniunea din Suedia, în speranța că acordurile vor conta în relația cu Trump. Separat, europenii intenționează să-și reafirme sprijinul pentru Ucraina. Rutte a spus că a propus ca țările NATO, fără Statele Unite, să se angajeze la alocarea a cel puțin 0,25% din PIB pentru sprijin militar pentru Kiev, dar a admis că nu crede că propunerea va fi acceptată. În același context, el a reluat ideea că „multe țări” nu cheltuie suficient, iar Franța este menționată ca fiind criticată de unii parteneri pentru nivelul sprijinului financiar, Parisul invocând alte forme de contribuție. [...]