Știri
Știri din categoria Companii
Un proiect de 15 miliarde de dolari ar putea aduce 1.700 de joburi și 7,5 milioane de tone/an într-o nouă oțelărie planificată în Iowa, într-un moment în care administrația Trump își leagă explicit agenda industrială de politica comercială și de miza electorală, potrivit Al Jazeera.
Proiectul a fost prezentat luni, la Casa Albă, alături de executivi ai Mesabi Metallics, un producător de oțel cu sediul în Minnesota. Compania intenționează să construiască o oțelărie de 15 miliarde de dolari (aprox. 67,5 miliarde lei), cu începerea producției estimată pentru 2030.
Conform informațiilor din articol, proiectul ar putea crea peste 1.700 de locuri de muncă în regiune, iar capacitatea inițială de producție este indicată la 7,5 milioane de tone pe an.
În faza întâi de construcție, un oficial al Casei Albe a declarat pentru Al Jazeera că ar urma să fie generate între 5.000 și 6.000 de locuri de muncă în construcții.
Oțelăria din Iowa ar urma să folosească minereu de fier din Mesabi Iron Range, în Minnesota. Mesabi Metallics este deținută de conglomeratul indian Essar Group, care a investit peste 2,5 miliarde de dolari (aprox. 11,25 miliarde lei) pentru a construi o mină de minereu de fier în Minnesota — prima mină nouă de acest tip deschisă în stat în ultimii 50 de ani, potrivit articolului.
Anunțul este plasat de administrație în contextul politicii tarifare. Trump a impus anul trecut tarife de 50% la importurile de oțel și aluminiu, cu obiectivul declarat de a stimula producția internă. În același timp, măsura a fost asociată cu riscul de scumpire a produselor care folosesc aceste materiale, de la doze de băuturi la mașini de spălat și automobile, notează publicația.
Secretarul american al Comerțului, Howard Lutnick, a legat direct investiția de tarifele din Secțiunea 232 (un cadru legal american folosit pentru restricții comerciale invocând securitatea națională):
„Acestea sunt tarifele voastre 232, tarifele la oțel, la lucru. Fără aceste tarife, această mină nu se construiește, iar această oțelărie nu se construiește.”
Materialul mai arată că industria oțelului a rămas un subiect central în prima parte a celui de-al doilea mandat al lui Trump, inclusiv prin consolidarea participației guvernului SUA în US Steel, după achiziția companiei de către Nippon Steel (iunie 2025). În tranzacție, guvernul american a primit o „acțiune de aur” („golden share”) care îi oferă președintelui autoritatea de a numi un membru în consiliul de administrație, cu rol în decizii ce pot afecta producția internă de oțel.
Anunțul vine cu puțin peste o lună înaintea alegerilor intermediare din SUA, într-un moment în care economia este o temă dominantă pentru alegători. Al Jazeera citează un sondaj Ipsos din 21 septembrie potrivit căruia 56% dintre respondenți aprobă modul în care Trump gestionează economia, în scădere de la 80%.
În Iowa, cursa este descrisă ca strânsă: republicana Ashley Hinson (prezentă la anunț) se confruntă cu democratul Josh Turek, iar două sondaje citate oferă rezultate diferite (un avans de două puncte pentru Hinson, respectiv un avans de două puncte pentru Turek).
Recomandate
ANAF a început să recupereze bani din datoria CFR Marfă prin vânzări online, cu peste 80 mil. lei încasați în șase luni de la lansarea platformei de licitații, inclusiv prin primele bunuri valorificate din patrimoniul companiei de stat, potrivit Mediafax . În cazul CFR Marfă, ANAF a vândut până acum 14 bunuri – trei locomotive și 11 mașini – în licitațiile organizate de la sfârșitul lunii iunie pe platforma Fiscului. Demersul este prezentat ca primul de acest tip care vizează o companie a statului, în contextul în care CFR Marfă ar avea o datorie la Fisc de aproximativ 1,3 miliarde de lei. Ce se vinde din patrimoniul CFR Marfă și ce sume s-au strâns până acum Secretarul general adjunct al ANAF, Mironel Panțuroiu, spune că în platformă sunt deja încărcate circa 4.000 de bunuri, dintr-un total de peste 23.000 care ar urma să fie scoase la vânzare. Lista include active imobiliare și bunuri mobile, de la clădiri și hale până la material rulant. „Până acum am încasat peste 5 milioane de lei de la CFR Marfă. Nu e o sumă mare, dar este prima societate cu capital românesc care este executată de către ANAF prin Direcția Generală a Marilor Contribuabili.” Toate bunurile CFR Marfă scoase la vânzare au fost estimate la peste 3 miliarde de lei, evaluare realizată de KPMG în 2021, iar sumele încasate merg direct la buget, potrivit aceleiași surse. În topul celor mai scumpe bunuri urcate în platformă din portofoliul CFR Marfă, oficialul ANAF indică: o clădire de birouri din București, evaluată la peste 22 milioane de lei; o clădire din Timișoara, de peste 20 milioane de lei; încă două clădiri, la Brașov și Constanța, ambele peste 10 milioane de lei. Miza financiară și riscul insolvenței Panțuroiu estimează că, dacă CFR Marfă nu intră în insolvență sau faliment, ANAF ar putea vinde bunuri de 500 milioane – 1 miliard de lei. El avertizează însă că intrarea companiei sub incidența Legii 85 (procedura insolvenței) ar schimba controlul asupra valorificării activelor, care ar trece la un lichidator judiciar. Tot în acest context, oficialul explică mecanismul de reducere a prețului la licitații: primele locomotive ar urma să intre la a treia licitație cu reducere de 50%, iar la a patra licitație prețul se reduce cu încă 25%, ceea ce înseamnă că se poate ajunge până la un minim de 25% din prețul de pornire al primei licitații. Platforma ANAF: 1.385 de bunuri vândute și prețuri peste nivelul de pornire La nivelul întregii platforme online de licitații, lansată de ANAF la sfârșitul lunii martie, au fost valorificate 1.385 de bunuri în primele șase luni, cu încasări care au depășit 80 milioane de lei. Potrivit responsabilului platformei, vânzările s-au făcut, în medie, cu 14% peste prețul de pornire. Cele mai bine vândute categorii au fost terenurile, urmate de autoturisme și locuințe (garsoniere, apartamente, case). În zona bunurilor de lux, ANAF menționează vânzarea a aproximativ 160 de ceasuri și 160 de poșete, cu un comportament atipic: nu s-au vândut în primele licitații, dar au atras competiție la a patra rundă, inclusiv peste prețul inițial, conform declarațiilor citate de Mediafax. [...]
Microsoft își limitează în practică promisiunile de „bun vecin” pentru centrele de date , după ce organizatori comunitari din Indiana susțin că reprezentanții companiei au evitat discuțiile despre finanțarea pe termen lung a serviciilor locale, potrivit Futurism . În ianuarie, președintele Microsoft, Brad Smith , a publicat un text despre „infrastructură AI orientată spre comunitate”, cu un plan în cinci puncte care includea angajamente precum plata costurilor pentru a nu crește prețurile la electricitate și investiții în formare și organizații non-profit. Smith a scris explicit: „Vom investi în comunitatea locală de non-profit” și a descris trimiterea unor „liaison” (reprezentanți locali) în orașele unde se construiesc centre de date, pentru a asculta nevoile comunității. Cazul Indiana: cerere de finanțare recurentă, răspuns limitat la donații punctuale Conform relatării, coaliția We Make Indiana — formată din 25 de grupuri, inclusiv organizații interconfesionale, asociații ale forțelor de ordine și organizații de sănătate mintală — a încercat să discute cu un reprezentant Microsoft despre atragerea de venituri pentru servicii comunitare. Grupul este activ în zona South Bend, unde peste 20% dintre locuitori trăiesc sub pragul federal al sărăciei (15.960 dolari/an pentru o persoană și 33.000 dolari/an pentru o familie, aprox. 73.000 lei, respectiv 151.000 lei). În contextul construirii unui centru de date „hyperscale” pe 900 de acri (aprox. 364 hectare) în apropiere, coaliția a propus un mecanism de finanțare recurentă: o cotă de 1% din venituri, care — potrivit estimării citate — ar fi putut aduce 30–40 milioane dolari pe an (aprox. 138–184 milioane lei) pentru programe locale. Futurism citează însă informații publicate de Ars Technica, potrivit cărora reprezentanții companiei ar fi ignorat propunerea și ar fi redus comunicarea cu activiștii. Mai mult, aceiași reprezentanți ar fi fost autorizați doar să acorde donații unice dintr-un plafon total de 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei), exclusiv către non-profituri, nu către programe guvernamentale sau agenții public-private. Miza economică: facilități fiscale și venituri publice ratate În material este invocat și impactul fiscal al proiectelor de acest tip. Activistii susțin că taxele aferente unui centru de date de 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) ar fi putut finanța servicii publice în South Bend și în regiune, dacă autoritățile nu ar fi acordat scutiri fiscale substanțiale. O analiză Mirror Indy din 2025, citată în articol, estima că veniturile fiscale pierdute la nivelul statului Indiana din astfel de facilități ar putea ajunge la 900 milioane de dolari (aprox. 4,1 miliarde lei), cu mențiunea că suma ar putea fi acum mai mare pe fondul extinderii proiectelor de centre de date. În acest context, un reprezentant al coaliției, Ryan Juskus (University of Notre Dame), a caracterizat donațiile permise ca fiind „minuscule” raportat la dimensiunea investiției și a spus, într-o declarație pentru Ars Technica, că organizațiile locale vor continua să caute pârghii pentru „conversație reală și negociere”, în condițiile în care Microsoft „pretinde că vrea să fie un bun vecin”, dar „verdictul încă nu e dat”. [...]
Ministerul Economiei introduce un sistem unitar de plafonare și calcul al remunerațiilor administratorilor din cele 52 de companii de stat din portofoliu, după ce până acum salariile erau stabilite „din pix”, fără un mecanism comun, potrivit Newsweek . Ministrul interimar al Economiei, Irineu Darău , a spus că reforma vizează transparența și guvernanța corporativă în companiile publice și în regiile autonome din subordine. Ideea centrală: aceeași logică de remunerare pentru întreg portofoliul, inclusiv măsuri speciale pentru companiile care sunt pe pierdere. Într-o postare pe Facebook, Darău a anunțat aprobarea „primului sistem unitar de fundamentare a remunerației administratorilor” și a legat schimbarea de obiectivul de performanță al companiilor de stat. „Dacă vrem companii de stat mai performante, trebuie să schimbăm inclusiv felul în care statul se comportă ca acționar. Nu putem cere management profesionist, rezultate și responsabilitate, dar să păstrăm reguli neclare și diferite de la o companie la alta.” Cum se calculează noua remunerație Conform explicațiilor ministrului, sistemul pornește de la câștigul salarial mediu brut din sectorul în care activează compania și aplică o formulă bazată pe cinci criterii „obiective”: dimensiunea companiei (cifra de afaceri și numărul de angajați); importanța strategică și dificultatea mandatului; volumul investițiilor raportat la cifra de afaceri; listarea pe o piață reglementată (bursa); profitabilitatea companiei. Darău a mai argumentat, citat de Digi24, că deși legea stabilea limite generale, nu a existat „niciodată o formulă comună” care să permită comparații între companii și justificarea diferențelor de remunerare. Informațiile sunt relatate de Digi24 în materialul disponibil aici . De ce contează pentru companiile de stat Miza imediată este standardizarea și justificarea remunerațiilor la nivel de portofoliu, într-un domeniu în care deciziile au fost descrise ca neunitare și opace. În același timp, includerea profitabilității și a unor măsuri pentru companiile pe pierdere sugerează o legare mai strânsă între costurile de guvernanță și performanța economică. Nu sunt precizate în material termene de implementare sau niveluri concrete de plafonare, dincolo de descrierea formulei și a criteriilor. [...]
Intel își reconstruiește divizia de foundry, dar CEO-ul Lip-Bu Tan spune că TSMC rămâne „partener”, nu rival , mizând pe relații comerciale și colaborări într-o industrie în care compania americană are încă nevoie de capacități externe de producție, potrivit Wccftech . Mesajul vine în contextul în care Intel încearcă să-și consolideze o afacere separată de producție la comandă (foundry), după ani în care a pierdut teren la fabricația de cipuri de vârf, în timp ce AMD a câștigat cotă de piață, iar TSMC a rămas liderul global în producția contractuală de semiconductori. Tan a discutat abordarea sa într-un interviu pentru podcastul „A Bit Personal”, realizat de Jodi Sheldon, fondatoarea Global Semiconductor Alliance . De ce contează: Intel nu poate trata TSMC doar ca adversar În interviu, Tan afirmă că vede TSMC drept „peer” (o companie comparabilă ca poziționare) și partener, nu rival, chiar dacă Intel încearcă să recupereze decalajul la tehnologiile de fabricație avansate. El susține că Intel va continua să fie unul dintre primii zece clienți ai TSMC și laudă serviciile companiei taiwaneze pentru clienții „fabless” (proiectează cipuri, dar nu dețin fabrici). Tan mai spune că și CEO-ul TSMC, C. C. Wei, ar privi Intel ca partener, pe fondul ideii că TSMC nu va putea acoperi singură întreaga cerere pentru cipuri destinate inteligenței artificiale. Strategia lui Tan: parteneriate inclusiv cu „competiția” În aceeași logică, Tan indică faptul că a mai aplicat această abordare și în alte relații din industrie. El amintește că, deși NVIDIA era percepută ca un competitor, colaborarea a dus la o investiție de 5 miliarde de dolari (aprox. 23 miliarde lei) a NVIDIA în Intel, conform relatării. De asemenea, Tan o menționează pe CEO-ul AMD, Lisa Su, ca pe un executiv pe care nu îl consideră rival, afirmând că aceasta i-ar fi „cumpărat” trei companii în perioada în care el conducea un fond de investiții. Context operațional: presiunea restructurării și ritmul de lucru Tan, care a preluat conducerea Intel anul trecut, descrie presiunea specifică unui proces de redresare („turnaround”). Potrivit articolului, el spune că în prima lună a avut dificultăți cu somnul și că responsabilitatea față de angajați amplifică teama de a greși. În primele zile după preluarea mandatului, Tan afirmă că a ajuns la 22 de întâlniri pe zi, după care și-a redus ritmul la 10–12 întâlniri zilnic. Pe tema concedierilor, Tan susține că deciziile de acest tip trebuie luate „cu respect și grijă”, invocând experiențe din perioada în care a condus o firmă de investiții. „Trebuie să tratezi oamenii cu respect… e foarte important… toți avem greșeli, toți avem lipsuri. Dar fă ce e corect”, a spus Tan, citat de publicație. Ce urmează Din informațiile prezentate, direcția indicată de Tan este una pragmatică: Intel încearcă să-și refacă competitivitatea în producție, dar fără să rupă relațiile comerciale cu TSMC, pe care o consideră în continuare esențială atât ca furnizor, cât și ca reper într-o piață dominată de cererea pentru cipuri de inteligență artificială. [...]
Compania de Apă Buzău a coborât pierderile din rețea la circa 13% după ce a început să monteze senzori acustici („loggeri de zgomot”) cu inteligență artificială, un proiect care schimbă modul de operare al rețelei prin detectarea mai rapidă a avariilor ascunse, potrivit Economedia . Ținta companiei este ca, până în 2030, pierderile în municipiul Buzău să fie de maximum 20%. Înainte de startul investiției, în octombrie–noiembrie 2025, nivelul pierderilor de apă în municipiul Buzău era de aproximativ 22–23%, conform datelor transmise de companie. În luna august 2026, după măsurile implementate, indicatorul a ajuns la aproximativ 13%. Ce se schimbă operațional: de la „căutare” la intervenție ghidată de date Compania explică faptul că o pierdere într-o conductă aflată sub presiune generează zgomote și vibrații care se propagă prin rețea. Loggerii sunt montați în puncte stabilite și monitorizează aceste semnale, iar datele colectate sunt analizate pentru a identifica tipare acustice ce pot indica o avarie. Pe baza acestor semnalări, echipele tehnice verifică zona, localizează avaria și decid intervenția. În esență, tehnologia „scurtează traseul” dintre suspiciunea unei pierderi și identificarea ei în teren, reducând verificările succesive pe străzi și consumul de resurse alocat depistării. Unde sunt montați loggerii și ce extindere este planificată Monitorizarea include în prezent municipiul Buzău, Vernești, Valea Slănicului, Pătârlagele și Râmnicu Sărat, iar obiectivul declarat este acoperirea integrală a rețelei din municipiul Buzău și, pe termen lung, extinderea la nivelul întregii arii de operare din județ. În aria de operare, investiția este derulată astfel: Valea Slănicului (Zărnești și Săpoca) : 150 de loggeri; Valea Buzăului (Pătârlagele) : primii 10 loggeri montați; Râmnicu Sărat : extinderea a început la 16 septembrie 2026, cu 150 de loggeri montați în perioada 16–17 septembrie. De ce contează: pierderile înseamnă costuri deja făcute, fără venituri asociate Compania de Apă Buzău punctează că fiecare metru cub pierdut în rețea înseamnă apă deja captată, tratată, pompată și transportată, care nu mai ajunge la utilizator. Din această perspectivă, reducerea pierderilor are un efect direct asupra eficienței operaționale: mai puțină energie și infrastructură consumate pentru volume care nu se facturează, plus intervenții mai bine țintite în rețea. În perioada 2026–2030, reducerea pierderilor este inclusă în obiectivele din planul de afaceri al companiei, iar extinderea sistemului de monitorizare rămâne pasul următor pentru a consolida nivelul raportat și a-l menține pe măsură ce rețeaua îmbătrânește. [...]
Fabrica de ulei a Cooperativei Podișul Transilvaniei riscă să piardă timp și bani din cauza întârzierilor de finanțare , într-un proiect de 45–46 milioane euro (aprox. 225–230 milioane lei) care ar urma să aducă în România o capacitate mare de procesare a semințelor oleaginoase, potrivit Profit . Emil Turdean, unul dintre fermierii implicați, spune că proiectul a pornit cu 6 luni întârziere, după ce „o bancă românească” ar fi amânat aprobarea („greenlight”). Întârzierea de 6 luni mută calendarul: pornire estimată abia din aprilie 2028 Deși, „în mod normal”, finalizarea ar fi fost în 2027, Turdean estimează că fabrica va începe producția „peste vreo doi ani”, dar „nu mai repede de aprilie 2028”. Informația indică un risc operațional relevant: în proiectele industriale, decalajele de finanțare pot împinge în lanț termenele de execuție, punere în funcțiune și, implicit, momentul în care investiția începe să genereze venituri. „În mod normal, trebuia să terminăm în 2027, dar am pornit cu 6 luni întârziere deoarece o bancă românească ne-a tot ținut în «greenlight».” Cum arată finanțarea și cât costă proiectul Turdean descrie o structură de finanțare mixtă, cu bani europeni, contribuția fermierilor și credit bancar: 10 milioane euro (aprox. 50 milioane lei) de la Uniunea Europeană; 9 milioane euro (aprox. 45 milioane lei) din partea fermierilor; 17 milioane euro (aprox. 85 milioane lei) de la banca menționată; etapa a doua (rafinare): încă 10 milioane euro (aprox. 50 milioane lei). Totalul indicat este de „45–46 milioane euro” (aprox. 225–230 milioane lei). Sursa nu precizează numele băncii. Capacitate industrială și energie: 600 tone/24h și panouri de aproape 3 MW Fabrica este proiectată pentru o capacitate de 600 de tone de floarea-soarelui procesată în 24 de ore , conform declarațiilor lui Turdean. Pe partea de utilități, proiectul include: utilizarea gazului; instalarea de panouri solare finanțate tot din fonduri europene, cu o putere instalată de aproape 3 MW ; valorificarea „puterii calorice” a resturilor rămase din producția de ulei din diverse plante. Declarațiile despre componenta energetică sunt atribuite de Profit lui Turdean, „citat de Radio Târgu Mureș” (site: Radio Târgu Mureș ). Cine construiește și unde este amplasată investiția Profit reamintește că Grupul maghiar KÉSZ (prezent în România prin KÉSZ Construcții din 2021) a început construcția unei fabrici de procesare a semințelor oleaginoase în localitatea Mihai Viteazu, lângă Turda (județul Cluj) . Facilitatea ar urma să includă, între altele, silozuri pentru depozitarea semințelor, clădiri de 6 și 7 etaje, un bazin de contenție a hexanului, rezervoare și clădiri auxiliare. Constructorul descrie proiectul ca fiind realizat pe „fundații speciale” și cu volume mari de beton armat monolitic și structuri speciale din oțel pentru instalațiile tehnologice. De ce contează Miza economică a proiectului este dublă: pe de o parte, o investiție de zeci de milioane de euro într-o zonă agricolă importantă; pe de altă parte, transformarea unei părți din producția de semințe în produse cu valoare adăugată (ulei și, ulterior, rafinare) în România. Întârzierea invocată pe componenta de finanțare arată însă cât de sensibil este calendarul unor astfel de proiecte la deciziile de creditare și la ritmul de accesare a fondurilor. [...]
