Știri
Știri din categoria Bugetul de Stat
Fără venituri noi, bugetul UE 2028–2034 riscă tăieri de 40% dacă statele membre nu acceptă nici creșterea contribuțiilor naționale, nici introducerea de „resurse proprii” (venituri directe ale UE din taxe), potrivit Economica. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a avertizat că, în lipsa acestor soluții, ajustarea ar însemna compensarea a aproximativ 66 de miliarde de euro pe an prin reduceri, ceea ce ar echivala cu o scădere de 40% față de propunerea Comisiei.
Declarațiile au fost făcute la o conferință de presă la Cork, alături de premierul Irlandei, Micheal Martin, în contextul presiunilor venite din partea unor state – Germania, Olanda, Austria și țările nordice – care cer reduceri abrupte ale bugetului.
Von der Leyen a evitat să avanseze idei concrete de taxe, dar a indicat direcțiile deja discutate la nivel european pentru a crea venituri suplimentare la bugetul UE. Bruxelles-ul a propus anterior taxe pe emisiile poluante, inclusiv pe deșeurile electronice nereciclate, precum și taxe pe tutun și noi taxe corporative.
În paralel, a amintit că Parlamentul European a venit cu inițiative care nu au fost aprobate de statele membre, precum impozite asupra:
În același context, un document guvernamental intern consultat de Reuters arată că Germania solicită o reducere de aproximativ 400 de miliarde de euro din bugetul UE de peste 2.000 de miliarde de euro propus de Comisia Europeană pentru perioada 2028–2034, pe care Berlinul îl consideră „nesustenabil”.
Comisia propune un buget de peste 2.000 de miliarde de euro, față de aproximativ 1.300 de miliarde de euro în actualul cadru financiar 2021–2027. Potrivit poziției Berlinului, „așa cum este formulat, un acord este imposibil”, iar chiar și cu reducerea cerută, bugetul ar rămâne cu 27% mai mare decât cel actual. În acest scenariu, contribuția anuală a Germaniei ar ajunge la peste 50 de miliarde de euro.
Șefii de stat și de guvern ai UE urmează să discute o nouă propunere de buget la summitul din octombrie, iar von der Leyen le-a cerut să ajungă la o poziție comună privind finanțarea viitorului cadru financiar multianual.
Cancelarul german Friedrich Merz a cerut un acord asupra bugetului încă din acest an, pentru ca planificarea să fie făcută înainte de intrarea în vigoare în ianuarie 2028, invocând riscul de „paralizie instituțională” în 2027, pe fondul unor alegeri importante în Franța, Polonia și Italia. Premierul irlandez Micheal Martin a spus că președinția irlandeză a Consiliului UE vizează finalizarea negocierilor până la sfârșitul anului, tocmai pentru a evita blocajele legate de ciclul electoral din 2027.
Recomandate
Germania cere tăieri de „câteva sute de miliarde de euro” din viitorul buget al UE , contestând direct propunerea Comisiei Europene pentru perioada 2028–2034, potrivit Euronews . Miza este una bugetară și de putere de negociere: Berlinul, cel mai mare contributor la bugetul Uniunii, împinge discuția spre un plafon mai mic al cheltuielilor, într-un dosar care necesită unanimitate. Cancelarul german Friedrich Merz a spus că sunt necesare reduceri „în toate domeniile” și a respins atât propunerea Comisiei, cât și un compromis aflat pe masă care ar presupune doar tăieri minore. În același timp, el a susținut că diminuarea bugetului este „esențială”, indiferent de evoluția discuțiilor privind „noile resurse proprii” (surse suplimentare de venit la nivelul UE). Comisia Europeană propune un buget de aproximativ 1.760 de miliarde de euro, în termeni ajustați la inflație, la prețurile din 2025. Sumele ar urma să finanțeze proiecte precum achiziții publice în domeniul apărării, politica agricolă, fondurile structurale și programul Erasmus. Negocieri sub presiune, cu un calendar dificil Negocierile pentru Cadrul Financiar Multianual (CFM) 2028–2034 sunt deja în desfășurare, iar președinția rotativă a Consiliului UE este deținută de Irlanda din iulie, cu rol de coordonare a discuțiilor. Dublinul ar urma să prezinte o nouă propunere de compromis în octombrie. Obiectivul menționat este obținerea unui acord între statele membre până la finalul anului, înaintea alegerilor prezidențiale din Franța, însă această țintă este descrisă ca foarte ambițioasă din cauza diferențelor mari dintre pozițiile celor 27 de state. Falii între contributori și beneficiari, cu drept de veto pentru fiecare stat Germania se aliniază cu alți contributori neți – Olanda, Suedia și Danemarca – care susțin un buget mai redus. În opoziție, statele beneficiare nete se opun unor noi tăieri și cer menținerea propunerii actuale. În practică, orice blocaj poate deveni decisiv: CFM poate fi adoptat doar cu acordul unanim al tuturor statelor membre, ceea ce înseamnă că negocierile vor depinde de capacitatea președinției irlandeze de a construi un compromis acceptabil atât pentru „plătitori”, cât și pentru „beneficiari”. [...]
Noua variantă a legii salarizării bugetarilor este calibrată pe constrângerile de deficit și pe riscul de rating , iar orice majorare peste un nivel „sustenabil” ar fi „populistă”, a spus Dragoș Pîslaru , ministrul interimar al Investițiilor, potrivit Economedia . Mesajul central: proiectul ar urma să permită creșteri în următorii ani, fără scăderi de venituri, dar în limitele acceptate de Ministerul Finanțelor și de angajamentele României față de Comisia Europeană . Pîslaru a declarat la Digi24 că proiectul a fost modificat după discuții cu sindicatele și consultări cu Comisia Europeană, iar autoritățile încearcă o formulă care să împace solicitările interne cu obligațiile asumate. El a spus că instituția europeană nu „respinge” bugete, dar avertizează asupra riscurilor, în special cele legate de sustenabilitatea fiscal-bugetară. Miza fiscală: praguri de cost și risc pentru rating Ministrul interimar a afirmat că avertismentele Comisiei Europene au vizat nivelul creșterilor salariale și impactul asupra situației fiscale, inclusiv prin prisma riscului de afectare a ratingului de țară și a îndeplinirii „jalonului” (țintă asumată în relația cu Comisia Europeană). În acest context, Pîslaru a insistat că o creștere „debalansată” sau peste anumite praguri poate crea probleme de credibilitate fiscală. Întrebat despre limita de 12 miliarde de lei pentru angajamente, Pîslaru a indicat că dificultatea majoră este identificarea surselor de finanțare pentru această sumă: nu doar stabilirea unui plafon, ci explicarea de unde vin banii. Ce promite proiectul: fără scăderi de venituri, creșteri pentru majoritatea salariilor Pîslaru a spus că proiectul include un mecanism de „protecție de sumă tranzitorie”, astfel încât „niciun venit salarial nu va scădea”. În același timp, „peste două treimi” dintre salariile din sectorul public ar urma să aibă ajustări pozitive în perioada următoare, cu creșteri pe care le-a descris drept neextraordinare. Ministrul nu a indicat, înaintea întâlnirii cu partidele, care va fi impactul bugetar exact al noii variante. Ajustări punctuale: zona justiției În urma reacțiilor din ultimele săptămâni privind salarizarea din sistemul judiciar, Pîslaru a afirmat că problemele semnalate au fost soluționate după consultări cu Ministerul Justiției, inclusiv pentru salarizările din zona de conducere (CSM, Parchet, Înalta Curte), pentru a respecta principiul egalității puterilor în stat. În esență, proiectul intră într-o etapă în care testul decisiv nu este doar acceptabilitatea socială, ci și capacitatea Guvernului de a demonstra surse de finanțare compatibile cu țintele fiscale și cu avertismentele privind riscul de rating. [...]
Aderarea Muntenegrului riscă să forțeze o rescriere a regulilor de finanțare în viitorul buget multianual al UE , pentru că discuția nu se oprește la costul estimat, ci la precedentul pe care îl poate crea pentru următoarele extinderi, potrivit Economedia , care citează Euronews. Comisia Europeană a prezentat luna trecută pachetul financiar pentru Muntenegru, țara care a avansat cel mai mult în negocierile de aderare. Cu o populație de aproximativ 626.000 de locuitori, statul ar urma să primească sprijin financiar estimat la 3,2 miliarde de euro (aprox. 16,2 miliarde lei). Oficialii Comisiei susțin că impactul asupra bugetului UE ar fi redus, echivalent cu mai puțin de un euro pentru fiecare contribuabil din Uniune. De ce contează: precedentul pentru următoarele extinderi Deși suma este mică raportat la bugetul multianual al UE , de aproape 2.000 de miliarde de euro (aprox. 10.000 de miliarde lei), diplomați europeni avertizează că adevărata miză este „chestiunea de principiu”: cum va fi finanțată aderarea și ce reguli se vor aplica ulterior altor candidați. „Pachetul financiar al Muntenegrului se anunță controversat, nu atât din cauza banilor implicați, cât ca o chestiune de principiu”, a declarat un diplomat european pentru Euronews, sub protecția anonimatului. Procesul de extindere a fost relansat după ani de stagnare de la aderarea Croației în 2013, iar Comisia Europeană susține că în ultimele șase luni s-au făcut mai multe progrese decât în întregul deceniu anterior. În paralel, mai multe state membre cer reformarea procesului de aderare și introducerea unor condiții suplimentare sau garanții democratice pentru viitoarele state membre, inclusiv Ucraina. În acest context, Muntenegru este văzut ca primul test al unui „nou model” de extindere, mai ales că redactarea tratatului de aderare a început în urmă cu câteva săptămâni. De unde ar putea veni banii și ce tensiuni apar între statele membre Una dintre cele mai dificile decizii rămâne sursa fondurilor: statele membre trebuie să aleagă între redistribuiri din bugetul actual și identificarea unor resurse suplimentare. Discuția este complicată și de priorități divergente: statele din sudul și estul Europei cer mai multe fonduri pentru agricultură și politica de coeziune; statele din nord vor reorientarea bugetului către competitivitate și apărare. După aderare, Muntenegru ar deveni beneficiar net al fondurilor europene, adică ar primi mai mult decât ar contribui. Conform propunerii Comisiei, o parte importantă din fondurile pentru agricultură și dezvoltare regională ar urma să fie acoperită din sume care ar fi fost alocate anterior prin programul Europa Globală. În același timp, bugetele pentru apărare și competitivitate ar urma să crească, astfel încât celelalte 27 de state membre să nu piardă finanțare. Rămâne însă neclar de unde vor veni fondurile suplimentare: între opțiunile analizate sunt noi surse de venit la nivelul UE sau majorarea contribuțiilor statelor membre. „Muntenegru creează un precedent. Uniunea Europeană va trebui să fie consecventă și în cazul viitoarelor aderări. De unde vor veni banii va fi una dintre cele mai controversate întrebări”, a declarat o sursă familiarizată cu negocierile. [...]
În plină presiune pe deficit și datorie, Guvernul își asumă noi cheltuieli mari cu stadioane – deși România se finanțează masiv din împrumuturi și tocmai a majorat taxe, potrivit Adevărul . Miza economică: astfel de proiecte cresc rigiditatea bugetară și riscă să amplifice costurile de finanțare într-un moment în care agențiile de rating avertizează asupra unei posibile retrogradări. În 2025, cheltuielile bugetului general consolidat au urcat cu 11,2% față de 2024, iar datoria publică a continuat să crească. România s-a împrumutat în 2025 cu o sumă record de 265 miliarde de lei (aprox. 53–54 miliarde euro), iar necesarul estimat oficial pentru 2026 este de 278,5 miliarde de lei, cu mențiunea că, „de fiecare dată”, estimările au fost depășite. Față de 2020, nivelul de îndatorare „s-a dublat”, notează publicația. Aproape 2 miliarde de lei pentru patru stadioane, în orașe fără echipe în prima ligă Guvernul Bolojan a aprobat credite de angajament pentru construirea a patru stadioane în Timișoara, Oradea, Brașov și Slatina, cu o valoare totală de aproape 2 miliarde de lei (1,826 miliarde de lei). Articolul subliniază că niciunul dintre aceste orașe nu are echipă în prima ligă. În cazul Timișoarei, Poli Timișoara a evoluat în liga a treia până în acest sezon, când a promovat în liga a doua, iar în oraș se mai construiește încă un stadion, „Eroii Revoluției”. Pentru arena „Dan Păltinișanu”, costurile sunt estimate la 140 de milioane de euro (aprox. 700 milioane lei), în condițiile în care, susține sursa, proiectele similare au necesitat ulterior suplimentări de buget. Premierul Ilie Bolojan a criticat public alocările către proiecte locale fără criterii de viabilitate și cofinanțare, invocând inclusiv situații cu stadioane în localități fără echipe sau cu două stadioane în orașe unde echipele nu pot umple tribunele. Declarația vine însă în contextul în care guvernul a aprobat totuși construcțiile. „O altă eroare pe care am făcut-o a fost să alocăm pentru autoritățile locale bani în sume mari, fără să țină cont de importanța proiectelor, de viabilitatea lor și de cofinanțarea pe care aceștia trebuie să o pună.” Lista proiectelor continuă: București, Pitești, Constanța, Hunedoara, Bistrița, Târgoviște Pe lângă cele patru stadioane, autoritățile au dat undă verde și pentru alte arene și săli de sport. În material sunt menționate: o nouă arenă „Dinamo”, la București; stadioane în lucru la Pitești și Constanța; stadioane aprobate la Hunedoara, Bistrița și Târgoviște (unde anul trecut a fost inaugurat încă un stadion). Săli polivalente de sute de milioane: exemplul Brașov Investițiile includ și săli de sport: a fost inaugurată o sală polivalentă la Tulcea, iar altele sunt în construcție la Brașov, Suceava și Satu Mare. Pentru sala de la Brașov, costul este indicat la aproape 646 de milioane de lei (echivalentul a 123 de milioane de euro, aprox. 615 milioane lei), după o suplimentare aprobată în luna mai, de la o estimare inițială de 90 de milioane de euro. Critica economiștilor: „găuri negre” la buget și costuri care se văd în economie Profesorul Bogdan Glăvan susține că majorările de taxe și impozite puteau fi evitate prin alternative precum oprirea unor lucrări publice, privatizări și restructurarea administrației, iar alegerea făcută de partide a fost, în esență, reducerea veniturilor reale ale populației. El leagă direct presiunea fiscală de finanțarea proiectelor de tip stadioane și săli. „Deocamdată populația a fost sacrificată. Iată, «nu sunt» bani pentru profesori fiindcă fiindcă «sunt» bani pentru stadioane.” Analistul Adrian Negrescu califică decizia drept „profund greșită”, argumentând că stadioanele și sălile de sport sunt finanțate din taxe și impozite și nu doar că nu generează venituri, dar implică și cheltuieli de întreținere după finalizare. „Noi ar trebui să investim în infrastructură pentru a genera dezvoltare pe orizontală în economie, dar mergem în continuare pe niște găuri negre la buget. Asta sunt stadioanele, găuri negre.” În acest context, riscul operațional pentru buget nu este doar costul inițial, ci și probabilitatea de suplimentări și cheltuieli recurente, într-un moment în care România se bazează pe împrumuturi tot mai mari și are nevoie să-și apere credibilitatea financiară în fața agențiilor de rating. [...]
Depășirea pragului de 60% din PIB la datoria publică blochează mecanic creșteri de salarii și pensii , iar presiunea de ajustare riscă să se mute și mai mult pe taxe, cu efecte directe asupra companiilor și consumului, potrivit unei analize citate de Agerpres , care redă poziția consultantului financiar Adrian Negrescu. După primul trimestru, datoria publică a României a ajuns la 60,1% din PIB, echivalentul a aproape 1.170 miliarde de lei, în creștere cu 4,3 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului trecut (55,8%). Avansul este al patrulea cel mai mare din Uniunea Europeană, după Finlanda, Bulgaria și Polonia. Pragul de 60% activează restricții legale Negrescu atrage atenția că depășirea pragului nu este doar un reper simbolic, ci declanșează constrângeri prevăzute de Legea responsabilității fiscal-bugetare : Guvernul nu mai poate aproba măsuri care majorează cheltuielile de personal din sectorul public sau pe cele de asistență socială. Concret, salariile bugetarilor și pensiile rămân înghețate cât timp datoria se menține peste 60% din PIB, consecință „deja anunțată oficial de Ministerul Finanțelor”, potrivit materialului. Costul finanțării rămâne ridicat, deși datoria e sub media UE Analiza descrie o „poziție paradoxală”: România are o datorie raportată la PIB sub media europeană și sub nivelul Ungariei, dar plătește unele dintre cele mai mari costuri de finanțare din regiune, pe fondul ritmului de îndatorare și al percepției de risc politic și fiscal. În acest context, Negrescu indică randamente ridicate pentru titlurile de stat românești pe 10 ani, la aproximativ 6,7–7,4%, peste nivelurile menționate pentru Polonia, Ungaria, Cehia și Bulgaria. Diferența ar ține mai puțin de mărimea datoriei și mai mult de încrederea investitorilor în traiectoria fiscală, factor urmărit și de agențiile de rating, potrivit explicațiilor sale. 2027, an cu risc de noi taxe și spațiu fiscal redus Consultantul financiar apreciază că 2027 ar putea fi „extrem de complicat” și nu exclude o creștere de taxe. În același timp, ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, este citat cu estimări de creștere a datoriei la 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028, cu o scădere treptată abia după atingerea acestui vârf, condiționată de respectarea angajamentelor din procedura de deficit excesiv (în care România se află din 2020). Negrescu argumentează că reducerea cheltuielilor (salarii, pensii, investiții) este dificilă politic și limitată de rigiditatea bugetului, ceea ce face ca majorarea taxelor să devină o cale de ajustare mai rapidă bugetar, dar cu costuri economice: frânarea consumului și presiune suplimentară pe firme. În același pasaj, el invocă „analize citate în presă” care ar indica o contracție economică a României în 2026; Agerpres nu detaliază însă sursa acelor analize. Efecte pentru companii: fiscalitate mai apăsătoare și creditare mai scumpă Pe partea de economie reală, Negrescu susține că o parte importantă din efortul de reducere a deficitului este suportată de populație prin taxe mai mari și venituri blocate, iar mediul de afaceri resimte presiunea pe mai multe canale: impozitul pe profit ar fi crescut „real”, în condițiile în care creșterea impozitării (circa 1,5%) ar fi fost depășită de inflație (circa 10%), ceea ce ar însemna o presiune fiscală mai mare pe profitul efectiv; la impozitele pe proprietăți comerciale și terenuri pentru persoane juridice, valoarea impozabilă pe metru pătrat pentru terenuri ar fi crescut cu aproximativ 170%; impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și impozitul specific pe cifra de afaceri (ICAS) rămân în vigoare în 2026, cu promisiunea eliminării din 2027, ceea ce ar afecta planificarea bugetară, mai ales la companiile cu marje reduse; dobânzile ridicate la titlurile suverane tind să împingă în sus și costul creditării corporative. În plus, Negrescu afirmă că bugetul de investiții al statului ar urma să fie mai mic în 2027, cu impact indirect asupra firmelor din construcții, infrastructură și lanțurile lor de furnizori. El indică drept posibilă „veste bună” pentru anul viitor eliminarea IMCA, ICAS și a taxei pe construcțiile speciale, dar subliniază că, deocamdată, sunt promisiuni pentru 2027, nu certitudini legislative. „Avem nevoie de soluții pentru a crește colectarea (...), avem nevoie de soluții outside the box pentru a reduce cheltuielile statului și a crește atractivitatea investițională a României, apropo de scăderea drastică a ISD-urilor”, a scris Adrian Negrescu pe Facebook. În aceeași postare, el propune ca președintele Nicușor Dan să cheme la Cotroceni reprezentanți ai unor mari contributori privați la buget (din carburanți, construcția de mașini, tutun, retail alimentar și industria chimică) pentru a identifica alternative la creșterea taxelor. [...]
Depășirea pragului de 40.000 de miliarde de dolari la datoria SUA amplifică presiunea dobânzilor asupra bugetului federal , într-un moment în care costurile de finanțare pe termen lung au urcat la maximele ultimilor ani, potrivit Agerpres , care citează date ale Departamentului Trezoreriei și o analiză AFP. După o emisiune de obligațiuni realizată marți, datoria Trezoreriei SUA a ajuns la 40.047 miliarde de dolari (aprox. 184.200 miliarde lei), nivel atins pe fondul creșterii împrumuturilor asociate cheltuielilor cu sănătatea și securitatea socială, dar și al dobânzilor plătite pentru datoria existentă. Costul refinanțării urcă odată cu randamentele pe termen lung Publicația notează că randamentul cerut de investitori pentru obligațiunile americane pe 30 de ani a atins marți cel mai ridicat nivel din 2007. În practică, asta înseamnă că Guvernul SUA trebuie să aloce sume mai mari pentru a se refinanța, ceea ce poate accelera creșterea datoriei. În acest context, ministrul american al Finanțelor a anunțat că, din septembrie, vor fi făcute achiziții mai mari de obligațiuni pe termen lung, măsură care, potrivit materialului, a contribuit la calmarea investitorilor și la scăderea dobânzilor. Ritmul datoriei depășește estimările și ridică semne de întrebare privind deficitul Creșterea datoriei este descrisă ca fiind mai rapidă decât anticipase anterior Biroul pentru Buget al Congresului (CBO) , care estima că datoria federală ar urma să ajungă la aproximativ 39.400 miliarde de dolari până la finalul anului. Potrivit aceleiași surse, datoria SUA s-a dublat de la criza financiară din 2008 și reprezintă acum aproape 125% din PIB. Jessica Riedl, specialistă în buget la Brookings Institution, avertizează că deficitul federal „evoluează într-un ritm nesustenabil” și că piețele au devenit mai sensibile, în condițiile în care nivelurile deficitului se apropie de 6%–7% din PIB, față de 3%–4% în trecut. Ce alimentează deficitul, potrivit materialului În ultimele luni, deficitul s-a mărit, între altele, din cauza: rambursărilor de tarife vamale către companii, după ce acestea au fost anulate de Curtea Supremă în februarie; reducerilor de impozite; cheltuielilor militare, inclusiv cele legate de conflictul cu Iranul. Președintele SUA, Donald Trump, a promis reducerea cheltuielilor și a deficitului, iar secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a indicat ca obiectiv coborârea deficitului la 3% din PIB, mai notează Agerpres. În același timp, analiștii citați subliniază că nu există un prag automat al raportului datorie/PIB care să declanșeze o criză, însă astfel de repere pot avea un efect psihologic asupra piețelor, forțând o reevaluare a riscului asociat datoriei în creștere. [...]
