Știri
Știri din categoria Bugetul de Stat
Aderarea Muntenegrului riscă să forțeze o rescriere a regulilor de finanțare în viitorul buget multianual al UE, pentru că discuția nu se oprește la costul estimat, ci la precedentul pe care îl poate crea pentru următoarele extinderi, potrivit Economedia, care citează Euronews.
Comisia Europeană a prezentat luna trecută pachetul financiar pentru Muntenegru, țara care a avansat cel mai mult în negocierile de aderare. Cu o populație de aproximativ 626.000 de locuitori, statul ar urma să primească sprijin financiar estimat la 3,2 miliarde de euro (aprox. 16,2 miliarde lei). Oficialii Comisiei susțin că impactul asupra bugetului UE ar fi redus, echivalent cu mai puțin de un euro pentru fiecare contribuabil din Uniune.
Deși suma este mică raportat la bugetul multianual al UE, de aproape 2.000 de miliarde de euro (aprox. 10.000 de miliarde lei), diplomați europeni avertizează că adevărata miză este „chestiunea de principiu”: cum va fi finanțată aderarea și ce reguli se vor aplica ulterior altor candidați.
„Pachetul financiar al Muntenegrului se anunță controversat, nu atât din cauza banilor implicați, cât ca o chestiune de principiu”, a declarat un diplomat european pentru Euronews, sub protecția anonimatului.
Procesul de extindere a fost relansat după ani de stagnare de la aderarea Croației în 2013, iar Comisia Europeană susține că în ultimele șase luni s-au făcut mai multe progrese decât în întregul deceniu anterior. În paralel, mai multe state membre cer reformarea procesului de aderare și introducerea unor condiții suplimentare sau garanții democratice pentru viitoarele state membre, inclusiv Ucraina. În acest context, Muntenegru este văzut ca primul test al unui „nou model” de extindere, mai ales că redactarea tratatului de aderare a început în urmă cu câteva săptămâni.
Una dintre cele mai dificile decizii rămâne sursa fondurilor: statele membre trebuie să aleagă între redistribuiri din bugetul actual și identificarea unor resurse suplimentare. Discuția este complicată și de priorități divergente:
După aderare, Muntenegru ar deveni beneficiar net al fondurilor europene, adică ar primi mai mult decât ar contribui. Conform propunerii Comisiei, o parte importantă din fondurile pentru agricultură și dezvoltare regională ar urma să fie acoperită din sume care ar fi fost alocate anterior prin programul Europa Globală. În același timp, bugetele pentru apărare și competitivitate ar urma să crească, astfel încât celelalte 27 de state membre să nu piardă finanțare.
Rămâne însă neclar de unde vor veni fondurile suplimentare: între opțiunile analizate sunt noi surse de venit la nivelul UE sau majorarea contribuțiilor statelor membre.
„Muntenegru creează un precedent. Uniunea Europeană va trebui să fie consecventă și în cazul viitoarelor aderări. De unde vor veni banii va fi una dintre cele mai controversate întrebări”, a declarat o sursă familiarizată cu negocierile.
Recomandate
Uniunea Europeană ia în calcul noi taxe pentru a-și finanța bugetul 2028–2034, iar costul ar putea ajunge în prețul biletelor de avion și al unor produse cu zahăr , potrivit Economedia . Discuțiile sunt în fază preliminară, fără un proiect legislativ și fără detalii stabilite privind nivelul taxelor sau aria exactă de aplicare, informațiile fiind citate de Economedia din Mediafax . De ce apar aceste opțiuni: presiunea pe bugetul UE Miza este finanțarea viitorului buget multianual al UE pentru 2028–2034, pe care Comisia Europeană îl estimează la aproximativ două trilioane de euro. Pe lângă politicile tradiționale (agricultură și coeziune), bugetul ar trebui să acopere cheltuieli mai mari pentru apărare, competitivitate, securitatea frontierelor și rambursarea datoriei contractate prin programul european de redresare post-pandemie. În paralel, statele contributoare nete, precum Germania și Țările de Jos, cer limitarea dimensiunii bugetului, în timp ce statele beneficiare susțin menținerea fondurilor europene pentru investiții și agricultură. În acest context, sunt căutate „resurse proprii” (surse de venit la nivelul UE) care să reducă presiunea pe contribuțiile naționale. Ce taxe sunt discutate și ce nu se știe încă Reprezentanții statelor membre discută opțiunile în Coreper, iar Irlanda, care deține președinția rotativă a Consiliului UE, încearcă să identifice până în toamnă formule care ar putea obține sprijinul tuturor celor 27 de state membre. În acest moment, potrivit informațiilor din sursă: Taxa pe biletele de avion nu are un mecanism definit: ar putea fi o sumă fixă sau ar putea varia în funcție de distanță, clasa de călătorie ori emisiile generate, însă variantele nu sunt confirmate oficial. Contribuția pentru produsele cu conținut ridicat de zahăr nu are stabilit domeniul de aplicare: nu este clar dacă ar fi vizat zahărul ca materie primă, băuturile îndulcite sau alimentele cu mult zahăr. În mai multe state membre, inclusiv România, există deja taxe naționale pentru anumite produse care conțin zahăr. Impact posibil: costuri transferate către consumatori și companii Dacă ar fi adoptată, o taxă europeană pe biletele de avion ar putea fi transferată integral sau parțial în prețul plătit de pasageri, însă nu este clar dacă ar exista excepții pentru anumite zboruri sau categorii de pasageri. Măsura ar fi separată de sistemul ETS (schema UE de comercializare a certificatelor de emisii), care deja generează costuri suplimentare pentru companiile aeriene. În sursă sunt menționați mai mulți operatori europeni – Air France-KLM, Lufthansa, Ryanair, easyJet și IAG – care au avertizat că extinderea taxării emisiilor va duce la creșterea prețurilor biletelor. Pentru România, o eventuală taxă europeană ar putea fi inclusă în tarifele biletelor pentru zborurile care pleacă de pe aeroporturile naționale, dar efectul depinde de forma finală a legislației. Ce urmează: consens politic și ratificare națională Introducerea unor noi „resurse proprii” pentru bugetul UE necesită aprobarea în unanimitate a statelor membre și ratificarea deciziei la nivel național . Liderii europeni au cerut președinției irlandeze să prezinte până la summitul din octombrie opțiuni care pot întruni consensul celor 27, însă, la acest stadiu, nu există garanții că taxele discutate vor fi adoptate sau în ce formă. [...]
Fără venituri noi, bugetul UE 2028–2034 riscă tăieri de 40% dacă statele membre nu acceptă nici creșterea contribuțiilor naționale, nici introducerea de „resurse proprii” (venituri directe ale UE din taxe), potrivit Economica . Președinta Comisiei Europene , Ursula von der Leyen, a avertizat că, în lipsa acestor soluții, ajustarea ar însemna compensarea a aproximativ 66 de miliarde de euro pe an prin reduceri, ceea ce ar echivala cu o scădere de 40% față de propunerea Comisiei. Declarațiile au fost făcute la o conferință de presă la Cork, alături de premierul Irlandei, Micheal Martin, în contextul presiunilor venite din partea unor state – Germania, Olanda, Austria și țările nordice – care cer reduceri abrupte ale bugetului. Miza: cum se finanțează un buget mai mare, fără să crească contribuțiile Von der Leyen a evitat să avanseze idei concrete de taxe, dar a indicat direcțiile deja discutate la nivel european pentru a crea venituri suplimentare la bugetul UE. Bruxelles-ul a propus anterior taxe pe emisiile poluante, inclusiv pe deșeurile electronice nereciclate, precum și taxe pe tutun și noi taxe corporative. În paralel, a amintit că Parlamentul European a venit cu inițiative care nu au fost aprobate de statele membre, precum impozite asupra: multinaționalelor din sectorul digital; activelor cripto; jocurilor de noroc online. Germania cere o reducere de 400 de miliarde de euro și contestă sustenabilitatea propunerii În același context, un document guvernamental intern consultat de Reuters arată că Germania solicită o reducere de aproximativ 400 de miliarde de euro din bugetul UE de peste 2.000 de miliarde de euro propus de Comisia Europeană pentru perioada 2028–2034, pe care Berlinul îl consideră „nesustenabil”. Comisia propune un buget de peste 2.000 de miliarde de euro, față de aproximativ 1.300 de miliarde de euro în actualul cadru financiar 2021–2027. Potrivit poziției Berlinului, „așa cum este formulat, un acord este imposibil”, iar chiar și cu reducerea cerută, bugetul ar rămâne cu 27% mai mare decât cel actual. În acest scenariu, contribuția anuală a Germaniei ar ajunge la peste 50 de miliarde de euro. Următorul pas: discuții la summitul din octombrie și presiune pentru acord în 2026 Șefii de stat și de guvern ai UE urmează să discute o nouă propunere de buget la summitul din octombrie, iar von der Leyen le-a cerut să ajungă la o poziție comună privind finanțarea viitorului cadru financiar multianual. Cancelarul german Friedrich Merz a cerut un acord asupra bugetului încă din acest an, pentru ca planificarea să fie făcută înainte de intrarea în vigoare în ianuarie 2028, invocând riscul de „paralizie instituțională” în 2027, pe fondul unor alegeri importante în Franța, Polonia și Italia. Premierul irlandez Micheal Martin a spus că președinția irlandeză a Consiliului UE vizează finalizarea negocierilor până la sfârșitul anului, tocmai pentru a evita blocajele legate de ciclul electoral din 2027. [...]
Liderii UE caută „resurse proprii” ca să evite creșterea contribuțiilor naționale pentru un buget multianual de 2.000 de miliarde de euro, dar lista de taxe și redirecționări de venituri propusă deja împarte statele între plătitori neți și beneficiari, potrivit Digi24 . Propunerea Comisiei Europene pentru bugetul 2028–2034 este de 2 trilioane de euro, iar prima încercare de compromis, elaborată săptămâna trecută de președinția cipriotă a UE, a redus această țintă cu 2%. Reducerea nu a mulțumit nici statele care vor un buget mai mic, nici pe cele care cer mai mulți bani, în condițiile în care bugetul finanțează politici de la agricultură și coeziune până la tehnologii noi și programe de schimb pentru studenți, conform Reuters, citată de Digi24. Falia clasică: plătitori neți vs. beneficiari Țările mai bogate, care contribuie mai mult decât primesc, cer limitarea cheltuielilor și o reorientare spre „noile provocări”, în timp ce statele care beneficiază net apără liniile tradiționale de finanțare. Țările de Jos, contributor net, au criticat compromisul pentru că ar favoriza agricultura și coeziunea în detrimentul apărării și modernizării. Premierul olandez Rob Jetten a spus: „Propunerea aflată în prezent pe masă nu este deloc suficientă pentru Țările de Jos”. Spania, beneficiar net (chiar dacă „mic”), susține contrariul: bugetul ar fi prea mic, iar alocările pentru agricultură și coeziune ar trebui ajustate în sus pentru a ține cont de inflație. Premierul Pedro Sanchez a declarat: „Propunerea este chiar mai inadecvată decât cea propusă inițial de Comisia Europeană și, prin urmare, nu suntem deloc de acord cu ea”. Miza pentru companii: taxe și venituri redirecționate la nivel european Pentru a reduce presiunea asupra contribuțiilor naționale, liderii UE discută noi surse de venit care să nu vină direct din bugetele statelor. Printre opțiunile menționate în material se află: alocarea către bugetul UE a unei părți din veniturile obținute de guverne din vânzarea permiselor de emisii de CO₂ către companii; o parte din taxa aplicată importurilor în UE din țări cu politici climatice mai puțin stricte (mecanismul de ajustare la frontieră pe carbon); o taxă pe deșeurile electronice necolectate; o parte din acciza pe tutun; o contribuție anuală forfetară din partea marilor companii care operează și vând în UE; alte propuneri: taxă pe averea extremă, pe serviciile digitale, pe jocurile de noroc online și pe câștigurile de capital din criptoactive. Calendar strâns: acordul ar trebui împins înainte de valul electoral Din punct de vedere juridic, statele trebuie să ajungă la un acord până la finalul lui 2027, însă, pe fondul alegerilor programate anul viitor în mai multe țări (Franța, Italia, Polonia, Spania, Grecia, Estonia, Finlanda și Slovacia), în material se arată că ar fi de preferat un acord până la sfârșitul lui 2026, pentru a evita blocajele din campaniile electorale. Potrivit informațiilor citate, este puțin probabil ca liderii să decidă imediat asupra noilor surse de venit, dar urmează să-și exprime preferințele, astfel încât viitoarea președinție irlandeză a UE să pregătească o nouă propunere de compromis pentru luna octombrie. [...]
Rusia a oprit pe termen nedeterminat emisiunile interne de datorie, semn că finanțarea deficitului devine mai dificilă , după ce Ministerul Finanțelor a suspendat licitațiile de obligațiuni federale de împrumut (OFZ), instrumentul principal prin care statul se împrumută de pe piața internă, potrivit Economedia . Autoritățile de la Moscova justifică decizia prin nevoia de a „stabiliza situația de pe piață”. „Ministerul Finanțelor al Federației Ruse informează cu privire la suspendarea licitațiilor OFZ pentru a contribui la stabilizarea situației de pe piață. Informații suplimentare privind reluarea licitațiilor vor fi comunicate ulterior.” Decizia vine pe fondul intensificării presiunilor asupra finanțelor publice, în contextul cheltuielilor ridicate asociate războiului din Ucraina și al veniturilor afectate de sancțiunile occidentale, dar și de volatilitatea prețurilor la energie. Deficit în creștere și cheltuieli mai mari Suspendarea licitațiilor are loc la scurt timp după informații potrivit cărora deficitul bugetar al Rusiei pentru 2026 ar urma să fie revizuit în creștere cu peste 1.000 de miliarde de ruble. În primul semestru, deficitul bugetului federal a ajuns la aproximativ 5,73 trilioane de ruble, iar cheltuielile bugetare estimate pentru întregul an au fost majorate la 45,11 trilioane de ruble. În mod obișnuit, guvernul acoperă o parte importantă a deficitului prin emiterea de OFZ pe piața internă. Oprirea licitațiilor sugerează că autoritățile încearcă să evite presiuni suplimentare asupra costurilor de finanțare sau asupra pieței obligațiunilor. Reacția pieței și întrebarea-cheie: de unde vin banii După anunț, indicele obligațiunilor guvernamentale tranzacționate la Bursa din Moscova (RGBI) a recuperat o parte din pierderile anterioare și a închis în creștere, semnalând o reacție pozitivă a investitorilor la măsura de stabilizare. Rămâne însă neclar cât va dura suspendarea și prin ce alte surse va finanța Kremlinul deficitul, în condițiile în care necesarul de cheltuieli al statului continuă să crească. [...]
România a trecut de pragul de 60% din PIB la datoria publică, ceea ce declanșează o monitorizare europeană mai strictă a sustenabilității finanțelor publice , pe fondul procedurii de deficit excesiv în care țara se află deja, potrivit Mediafax , care citează o analiză a economistului Cristian Socol pe baza datelor Eurostat . Conform acestuia, datoria guvernamentală a ajuns la 60,1% din PIB în metodologia Eurostat și la 60,2% din PIB în datele Ministerului Finanțelor , depășind astfel criteriul de la Maastricht. Ce se schimbă după depășirea pragului Socol susține că depășirea pragului de 60% din PIB are consecințe asupra felului în care este evaluată situația fiscală a României la nivel european, printr-o analiză tehnică mai riguroasă a sustenabilității datoriei – un criteriu relevant pentru respectarea regulilor fiscal-bugetare europene. „Ce reprezintă asta efectiv pentru România, aflată deja în procedura de deficit bugetar excesiv pentru depășirea pragului de deficit 3% din PIB? Că vom fi analizați tehnic și mai riguros, că vom fi mai strict monitorizați și că respectarea țintelor de deficit/datorie angajate în Planul Național Bugetar Structural 2025-2031 devine și mai stringentă!” Planul Național Bugetar Structural 2025–2031 este documentul care include angajamentele asumate de România în fața Comisiei Europene pentru reducerea deficitului bugetar și limitarea creșterii datoriei publice. Ritmul de creștere al datoriei, în cifre Datele Ministerului Finanțelor citate în material arată că datoria administrației publice a urcat de la 1.013,2 miliarde de lei (30 aprilie 2025) la 1.171,6 miliarde de lei (30 aprilie 2026), adică o creștere de 158,3 miliarde de lei într-un an. În medie, acest avans echivalează cu: aproximativ 434 de milioane de lei pe zi; aproape 18 milioane de lei pe oră; 302.000 de lei pe minut; circa 5.000 de lei pe secundă (aprox. 1.000 de euro pe secundă). Obligații în legislația națională și măsuri invocate Economistul amintește că depășirea pragului de 60% are implicații și în legislația internă. Potrivit lui, art. 13 din Legea responsabilității fiscale prevede obligația Ministerului Finanțelor de a prezenta un raport care să justifice creșterea datoriei și să propună măsuri pentru menținerea indicatorului la un nivel considerat sustenabil. În acest context, Socol indică și tipuri de măsuri prevăzute de lege pentru limitarea creșterii datoriei, inclusiv înghețarea cheltuielilor totale cu salariile din sectorul public și a cheltuielilor totale cu asistența socială din sistemul public. El afirmă că unele măsuri de corecție sunt deja implementate, menționând înghețarea salariilor din sectorul public și a pensiilor. Context european: România, între statele cu creșteri rapide Pe baza datelor Eurostat, Socol mai afirmă că România a avut a patra cea mai mare creștere a datoriei ca pondere în PIB în primul trimestru din 2026 față de primul trimestru din 2025. În acest cadru, depășirea pragului de 60% din PIB adaugă presiune asupra respectării țintelor asumate de România în relația cu Comisia Europeană. [...]
Depășirea pragului de 60% din PIB la datoria publică crește presiunea pe buget prin costuri de finanțare ridicate, într-un moment în care România este deja în procedura de deficit excesiv , potrivit Mediafax . Într-o declarație politică, Petrișor Peiu (liderul senatorilor AUR) susține că actuala coaliție PSD–PNL–USR–UDMR a împins țara într-o „criză a datoriei publice”. Începând din martie, datoria guvernamentală a depășit 60% din PIB și a ajuns la aproximativ 1.170 de miliarde de lei, nivel care s-a menținut și în aprilie, când ponderea a fost de 60,2% din PIB. În ultimul an, statul s-a împrumutat cu peste 158 de miliarde de lei, ritm pe care Peiu îl traduce ca echivalentul a „aproape 5.000 de lei în fiecare secundă”. Costul finanțării: dobânzi mari, cheltuieli mai mari cu serviciul datoriei Peiu afirmă că România se împrumută „la cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană” și indică un nivel de aproximativ 7% pentru obligațiunile pe termen lung. În această logică, costul ridicat al dobânzilor ar însemna, în timp, mai puțini bani disponibili pentru investiții și o presiune mai mare asupra bugetului, prin cheltuieli recurente cu plata dobânzilor. Vulnerabilitatea structurii datoriei: expunerea la euro și dolari Un alt risc invocat este ponderea importantă a datoriei în valută (în principal euro și dolari), care ar crește sensibilitatea finanțelor publice la șocuri externe. În scenariul unei deprecieri a leului sau al unei noi crize financiare internaționale, costul datoriei ar putea urca rapid, cu efect direct asupra bugetului și, implicit, asupra contribuabililor. Context european: Maastricht și deficitul excesiv În declarația citată, Peiu susține că depășirea pragului de 60% din PIB ar reprezenta un eșec economic și afirmă că România „nu mai respectă” prevederi esențiale ale Tratatului de la Maastricht, în condițiile în care se află „de ani buni” în procedura de deficit excesiv a Uniunii Europene. „Depășirea pragului de 60% din PIB al datoriei publice reprezintă unul dintre cele mai grave eșecuri economice ale actualei coaliții de guvernare.” Peiu cere o „schimbare radicală” de politică economică, cu reducerea cheltuielilor considerate neproductive, eliminarea „sinecurilor”, prioritizarea investițiilor și oprirea împrumuturilor folosite pentru acoperirea dezechilibrelor bugetare. Declarațiile sunt politice și nu includ, în materialul citat, un calendar sau măsuri concrete asumate de Guvern. [...]
