Știri
Știri din categoria Apărare
Pentagonul a suspendat brusc desfășurarea unei brigăzi blindate americane în Polonia, o decizie fără explicații publice care complică planificarea operațională a prezenței SUA pe flancul estic al NATO, potrivit G4Media.
Miza imediată este una de execuție militară: o parte din echipamente și personal erau deja în drum spre Polonia, iar oprirea desfășurării i-a luat prin surprindere pe unii oficiali militari americani, conform informațiilor publicate de The Wall Street Journal și preluate de G4Media.
Potrivit The Wall Street Journal (WSJ), era vorba despre detașarea Brigăzii a 2-a blindate din cadrul Diviziei 1 Cavalerie, cu un efectiv de peste 4.000 de soldați.
Decizia de a opri desfășurarea a fost comunicată în timpul unei întâlniri de miercuri dimineață între Comandamentul European al SUA și personalul Armatei SUA din Europa și Africa, potrivit unui oficial al Departamentului Apărării citat de WSJ.
Suspendarea desfășurării este prezentată ca parte a unei reconfigurări mai ample a prezenței militare americane în Europa. În plus, Comandamentul European al SUA ar fi recomandat ca efectivul brigăzii blindate să nu fie înlocuit după rotația regulată de nouă luni, însă „nu a insistat” ca desfășurarea să fie oprită pe parcurs, mai notează WSJ.
În același context, Pentagonul a anunțat recent că va retrage aproximativ 5.000 de soldați americani din Germania, pe fondul unor tensiuni politice legate de criticile cancelarului german Friedrich Merz privind modul în care Casa Albă a gestionat conflictul cu Iranul, potrivit materialului citat.
Publicația mai amintește că administrația Trump ar urmări ca efectivele militare americane din Europa să revină la nivelul din 2022, de dinaintea izbucnirii războiului Rusiei împotriva Ucrainei. Tot WSJ a relatat luna trecută că administrația lua în considerare sancționarea unor țări europene care nu au susținut SUA în conflictul cu Iranul, prin retragerea trupelor americane din bazele lor, fără a nominaliza statele vizate.
Materialul nu oferă o explicație oficială pentru suspendarea desfășurării brigăzii blindate în Polonia și nici nu precizează dacă decizia este temporară sau se transformă într-o anulare pe termen mai lung.
Recomandate
Transformarea NATO spre un model în care europenii preiau apărarea convențională a continentului riscă să împingă România și Polonia într-o zonă de costuri și decizii strategice mai greu de controlat, pe fondul incertitudinii privind angajamentul SUA și al presiunii de a crește rapid cheltuielile militare, potrivit unei analize publicate de HotNews . Miza imediată este summitul NATO din 7-8 iulie, la Ankara , unde secretarul general Mark Rutte cere trecerea „de la promisiuni la fapte” după angajamentul de 5% din PIB pentru apărare asumat anul trecut la Haga. Analiza descrie această reconfigurare drept „ NATO 3.0 ”, un concept atribuit Pentagonului: europenii ar urma să conducă apărarea convențională, în timp ce SUA ar păstra, „deocamdată”, umbrela nucleară. „NATO 3.0”: mai mulți bani europeni, mai mult risc pentru flancul estic Pentru statele de pe flancul estic, NATO nu este o relație „negociabilă”, ci garanția de ultimă instanță împotriva Rusiei, iar orice semnal de diminuare a rolului american amplifică anxietatea strategică la București și Varșovia, susține autorul. În acest context, sunt puse în discuție două planuri cu impact direct asupra bugetelor și achizițiilor militare: creșterea cheltuielilor (în logica țintei de 5% din PIB) și accelerarea producției/industriei de apărare în Europa. Trei viziuni despre „europenizarea” NATO și ce înseamnă pentru România Textul identifică trei direcții care s-ar fi cristalizat în Europa după revenirea lui Donald Trump la putere, în ianuarie 2025: Consolidare : preferată de statele din Formatul București 9, urmărește menținerea SUA cât mai „ancorate” în regiune, inclusiv prin interoperabilitate și achiziții de echipamente americane, găzduire de trupe și evitarea unor inițiative care ar putea „decupla” Europa de umbrela nucleară americană. În această logică, duplicarea structurilor de comandă NATO în UE este văzută ca riscantă, nu doar costisitoare. Complementaritate : asociată cu Berlinul, Comisia Europeană și zona „pragmatică” de la Bruxelles, propune construirea unui „pilon european” în interiorul alianței, astfel încât UE să poată acționa mai autonom în vecinătatea apropiată, fără a rupe dependența de SUA ca asigurator de ultimă instanță. Sunt menționate inițiative precum Fondul European de Apărare (EDF) , PESCO și programul SAFE, ca instrumente pentru reducerea fragmentării industriei europene de apărare. Substituție : viziunea care, potrivit analizei, provoacă „cea mai mare anxietate” la București și Varșovia. Câștigă teren la Paris și pleacă de la ideea că era atlantică s-a încheiat, iar Europa trebuie să se pregătească să înlocuiască SUA inclusiv prin capabilități suverane de comandă și control, informații satelitare și o descurajare nucleară „europenizată” sub comandă franceză. Pariul francez: umbrela nucleară și problema încrederii Elementul central al „pariului francez” este oferta președintelui Emmanuel Macron de a deschide un dialog despre rolul descurajării nucleare franceze în securitatea europeană, descrisă drept una dintre cele mai semnificative evoluții strategice din ultimele decenii. Din perspectiva est-europeană, analiza indică două limite majore: Încrederea : trecerea de la umbrela nucleară americană la una franceză ar cere un „salt de încredere” pe care Europa de Est nu este pregătită să îl facă, având în vedere istoricul diferit al angajamentului SUA față de securitatea europeană. Calendarul și costurile : construirea capabilităților necesare unei substituții reale ar dura „două decenii” și ar costa „trilioane de euro”, ceea ce nu răspunde nevoilor urgente de securitate ale flancului estic, potrivit autorului (textul furnizat este trunchiat după acest punct). În esență, discuția despre „NATO 3.0” mută presiunea de pe promisiuni politice pe implementare: bani, producție militară și arhitectură de comandă. Pentru România, riscul este să intre într-o tranziție în care costurile cresc rapid, iar garanțiile rămân, cel puțin pe termen scurt, mai greu de cuantificat. [...]
Țările de pe flancul estic al NATO își întăresc apărarea pe cont propriu, pe fondul incertitudinii privind sprijinul SUA , iar Finlanda și Polonia accelerează investițiile în fortificații, rezerve și capabilități militare pentru scenariul în care primele zile ale unui conflict cu Rusia ar putea fi gestionate local, potrivit Politico . Reportajul descrie o Europă care „aleargă” să-și întărească frontiera estică, pe măsură ce președintele american Donald Trump pune sub semnul întrebării garanțiile tradiționale de securitate și semnalează reducerea amprentei militare a SUA în Europa. În paralel, imagini din satelit indică o consolidare a prezenței militare ruse la granița cu Finlanda și alte state UE, inclusiv prin construirea de barăci și dislocarea de vehicule militare, în ceea ce șeful informațiilor militare suedeze a descris drept pregătire pentru o posibilă confruntare cu NATO. Finlanda: „apărare totală”, rezerve mari și revenirea la mine antipersonal Finlanda, care are cea mai lungă frontieră a alianței cu Rusia (1.343 km), își bazează pregătirea pe conceptul de „apărare totală” – populație mobilizabilă, reziliență civilă, adăposturi și o armată proiectată să lupte și fără sprijin imediat din partea aliaților. Un oficial finlandez citat în material spune că țara pornește de la premisa că „va lua primul șoc” înainte ca Articolul 5 să fie activat. Câteva repere operaționale menționate: Finlanda poate mobiliza aproape 870.000 de rezerviști dintr-o populație de 5,6 milioane, cu o țintă de 1 milion până în 2031. Cheltuie „aproape 3%” din PIB pentru apărare și intenționează să urce la 5% până în 2035. Forțele aeriene se așteaptă să primească în lunile următoare avioane F-35 fabricate în SUA. Pe componenta terestră, Finlanda are unul dintre cele mai mari arsenale de artilerie din Europa, în timp ce adaptarea la războiul cu drone este încă în curs, ca în multe armate europene. Un element cu impact direct asupra industriei și achizițiilor militare este schimbarea de politică privind minele antipersonal. Finlanda, alături de Polonia și statele baltice, s-a retras anul trecut din Convenția de la Ottawa, argumentând că Rusia nu a aderat la tratat și folosește deja astfel de arme în Ucraina. Ofițeri finlandezi citați confirmă planuri de achiziție de mine antipersonal „în lunile următoare”, cu precizarea că nu ar urma să fie desfășurate în timp de pace, ci păstrate pentru un scenariu de amenințare iminentă. Exerciții și lecții tactice: terenul finlandez limitează blindatele și dronele În mai, două exerciții multinaționale în sud-estul Finlandei – Northern Star 26 și Karelian Sword 26 – au fost concepute și ca „școală de teren” pentru aliați (inclusiv Franța și Regatul Unit) în mediul specific nordic: păduri, lacuri, mlaștini. Karelian Sword 26 a inclus circa 10.000 de militari într-un scenariu de invazie simulată. Una dintre concluziile operaționale relatate: vehiculele blindate și dronele sunt mai puțin potrivite pentru pădurile Finlandei, iar dronele comerciale au dificultăți în a detecta trupele în vegetație fără camere termice. „IQ nuclear” și limitele autonomiei europene Materialul punctează și o zonă unde pregătirea națională nu poate substitui sprijinul american: descurajarea nucleară. De la aderarea la NATO, Finlanda a intrat în Grupul de Planificare Nucleară , a participat la exerciții și a început să-și ajusteze cadrul legislativ. În iunie, parlamentarii finlandezi au ridicat restricții privind transportul și stocarea armelor nucleare pe teritoriul țării, o schimbare descrisă ca mai controversată decât dezbaterea despre aderarea la NATO. În acest context, ministrul apărării Antti Häkkänen a recunoscut discuții cu Franța despre propunerea președintelui Emmanuel Macron de a extinde descurajarea nucleară franceză către alte state europene, deși rămâne neclar ce ar însemna concret o astfel de participare pentru Helsinki. Polonia: „Scutul Estic” și riscul de decalaj între plan și execuție Pe segmentul polonez al flancului estic, reportajul descrie proiectul de fortificații „ Eastern Shield ” (Scutul Estic), inspectat în noiembrie 2024 de premierul Donald Tusk la granița cu enclava rusă Kaliningrad. La circa un an și jumătate distanță, proiectul este descris ca fiind aproximativ la jumătatea drumului către termenul-limită din 2028, însă pe teren apar întreruperi vizibile ale lucrărilor: după o porțiune cu bariere antitanc din beton, fortificațiile „se termină brusc”, iar un localnic spune că activitatea intensă dinaintea vizitei premierului a fost urmată de oprirea operațiunilor. În ansamblu, Polonia își completează mesajul de descurajare cu bariere, senzori, drone și extinderea rapidă a armatei, pe fondul unei campanii accelerate de achiziții de armament după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia. De ce contează Dincolo de dimensiunea militară, miza imediată este una operațională și bugetară: statele de pe linia întâi își proiectează apărarea plecând de la ipoteza unei întârzieri sau reduceri a sprijinului american, ceea ce împinge în sus cheltuielile, achizițiile și ritmul de construire a infrastructurii defensive. În același timp, reportajul indică o vulnerabilitate practică: între planurile ambițioase și implementarea efectivă pe teren pot apărea sincope care slăbesc credibilitatea descurajării. [...]
Un plan de reducere masivă a trupelor SUA din Europa a fost oprit în ultimul moment , după intervenția Casei Albe, iar măsura ar fi vizat inclusiv România, potrivit Adevărul . Informația, relatată inițial de Wall Street Journal , indică tensiuni interne la Washington și un risc de instabilitate operațională pentru flancul estic al NATO, într-un moment în care Alianța discută atât nivelul forțelor americane, cât și bugetele de apărare ale statelor membre. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, ar fi intenționat să anunțe la Bruxelles, luna trecută, „tăieri masive” ale efectivelor americane dislocate în Europa, potrivit The Wall Street Journal . Conform sursei, reducerile ar fi depășit ca amploare atât anularea trimiterii unei brigăzi blindate în Polonia, cât și retragerea anterioară a brigăzii de infanterie din România . Casa Albă a blocat planul, dar reevaluarea rămâne pe masă Planul ar fi fost blocat după ce a ajuns la Marco Rubio, consilier pe securitate națională al lui Donald Trump, și la alți oficiali-cheie de la Casa Albă. În locul anunțului privind tăieri, Hegseth s-a limitat la a comunica lansarea unei „reevaluări” a prezenței militare americane în Europa, proces care ar putea dura până la jumătate de an. Casa Albă a refuzat să comenteze subiectul și a redirecționat întrebările către Pentagon. Purtătorul de cuvânt al Departamentului Apărării, Sean Parnell, a declarat: „Secretarul Hegseth s-a asigurat doar că mesajul său respectă linia și agenda președintelui, fără a-i îngrădi acestuia opțiunile strategice.” Efecte în NATO: presiune pe aliați și fricțiuni diplomatice Nivelul trupelor americane din Europa și bugetele de apărare ale aliaților sunt prezentate drept teme centrale pentru discuțiile de săptămâna viitoare, când Trump urmează să se întâlnească cu liderii NATO la Ankara, în Turcia. În același timp, în interiorul Alianței există temeri că tensiunile cu Trump vor domina agenda, iar pe fondul acestor neînțelegeri aliații „ar urma” să anuleze summitul NATO din 2027, programat inițial în Albania, potrivit materialului citat. Trump a reacționat într-o postare pe rețelele sociale, susținând că SUA suportă disproporționat costurile apărării colective: „Statele Unite cheltuiesc de departe cei mai mulți bani din NATO ca să îi protejeze pe ceilalți, fără să aleagă cu niciun beneficiu din treaba asta”. Contextul strategic: pivot spre Pacific și incertitudine pentru flancul estic Potrivit articolului, strategia de apărare a Pentagonului indică o schimbare de direcție: Washingtonul ar urmări să își reducă prezența militară din Europa pentru a-și concentra resursele în Pacificul de Vest și în Emisfera Vestică, în ideea ca statele europene să își asume „direct și integral” apărarea convențională a continentului. Materialul notează și primele „fracturi diplomatice” generate de decizii recente: anularea rotației unei brigăzi blindate în Polonia a atras critici în Congresul SUA și a nemulțumit Varșovia, inclusiv pentru că oficialii polonezi ar fi aflat din presă. Decizia l-ar fi surprins și pe Trump, care l-a sunat pe șeful Pentagonului pentru explicații. Ulterior, Trump a promis trimiterea a 5.000 de soldați în Polonia, însă, potrivit oficialilor americani citați, până în prezent nu a fost dislocată nicio trupă suplimentară. [...]
Ministerul Apărării mizează pe condiționarea achizițiilor de producție locală prin SAFE pentru a reporni capacități industriale „uitate” și a accelera retehnologizarea, potrivit news.ro . Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță , susține că industria românească de apărare „se poate redresa într-un timp relativ scurt”, dacă există o strategie națională susținută politic și management profesionist în companiile de stat. Miruță a făcut declarațiile după o vizită în Turcia, la Turkish Aerospace Industries , o platformă industrială unde se produce tehnică aeronautică militară „sub coordonarea statului și în parteneriat cu sectorul privat”. Vizita a avut loc în marja summitului NATO de la Ankara. Ce schimbare operațională invocă Miruță: producție în România, legată de achiziții Ministrul spune că măsura introdusă prin SAFE ar fi trebuit adoptată mai devreme și o descrie ca „condiționarea achizițiilor de realizarea producției în România”. În logica prezentată, această condiționare ar fi repus în mișcare fabrici lăsate în uitare și ar crea premisele pentru retehnologizare (modernizarea echipamentelor și a liniilor de producție). În același mesaj, Miruță leagă posibilitatea redresării industriei de apărare de două condiții: o strategie națională de apărare susținută de toate partidele; management profesionist în companiile de stat. Cooperarea cu Turcia: întâlnire în septembrie, în România Miruță afirmă că România are deja „câteva proiecte comune” cu Turcia în industria de apărare și că această colaborare poate fi extinsă. El spune că a convenit cu Haluk Görgün, coordonatorul industriei de apărare din Turcia, organizarea în septembrie a unei întâlniri în România între companii și oficiali români și turci din domeniile militar și al industriei de apărare. Contextul invocat: modelul turc de reducere a dependenței de importuri Potrivit ministrului, Turcia ar fi tratat dependența de importuri ca pe un „risc strategic” și ar fi investit consecvent în construirea unei industrii naționale de apărare, cu o strategie începută în 2004 și accelerată după 2016, care a făcut industria competitivă internațional. Miruță mai afirmă că, „după 35 de ani”, s-au făcut „primii pași” și că miza este ca procesul să continue, susținând că România „are capacitatea de a produce din nou”. [...]
Ucraina își extinde apărarea la Marea Neagră prin camuflaj și drone autonome , după ce o filmare din Odesa a scos la iveală, pentru prima dată, configurația lansatoarelor antinavă Harpoon și apariția unui lansator NSM, iar președintele Volodimir Zelenski a anunțat un plan de „scut maritim” bazat pe drone, potrivit Adevărul . Vizita de lucru a lui Zelenski în regiunea Odesa a inclus o ședință de coordonare cu Comandamentul Marinei Ucrainene pe tema amenințărilor cu rachete și drone, securității la Marea Neagră și atacurilor ucrainene la mare distanță. Dincolo de agenda oficială, imaginile difuzate au oferit indicii despre logistica defensivă păstrată clasificată de la începutul invaziei ruse. Lansatoare ascunse în containere comerciale și un NSM cu origine neclară Sistemul american antinavă Harpoon este în dotarea Marinei Ucrainene din 2022 și ar fi fost folosit pentru neutralizarea mai multor nave rusești, însă configurația lansatoarelor nu fusese prezentată public până acum. Experții militari de la Defense Express, citați de publicație, spun că rachetele Harpoon sunt operate de pe platforme integrate în containere maritime comerciale, cu câte patru tuburi de lansare, o soluție de camuflaj care permite transportul și utilizarea fără a atrage atenția. În același material video apare și un lansator pentru NSM (Naval Strike Missile), rachetă antinavă de producție norvegiană, dezvoltată de Kongsberg și Raytheon. Deși transferul către Ucraina a fost vehiculat anterior în presă, livrarea nu a fost confirmată oficial de aliații occidentali, iar schema de camuflaj și vopseaua de pe lansatorul prezentat la Odesa nu ar corespunde unei țări donatoare documentate, ceea ce lasă neclară originea echipamentului. Publicația plasează aceste elemente într-o evoluție mai largă a capabilităților antinavă ale Ucrainei: aprilie 2022: scufundarea crucișătorului rusesc „Moskva” cu rachete ucrainene Neptun; mai 2022: SUA și aliații încep evaluarea transferurilor de sisteme Harpoon și NSM; aprilie 2026: Marina Ucraineană confirmă debutul în luptă al rachetelor suedeze RBS 15. „Scut maritim” cu drone interceptoare lansate de pe platforme mobile Zelenski a spus, în fața absolvenților și cadeților Institutului Forțelor Navale din Odesa, că războiul de uzură a mutat accentul de la navele mari către tehnologii autonome. Potrivit lui, Ucraina are capacitatea operațională de a lansa între 100 și 200 de drone maritime de suprafață într-o singură misiune. Obiectivul strategic anunțat este crearea unei linii de apărare aeriană deasupra mării, pentru protejarea portului Odesa de atacuri rusești cu rachete și drone kamikaze Shahed. Planul ar presupune lansarea de drone interceptoare direct de pe platforme maritime mobile, o manevră pe care liderul ucrainean o descrie ca fiind dificilă tehnic, dar necesară. Extinderea componentei submarine: „Sea Trident”, vehicul autonom cu rază lungă Noua strategie este completată de tehnologii submarine. La expoziția internațională de apărare Eurosatory de la Paris, compania ucraineană Global Mark a prezentat vehiculul submarin autonom „Sea Trident”, conceput pentru misiuni de lungă durată în ape puternic contestate, cu semnătură radar și vizuală minimă. Datele tehnice prezentate pentru „Sea Trident” includ: lungime: 10 metri; capacitate de încărcare: până la 1.000 de kilograme; autonomie maximă: 3.218 kilometri; viteză maximă: 10 noduri (aprox. 18,5 km/h); adâncime maximă: până la 60 de metri. Potrivit constructorului, submersibilul folosește navigație adaptivă și control autonom, pentru a reduce intervenția umană, și poate fi utilizat în misiuni de atac, logistică, transport de încărcătură sau neutralizarea vehiculelor submarine inamice. [...]
Lipsa interceptoarelor Patriot lasă Kievul expus rachetelor balistice , iar episodul pune presiune directă pe capacitatea NATO și a industriei de apărare de a susține un consum ridicat de muniție avansată, potrivit TWZ . În noaptea atacului, Ucraina nu a reușit să doboare niciuna dintre rachetele balistice Iskander și nici rachetele hipersonice Zircon lansate de Rusia, iar loviturile au vizat în principal Kievul. Președintele Volodîmîr Zelenski și oficiali ai forțelor aeriene au pus situația pe seama unui deficit major de interceptoare Patriot. Autoritățile ucrainene au raportat cel puțin 20 de morți și numeroși răniți. Atacul a venit cu o zi înaintea summitului NATO , unde Zelenski este așteptat să ceară aliaților mai multe muniții antirachetă. În paralel, Ucraina încearcă să-și dezvolte propria capacitate de producție de interceptoare, pentru a reduce dependența de donații. Efect operațional imediat: „sisteme sunt, dar nu există muniție” Forțele Aeriene ucrainene au transmis că toate cele 23 de rachete Iskander și cele șase Zircon lansate peste noapte au trecut de apărare. Purtătorul de cuvânt al Forțelor Aeriene, Iurii Ihnat, a rezumat problema astfel: pentru a doborî rachete balistice „ai nevoie de ceva cu care să le dobori”, adăugând că există suficiente sisteme Patriot, dar este necesară o aprovizionare constantă cu rachete interceptoare. În același timp, apărarea antiaeriană a avut rezultate semnificativ mai bune împotriva altor tipuri de ținte: Ucraina a anunțat că a doborât 326 din 351 de drone, 31 din 33 de rachete de croazieră Kh-101 și toate cele șase rachete Kalibr din atacul respectiv. Presiune pe stocuri și producție: deficitul Patriot este „global” Ihnat a recunoscut că deficitul de interceptoare Patriot nu este doar o problemă a Ucrainei, ci una globală. TWZ notează că cererea a crescut puternic pe fondul consumului SUA în conflicte recente din Orientul Mijlociu, al utilizării susținute în Ucraina și al angajamentelor față de aproape 20 de alte state. Publicația citează o analiză legată de stocurile americane de armament avansat, care indică o producție curentă a interceptoarelor PAC-3 MSE de aproximativ 650 pe an, cu jumătate din livrări către SUA și restul către aliați și parteneri. În ianuarie, Lockheed ar fi semnat un contract cu Pentagonul pentru creșterea producției anuale la 2.000. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat la Ankara că SUA livrează activ interceptoare Patriot către Ucraina pentru a-și îndeplini angajamentele, dar a subliniat că există o limită a cantității de interceptoare aflate pe teritoriul NATO. Costuri și finanțare: 200 milioane dolari pentru muniție, dar livrările rămân problema Zelenski a susținut că unele angajamente de livrare nu sunt respectate, inclusiv cazuri în care Ucraina ar fi transferat deja fonduri pentru muniții (menționând NASAMS și altele). El a indicat explicit Norvegia, afirmând că exista un acord pentru plata a 200 de rachete, dar că nu ar fi sosit niciuna. Pe partea de sprijin european, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a anunțat că Germania va aloca 200 milioane dolari (aprox. 920 milioane lei) pentru achiziția de muniții de apărare aeriană în cadrul mecanismului PURL și că va participa la inițiativa JUMPSTART, axată pe procurarea de interceptoare pentru Patriot. TWZ notează că o donație de 200 milioane dolari ar cumpăra aproximativ 40–50 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE. Publicația mai arată că prețul și timpii de livrare determină armata SUA să preseze industria să dezvolte un nou interceptor Patriot cu un cost țintă de circa 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei) pe unitate. Ce urmează: cerere mai mare la NATO și accelerarea alternativelor Pe termen scurt, miza este dacă summitul NATO va produce decizii care să crească fluxul de muniție antirachetă către Ucraina, într-un context în care stocurile sunt limitate și cererea este în creștere. Pe termen mediu, TWZ indică faptul că Ucraina încearcă să dezvolte o alternativă internă, inclusiv prin proiecte ale companiei ucrainene Fire Point pentru un interceptor propriu, însă integrarea completă într-o rețea funcțională de apărare antirachetă rămâne o etapă critică și, din informațiile disponibile, încă nefinalizată. [...]
