Știri
Știri din categoria Apărare
Refacerea stocurilor de muniții critice ale SUA va dura cel puțin doi ani, iar pentru unele sisteme peste trei ani, ceea ce poate crea o „fereastră de vulnerabilitate” în următorii ani și poate complica livrările către aliați, potrivit unei analize citate de Al Jazeera. Evaluarea aparține Center for Strategic and International Studies (CSIS) și vine după aproape 40 de zile de lupte comune ale SUA cu Israel împotriva Iranului.
CSIS susține că SUA au avut suficiente muniții pentru „orice scenariu plauzibil” în războiul cu Iran, însă refacerea inventarelor e un proces de durată. Raportul indică drept cauze principale timpul de producție, capacitatea limitată de fabricație și termenele lungi din achizițiile militare, nu lipsa finanțării.
Potrivit CSIS, patru tipuri de muniții au fost reduse la mai puțin de jumătate din nivelurile de dinainte de război:
În paralel, CSIS estimează că refacerea stocurilor pentru Joint Air-to-Surface Standoff Missile (JASSM) și Precision Strike Missile (PrSM) ar dura de la câteva luni până la un an. Pentru PrSM, analiza notează că inventarul pre-război era redus deoarece sistemul abia intrase în producție, iar pentru JASSM sunt așteptate livrări mari ca urmare a achizițiilor recente.
Raportul avertizează că deciziile privind alocarea producției noi „au creat deja fricțiuni bilaterale” și că acestea vor continua „în următorii câțiva ani”, pe fondul unei cereri care depășește oferta. În plus, SUA trebuie să-și refacă propriile stocuri și, simultan, să onoreze comenzi către aliați și parteneri.
CSIS mai notează că operațiunile împotriva Iranului și a actorilor afiliați, precum și sprijinul pentru Ucraina în cazul interceptorilor Patriot, au accentuat presiunea asupra stocurilor.
Analiza CSIS vorbește despre o perioadă de vulnerabilitate de „câțiva ani” până când inventarele revin la nivelurile anterioare și încă „alți câțiva ani” până la nivelurile dorite de planificatorii militari. Riscul major, potrivit think tank-ului, nu este continuarea războiului cu Iran, ci „războaiele viitoare”, pe fondul refacerii lente a stocurilor.
În același context, Omar Ashour, profesor la Doha Institute for Graduate Studies, a declarat anterior pentru Al Jazeera că războiul nu a golit arsenalul SUA, dar a consumat „unele dintre cele mai importante și valoroase straturi” ale acestuia, descriind situația drept un „șoc de inventar strategic” care poate afecta alte teatre de operațiuni.
În ultimele săptămâni au apărut și alte indicii privind presiunea pe stocuri: The Washington Post a relatat că SUA ar fi folosit mai mulți interceptori avansați de apărare antirachetă pentru apărarea Israelului decât Israelul însuși în cele 40 de zile de război, iar Marina SUA a pus pe pauză o vânzare de arme de 14 miliarde de dolari (aprox. 63 miliarde lei) către Taiwan, aprobată de Congres, invocând nevoia de muniții pentru conflictul cu Iran.
Recomandate
Ministerul Apărării nu are indicii că trupele SUA ar urma să plece din România , iar o eventuală reducere a prezenței americane ar diminua capacitatea de descurajare, a declarat ministrul interimar Radu Miruță, potrivit news.ro . Mesajul vine pe fondul discuțiilor despre repoziționarea unor capabilități ale Statelor Unite în Europa și pune accent pe impactul operațional al prezenței militare americane în România. Miruță a spus, la Digi24, că „nu există în acest moment, la nivelul Ministerului Apărării, niciun indiciu” privind o retragere a trupelor americane. În același context, el a invocat un cadru mai larg, descris drept „NATO 3.0”, în care România ar fi „asumată încă de la început”, în condițiile în care SUA își „regândesc” unele capabilități la nivel european. Ce înseamnă pentru postura de descurajare Ministrul interimar a legat direct prezența militarilor americani de capacitatea României de a descuraja amenințări la adresa securității. „Orice militar american care pleacă din România micşorează capacitatea României de a descuraja”, a afirmat Radu Miruță. Tot el a menționat că, în urmă cu câteva luni, au venit „până la 400 de militari în plus”, în urma unei decizii a CSAT , indicând o creștere recentă a efectivelor, nu o reducere. Context: accent pe efortul propriu și producția internă Miruță a susținut că, în cadrul NATO, statele membre trebuie să demonstreze că fac „tot ceea ce pot” înainte de a cere sprijinul aliaților. În acest sens, a afirmat că România investește „un procent mare din PIB” pentru apărare, „cel asumat”, și a invocat programul SAFE , prin care ar fi fost „reînviate” cinci fabrici, ca argument că România contribuie și la creșterea capacității de producție. Informațiile prezentate sunt declarații ale ministrului interimar; nu sunt oferite în material detalii suplimentare despre calendar, negocieri sau decizii formale privind postura militară a SUA în România. [...]
România își asumă creșterea cheltuielilor de apărare la 5% din PIB până în 2035 , iar acest angajament este prezentat ca parte a „împărțirii poverii” în NATO și a unei cooperări mai profunde cu SUA, potrivit Agerpres , care redă un articol de opinie semnat de președintele Nicușor Dan și publicat pe site-ul Fox News. Mesajul central al președintelui este că România „nu cere SUA mai mult”, ci „se oferă să facă mai mult”, într-un context în care Rusia este descrisă drept „o amenințare în creștere” pentru SUA și Europa. În articol, Nicușor Dan invocă încălcări repetate ale spațiului aerian al României de către drone și susține că descurajarea (capacitatea de a preveni un atac prin costurile pe care le-ar implica) este testată „mai întâi la hotarul Alianței”. Ce înseamnă „mai mult” în termeni de bani și infrastructură În textul de opinie, șeful statului leagă explicit așteptarea ca Europa să își asigure „mai mult din propria apărare” de un obiectiv bugetar: cheltuieli de 5% din PIB pentru apărare până în 2035 . Pe partea de infrastructură, Nicușor Dan indică drept proiect major extinderea și modernizarea bazei aeriene Mihail Kogălniceanu , descrisă ca unul dintre cele mai mari programe de infrastructură militară de pe flancul estic al NATO, cu o valoare de circa 2,5–3 miliarde de euro (aprox. 12,5–15 miliarde lei) , aflată în derulare sau planificată. Componenta operațională: logistică și interoperabilitate cu SUA Președintele mai susține că mai multe puncte-cheie (Câmpia Turzii, Cincu, Smârdan, Babadag, Constanța și Dunărea) sunt conectate printr-o rețea de logistică militară care ar permite României și SUA să mute rapid trupe și echipamente atunci când este nevoie. În privința înzestrării, Nicușor Dan enumeră sisteme americane deja folosite sau vizate: Patriot, HIMARS, F-16, tancuri Abrams și achiziții planificate de F-35. El argumentează că nu este „o listă de cumpărături”, ci o decizie de interoperabilitate (capacitatea forțelor aliate de a opera împreună) cu platformele SUA și NATO, cu obiectivul de a fi pregătiți „în prima zi a unei crize”. Demers diplomatic: discuții la Washington și la NATO Nicușor Dan afirmă că i-a trimis la Washington pe consilierul pentru securitate națională, Marius Lazurca, și pe șeful Statului Major al Apărării, generalul Gheorghiță Vlad, pentru a transmite angajamentul României privind securitatea Mării Negre, împărțirea poverii în NATO și un parteneriat strategic mai profund cu SUA. Potrivit articolului, mandatul lor include menținerea discuțiilor active atât la Washington, cât și la sediul NATO, și transmiterea faptului că România este pregătită să crească nivelul angajamentelor și viteza implementării. În încheiere, președintele susține că o Românie mai puternică ar întări flancul sud-estic al NATO și ar contribui la o Mare Neagră „mai sigură”, insistând că țara „nu va aștepta să fie testată înainte să fie gata”. [...]
Taiwan avertizează că Beijingul își consolidează controlul aerian și maritim în jurul insulei, într-o dinamică ce poate crește riscul de blocadă și de perturbare a rutelor comerciale din Strâmtoarea Taiwan , potrivit HotNews , care citează o analiză anuală a Ministerului Apărării de la Taipei, relatată de Reuters. Raportul anual privind amenințarea militară a Chinei susține că situația de securitate regională „continuă să escaladeze” și indică o „imprevizibilitate crescândă” în procesul decizional de la Beijing, pusă pe seama unei epurări „fără precedent” în rândul ofițerilor militari superiori. Accent pe controlul căilor maritime, nu pe debarcare În ceea ce privește amenințarea directă la adresa Taiwanului, documentul arată că exercițiile Chinei din ultimii ani s-au concentrat pe „blocada/controlul comun” al căilor maritime externe ale Taiwanului. În același timp, raportul notează că Beijingul nu ar avea capacitatea de a lansa un atac amfibiu. În timpul acestor exerciții, China folosește aeronave și nave militare, dar și nave ale pazei de coastă, pentru a „crea condiții favorabile pentru o invazie a Taiwanului… cu scopul de a tăia rutele noastre de transport externe și de a forma o postură de încercuire”. Lecții din Ucraina și presiunea pe muniții, după modelul conflictelor recente Taipeiul mai afirmă că Beijingul integrează în antrenamente și exerciții lecțiile din războaiele din Ucraina și din Golf, inclusiv privind eficiența roiurilor de drone ieftine observată în conflictul dintre Rusia și Ucraina. Raportul menționează și că China studiază problemele SUA reflectate de războiul împotriva Iranului, inclusiv consumul rapid de muniție, presiunea asupra sistemelor de interceptare ale apărării antiaeriene, mobilizarea industrială și fragilitatea cooperării aliate. Ce urmărește Beijingul, potrivit Taipeiului Ministerul taiwanez al apărării afirmă că, prin patrule regulate de pregătire pentru luptă, misiuni în largul mării și alte exerciții, China „își consolidează controlul” asupra mării și spațiului aerian din jurul Strâmtorii Taiwan. „Scopul său este de a realiza distrugerea sistemului de comandă și control și a capacității noastre de apărare aeriană în stadiul incipient al luptei.” În plan politic, China consideră Taiwanul drept teritoriu propriu și nu a exclus folosirea forței pentru a aduce insula sub controlul său, în timp ce guvernul de la Taipei respinge pretențiile de suveranitate ale Beijingului. Statele Unite furnizează arme Taiwanului și mențin o politică de ambiguitate privind o eventuală intervenție militară. [...]
Ministrul interimar al Apărării spune că nu există indicii privind un atac al Rusiei asupra NATO , iar această evaluare contează direct pentru calibrul măsurilor de pregătire și pentru percepția de risc în regiune, potrivit Recorder . Radu Miruță afirmă că, pe baza analizelor coroborate între statele aliate, „nu există vreun indiciu” în acest sens „astăzi”. Declarațiile au fost făcute duminică, la Digi24, în contextul războiului din Ucraina. Miruță a susținut că statele NATO își conectează datele din serviciile de informații și își compară analizele, iar concluzia la care se ajunge, inclusiv cu „backup” de la parteneri, nu indică o intenție de atac asupra vreunui stat membru. Ce spune ministrul despre evoluția războiului din Ucraina În aceeași intervenție, ministrul interimar a descris o schimbare de etapă pe front, afirmând că Rusia „nu mai avansează”, iar strategia de „uzură” începe să nu mai producă rezultate. El a invocat și semne pe care le consideră relevante pentru această evaluare, între care: un episod de luptă aer-aer în care, potrivit lui, „acum o lună și jumătate” un avion F-16 ucrainean a doborât un avion rusesc; atacuri cu drone „în adâncime” pe teritoriul Rusiei, lansate din Ucraina; o „stagnare”, „cel puțin pentru moment”, pe linia frontului. De ce contează pentru postura de apărare Mesajul oficial, în forma prezentată de Miruță, indică faptul că România își fundamentează evaluarea de risc pe schimb de informații și analize în cadrul NATO, nu doar pe estimări naționale. În același timp, ministrul leagă percepția privind riscul pentru statele aliate de dinamica războiului din Ucraina, pe care o descrie ca intrată într-o fază de stagnare. Evaluarea rămâne una de moment („astăzi”, „cel puțin pentru moment”), fără o prognoză explicită privind pașii următori sau un orizont de timp pentru această situație. [...]
Un posibil sabotaj la o fabrică de drone ridică riscuri pentru lanțul de aprovizionare militară al Ucrainei , după ce un incendiu izbucnit la o unitate WB Electronics din Polonia este investigat de serviciul de informații interne al țării, potrivit G4Media . Incendiul a avut loc la fabrica WB Electronics din Skarżysko-Kamienna, la aproximativ 150 de kilometri sud de Varșovia. Focul a fost raportat la scurt timp după miezul nopții și a fost stins ulterior, iar poliția locală a transmis pentru tabloidul Fakt că nu au existat răniți. Autoritățile tratează incidentul ca pe un caz potențial de sabotaj, însă investigația este în fază incipientă. Jacek Dobrzynki, purtător de cuvânt al coordonatorului de informații, a declarat la TVN24: „Tratăm această problemă foarte în serios. Ofițerii serviciului de informații interne ABW sunt deja la fața locului.” Acesta a precizat că este prea devreme pentru o concluzie fermă privind un act de sabotaj. De ce contează: vulnerabilități în producția de sisteme fără pilot Miza este operațională: fabrica produce „componente cheie pentru drone”, iar WB Electronics este descrisă drept cea mai mare companie privată de apărare din Polonia și furnizor al armatei poloneze. Compania dezvoltă și produce tehnologii pentru apărare, inclusiv sisteme de comandă digitală, sisteme automate de control al focului, echipamente de comunicații și sisteme moderne de atac și fără pilot. În contextul războiului din Ucraina, orice perturbare a producției sau a livrărilor de componente pentru drone poate afecta ritmul de înlocuire și extindere a capabilităților fără pilot, folosite intens pe front. Context: Polonia își crește cheltuielile de apărare și acuză tentative de sabotaj Polonia este un susținător politic și militar important al Ucrainei și, ca stat membru UE și NATO, se declară amenințată de Moscova, majorând „masiv” cheltuielile pentru apărare, potrivit informațiilor din articol. Guvernul de la Varșovia acuză serviciile de informații rusești și belaruse că trimit agenți în țară pentru a comite acte de sabotaj. În acest cadru, ancheta privind incendiul de la unitatea WB Electronics urmărește să stabilească dacă a fost vorba despre un accident sau despre o acțiune intenționată. [...]
Franța și Suedia pregătesc un contract de 4,3 miliarde de euro (aprox. 21,5 miliarde lei) pentru patru fregate , într-un demers care mută cooperarea bilaterală în zona achizițiilor militare majore și a industriei de apărare europene, potrivit Mediafax . Președintele francez Emmanuel Macron este așteptat luni la Stockholm pentru semnarea acordului împreună cu premierul suedez Ulf Kristersson. Acordul vizează furnizarea a patru fregate franceze și este prezentat ca parte a unui pachet mai amplu de măsuri pentru consolidarea cooperării strategice, în special în domeniul apărării și securității, potrivit Euronews, citat de Mediafax. Livrare în 2030 și rolul Naval Group Conform înțelegerii menționate, prima fregată construită de grupul industrial francez Naval Group ar urma să fie livrată în 2030. În paralel, miniștrii apărării din cele două țări, Catherine Vautrin și Pål Jonson, urmează să semneze un acord separat pentru dezvoltarea cooperării în domeniul apărării, inclusiv în „domeniile operațional, al capacităților și industrial”. De ce contează: modernizarea Suediei și integrarea în NATO Suedia a anunțat în luna mai intenția de a cumpăra cele patru fregate, motivând nevoia de modernizare a forțelor armate în contextul războiului din Ucraina și al aderării la NATO în 2024. La momentul anunțului, premierul Kristersson a descris achiziția drept „una dintre cele mai mari investiții suedeze în domeniul apărării de la introducerea avionului de vânătoare Gripen în anii 1980”. Fregatele (nave militare) produse de Naval Group sunt descrise de companie ca fiind concepute pentru a răspunde mai multor tipuri de amenințări, inclusiv de suprafață, aeriene, subacvatice, asimetrice sau cibernetice. Cooperare extinsă în cadrul NATO Cooperarea militară franco-suedeză este menționată și în context NATO. La summitul Alianței de la Ankara, din luna iulie, Franța a anunțat că vrea să sprijine cu trupe o misiune NATO condusă de Suedia în Finlanda. Într-o declarație comună, cele trei țări au precizat că „Franța va contribui cu desfășurări de forțe terestre la rotațiile Forțelor Terestre Avansate din Finlanda, inclusiv cu o unitate de luptă”.” [...]
