Știri
Știri din categoria Apărare

Ministerul Apărării nu are indicii că trupele SUA ar urma să plece din România, iar o eventuală reducere a prezenței americane ar diminua capacitatea de descurajare, a declarat ministrul interimar Radu Miruță, potrivit news.ro. Mesajul vine pe fondul discuțiilor despre repoziționarea unor capabilități ale Statelor Unite în Europa și pune accent pe impactul operațional al prezenței militare americane în România.
Miruță a spus, la Digi24, că „nu există în acest moment, la nivelul Ministerului Apărării, niciun indiciu” privind o retragere a trupelor americane. În același context, el a invocat un cadru mai larg, descris drept „NATO 3.0”, în care România ar fi „asumată încă de la început”, în condițiile în care SUA își „regândesc” unele capabilități la nivel european.
Ministrul interimar a legat direct prezența militarilor americani de capacitatea României de a descuraja amenințări la adresa securității.
„Orice militar american care pleacă din România micşorează capacitatea României de a descuraja”, a afirmat Radu Miruță.
Tot el a menționat că, în urmă cu câteva luni, au venit „până la 400 de militari în plus”, în urma unei decizii a CSAT, indicând o creștere recentă a efectivelor, nu o reducere.
Miruță a susținut că, în cadrul NATO, statele membre trebuie să demonstreze că fac „tot ceea ce pot” înainte de a cere sprijinul aliaților. În acest sens, a afirmat că România investește „un procent mare din PIB” pentru apărare, „cel asumat”, și a invocat programul SAFE, prin care ar fi fost „reînviate” cinci fabrici, ca argument că România contribuie și la creșterea capacității de producție.
Informațiile prezentate sunt declarații ale ministrului interimar; nu sunt oferite în material detalii suplimentare despre calendar, negocieri sau decizii formale privind postura militară a SUA în România.
Recomandate

O investiție americană de 25 mil. dolari (aprox. 114 mil. lei) va reporni operațional Uzina Mecanică Sadu printr-o nouă capacitate de producție de muniție NATO de 155 mm, cu efect direct în venituri recurente pentru uzină și în modernizarea infrastructurii, potrivit Ziarul Financiar . Contractul, semnat marți pentru Uzina Mecanică Sadu, este cu compania americană US Ballistic și vizează construirea la Târgu Jiu a unei fabrici pentru muniție de calibru 155 mm, standard NATO. În primii doi ani ar urma să fie create 150 de locuri de muncă, iar numărul angajaților ar urma să crească etapizat în următorii patru ani. Ce se schimbă economic pentru UM Sadu: chirie și investiții în infrastructură Pe lângă investiția în capacitatea de producție, proiectul include lucrări de infrastructură în uzină – reparații la magazii, drumuri și utilități – care vor rămâne în proprietatea Uzinei Mecanice Sadu. Un element cu impact financiar direct este componenta de chirie: UM Sadu ar urma să încaseze aproximativ 20 de milioane de euro din chirie în următorii zece ani, iar primul an ar urma să fie plătit în avans, conform ministrului interimar al Apărării, Radu Miruță . Componenta operațională: producție de muniție NATO și transfer de tehnologie Acordul prevede realizarea unei noi capacități de producție la Uzina Mecanică Sadu, parte a industriei române de apărare. Noua unitate va produce muniție NATO de 155 mm, calibru utilizat pe scară largă de forțele armate ale statelor membre NATO. Ministrul interimar al Apărării a indicat și existența unui transfer de tehnologie către România ca element important al acordului. Context: uzină degradată și costuri de pază pentru spații neutilizate Investiția vine după o perioadă în care infrastructura de la Sadu a fost „puternic degradată”, potrivit ministrului. Acesta a afirmat că uzina ajunsese să suporte anual aproximativ 500.000 de euro doar pentru paza unor spații care nu mai erau utilizate la capacitatea lor. „Sadu revine acolo unde îi este locul: în industria de apărare a României”, a transmis Radu Miruță după semnarea contractului. [...]

România cere accelerarea Hub-ului de securitate maritimă la Marea Neagră , o inițiativă comună cu Bulgaria, pe care o consideră esențială pentru contracararea amenințărilor hibride și pentru stabilitatea rutelor de tranzit, potrivit news.ro . Mesajul a fost transmis de ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , după o reuniune de lucru cu ambasadorii statelor membre UE acreditați la București, găzduită de Ambasada Irlandei, în contextul președinției rotative irlandeze a Consiliului UE. În intervenția sa, Țoiu a legat explicit securitatea la Marea Neagră de securitatea alimentară globală și de interesul direct al României în menținerea unor rute de tranzit stabile, arătând că, „ca principal producător de cereale din UE”, România are o miză majoră în această ecuație. Ce solicită România pe componenta de apărare Ministrul interimar afirmă că a cerut două direcții principale la nivel european: întărirea dimensiunii de apărare a Uniunii Europene; operaționalizarea rapidă a Hub-ului de securitate maritimă România–Bulgaria , descris ca instrument pentru contracararea amenințărilor hibride. Legătura cu investițiile și conectivitatea regională În același context, Țoiu a susținut că integrarea pieței europene depinde de „conexiuni fizice rapide” și a enumerat infrastructura de transport, comunicații și energie (autostrăzi, poduri, căi ferate, cabluri de date, rețele energetice). Ea a cerut continuarea și extinderea investițiilor din fonduri naționale și europene, inclusiv prin SAFE, către vecinii aflați pe drumul aderării la UE. Context politic și agendă externă Pe lângă dosarul de securitate, ministrul interimar a indicat că România rămâne angajată în grupul „Prietenii Coeziunii” și susține un buget european „ambițios” pentru perioada 2028–2034, fără „sacrificarea coeziunii”, precum și simplificarea regulilor pentru accesul IMM-urilor la instrumente europene de competitivitate și inovare. Totodată, Țoiu a menționat susținerea pentru extinderea UE în Balcanii de Vest și Vecinătatea Estică, precum și pregătirea formatelor diplomatice pentru Adunarea Generală a ONU din această toamnă, unde prioritatea ar rămâne dezescaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu. [...]

CSAT a fixat cadrul pentru creșterea cheltuielilor de apărare și pentru direcționarea unei părți din bani către industria militară românească , după ce a aprobat Planul de înzestrare a Armatei pentru 2027–2036 , potrivit Economedia . Documentul corelează necesarul de echipamente cu resursele financiare alocate apărării și stabilește direcțiile de dezvoltare a capabilităților militare. Decizia vine pe fondul angajamentului asumat de România, împreună cu celelalte state NATO, la Summitul de la Haga din 2025, de a majora până în 2035 alocarea pentru apărare la 5% din PIB. Din această țintă, 3,5% din PIB ar urma să meargă către cheltuieli pentru apărare, iar 1,5% către cheltuieli asociate domeniului. Ce înseamnă planul 2027–2036 pentru bugete și achiziții Potrivit Administrației Prezidențiale, planul urmărește consolidarea capabilităților existente și introducerea unora noi, „sustenabile, flexibile și mobile”, adaptate riscurilor și amenințărilor actuale din mediul de securitate regional și global. În termeni practici, documentul funcționează ca instrument de planificare: leagă lista de capabilități și echipamente de resursele financiare disponibile. Orizont mai lung: transformarea Armatei până în 2044 CSAT a aprobat și Programul privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în 2044, care transpune în măsuri recomandările din Analiza Strategică a Apărării (aprobată de CSAT în 2025) și stabilește „nivelul de ambiție” al Armatei în raport cu noile riscuri de securitate. Obiectivul declarat este creșterea capacității de luptă a structurii de forțe, cu accent pe: înzestrare, operare, pregătirea pentru luptă. Miza economică: industria de apărare și programul SAFE CSAT leagă explicit creșterea cheltuielilor de apărare de o oportunitate pentru industria națională de profil, în ideea modernizării prin tehnologii și know-how, inclusiv prin colaborări cu companii consacrate. În acest context, Consiliul a aprobat și Documentul de analiză privind implementarea programului SAFE , elaborat de un grup de lucru interinstituțional la nivelul Guvernului, destinat unor achiziții specifice de capabilități. Programul SAFE este inclus în strategia de dezvoltare a capacităților de apărare și a industriei naționale de profil. Prezența militară americană: discuții și pașii următori În aceeași ședință, CSAT a analizat situația prezenței militare americane în România, în condițiile în care SUA își revizuiesc postura militară în Europa. Membrii Consiliului au evaluat stadiul dialogului bilateral și etapele următoare privind prezența trupelor și capabilităților americane. În paralel, România analizează măsuri de „Host Nation Support” (sprijinul acordat de statul gazdă), iar elementele de infrastructură, logistică și cerințe operaționale sunt evaluate de un grup interinstituțional. Potrivit CSAT, acest demers ar urma să fundamenteze în perioada următoare adoptarea unor decizii concrete. [...]

Militarizarea orbitei riscă să lovească direct infrastructura critică , pe măsură ce SUA și China dezvoltă capabilități care pot perturba sau distruge sateliți folosiți pentru comunicații, navigație și informații, potrivit Digi24 , care citează o analiză Reuters. Miza depășește zona strict militară: o escaladare în spațiu ar putea afecta servicii de care depind economiile moderne și operațiunile statelor. În iunie, o navă spațială chineză fără echipaj, urmărită de analiști militari americani, a lansat un mic satelit într-o regiune orbitală aglomerată, la sute de kilometri deasupra Pământului. Obiectul a manevrat în jurul unui alt satelit chinez și s-a întors apoi în apropierea navei-mamă, potrivit companiei americane LeoLabs. Detaliile despre misiune sunt puține, iar în paralel armata americană operează, la rândul ei, o navă spațială secretă, fără echipaj, asemănătoare unei mici navete. De ce contează: sateliții au devenit o „țintă” care poate bloca operațiuni pe Pământ Analiza arată că sateliții nu mai sunt priviți doar ca platforme „pasive”, ci ca sisteme care pot interveni activ într-un conflict: pot bruia, pot folosi lasere pentru a afecta senzori și, în anumite scenarii, ar putea chiar captura sau muta sateliți ai adversarului. Everett Dolman, fost profesor la Colegiul de Război Aerian al Forțelor Aeriene ale SUA, avertizează că perturbarea capacităților spațiale americane ar putea „paraliza” operațiunile militare terestre, de la supraveghere la apărarea antirachetă. În aceeași logică, generalul Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale din cadrul Forțelor Spațiale ale SUA , a spus în iulie că Beijingul își dezvoltă rapid capabilitățile, iar amenințarea este „substanțială”. Semnale operaționale: SUA și Marea Britanie, misiune comună lângă un satelit chinez Într-un episod prezentat ca relevant pentru noua dinamică, SUA și Marea Britanie au desfășurat prima lor operațiune militară comună cunoscută în spațiu, în apropierea traiectoriei unui satelit-spion chinez suspectat, potrivit datelor comerciale de urmărire spațială citate de Reuters. În timpul operațiunii, un satelit militar american a fost dirijat să se apropie rapid de unul britanic, în timp ce satelitul chinez „Shiyan 12-01” trecea la aproximativ 83 de kilometri sub cele două nave spațiale, conform Slingshot Aerospace. Trei experți cu experiență militară au apreciat că acțiunea părea un semnal către Beijing; Andrew Turner, ofițer superior în rezervă al Forțelor Aeriene Regale britanice, a descris-o drept „aproape cu siguranță un semnal strategic”. Autoritățile americane și britanice au anunțat public operațiunea, dar nu au precizat că s-a desfășurat în apropierea unei nave spațiale chineze. Ministerul chinez de Externe a declarat că nu cunoaște detaliile specifice. Capabilități în dezvoltare: „sateliți vânători”, bruiaj și arme antisatelit Reuters inventariază o gamă de tehnologii aflate în competiție, de la sateliți manevrabili care pot urmări și inspecta alte nave spațiale până la sisteme de bruiaj electronic, atacuri cibernetice și rachete antisatelit. În orbită, SUA, China și Rusia operează sateliți capabili să se apropie de alte obiecte, iar astfel de platforme ar putea fi adaptate pentru a transporta arme, inclusiv lasere sau proiectile, potrivit oficialilor occidentali citați. Pe partea chineză, analiza menționează demonstrații de manevre sincronizate ale mai multor sateliți la distanțe mici („luptă aeriană” orbitală, în termenii oficialilor americani), precum și capacitatea de a captura un satelit scos din funcțiune și de a-l muta pe o altă orbită. Un oficial al Forței Spațiale a SUA a spus că anul trecut China ar fi efectuat probabil o încercare de realimentare în orbită, un pas care ar putea schimba durata și tipul operațiunilor posibile, deoarece sateliții sunt limitați de combustibilul cu care sunt lansați. În același timp, Forța Spațială a SUA a anunțat în iunie introducerea unei arme electromagnetice terestre produse de L3Harris Technologies , concepută pentru a dezactiva sau perturba sateliții unui adversar, într-o rară dezvăluire privind propriile capacități. Ce urmează: mai multă opacitate și o orbită tot mai aglomerată O parte semnificativă a operațiunilor spațiale rămâne clasificată, din motive de securitate națională, ceea ce limitează verificarea independentă a intențiilor și a capabilităților reale. În paralel, orbita devine tot mai aglomerată: materialul menționează că SpaceX operează aproximativ 11.000 de sateliți Starlink, iar China dezvoltă rețele concurente. În acest context, competiția pentru capabilități antisatelit și pentru operațiuni „aproape” de alți sateliți crește riscul ca o criză geopolitică să se traducă în perturbări cu efecte în lanț asupra infrastructurii de comunicații și navigație de care depind atât armatele, cât și economia civilă. [...]

Un summit militar discret găzduit de șeful CENTCOM în Germania indică o consolidare practică a cooperării de securitate între SUA, Israel și mai multe state arabe, pe fondul presiunii crescânde din partea Iranului și a riscurilor pentru rutele maritime strategice , potrivit The Jerusalem Post . La reuniunea de săptămâna trecută au participat comandanți militari din Statele Unite, Israel și mai multe țări arabe, discuțiile fiind centrate pe conflictul cu Iranul. O sursă din interiorul CENTCOM a confirmat pentru publicație că a fost vorba despre o conferință cu ușile închise, în care s-au discutat „oportunități pentru îmbunătățirea cooperării de securitate în Orientul Mijlociu”. Ce s-a discutat: Iran, prezența militară americană și rutele maritime Conform informațiilor transmise de oficiali israelieni către Axios și reluate în material, amiralul Brad Cooper (șeful US Central Command) le-ar fi transmis șefilor de state majore că SUA nu își vor retrage forțele din regiune în pofida atacurilor iraniene asupra bazelor americane din Orientul Mijlociu. Totodată, Cooper i-a informat pe participanți despre planuri americane pentru securizarea Strâmtorii Hormuz și creșterea traficului maritim — un punct sensibil pentru piața energetică și pentru lanțurile globale de aprovizionare, având în vedere rolul rutei în transportul de petrol și mărfuri. Cine a participat În textul sursei sunt enumerate următoarele armate participante: Statele Unite, Israel, Arabia Saudită, Bahrain, Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Iordania și Egipt. (Materialul descrie reuniunea ca fiind între „opt țări”, dar lista publicată include nouă state; The Jerusalem Post nu clarifică această diferență.) De ce contează: cooperare operațională Israel–state arabe, dincolo de semnale politice Un element cu greutate operațională este că șeful Statului Major al IDF, general-locotenent Eyal Zamir, i-ar fi informat pe liderii militari arabi despre operațiunile Israelului pe mai multe fronturi, potrivit acelorași oficiali israelieni citați de Axios. În logica de securitate regională, schimbul deschis de informații militare ar indica o apropiere funcțională între Israel și state din Golf, în linia Acordurilor Abraham. Publicația amintește și un precedent: în martie 2022, atunci când general-locotenent Aviv Kohavi (pe atunci șef al Statului Major al IDF) s-a întâlnit la Sharm el-Sheikh cu lideri militari arabi, inclusiv cu șeful Statului Major saudit, generalul Fayyadh Al Ruwaili, pentru a discuta contracararea amenințărilor regionale asociate Iranului. Context: escaladarea atacurilor Houthi și riscurile pentru exporturile de petrol Reuniunea are loc în condițiile în care rebelii Houthi, aliniați Iranului, și-au intensificat atacurile asupra orașelor și infrastructurii energetice din Arabia Saudită și avansează de-a lungul coastei Yemenului la Marea Roșie către strâmtoarea Bab al-Mandab, rută-cheie pentru transportul maritim. Materialul notează că această escaladare a deschis un „al doilea teatru” în conflictul regional și a amplificat îngrijorările privind exporturile saudite de petrol și transportul global. În plus, The Jerusalem Post scrie că Washingtonul ar fi transmis Riyadhului că va oferi schimb de informații și sprijin pentru țintire, iar Israelul s-ar fi angajat să ajute Arabia Saudită în apărarea împotriva amenințării Houthi prin furnizarea de informații militare, într-o întâlnire Israel–Arabia Saudită mediată de CENTCOM. Reuters este menționată ca având o contribuție la material. [...]

Ucraina susține că a câștigat prima confruntare navală „dronă contra dronă”, un semnal că războiul pe mare intră într-o fază mai automatizată , potrivit TechRadar . Episodul ar fi avut loc în Marea Neagră, unde o dronă navală ucraineană Sargan-3000 ar fi distrus o ambarcațiune fără echipaj a Rusiei folosind o turelă de armament operată de la distanță (Protector RWS). Informația rămâne, însă, incomplet confirmată: relatarea nu a fost verificată independent, iar Ucraina nu a comunicat data, ora sau locul exact al angajării. Rusia, la rândul ei, nu a confirmat că ar fi pierdut o ambarcațiune în acest incident. De ce contează: trecerea de la lovituri asupra navelor la „interceptare” între drone Dacă se confirmă, schimbarea operațională este importantă: dronele maritime nu mai sunt folosite doar pentru atacuri asupra unor ținte mari sau staționare, ci și pentru confruntări directe între platforme fără echipaj. În practică, asta înseamnă că misiunile pe mare pot include „vânătoare” și neutralizare de drone adverse, nu doar lovituri de oportunitate. TechRadar notează că episodul vine pe fondul intensificării activității dronelor maritime ucrainene și la câteva luni după intrarea în serviciu a Sargan-3000. Ce este Sargan-3000 și ce armament ar fi folosit Sargan-3000 a intrat în serviciu activ în aprilie 2026 și este descris ca o „platformă multifuncțională”, ceea ce sugerează un design modular, adaptabil pentru diferite misiuni (de exemplu, prin integrarea de senzori sau armament). În incidentul relatat, drona ar fi folosit o turelă Protector RWS (sistem modular care poate monta mai multe tipuri de armament). În mod specific, ar fi fost utilizată o mitralieră de 12,7 mm controlată de la distanță, posibil de tip M2 Browning sau NSV, menționează publicația. Context: extinderea operațiunilor ucrainene cu drone maritime În 2026, Ucraina și-a extins operațiunile cu drone maritime în Marea Neagră și Marea Azov; TechRadar afirmă că 105 nave rusești ar fi fost atacate în Marea Azov. Totodată, publicația precizează că „caracteristicile fizice” ale Sargan-3000 nu sunt cunoscute în acest moment. Materialul trece în revistă și alte platforme fără echipaj folosite de Ucraina: Sea Baby (folosită de Serviciul de Securitate al Ucrainei): ambarcațiune de 6 metri, cu rază de acțiune estimată la 1.000 km și încărcătură utilă de aproximativ 850 kg, despre care se crede că este utilizată în principal împotriva țintelor ancorate. Magura V5 (sub Direcția de Informații a Apărării ): mai scurtă, cu încărcătură mai mică și rază de acțiune inferioară față de Sea Baby, dar cu rol similar. În incidentul „cel mai recent”, nava rusă ar fi fost identificată de Direcția de Informații a Apărării, care ar fi autorizat drona navală ucraineană să angajeze ținta. TechRadar amintește și un episod anterior, din iulie 2026, când o dronă ucraineană ar fi scufundat de la distanță o ambarcațiune rusească în Marea Neagră. Ce urmează Fără confirmări independente și fără detalii de localizare și moment, episodul rămâne la nivel de revendicare. Totuși, dacă astfel de confruntări devin recurente, ele pot accelera investițiile în detectare, armament la distanță și tactici de „anti-dronă” pe mare, cu efect direct asupra modului în care sunt protejate rutele și activele navale în Marea Neagră. [...]