Știri
Tag: refacere stocuri munitii

Refacerea stocurilor de muniții critice ale SUA va dura cel puțin doi ani, iar pentru unele sisteme peste trei ani , ceea ce poate crea o „fereastră de vulnerabilitate” în următorii ani și poate complica livrările către aliați, potrivit unei analize citate de Al Jazeera . Evaluarea aparține Center for Strategic and International Studies (CSIS) și vine după aproape 40 de zile de lupte comune ale SUA cu Israel împotriva Iranului. CSIS susține că SUA au avut suficiente muniții pentru „orice scenariu plauzibil” în războiul cu Iran, însă refacerea inventarelor e un proces de durată. Raportul indică drept cauze principale timpul de producție, capacitatea limitată de fabricație și termenele lungi din achizițiile militare, nu lipsa finanțării. Ce muniții au fost cel mai mult consumate Potrivit CSIS, patru tipuri de muniții au fost reduse la mai puțin de jumătate din nivelurile de dinainte de război: racheta de atac la sol Land Attack Missile (TLAM); interceptori Terminal High Altitude Area Defense (THAAD); rachete Patriot ; rachete navale SM-3 și SM-6 (apărare antiaeriană, lansate de pe nave). În paralel, CSIS estimează că refacerea stocurilor pentru Joint Air-to-Surface Standoff Missile (JASSM) și Precision Strike Missile (PrSM) ar dura de la câteva luni până la un an. Pentru PrSM, analiza notează că inventarul pre-război era redus deoarece sistemul abia intrase în producție, iar pentru JASSM sunt așteptate livrări mari ca urmare a achizițiilor recente. Impact operațional: competiție pe producție și tensiuni între aliați Raportul avertizează că deciziile privind alocarea producției noi „au creat deja fricțiuni bilaterale” și că acestea vor continua „în următorii câțiva ani”, pe fondul unei cereri care depășește oferta. În plus, SUA trebuie să-și refacă propriile stocuri și, simultan, să onoreze comenzi către aliați și parteneri. CSIS mai notează că operațiunile împotriva Iranului și a actorilor afiliați, precum și sprijinul pentru Ucraina în cazul interceptorilor Patriot, au accentuat presiunea asupra stocurilor. „Șoc de inventar strategic” și riscuri în alte teatre Analiza CSIS vorbește despre o perioadă de vulnerabilitate de „câțiva ani” până când inventarele revin la nivelurile anterioare și încă „alți câțiva ani” până la nivelurile dorite de planificatorii militari. Riscul major, potrivit think tank-ului, nu este continuarea războiului cu Iran, ci „războaiele viitoare”, pe fondul refacerii lente a stocurilor. În același context, Omar Ashour, profesor la Doha Institute for Graduate Studies, a declarat anterior pentru Al Jazeera că războiul nu a golit arsenalul SUA, dar a consumat „unele dintre cele mai importante și valoroase straturi” ale acestuia, descriind situația drept un „șoc de inventar strategic” care poate afecta alte teatre de operațiuni. În ultimele săptămâni au apărut și alte indicii privind presiunea pe stocuri: The Washington Post a relatat că SUA ar fi folosit mai mulți interceptori avansați de apărare antirachetă pentru apărarea Israelului decât Israelul însuși în cele 40 de zile de război, iar Marina SUA a pus pe pauză o vânzare de arme de 14 miliarde de dolari (aprox. 63 miliarde lei) către Taiwan, aprobată de Congres, invocând nevoia de muniții pentru conflictul cu Iran. [...]

SUA riscă o „fereastră de vulnerabilitate” de până la trei ani din cauza ritmului lent în care își pot reface stocurile de muniții avansate consumate în războiul din Iran, potrivit Focus . Miza nu este doar una militară, ci și una operațională și industrială: chiar și cu bani disponibili, capacitatea de producție și lanțurile de aprovizionare limitează viteza de refacere a arsenalului. Informațiile sunt prezentate de AP News , care citează o analiză a CSIS (Center for Strategic and International Studies), un think-tank din Washington. Potrivit acesteia, după atacul asupra Iranului din 28 februarie 2025, SUA ar avea nevoie de cel puțin trei ani pentru a reveni la nivelurile de dinainte de război pentru principalele sisteme folosite frecvent. Ce muniții au fost consumate și cât durează refacerea stocurilor Analiza indică trei categorii majore de armament utilizate intens, cu termene de refacere care se întind până la finalul deceniului: Rachete Tomahawk : CSIS estimează că SUA au lansat peste 1.000 asupra Iranului. Producătorul, Raytheon , ar vrea să își quintupleze producția, iar până la finalul lui 2030 ar urma să fie atins din nou stocul de dinainte de război. Rachete Patriot (apărare antiaeriană) : în războiul din Iran ar fi fost folosite circa 1.500 . În 2026 s-ar fi produs doar aprox. 170 , iar revenirea la nivelul pre-război este estimată până la mijlocul lui 2029 . Muniții aer-sol (rachete de croazieră lansate din aer) : ar fi fost utilizate peste 1.100 . Producția ar urma să fie aproape dublată; dacă se ajunge la până la 860 pe an , stocul pre-război ar putea fi refăcut până la mijlocul lui 2027 . Publicația mai notează și țintele de producție menționate în material: 1.000 Tomahawk în 2027 ; 820 muniții aer-sol în anul următor (formularea exactă din sursă; nu este precizat explicit anul); din 2027 , producție planificată de peste 3.000 sisteme de apărare aeriană. De ce contează: banii există, dar timpul și lanțurile de aprovizionare nu se comprimă În plan politic, atât republicanii, cât și democrații ar susține creșterea stocurilor. Materialul citează un buget militar de 1,5 trilioane de dolari (aprox. 6,9 trilioane lei ) pentru 2027 , aprobat de administrația Trump, și menționează că și investitori privați ar direcționa capital către sectorul militar. Totuși, concluzia CSIS, redată de AP, este că blocajul principal nu este finanțarea, ci timpul necesar pentru a crește producția într-un ecosistem industrial complex, dependent de furnizori și subcontractori. Mark Cancian, coautor al analizei și colonel în rezervă al Marinei SUA, explică pentru AP că interdependențele din lanțurile de aprovizionare fac dificilă accelerarea rapidă. „Problema de astăzi nu este banii, ci timpul.” Implicația strategică: presiune în Vestul Pacificului CSIS avertizează că această perioadă de refacere a stocurilor creează o vulnerabilitate temporară în cazul unui potențial conflict în Vestul Pacificului. În același context, materialul indică faptul că China urmărește obiectivul ca până în 2027 să fie capabilă să preia Taiwanul, dacă este necesar, prin forță — deși experții citați consideră termenul mai degrabă ambițios decât o „dată fixă”. „Stocurile epuizate au creat o fereastră de vulnerabilitate pentru un potențial conflict în Vestul Pacificului.” În evaluarea CSIS, un element care ar putea menține descurajarea pe termen scurt este diferența de experiență de luptă: China nu ar avea experiență recentă, iar ultimul său război, în 1979 împotriva Vietnamului, ar fi fost unul în care „a performat slab”, potrivit raportului citat. [...]

Consumul accelerat de muniții ghidate în războiul din Iran a redus semnificativ rezervele SUA , iar refacerea unor stocuri-cheie ar putea dura ani, ceea ce complică pregătirea pentru un posibil conflict major în Pacific, potrivit Antena 3 , care citează o analiză a Centrului de Analize Strategice și Internaționale (CSIS) . După aproape o lună de război în Iran, Statele Unite au consumat „mai mult de jumătate” din stocul de rachete antiaeriene Patriot și THAAD, arată raportul CSIS. În paralel, armata americană a lansat, în șapte săptămâni de conflict, aproape 1.000 de rachete de croazieră Tomahawk, „practic tot stocul” aflat la bordul navelor de luptă din zona Golfului. Ce arată raportul despre stocuri și ritmul de consum Analiza CSIS (publicată pe 21 aprilie) compară munițiile folosite de SUA și aliații din regiunea Golfului Persic cu stocurile existente înainte de declanșarea războiului, capacitatea de producție estimată pentru acest an și necesarul pentru 2027. Datele prezentate indică: Rachete Patriot folosite: între 1.060 și 1.430 (SUA și statele arabe din regiune) Stoc inițial Patriot (înainte de 28 februarie): 2.330 Rachete THAAD folosite: între 190 și 290 Stoc inițial THAAD: 360 THAAD este descris în material ca un sistem antirachetă similar, ca rol, cu cel de la Deveselu (interceptare antirachetă). De ce contează pentru un posibil conflict cu China CSIS notează că SUA au suficiente rachete pentru a continua războiul actual „în orice scenariu plauzibil”, însă riscul major ține de conflictele viitoare, pe termen lung. „Aceste rachete vor fi esențiale într-un potențial război în Pacificul de Vest. Chiar și înainte de războiul din Iran, stocurile de astfel de muniții erau insuficiente într-un potențial conflict cu un adversar aflat pe picior de egalitate (cu SUA). Acum, criza de astfel de muniții este și mai acută, iar refacerea stocurilor la niște niveluri capabile să susțină un război contra Chinei va lua și mai mult timp.” Raportul mai arată că, după 39 de zile de război, SUA și-au golit peste jumătate din stocuri pentru anumite muniții inteligente, iar refacerea la nivelul de dinaintea războiului ar putea dura până la patru ani . Tomahawk: limitări logistice în teatrul din Golf Materialul menționează și o estimare a Washington Post: forțele navale americane din regiunea Golfului Persic au lansat 850 de rachete Tomahawk în prima lună de război, iar CSIS estimează că totalul a ajuns ulterior la aproape 1.000 . CSIS leagă această presiune pe stocuri și de constrângeri operaționale: navele nu pot fi reîncărcate cu muniții pe mare și trebuie să revină în porturi. Documentul mai indică, orientativ, că între 10% și 50% din celulele de lansare verticală (VLS) de pe distrugătoare și crucișătoare sunt, de regulă, Tomahawk (adică 10–61 de rachete ), iar un submarin purtător poate transporta până la 154 . Ce muniții par mai puțin afectate, potrivit CSIS Pe lângă Patriot și THAAD, CSIS susține că SUA au consumat mai mult de jumătate din rachetele PrSM (cu rază medie, lansate de HIMARS). În schimb, analiza indică existența unor stocuri „suficient de mari” pentru: rachete SM-3 (interceptori balistici folosiți de distrugătoare de tip Aegis, similari celor utilizați la Deveselu), rachete SM-6, rachete JASSM, bombe cu kit de planare JDAM. În lipsa altor detalii în material despre decizii politice sau schimbări de producție, concluzia principală rămâne una operațională: ritmul de consum din Iran apasă pe rezervele de muniții ghidate considerate critice pentru un scenariu de conflict în Pacific, iar refacerea lor este estimată la ani, nu la luni. [...]