Știri
Știri din categoria Apărare
Forțele armate ale Statelor Unite au lansat peste 850 de rachete Tomahawk în patru săptămâni de conflict cu Iranul, conform Antena 3 CNN. Acest consum rapid de arme de precizie a generat îngrijorări la Pentagon, determinând discuții interne despre necesitatea de a asigura un stoc suficient pentru viitoarele operațiuni militare.
Rachetele Tomahawk, folosite de pe nave și submarine, au fost un element central al atacurilor americane încă din Războiul din Golf din 1991. Cu o rază de acțiune de peste 1.600 de kilometri, acestea permit lovituri precise fără a expune piloții americani la riscuri. Totuși, producția anuală limitată face ca stocurile să fie insuficiente pentru un conflict de lungă durată.
Situația a declanșat dezbateri în cadrul Pentagonului și Congresului cu privire la strategia militară și riscurile asociate cu epuizarea stocurilor de rachete. Oficialii americani au subliniat necesitatea relocării unor rachete din alte regiuni, cum ar fi Indo-Pacific, și a intensificării producției pentru a evita o criză de resurse.
"Armata americană are tot ce îi trebuie pentru a executa orice misiune, la timpul și locul ales de președinte și pe orice termen", a declarat Sean Parnell, purtător de cuvânt al Pentagonului, subliniind că analiza mass-media privind utilizarea armelor este eronată.
Se estimează că SUA ar fi epuizat un sfert din stocurile sale de Tomahawk în doar patru săptămâni, ceea ce a forțat Marina să efectueze reaprovizionări chiar la bordul navelor implicate în operațiuni. Fiecare distrugător poate transporta zeci de rachete, iar capacitatea de reaprovizionare pe mare este în curs de dezvoltare.
MacKenzie Eaglen, cercetător la American Enterprise Institute, estimează că, înainte de conflict, Marina avea între 4.000 și 4.500 de Tomahawk-uri. Alte estimări sugerează un număr mai mic, în jur de 3.000, din cauza utilizării în conflicte anterioare.
Pe lângă Tomahawk-uri, forțele americane au lansat și peste 1.000 de rachete interceptoare de apărare aeriană ca răspuns la contraatacurile iraniene. Sistemele Patriot și THAAD, considerate printre cele mai avansate din lume, au fost utilizate intens, dar stocurile acestor arme rămân, de asemenea, limitate și nedezvăluite public.
În concluzie, ritmul ridicat de consum al rachetelor Tomahawk și provocările logistice asociate subliniază necesitatea unei strategii pe termen lung pentru a asigura capacitatea de apărare a SUA în fața unor posibile conflicte viitoare.
Recomandate
SUA mută un portavion din Pacific spre Golful Persic, lăsând regiunea fără acoperire aeronavală pe termen nedeterminat , într-o repoziționare care ridică miza strategică în Asia în timp ce Washingtonul menține presiunea asupra Iranului, potrivit Biziday . Portavionul USS George Washington a plecat din Vietnam și a fost observat traversând Strâmtoarea Singapore, însoțit de un crucișător și un distrugător. Un oficial al Marinei SUA, citat sub protecția anonimatului, a confirmat că gruparea se îndreaptă către Golful Persic. Anterior, The Wall Street Journal a relatat că George Washington ar urma să îl înlocuiască pe USS Abraham Lincoln , aflat de peste 260 de zile pe mare. Înlocuirea lui „Abraham Lincoln”, pe fondul tensiunilor legate de echipaj Mutarea vine după apariția unor informații potrivit cărora mai mulți membri ai echipajului de pe USS Abraham Lincoln ar fi încercat să sară peste bord. Secretarul de Război al SUA, Pete Hegseth, a respins însă relatarea, susținând că informațiile ar fi „complet denaturate”. În paralel, mai mulți congresmeni democrați au cerut Pentagonului explicații oficiale. Blocada din Strâmtoarea Hormuz și problemele de aprovizionare Deși ostilitățile dintre SUA și Iran „s-au calmat” în ultimele săptămâni, Marina americană menține blocada asupra porturilor iraniene din Strâmtoarea Hormuz. Hegseth a declarat că blocada poate fi menținută pe termen nelimitat, în timp ce președintele Donald Trump nu a oferit clarificări despre cum s-ar putea încheia războiul. În același timp, navele americane din zona Golfului Persic se confruntă și cu dificultăți logistice. Marina SUA a recunoscut că războiul a creat un mediu „extrem de disputat”, care a perturbat centrele tradiționale de aprovizionare, ceea ce a dus la penurii și la pierderea corespondenței la bordul portavionului. Conducerea a prioritizat aprovizionarea pentru misiuni în această ordine: alimente, articole de igienă, apoi corespondența. Efectul colateral: fără portavion american în Pacific Trimiterea USS George Washington în Golf creează o situație „destul de neobișnuită”: SUA ar urma să rămână fără niciun portavion în Oceanul Pacific pentru o perioadă nedeterminată, ceea ce, potrivit aceleiași surse, „lasă spațiu de manevră Chinei”. Contextul operațional: USS Abraham Lincoln a plecat pe 21 noiembrie din San Diego (California) și a ajuns în Orientul Mijlociu în ianuarie, iar primele atacuri aeriene ale SUA și Israelului împotriva Iranului au avut loc la 28 februarie, conform Associated Press. [...]
Pentagonul își mută achizițiile anti-dronă într-o platformă digitală cu acces restricționat , iar următorul pas este o componentă de planificare asistată de inteligență artificială, cu potențial de a schimba modul în care sunt configurate rapid capabilitățile pe câmpul de luptă, potrivit TechRadar . Platforma este o versiune extinsă a unei „piețe” pentru sisteme contra dronelor (counter-UAS), operată de Joint Interagency Task Force 401 (JIATF-401) , descrisă ca un hub de coordonare pentru activitatea anti-dronă. Conform publicației, proiectul a rulat „în spatele ușilor închise” din februarie 2026, iar accesul este disponibil doar cumpărătorilor verificați. Cine a construit platforma și ce vinde Un raport al DroneFront indică faptul că platforma este construită și operată de Kaizen Laboratories , o companie software din New York, veche de patru ani, în baza unui contract de prototip de 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei). În marketplace apar furnizori din industria de apărare, inclusiv Anduril, DroneShield, AeroVironment și SMARTSHOOTER, care listează produse pentru vânzare către cumpărători aprobați. Control strict al accesului și al exporturilor Inventarul nu este vizibil terților, iar pentru utilizatorii care au acces, acesta este „puternic” segmentat în funcție de statutul de control al exporturilor. Aprobarea cumpărătorilor se face manual de administratorii JIATF-401, iar accesul este acordat în funcție de niveluri de clasificare. În categoria cumpărătorilor eligibili intră, potrivit sursei: ofițeri federali de achiziții; comenzi militare; aliați pre-aprobați; ministere ale apărării din state partenere. Și furnizorii trec printr-un proces de verificare care include validarea companiei, evaluarea produselor și conformarea cu regulile de control al exporturilor înainte de a putea publica oferte. Tracțiune comercială: 21 milioane de dolari în achiziții până la început de august JIATF-401 a raportat achiziții de 13 milioane de dolari (aprox. 60 milioane lei) până în aprilie, iar la început de august un purtător de cuvânt al task force-ului, lt. col. Adam Scher, a indicat 21 milioane de dolari (aprox. 97 milioane lei). TechRadar notează că asta ar însemna vânzări ulterioare de circa 8 milioane de dolari (aprox. 37 milioane lei) în următoarele patru luni. Publicația punctează că, raportat la contractul de 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei) pentru dezvoltare, ritmul vânzărilor poate părea sub așteptări, însă Kaizen susține că platforma este încă într-o fază de lansare lentă, cu un set limitat de comenzi folosit pentru a valida procesul de comandă și adjudecare înainte de o extindere. Miza operațională: un „strat” de planificare cu IA, încă nelansat Elementul cu impact potențial mai mare este o componentă de planificare asistată de inteligență artificială, care ar permite introducerea unui profil de amenințare, a unui buget, a stării de pregătire operațională și a mediului, apoi ar scana produsele din marketplace și ar recomanda o configurație de capabilități „de-a lungul lanțului de neutralizare” (kill chain). Kaizen a spus la început de august că această funcție ar urma să devină operațională „în câteva zile”, însă TechRadar nu confirmă că lansarea a avut deja loc. În context, Australia, Polonia, Coreea de Sud, Regatul Unit și România sunt menționate public ca națiuni partenere, iar secretarul Armatei SUA, Dan Driscoll, a declarat că sunt integrate și agenții de aplicare a legii la nivel statal și local. Platforma este asociată cu site-ul cuas.mil, despre care se menționează că are deja acces restricționat din anumite țări; rămâne de văzut dacă va răspunde pe termen lung nevoilor operaționale descrise. [...]
Pentagonul pregătește o revizuire a strategiei nucleare, dar spune că nu urmărește o pivotare către arme tactice , într-un demers care poate influența prioritățile de planificare și achiziții în apărare, prin accentul pus pe descurajare și pe corelarea utilizării forței cu interesele SUA, potrivit Economica . Declarațiile au fost făcute de subsecretarul pentru politici Elbridge Colby , pe fondul unor informații potrivit cărora Pentagonul elaborează o nouă strategie nucleară în care ar exista un accent pe utilizarea armelor nucleare tactice (cu rază scurtă) în cazul unor conflicte regionale, relatează Agerpres. Colby a respins ideea că revizuirea ar urmări să crească atenția acordată armelor tactice, insistând că obiectivul este menținerea descurajării și a stabilității. „Este evident că obiectivul aici, subliniez, este menţinerea descurajării şi a stabilităţii, nu afectarea acestora. Un lucru pe care aş dori să-l precizez în mod special este faptul că nu urmărim să punem accentul pe armele nucleare cu rază de acţiune tactică sau să sporim atenţia acordată acestora.” În același timp, oficialul a subliniat miza majoră a „pragului nuclear” și a efectelor pe care le-ar avea o eventuală utilizare a armelor nucleare, într-o declarație citată de Yonhap. Ce urmărește revizuirea: descurajare și utilizare „rațională” a forței Potrivit lui Colby, revizuirea are și scopul de a se asigura că o eventuală utilizare a forței militare la scară largă, inclusiv a armelor nucleare, ar fi „rațională” și corelată cu interesele Statelor Unite. El a indicat că această abordare are implicații pentru modul în care SUA încearcă să împiedice un adversar să obțină avantajul urmărit. Schimbare de doctrină operațională: de la „schimbare de regim” la funcție defensivă Colby a mai spus că, în trecut, forțele armate americane au fost „constituite și organizate” pentru operațiuni de schimbare de regim, însă actuala revizuire nu urmărește acest obiectiv. În schimb, structura de forțe ar fi construită cu o funcție defensivă, menită să împiedice adversarul să își atingă obiectivele. La ce să ne așteptăm Oficialul american a indicat că nu sunt anticipate „schimbări radicale”, ci o ajustare care să facă strategia nucleară — la fel ca strategia pentru armamentul convențional — „adecvată scopului” pentru perioada și contextul strategic actual. [...]
Pentagonul pune industria de apărare din SUA sub presiune să scurteze termenele de livrare , după ce stocurile unor rachete considerate critice ar fi scăzut semnificativ în urma războiului cu Iranul, potrivit G4Media . Miza este una operațională: refacerea rapidă a capacităților de apărare, într-un context în care presa americană a relatat despre epuizarea unor stocuri, informații negate de președintele Donald Trump. Documentul invocat de Washington Post și CNN este semnat de secretarul adjunct al apărării, Steve Feinberg , iar autenticitatea lui a fost confirmată pentru dpa de purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, conform Agerpres. Termen de trei săptămâni pentru planuri de accelerare În documentul redactat miercuri, Feinberg le cere companiilor din industria de apărare să vină, în cel mult trei săptămâni, cu planuri pentru termene de livrare mai rapide și/sau creșterea producției pentru „capabilități critice”, potrivit relatărilor citate. Washington Post a relatat că Feinberg consideră „inacceptabile” ciclurile de dezvoltare care durează ani de zile. Reformarea achizițiilor și colaborarea cu industria Parnell a transmis că, de la preluarea funcției de secretar al apărării de către Pete Hegseth, Pentagonul s-a concentrat pe transformarea capacității și eficacității industriei americane de apărare. Totodată, Feinberg ar lucra la reformarea unui sistem de achiziții descris ca „învechit”. În același mesaj, Parnell a precizat că lucrul direct cu liderii din industrie pentru accelerarea producției „nu este o noutate”. Estimări privind scăderea stocurilor de rachete Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) din Washington a estimat la finalul lunii iulie că SUA mai aveau puțin sub 830 de rachete de apărare Patriot, față de puțin peste 2.300 înainte de războiul cu Iranul. Pentru rachetele interceptoare THAAD, CSIS a estimat 452 înainte de război, iar până la finalul lunii iulie numărul ar fi scăzut la 278. [...]
Arabia Saudită încearcă să internaționalizeze securitatea pe ruta Bab al-Mandeb–Marea Roșie , lansând o coaliție navală multinațională care ar urma să coordoneze schimb de informații, planificare operațională și exerciții comune, într-un moment în care atacurile asupra navelor saudite cresc riscul de întrerupere a unei artere critice pentru comerțul global, potrivit Al Jazeera . Coaliția – descrisă de Ministerul Apărării de la Riad drept „deschisă” și în continuare în proces de extindere – vizează protejarea libertății de navigație prin Strâmtoarea Bab al-Mandeb , Marea Roșie și Golful Aden. Anunțul a venit după a treia reuniune a alianței, organizată pe 13 august la Jeddah, iar ministerul a prezentat momentul drept „lansarea efectivă” către etapa de activare instituțională și operațională. Cine participă și în ce stadiu este alianța Ministerul saudit al Apărării a anunțat că 15 țări au semnat o declarație, iar 13 au finalizat până acum procedurile naționale și au aderat oficial la cartă. Primele state menționate ca participante sunt: Bahrain Bangladesh Comore Djibouti Egipt Iordania Kuweit Pakistan Qatar Arabia Saudită Somalia Sudan Turcia Yemen Detaliile de funcționare sunt încă „în curs de formulare”, însă cadrul prezentat include schimb de informații și informații de intelligence, dezvoltarea planificării operaționale, exerciții și antrenamente navale comune, consolidarea capabilităților militare și desfășurarea de operațiuni navale comune. Arabia Saudită l-a numit anterior pe contraamiralul Abdullah bin Salem Al-Shehri la comanda coaliției, cu atribuții de coordonare a apărării navale comune și de cooperare cu statele membre și alte coaliții maritime. De ce contează: presiunea pe rutele energetice și riscul de blocaj Contextul imediat este escaladarea regională legată de războiul SUA–Israel cu Iranul, care, potrivit articolului, afectează infrastructura energetică și civilă din regiunea Golfului și mută o parte din presiune și asupra rutelor maritime. Publicația notează și tensiunile crescute în jurul Strâmtorii Hormuz, descrisă ca fiind „virtual închisă”, rută care „fost” transporta aproximativ 20% din exporturile globale de petrol și gaze naturale. În paralel, nave sub pavilion saudit pe ruta Bab al-Mandeb–Marea Roșie–Golful Aden au fost atacate repetat de luptători houthi susținuți de Iran, din Yemen, ceea ce amplifică riscul ca Bab al-Mandeb – pasaj vital între Marea Roșie și Golful Aden – să fie blocat. Va funcționa: alianță defensivă, eficiența depinde de implementare Ahmed Nagi, analist senior pentru Yemen la International Crisis Group, spune că alianța ar putea fi importantă, dar relevanța ei va depinde de eficiența practică, amintind că inițiative maritime anterioare (inclusiv din perioada crizei pirateriei din Golful Aden) au avut uneori semnificație politică, dar au întâmpinat dificultăți în a produce rezultate „tangibile” pe teren. Nagi mai arată că demersul Riadului urmărește nu doar descurajarea houthiților, ci și „încadrarea” atacurilor asupra transportului maritim din Marea Roșie ca problemă globală, nu strict saudită. În evaluarea sa, alianța este „în mare parte defensivă”, fără indicii că ar fi concepută pentru operațiuni ofensive împotriva houthiților, deși avertizează că Arabia Saudită ar putea decide, la un moment dat, să răspundă mai direct dacă atacurile continuă. „În cele din urmă, obiectivul este să crească costul atacurilor houthi și să creeze o descurajare mai puternică”, a spus Nagi. Pentru companii și piețe, miza imediată este dacă această arhitectură de cooperare se transformă rapid în capabilități operaționale care să reducă riscul pe una dintre rutele cheie dintre Asia și Europa – sau dacă rămâne, cel puțin inițial, mai degrabă un instrument politic de coagulare a sprijinului internațional în jurul securității navigației. [...]
SUA ridică bariere vamale pentru dronele importate, iar producătorii europeni riscă să piardă cota preferențială dacă folosesc componente chineze , potrivit Euronews . Administrația Donald Trump a aprobat tarife de până la 100% pentru drone și componente, invocând securitatea națională și nevoia de a reduce dependența de producția externă într-o tehnologie considerată esențială în războiul modern. Noile tarife au fost adoptate în baza Secțiunii 232, instrument folosit de SUA pentru măsuri comerciale motivate de considerente de securitate națională. Miza pentru companii este dublă: costuri mai mari la intrarea pe piața americană și presiune pentru localizarea producției sau pentru schimbarea lanțurilor de aprovizionare. Cum arată noile tarife și ce intră la 100% Tariful maxim, de 100%, se aplică pentru: drone cu greutate la decolare de peste 25 de kilograme; drone care transportă echipamente de imagistică termică; stații de andocare și anumite componente considerate critice. Dronele mai mici și mai puțin performante, precum și alte categorii de componente, vor fi taxate cu 25%. Cota de 15% pentru UE vine cu condiții stricte de origine Uniunea Europeană primește un tarif preferențial de 15% (în aceeași categorie fiind Japonia, Coreea de Sud, Elveția, Liechtenstein și Taiwan), în timp ce Marea Britanie beneficiază de cea mai redusă cotă, de 10%. Însă accesul la aceste cote depinde de reguli de origine: hardware-ul, software-ul și tehnologia unei drone trebuie să provină „în mare parte” din țările eligibile sau din SUA. Condiția poate deveni un obstacol pentru producătorii europeni, în contextul în care motoarele, bateriile, camerele și controlerele de zbor sunt cumpărate frecvent de la furnizori chinezi. Dacă o dronă nu îndeplinește criteriile, poate fi reîncadrată la 25% sau chiar la 100%, în funcție de dimensiuni și capabilități. Cine este expus și ce schimbări operaționale pot urma Piața americană este una dintre destinațiile importante pentru industria europeană a dronelor, care s-a dezvoltat rapid în ultimii ani. Printre companiile menționate ca expuse se numără: Parrot (Franța), cu gama ANAFI certificată conform normelor americane de achiziții în apărare; Quantum Systems (Germania), care vinde aeronave de recunoaștere către clienți americani; Tekever (Portugalia), care își extinde activitatea în SUA. Impactul poate fi totuși inegal: Quantum Systems operează deja capacități de producție în SUA, iar mai mulți producători europeni au început să dezvolte operațiuni locale pentru a respecta regulile americane care favorizează furnizorii interni. Noile tarife ar putea accelera această tendință. Când intră în vigoare și ce stimulente pregătește Washingtonul Tarifele pentru drone urmează să intre în vigoare la 21 de zile de la semnarea ordinului. Pentru anumite componente mai puțin sensibile este prevăzută o perioadă de 180 de zile. Secretarul american al Comerțului a primit sarcina de a elabora un program de recompensare a companiilor care își mută producția în Statele Unite, ceea ce indică o combinație de penalizare prin taxe și stimulare prin politici industriale. Context: parte dintr-un pachet mai larg pentru industria de apărare Decizia privind dronele vine în aceeași zi cu semnarea unui memorandum pentru construirea unui al cincilea șantier naval american (primul nou șantier de acest tip în peste 80 de ani), plus un nou centru pentru repararea componentelor și o reorganizare a structurilor navale. În paralel, există discuții despre refacerea stocurilor de muniții: presa americană a relatat că războiul din Iran ar fi consumat o parte importantă a rezervelor, informații neconfirmate independent și contestate de Casa Albă. În ansamblu, măsurile indică o orientare spre creșterea capacității interne de producție pentru sectorul apărării, cu efecte directe asupra companiilor străine care vând pe piața americană și asupra modului în care își construiesc lanțurile de aprovizionare. [...]
