Știri
Știri din categoria Apărare
Uniunea Europeană vrea să transforme clauza de asistență reciprocă într-un mecanism aplicabil, cerând Comisiei Europene un proiect detaliat despre cum ar funcționa, potrivit Agerpres. Miza este una de reglementare și operare: articolul 42.7 din Tratatul UE există, dar nu are planuri operaționale și structuri militare comparabile cu cele ale NATO.
Decizia a fost anunțată de Cipru, care găzduiește din 23 aprilie o reuniune informală a Consiliului European. Președintele cipriot Nikos Christodoulides a spus că liderii statelor membre au convenit joi seară că este momentul pentru o explicare detaliată a clauzei din articolul 42.7.
„După cum am convenit noaptea trecută, Comisia (Europeană) va pregăti o schiță privind modul în care vom răspunde în cazul în care un stat membru activează articolul 42.7. Există o serie de chestiuni la care trebuie să răspundem.”
Potrivit declarațiilor lui Christodoulides, proiectul ar urma să detalieze, între altele, aspecte practice precum:
În forma sa actuală, articolul 42.7 prevede că, dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre au „obligația de ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate în puterea lor”.
În material sunt menționate drept factori care au crescut urgența clarificării clauzei criticile președintelui american Donald Trump la adresa aliaților europeni din NATO în contextul războiului din Iran, precum și amenințări anterioare privind anexarea Groenlandei de la Danemarca.
Clauza UE a fost activată o singură dată, de Franța, după atacurile jihadiste de la Paris din 2015 (130 de morți), când statele membre au contribuit la misiuni UE și internaționale, permițând Franței să își redesfășoare trupele.
Ciprul, stat care nu este membru NATO, are un interes direct în detalierea articolului 42.7, după ce luna trecută o dronă a lovit o bază aeriană britanică de pe insulă, după izbucnirea războiului din Iran.
În paralel, mai multe țări UE au transmis că articolul 5 al Tratatului Nord-Atlantic rămâne fundamentul securității lor. Președintele Lituaniei, Gitanas Nauseda, a insistat asupra acestui punct.
„Pentru mine este un lucru absolut crucial că articolul 5 este cheia apărării și a securității noastre colective și că va rămâne așa.”
Recomandate
UE încearcă să transforme clauza de apărare reciprocă într-un mecanism aplicabil , după ce Cipru a cerut la summitul informal de la Nicosia un „ghid” care să spună concret ce se întâmplă dacă un stat membru este atacat, potrivit Digi24 . Miza este una operațională: articolul 42.7 din Tratatul UE obligă statele să ofere „ajutor și asistență”, dar nu există un cadru comun care să stabilească pașii, coordonarea și responsabilitățile. Președintele Ciprului, Nikos Christodoulides , a cerut liderilor UE să elaboreze un plan care să arate cum ar funcționa în practică asistența prevăzută de articolul 42.7, în condițiile în care, spune el, există clauza, dar nu e clar ce urmează după invocarea ei. De ce revine în prim-plan articolul 42.7 Pentru Cipru, discuția are un context imediat: luna trecută, o dronă Shahed a lovit o bază aeriană britanică de pe coasta de sud a insulei. Potrivit oficialilor ciprioți, drona ar fi fost lansată din Liban, ceea ce readuce în atenție expunerea insulei la o regiune „din ce în ce mai instabilă”. Ca reacție la acest atac, mai multe state UE – Franța, Spania, Grecia, Țările de Jos și Portugalia – au trimis unități navale echipate cu sisteme anti-dronă. Intervenția a fost rapidă, însă descrisă ca mai degrabă improvizată, în lipsa unui cadru convenit la nivelul Uniunii. Ce obligă clauza și ce lipsește, în practică Articolul 42.7 este clauza de apărare reciprocă a UE și prevede că toate cele 27 de state membre trebuie să ofere „ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate la dispoziția lor” dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate. Până acum, articolul a fost invocat o singură dată: de Franța, după atentatele de la Paris din 2015. Digi24 notează însă că a fost vorba de un atac terorist, nu de un atac militar convențional între state, iar Parisul a folosit articolul pentru a cere sprijin în combaterea terorismului. În acest context, Christodoulides a indicat explicit problema de fond: „Avem articolul 42.7 și nu știm ce se va întâmpla dacă un stat membru va invoca acest articol.” Suprapunerea cu NATO, o problemă de responsabilități O altă dilemă discutată este relația cu articolul 5 al NATO (clauza de apărare colectivă). Având în vedere că multe state UE sunt și membre NATO, suprapunerea obligațiilor poate crea confuzie într-o criză: ce mecanism are prioritate și cum se împart responsabilitățile, transmite RFI, citată de Digi24. Rămâne neclar și cât de „colectivă” ar fi reacția UE: dacă ar exista o coordonare la nivelul Uniunii, după un model apropiat de NATO, sau dacă răspunsul ar cădea în principal în sarcina statelor vecine. [...]
NATO pregătește o schimbare majoră în supravegherea aeriană, cu un program de „câteva miliarde de dolari”, pentru a reduce dependența de avioanele SUA , pe măsură ce își reînnoiește flota de recunoaștere, potrivit G4Media , care citează surse din cadrul Alianței (via dpa, preluat de Agerpres). Miza este una operațională: înlocuirea actualelor aeronave AWACS, folosite inclusiv pentru monitorizarea spațiului aerian din Europa de Est. Ce ar urma să cumpere NATO și de la cine Potrivit informațiilor citate, viitoarea flotă din cadrul Sistemului de avertizare și control aeropurtat (AWACS) ar urma să fie formată din avioane fabricate de compania canadiană Bombardier, echipate cu sistemul de recunoaștere GlobalEye și cu un sistem de alertă timpurie dezvoltat de compania suedeză Saab. Sursele NATO au confirmat aceste detalii după un articol publicat inițial de portalul francez La Lettre. Dimensiunea programului și calendarul deciziei În acest moment, se preconizează o comandă de circa 12 avioane de supraveghere aeriană Global 6000 sau Global 6500, evaluată la „câteva miliarde de dolari”. Un purtător de cuvânt al NATO nu a negat și nici nu a confirmat informația. Anterior, fusese indicat că o decizie finală ar urma să fie luată la summitul NATO de la Ankara, în iulie. Agenția NATO de sprijin și achiziții (NSPA) este responsabilă de proiect. De ce se schimbă planul inițial: retragerea SUA din program NATO planificase inițial să comande aeronave Boeing E-7A Wedgetail din SUA, însă planul a fost abandonat după ce guvernul american a anunțat anul trecut că se retrage din programul respectiv. În paralel, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat că Berlinul ia în considerare achiziționarea avionului de avertizare timpurie GlobalEye, construit de Saab. În contextul retragerii SUA, se preconizează ca Germania să suporte cea mai mare parte a costurilor, potrivit informațiilor citate. Context: flota actuală și rolul ei în Europa de Est Până acum, aeronavele Boeing 707 – unele cu o vechime de aproape patru decenii – au constituit baza sistemului radar aerian al NATO. În prezent, aceste avioane sunt utilizate în principal pentru monitorizarea spațiului aerian în Europa de Est. [...]
Germania își schimbă doctrina de securitate și vizează întărirea rapidă a armatei , odată cu publicarea primei strategii de apărare din istoria postbelică, un semnal cu impact direct asupra arhitecturii de securitate europene și a rolului Berlinului în NATO, potrivit G4Media , care citează Financial Times (via Rador). Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , spune că Germania trebuie să își asume „o mai mare răspundere” în cadrul NATO și că, având cea mai numeroasă populație din Europa, va acționa rapid pentru a-și crește efectivele și capacitatea militară. Obiectivul politic enunțat este ca Germania să devină țara cu „cea mai puternică armată din Europa”. „Obiectivul nostru este clar: vom continua să întărim capacitatea operativă a Bundeswehr , și o vom face rapid.” Ce prevede strategia și de ce contează Documentul strategic are 35 de pagini și poartă titlul „Responsabilitate față de Europa”. El este prezentat ca parte a unei schimbări mai ample a abordării Berlinului față de apărare și securitate, în contextul invaziei totale a Rusiei în Ucraina. Strategia descrie Rusia drept „cea mai apropiată amenințare” la adresa libertății și securității Germaniei și a regiunii euro-atlantice și avertizează că Moscova s-ar pregăti pentru un atac împotriva statelor NATO. În acest cadru, documentul susține că Germania, ca cea mai mare economie din UE, are o „răspundere specială” pentru a oferi asigurări aliaților privind capacitatea de a riposta și de a apăra NATO. Context: mai mulți bani pentru apărare și sprijin militar pentru Ucraina Potrivit materialului, Germania și-a majorat semnificativ cheltuielile militare din 2022. Totodată, a devenit cel mai mare furnizor de armament al Ucrainei după ce președintele SUA, Donald Trump, ar fi redus sprijinul american pentru Kiev după preluarea mandatului, anul trecut, notează Financial Times, citat de G4Media. Ce evită documentul și ce rămâne nepublic Strategia „ocolește” o discuție despre îndoielile tot mai mari privind angajamentul SUA ca aliat NATO sub președinția lui Trump. Pistorius afirmă că Germania ia în calcul astfel de scenarii, dar evită să le detalieze public, pe motiv că ar submina scopul strategiilor. Ministrul mai spune că o parte importantă a documentului este secretă. „Dar scopul acestor strategii ar fi subminat complet dacă am face public speculații pe tema lor.” Tehnologie, „armament hibrid” și legătura cu economia Documentul discută schimbarea naturii armamentului și a conflictelor, inclusiv prin „parazitarea sporită a relațiilor” dintre armată, populația civilă și obiectivele economice, prin utilizarea tot mai mare a „armamentului hibrid” (combinație de mijloace militare și non-militare) și prin ascensiunea armamentului autonom și a inteligenței artificiale. Strategia evidențiază și importanța adoptării rapide a tehnologiilor inovatoare pentru avantaj în colectarea și analiza datelor. Presiuni politice interne Pistorius, social-democrat, se confruntă cu presiuni din partea partenerilor creștin-democrați de centru-dreapta din coaliție, îngrijorați că reforma armatei germane avansează prea lent, potrivit aceleiași relatări. [...]
Serviciile secrete militare olandeze estimează că Rusia ar putea avea nevoie de doar un an după încheierea războiului din Ucraina pentru a-și mobiliza forțele necesare unui conflict regional cu NATO , potrivit Digi24 . Evaluarea apare în raportul pe 2025 al Serviciului de Informații și Securitate Militară al Țărilor de Jos (MIVD) , un document care ridică miza pentru planificarea de apărare și pentru ritmul investițiilor militare în Europa. În analiza MIVD, obiectivul unui eventual atac rusesc nu ar fi înfrângerea militară a Alianței, ci „divizarea politică” prin achiziții teritoriale limitate. Serviciile olandeze nu exclud nici recurgerea la șantaj nuclear pentru atingerea acestui rezultat. Ce se schimbă în evaluarea de risc pentru Europa Raportul descrie războiul din Ucraina, aflat în al cincilea an, ca parte a unui efort pe termen lung al Rusiei de a modifica arhitectura de securitate a Europei și ordinea juridică internațională. În același timp, MIVD notează slăbirea unor mecanisme tradiționale de descurajare, precum controlul armamentelor și canalele de comunicare. O altă concluzie este că estimările privind momentul în care Rusia ar putea fi pregătită să atace NATO s-au comprimat. Digi24 arată că anterior lideri și comandanți militari din peste 10 țări europene, alături de secretarul general al NATO, au indicat anul 2029 ca reper, însă acum „pare din ce în ce mai probabil” un scenariu mai devreme, înainte ca Europa să fie complet pregătită să răspundă, deși își crește investițiile în apărare. Pregătiri militare și „război hibrid” MIVD susține că Rusia desfășoară deja un război hibrid în Europa, prin campanii de dezinformare și recrutarea de agenți pentru acțiuni de sabotaj. În paralel, ar exista pregătiri pentru un conflict armat cu NATO, inclusiv prin modernizarea bazelor militare și a căilor ferate din apropierea țărilor de pe flancul estic al alianței. În acest context, șeful serviciului german de informații externe (BND) a avertizat asupra riscului unor provocări rusești în țările baltice, după modelul scenariului din Crimeea, potrivit informațiilor prezentate de Digi24. Factorul SUA și riscul de escaladare Raportul acordă atenție și dimensiunii tehnologice – inteligență artificială, calcul cuantic și biotehnologii – despre care afirmă că sunt folosite de Rusia pentru a exercita presiune asupra altor state, inclusiv pentru a influența decizii și a crea condiții favorabile acțiunilor militare. MIVD avertizează și asupra unui „risc real de escaladare neintenționată”, greu de controlat, menționând că evoluțiile imprevizibile ale politicii de securitate a SUA pot influența calculul cost–beneficiu al Rusiei. În material este menționat că Europa a început să pregătească un plan de utilizare a structurilor militare NATO pentru apărare autonomă, în eventualitatea unei retrageri americane din alianță – scenariu cu care președintele SUA, Donald Trump , a amenințat în repetate rânduri. Semnal legislativ la Moscova Digi24 mai notează că, pe 14 aprilie, Duma de Stat a aprobat o lege care îi permite președintelui Vladimir Putin să trimită trupe în alte țări pentru a apăra cetățeni ruși arestați sau urmăriți penal acolo, în baza unei hotărâri judecătorești. Raportul face legătura cu precedente legislative similare adoptate înainte de invazia din Georgia (2008), anexarea Crimeei (2014) și declanșarea războiului pe scară largă cu Ucraina (2022). Pentru detalii, raportul MIVD este disponibil aici: Ministerul Apărării din Țările de Jos – raport public 2025 . [...]
Israel își direcționează încă 200 mil. dolari (aprox. 920 mil. lei) către muniție produsă intern, mizând pe autonomie operațională pe termen scurt , potrivit Economica . Ministerul Apărării de la Ierusalim spune că achiziția vizează muniții pentru luptele „pe termen scurt” și că furnizorul este compania israeliană Elbit Systems . Contractul prevede ca munițiile să fie fabricate în instalațiile Elbit Systems din Israel, ceea ce, în logica autorităților, reduce dependența de livrări externe într-un moment în care ritmul consumului de muniție poate pune presiune pe lanțurile de aprovizionare. De ce contează: securizarea aprovizionării și accelerarea livrărilor Ministrul Apărării, Israel Katz , a justificat achiziția de la o companie locală prin obiectivul de a consolida independența Israelului în industria de apărare, notează Agerpres (citată de Economica). Mesajul central al ministerului este că armata trebuie să poată acționa „cu forță și rapiditate” fără să depindă de factori externi. Context: achiziții repetate de muniție de la același furnizor La sfârșitul lunii martie, Israelul anunțase o altă achiziție de „zeci de mii” de muniții terestre, tot de la Elbit Systems, în valoare de 48 de milioane de dolari (aprox. 221 mil. lei). Noua comandă, de 200 de milioane de dolari, indică o continuare a strategiei de a acoperi necesarul imediat prin producție internă și contracte rapide cu furnizori locali. [...]
Pușcașii marini americani își mută aviația pe „mini-baze” și reduc drastic timpul la sol pentru a limita vulnerabilitatea la drone și rachete, potrivit Focus . În exerciții desfășurate în California, unitățile antrenează realimentarea, reînarmarea și mentenanța accelerată, astfel încât avioanele să stea cât mai puțin pe piste improvizate, unde pot fi detectate și lovite. Schimbarea operațională: dispersare în locul bazelor mari Conform relatării citate de publicație din Business Insider , Marine Corps își completează bazele fixe, mari, cu o rețea de locații mici, greu de anticipat. Acestea ar fi mai puțin protejate, dar oferă flexibilitate și reduc riscul ca o singură lovitură să blocheze operațiunile aeriene. William Swan, adjunctul comandantului pentru aviație, descrie miza în termeni de supraviețuire și logistică într-un „luptă distribuită”, unde devine critic să existe „materialul potrivit în locul potrivit la momentul potrivit”. Tot el admite, potrivit aceleiași surse, că forțele „sunt în urmă” pe această direcție. „Hub-and-spoke”: un nod principal și puncte avansate Marines folosesc un sistem de tip „hub-and-spoke” (un „nod” central cu „spițe” către puncte secundare), în care: un centru mai mare funcționează ca bază principală; mai multe puncte izolate, mai mici, permit realimentare și reîncărcare mai aproape de linia frontului; aeronavele și tehnicienii sunt distribuiți între aceste locații pentru a menține ritmul operațional. Timpul la sol, noua vulnerabilitate Colonelul Jarrod DeVore atrage atenția că unitățile rămân în „lanțul de atac” al adversarului, iar „timpul disponibil la sol” se scurtează, ceea ce obligă la comprimarea și mai mult a procedurilor. Descrierea fluxului de lucru este una de tip „intră–alimentează–încarcă muniția–pleacă”, cu accent pe evitarea staționării. De ce contează Schimbarea indică o adaptare directă la câmpul de luptă dominat de senzori, drone și lovituri la distanță, unde infrastructura fixă și timpii mari de operare la sol cresc riscul de pierderi și întreruperi. Din perspectiva operațională, accentul se mută de la protecția unei baze la mobilitate, dispersare și logistică rapidă, cu presiune mai mare pe coordonare și pe capacitatea de a susține mentenanța și muniția în puncte multiple. [...]
