CAT$897.34-1.33%EWQ$46.54+1.94%

UE încearcă să transforme clauza de apărare reciprocă într-un mecanism aplicabil, după ce Cipru a cerut la summitul informal de la Nicosia un „ghid” care să spună concret ce se întâmplă dacă un stat membru este atacat, potrivit Digi24. Miza este una operațională: articolul 42.7 din Tratatul UE obligă statele să ofere „ajutor și asistență”, dar nu există un cadru comun care să stabilească pașii, coordonarea și responsabilitățile.

Președintele Ciprului, Nikos Christodoulides, a cerut liderilor UE să elaboreze un plan care să arate cum ar funcționa în practică asistența prevăzută de articolul 42.7, în condițiile în care, spune el, există clauza, dar nu e clar ce urmează după invocarea ei.

De ce revine în prim-plan articolul 42.7

Pentru Cipru, discuția are un context imediat: luna trecută, o dronă Shahed a lovit o bază aeriană britanică de pe coasta de sud a insulei. Potrivit oficialilor ciprioți, drona ar fi fost lansată din Liban, ceea ce readuce în atenție expunerea insulei la o regiune „din ce în ce mai instabilă”.

Ca reacție la acest atac, mai multe state UE – Franța, Spania, Grecia, Țările de Jos și Portugalia – au trimis unități navale echipate cu sisteme anti-dronă. Intervenția a fost rapidă, însă descrisă ca mai degrabă improvizată, în lipsa unui cadru convenit la nivelul Uniunii.

Ce obligă clauza și ce lipsește, în practică

Articolul 42.7 este clauza de apărare reciprocă a UE și prevede că toate cele 27 de state membre trebuie să ofere „ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate la dispoziția lor” dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate.

Până acum, articolul a fost invocat o singură dată: de Franța, după atentatele de la Paris din 2015. Digi24 notează însă că a fost vorba de un atac terorist, nu de un atac militar convențional între state, iar Parisul a folosit articolul pentru a cere sprijin în combaterea terorismului.

În acest context, Christodoulides a indicat explicit problema de fond:

„Avem articolul 42.7 și nu știm ce se va întâmpla dacă un stat membru va invoca acest articol.”

Suprapunerea cu NATO, o problemă de responsabilități

O altă dilemă discutată este relația cu articolul 5 al NATO (clauza de apărare colectivă). Având în vedere că multe state UE sunt și membre NATO, suprapunerea obligațiilor poate crea confuzie într-o criză: ce mecanism are prioritate și cum se împart responsabilitățile, transmite RFI, citată de Digi24.

Rămâne neclar și cât de „colectivă” ar fi reacția UE: dacă ar exista o coordonare la nivelul Uniunii, după un model apropiat de NATO, sau dacă răspunsul ar cădea în principal în sarcina statelor vecine.