Știri
Știri din categoria Apărare
România alocă 2,5% din PIB pentru apărare, conform declarațiilor recente ale președintelui Nicușor Dan și secretarului general al NATO, Mark Rutte. Cei doi oficiali au subliniat importanța acestei măsuri în cadrul unei conferințe de presă comune la Bruxelles, afirmând că aceasta contribuie la întărirea protecției pe flancul estic al NATO și la securitatea națională.
Mark Rutte a mulțumit României pentru sprijinul acordat Ucrainei și pentru contribuția sa la întărirea posturii NATO pe flancul estic. El a menționat că, de la anunțarea misiunii „Eastern Sentinel”, au fost aduse mai multe forțe aliate și mijloace tehnice pentru a proteja această regiune. Rutte a subliniat că România joacă un rol esențial în creșterea producției industriale necesare pentru apărare.
„România este sigură, noi vom apăra fiecare centimetru de teritoriu aliat”, a declarat Mark Rutte, subliniind angajamentul NATO față de securitatea României.
Nicușor Dan a reiterat că România este o țară sigură și a menționat că alocarea de 2,5% din PIB pentru apărare include un procent semnificativ pentru echipamente defensive. În plus, el a subliniat că România își respectă angajamentele față de NATO și a invitat oficialii alianței la summitul B9 din mai, care va avea loc la București.
Președintele României a discutat despre importanța relației transatlantice și despre rolul României în găzduirea de echipamente defensive americane. De asemenea, au fost abordate provocările din zona de securitate hibridă și colaborarea cu Ucraina pentru coproducția de echipamente împotriva dronelor.
În contextul regional, oficialii NATO discută despre modalitățile de gestionare a problemelor de securitate, cum ar fi situația din Strâmtoarea Hormuz. Rutte a menționat că aliații sunt de acord că Iranul nu trebuie să posede capacități nucleare sau de rachete balistice, subliniind importanța menținerii deschise a strâmtorii pentru economia globală.
România își consolidează poziția în cadrul NATO prin creșterea alocărilor pentru apărare și prin colaborarea strânsă cu aliații săi. Aceste măsuri sunt esențiale pentru menținerea securității naționale și regionale, în contextul provocărilor actuale de securitate. Summitul B9 de la București va fi o oportunitate pentru a discuta și mai detaliat aceste aspecte, consolidând astfel angajamentele României față de partenerii săi internaționali.
Recomandate
România își întărește apărarea aeriană cu sprijin aliat suplimentar , după incidentul de la Galați în care o dronă rusească a lovit un bloc de locuințe, potrivit Știrile Pro TV . Președintele Nicușor Dan a anunțat că Slovacia și Portugalia vor trimite capabilități militare în România. Sprijinul vizează componenta de supraveghere și reacție la amenințări aeriene: elicoptere și radare pentru depistarea dronelor. Cele două state se alătură altor patru țări menționate ca furnizori de sprijin pentru România: Italia, Spania, Franța și SUA. Decizia, anunțată la Bruxelles, pe fondul discuțiilor despre flancul estic Anunțul a fost făcut în contextul reuniunii miniștrilor Apărării din NATO , desfășurată la Bruxelles, unde România a fost reprezentată de ambasadorul său la NATO. Tot la Bruxelles, liderii europeni s-au reunit în Consiliul European, unde apărarea, Ucraina și viitorul buget al Uniunii Europene sunt pe agenda discuțiilor. În concluziile premergătoare summitului, România este menționată în legătură cu incidentul de la Galați, în cadrul temei privind consolidarea apărării pe flancul estic. De ce contează: SUA își revizuiesc postura militară în Europa Miza operațională este amplificată de un alt mesaj transmis la aceeași reuniune: secretarul american al Apărării, Pete Hegseth , a spus că, în următoarele șase luni, Statele Unite vor analiza și vor revizui prezența militară în Europa. În acest context, rămâne relevant faptul că România găzduiește trupe și echipamente militare americane. Articolul nu precizează calendarul livrărilor, numărul de echipamente sau modul concret de integrare a acestor capabilități în dispozitivul de apărare al României. [...]
Revenirea lui Trump readuce în prim-plan riscul unei „recalibrări” a angajamentului SUA în NATO , iar miza pentru Europa este una operațională: cât de mult se poate baza pe capabilitățile americane dacă Washingtonul condiționează tot mai dur sprijinul de cheltuielile de apărare și de cooperarea în dosare precum Iranul. O analiză preluată de Digi24 din Foreign Affairs susține că tensiunile actuale nu sunt fără precedent și că alianța a supraviețuit tocmai pentru că, în crize repetate, costul ruperii a rămas mai mare decât costul compromisului. În acest tablou, semnalul politic venit de la Casa Albă contează nu doar ca retorică, ci ca posibilă schimbare de postură militară. Potrivit textului, Trump și-a început al doilea mandat criticând cheltuielile europene „derizorii” și punând sub semnul întrebării angajamentul SUA față de Articolul 5 (clauza apărării colective). Totodată, el a deplâns refuzul unor state membre de a se alătura eforturilor SUA în Iran sau de a oferi acces la survol și baze, iar administrația sa ar fi luat măsuri pentru a reduce capabilități militare de lovire în adâncime pe continent, inclusiv bombardiere cu rază lungă de acțiune. Două surse recurente de fricțiune, cu efect direct asupra planificării militare Analiza identifică două tipare care reapar în aproape toate „crizele NATO” și care, în practică, influențează felul în care se împart sarcinile și riscurile în alianță: împărțirea sarcinilor : nemulțumirea constantă a SUA că aliații europeni cheltuiesc prea puțin pentru propria apărare și „profită” de puterea americană; operațiunile în afara zonei : dezacordurile despre ce ar trebui să facă NATO dincolo de aria tratatului și dacă interesele de securitate ale unui aliat devin automat obligația tuturor. Foreign Affairs argumentează că NATO a găsit soluții de fiecare dată nu pentru că divergențele au dispărut, ci pentru că interesele comune de securitate și costul unei despărțiri au împins părțile spre compromis. Cheltuielile de apărare: tensiune „înscrisă” în tratat, nu o excepție a erei Trump Textul insistă că disputa privind banii este la fel de veche ca alianța. Articolul 5 lasă statelor libertatea de a acorda asistență „prin acțiunile pe care le consideră necesare”, iar Articolul 3 obligă aliații să-și mențină și dezvolte capacitățile prin „autoajutorare” și ajutor reciproc — o formulă care a alimentat, istoric, percepții diferite despre cât „datorează” fiecare. Sunt invocate episoade timpurii care arată că Washingtonul a încercat încă din anii ’50 să evite o prezență militară permanentă în Europa, în timp ce europenii au căutat garanții cât mai ferme. În anii următori, pe fondul schimbării percepției amenințării sovietice și al scăderii cheltuielilor, au reapărut acuzațiile reciproce. Mai târziu, sunt menționate inițiative politice în SUA pentru reducerea trupelor din Europa și, în 2006, stabilirea țintei de 2% din PIB pentru apărare, pe care până în 2014 o îndeplineau doar puțini membri. „În afara zonei”: când crizele externe devin teste de solidaritate A doua linie majoră de fractură este legată de intervenții și crize din afara ariei formale a tratatului. Articolul 6 delimitează geografic obligațiile, dar, în practică, aliații nu au căzut niciodată complet de acord asupra granițelor și a consecințelor lor. Ca exemplu de ruptură, analiza amintește criza Suezului din 1956 , când Franța și Regatul Unit au acționat împreună cu Israelul fără consultarea Washingtonului, iar SUA au folosit cadrul ONU pentru a forța retragerea. Mai târziu, Franța lui Charles de Gaulle s-a retras din structura de comandă militară integrată, iar NATO a fost nevoită să-și mute sediul de la Paris la Bruxelles, într-o reorganizare logistică amplă. Ce rezultă pentru Europa: presiune pentru capacități, nu doar pentru declarații Concluzia de fond a analizei este că NATO a funcționat, în repetate rânduri, ca un mecanism de gestionare a crizelor interne, nu ca o alianță lipsită de conflicte. În logica acestui argument, dacă Washingtonul își condiționează mai dur implicarea, Europa ar putea fi împinsă să facă mișcări — chiar și modeste sau întârziate — pentru a evita o ruptură . Rămâne însă o limitare importantă: textul discută tendințe și precedente istorice, fără a oferi un calendar sau detalii verificabile public despre amploarea și ritmul reducerilor de capabilități americane în Europa. În lipsa acestor elemente, impactul imediat se vede mai ales în incertitudinea de planificare și în presiunea politică asupra bugetelor de apărare ale statelor europene. [...]
România cere sprijin aliat „temporar” pentru apărarea antidrone pe Dunăre , iar discuția despre incidentele recente va continua săptămâna viitoare la Gdansk, în cadrul „formatului Helsinki”, potrivit Agerpres , care îl citează pe președintele Nicușor Dan după summitul UE de la Bruxelles. Șeful statului a spus că incidentele cu drone „au fost reflectate în concluziile Consiliului” și că reuniunea a fost folosită pentru a reaminti „nevoia noastră temporară de sprijin aliat”. În prezent, România este sprijinită de șase state pentru protecția împotriva dronelor „pe linia Dunării”: SUA, Franța, Italia, Spania, Portugalia și Slovacia. „A fost o oportunitate pentru a reaminti nevoia noastră temporară de sprijin aliat. Vă aduc aminte că pentru moment suntem ajutați de șase state (...) pentru protejarea de drone pe linia Dunării.” Ce schimbă concluziile Consiliului European În concluziile adoptate vineri, liderii UE au condamnat „escaladarea gravă” a Rusiei, inclusiv atacurile cu rachete și drone împotriva civililor din Ucraina, și un comportament „din ce în ce mai agresiv” față de statele membre. Documentul menționează explicit un incident recent din România, în care „o dronă rusească încărcată cu explozivi s-a prăbușit peste o clădire rezidențială”, și afirmă că astfel de episoade sunt „rezultatul direct” al războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, cu efecte asupra securității cetățenilor UE și stabilității regionale. Tot în zona de apărare și securitate, concluziile subliniază importanța asigurării apărării tuturor frontierelor terestre, aeriene și maritime ale Uniunii, în contextul încălcărilor repetate ale spațiului aerian al statelor membre. Ce urmează: discuții la Gdansk, în „formatul Helsinki” Nicușor Dan a precizat că subiectul va fi reluat săptămâna viitoare la Gdansk (Polonia), unde România va participa la „formatul Helsinki”, după ce au existat și discuții bilaterale pe tema incidentelor cu drone și a sprijinului aliat. Agerpres nu detaliază agenda sau eventuale decizii concrete care ar putea rezulta din reuniunea de la Gdansk. [...]
Media oficială chineză a difuzat pentru prima dată imagini cu lansarea rachetei hipersonice DF-17 , într-un material care pune accent pe creșterea mobilității și a capacității de operare „în orice condiții” a forțelor de rachete ale Armatei Populare de Eliberare, potrivit Global Times . Difuzarea vine în contextul unor exerciții descrise ca fiind mai apropiate de condițiile reale de luptă, inclusiv cu bruiaj electromagnetic și amenințări de atac de precizie. Imaginile au fost transmise de China Central Television (CCTV) News pe 20 iunie 2026 și arată o lansare care „pare” să fie a DF-17, identificată prin designul aerodinamic de tip „waverider” (profil conceput pentru zbor hipersonic). DF-17 fusese prezentată anterior la parade militare la Beijing, pe 1 octombrie 2019 și 3 septembrie 2025, însă fără secvențe publice de lansare. Ce urmărește mesajul: mobilitate, automatizare și timp mai scurt de reacție CCTV susține că cele mai noi sisteme de rachete ale Forței de Rachete au niveluri mai ridicate de automatizare, mobilitate mai mare, precizie îmbunătățită și capacitate de operare în orice condiții meteo, fără dependență de infrastructură fixă, plus „capacități mai puternice de penetrare a apărării”. În același material, televiziunea de stat afirmă că noile sisteme au „simplificat lanțurile de comandă” și au redus semnificativ timpul necesar pentru „generarea puterii de luptă”, ceea ce ar permite trecerea de la poziții de lansare prestabilite la tipare mai flexibile și mai greu de anticipat. Exercițiu în Deșertul Gobi și integrare între arme Secvențele prezentate arată unități ale Forței de Rachete participând la un exercițiu comun în nord-vestul Deșertului Gobi, alături de elemente ale forțelor terestre și aeriene. Scenariul a inclus mai multe valuri de lovituri simulate în condiții „complexe”, cu interferențe electromagnetice puternice și amenințări de atac de precizie. Potrivit relatării, unitățile de rachete au rămas în patrulare de luptă pe durata exercițiului și au putut comuta rapid între moduri operaționale, în funcție de ordine. Indicii despre o posibilă variantă modernizată a DF-26 Separat, un reportaj al canalului militar al CCTV ar fi arătat un lansator transportor-erector similar cu cel al DF-17 ridicând o rachetă cu un design aerodinamic „biconic” care nu ar mai fi fost văzut anterior. Comentatorul militar Du Wenlong a spus la CCTV că aceasta ar putea fi o variantă modernizată a rachetei balistice cu rază intermediară DF-26. Du a mai afirmat că atât racheta prezentată ca DF-17, cât și cea asemănătoare DF-26 par să aibă mici suprafețe de control (aripioare) lângă focoase, care ar putea ajuta la decelerare și la ajustarea traiectoriei, inclusiv prin manevre laterale și verticale. În interpretarea sa, astfel de caracteristici ar crește capacitatea de a pătrunde sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă, mai ales împotriva unor ținte „complexe, mobile și emergente”. Context: transformarea arsenalului „Dongfeng” CCTV mai susține că arsenalul de rachete al Chinei a trecut printr-o transformare majoră în ultimele șase decenii, ajungând la o forță cu opțiuni de lovire atât nucleare, cât și convenționale. În acest cadru, familia „Dongfeng” este prezentată ca un sistem diversificat, iar sisteme precum DF-17, DF-26, DF-31 și DF-61 ar fi fost desfășurate și incluse regulat în exerciții. [...]
Japonia intră pe piața exporturilor de nave de luptă cu un contract de 10 miliarde AUD (aprox. 7 miliarde USD) către Australia, un pas cu implicații directe pentru industria sa de apărare și pentru echilibrul de securitate din Indo-Pacific, potrivit Adevărul . Acordul vizează livrarea a 11 fregate multifuncționale din clasa Mogami, construite de Mitsubishi Heavy Industries , într-un contract estimat la circa 10 miliarde de dolari australieni (circa 7 miliarde de dolari americani), conform Wall Street Journal, citat de publicație. Este prima dată după al Doilea Război Mondial când Tokyo vinde unei țări străine nave de luptă de această categorie. Cum se va derula livrarea și ce câștigă Australia operațional Primele trei fregate urmează să fie construite în Japonia și livrate începând cu 2029, iar restul navelor vor fi asamblate pe șantiere navale australiene din apropierea orașului Perth. Noile platforme vor înlocui fregatele învechite din clasa Anzac și sunt prezentate ca un element de întărire a capacităților navale ale Australiei într-un context regional mai tensionat. De ce contează pentru Japonia: relaxarea regulilor și deschiderea unei piețe Acordul a fost posibil după relaxarea, în 2014, a regulilor stricte privind exporturile de echipamente militare . Din perspectiva industriei japoneze de apărare, contractul funcționează ca o validare comercială și tehnologică a fregatelor Mogami, descrise drept unele dintre cele mai moderne nave dezvoltate de Japonia. Potrivit articolului, navele au un grad ridicat de automatizare, ceea ce permite operarea cu un echipaj de aproximativ 90 de persoane, mai mic decât la nave similare, și includ tehnologii de ultimă generație, precum elemente de tip „stealth” (reducerea detectabilității) și sisteme compatibile cu infrastructura militară a Statelor Unite. Context regional și semnale pentru piață Publicația notează că Washingtonul privește favorabil colaborarea, în condițiile în care șantierele navale americane au o capacitate limitată de producție. În același timp, interes pentru fregatele japoneze ar fi exprimat și Noua Zeelandă, precum și mai multe state din Asia de Sud-Est, un indiciu că Japonia încearcă să-și extindă rolul pe piața internațională a industriei de apărare. [...]
Atacurile rusești cu drone lângă granița României au declanșat, din nou, procedurile de alertare și poliție aeriană , cu transmiterea unui mesaj RO-Alert în nordul județului Tulcea și ridicarea de la sol a două avioane Eurofighter Typhoon britanice de la Baza 86 Borcea , potrivit HotNews , care citează un comunicat al Ministerului Apărării. Ministerul arată că Rusia a desfășurat în noaptea de sâmbătă spre duminică noi atacuri cu drone asupra unor ținte din Ucraina aflate lângă granița cu România, pe Dunăre. În același context, forțele aeriene ucrainene avertizaseră în două mesaje, la orele 1:41 și 2:10, că grupuri de drone de atac se deplasează deasupra Mării Negre spre localitatea Vylkove, aflată peste Dunăre de Periprava. La momentul publicării, nu era clar ce s-a întâmplat cu dronele respective. Alertare a populației și ridicare de la sol a avioanelor aliate MApN precizează că, după detectarea „unui grup de semnale radar” la 22 km nord-est de Vylkove, Centrul Național Militar de Comandă a notificat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență pentru instituirea măsurilor de alertare a populației din nordul județului Tulcea, iar un mesaj RO-Alert a fost transmis la ora 02:16. La ora 02:19 au decolat două aeronave Eurofighter Typhoon ale Forțelor Aeriene Britanice, dislocate la Baza 86 Aeriană Borcea și aflate în Serviciul de Luptă Poliție Aeriană, pentru monitorizarea situației. Ce s-a consemnat oficial: fără încălcarea spațiului aerian Potrivit comunicatului, nu au fost raportate pătrunderi neautorizate în spațiul aerian național, iar alarma aeriană a încetat la ora 03:37. MApN mai spune că informează „în timp real” structurile aliate despre situațiile generate de aceste atacuri și menține legătura cu acestea. [...]
