Știri
Știri din categoria Apărare
România alocă 2,5% din PIB pentru apărare, conform declarațiilor recente ale președintelui Nicușor Dan și secretarului general al NATO, Mark Rutte. Cei doi oficiali au subliniat importanța acestei măsuri în cadrul unei conferințe de presă comune la Bruxelles, afirmând că aceasta contribuie la întărirea protecției pe flancul estic al NATO și la securitatea națională.
Mark Rutte a mulțumit României pentru sprijinul acordat Ucrainei și pentru contribuția sa la întărirea posturii NATO pe flancul estic. El a menționat că, de la anunțarea misiunii „Eastern Sentinel”, au fost aduse mai multe forțe aliate și mijloace tehnice pentru a proteja această regiune. Rutte a subliniat că România joacă un rol esențial în creșterea producției industriale necesare pentru apărare.
„România este sigură, noi vom apăra fiecare centimetru de teritoriu aliat”, a declarat Mark Rutte, subliniind angajamentul NATO față de securitatea României.
Nicușor Dan a reiterat că România este o țară sigură și a menționat că alocarea de 2,5% din PIB pentru apărare include un procent semnificativ pentru echipamente defensive. În plus, el a subliniat că România își respectă angajamentele față de NATO și a invitat oficialii alianței la summitul B9 din mai, care va avea loc la București.
Președintele României a discutat despre importanța relației transatlantice și despre rolul României în găzduirea de echipamente defensive americane. De asemenea, au fost abordate provocările din zona de securitate hibridă și colaborarea cu Ucraina pentru coproducția de echipamente împotriva dronelor.
În contextul regional, oficialii NATO discută despre modalitățile de gestionare a problemelor de securitate, cum ar fi situația din Strâmtoarea Hormuz. Rutte a menționat că aliații sunt de acord că Iranul nu trebuie să posede capacități nucleare sau de rachete balistice, subliniind importanța menținerii deschise a strâmtorii pentru economia globală.
România își consolidează poziția în cadrul NATO prin creșterea alocărilor pentru apărare și prin colaborarea strânsă cu aliații săi. Aceste măsuri sunt esențiale pentru menținerea securității naționale și regionale, în contextul provocărilor actuale de securitate. Summitul B9 de la București va fi o oportunitate pentru a discuta și mai detaliat aceste aspecte, consolidând astfel angajamentele României față de partenerii săi internaționali.
Recomandate
NATO își accelerează modernizarea apărării anti-dronă și a procesului de țintire cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru a scurta radical ciclul de adoptare a tehnologiilor de pe câteva decenii la luni , pe fondul proliferării dronelor ieftine și al schimbării rapide a amenințărilor de pe câmpul de luptă, potrivit The Jerusalem Post . Demonstrația practică a acestei schimbări a avut loc la NATO FUSE , desfășurat în Letonia în 29–30 octombrie, unde Allied Command Transformation a reunit trei inițiative: Digital Backbone eXperimentation (DiBaX), Layered Counter-UAS Initiative (LCI-X) și Next Generation Targeting (NGT). Evenimentul a adus împreună organizații militare, operatori și companii pentru a testa concepte și a colecta date „în condiții realiste”, fără a fi un exercițiu de achiziție, conform publicației. De ce contează: apărare mai ieftină și decizii mai rapide Mesajul central transmis de generalul-maior Arnoud Stallmann, responsabil în NATO pentru capabilități multi-domeniu, este că alianța are nevoie de soluții de interceptare mai puțin costisitoare decât utilizarea unor mijloace scumpe de apărare aeriană (avioane de vânătoare sau interceptori proiectați pentru amenințări mai mari). În același timp, NATO încearcă să reducă timpul dintre identificarea unei ținte și luarea deciziei, prin integrarea datelor, a senzorilor și a instrumentelor bazate pe inteligență artificială. Stallmann a indicat că incursiunile repetate ale dronelor și lecțiile conflictelor moderne au forțat alianța să-și regândească atât apărarea, cât și viteza cu care adoptă tehnologia. În exercițiile din Letonia participă peste 30 de țări și peste 100 de companii, potrivit acestuia. Publicația notează că, deși companii israeliene au participat la evenimente NATO anterioare, la Operation NATO FUSE nu a participat nicio companie din Israel. Miza operațională: o „coloană vertebrală” digitală și interoperabilitate transfrontalieră NATO își construiește o arhitectură digitală comună – descrisă ca un strat integrat de software, rețele de date și infrastructură – care să permită forțelor să se conecteze, să partajeze date și să opereze împreună. Accentul din acest an, în cadrul DiBaX, a fost pe: comandă și control reziliente (menținerea comunicațiilor când rețelele sunt perturbate); accelerarea deciziilor prin integrarea datelor, a senzorilor și a inteligenței artificiale; testare în paralel pentru contracararea dronelor și pentru țintire. Publicația subliniază că una dintre cele mai dificile probleme rămâne coordonarea transfrontalieră, ceea ce face ca partajarea datelor și interoperabilitatea să devină cerințe critice pentru viitoarele sisteme. Anti-dronă: NATO evită „o singură soluție” și testează apărarea pe straturi Pentru amenințarea dronelor, NATO avansează LCI-X, un program de experimentare operațională care trece gradual de la testarea sistemelor individuale la integrarea unor celule conectate de contracarare a dronelor (C-UAS) și conectarea lor la rețelele NATO de comandă și control. LCI-X a rulat printr-o serie de evenimente dedicate în Finlanda și Letonia în ultimul an, cu obiectivul de a conecta senzori, „efectori” (mijloace de neutralizare) și sistemele de comandă și control, oferind industriei feedback direct de la operatori. Stallmann a insistat că alianța nu vrea să se blocheze într-o singură direcție tehnologică și urmărește o soluție „pe straturi”, nu una totală. Țintire cu AI: reducerea timpului de la informație la decizie, cu om „în buclă” În paralel, inițiativa Next Generation Targeting urmărește un cadru „federat” care să integreze date naționale prin instrumente modulare de inteligență artificială și management al datelor, păstrând însă autoritatea umană asupra deciziilor de angajare. Un obiectiv menționat de program este reducerea „latenței” (întârzierii) dintre informație și decizie cu peste 50%, în timp ce coordonarea „de la senzor la trăgător” ar urma să se îmbunătățească pe domenii terestre, maritime, aeriene, spațiale și cibernetice. Schimbarea de fond: ritmul achizițiilor, nu doar tehnologia Stallmann a descris provocarea ca fiind și instituțională: NATO trebuie să adopte capabilități mai repede decât permit calendarele tradiționale de achiziții. El a indicat că există finanțare alocată „anul acesta și anul viitor” pentru acest efort, fără a detalia sume. În logica NATO, exercițiile de tip FUSE sunt începutul unui ciclu continuu de adaptare, alimentat de feedback operațional din conflictele în desfășurare, în special din Ucraina. În plus, alianța analizează și tehnologii emergente precum calculul cuantic și sisteme rezistente la atacuri cuantice, considerate potențiale schimbări de joc pe termen mai lung. [...]
O incursiune aeriană de 30 de minute lângă granițele Letoniei cu Belarus și Rusia a declanșat o alertă și un mesaj de protecție civilă către populație , potrivit HotNews . Forțele armate letone au raportat intrarea unui „obiect neidentificat” în spațiul aerian național, iar alerta s-a încheiat după ce obiectul a părăsit zona. Armata letonă le-a cerut locuitorilor să rămână în interior pe durata alertei, ca măsură de siguranță, și a transmis un avertisment public pe platforma X. „Vă informăm că există o amenințare în spațiul aerian… Dacă observați un obiect care zboară la joasă altitudine sau un obiect suspect, nu vă apropiați.” De ce contează: alertele aeriene devin o problemă operațională recurentă la granița NATO Incidentul este plasat de Reuters (citat de HotNews ) în contextul mai larg al pătrunderilor accidentale ale dronelor militare ucrainene în spațiul aerian al unor state vecine, inclusiv Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania. Pe fondul atacurilor ucrainene asupra porturilor rusești de la Marea Baltică, unele drone „și-au ratat țintele”, ceea ce a generat alerte de securitate în țările din proximitate. În cazul Letoniei, aceeași sursă notează că astfel de incidente au avut consecințe politice interne, menționând că „acest lucru a dus la căderea guvernului în primăvară”. Acuzații reciproce și un precedent recent în România Potrivit Reuters, Moscova a acuzat Kievul că folosește spațiul aerian al NATO ca „acoperire” pentru atacuri, în timp ce Kievul susține că unele drone au fost deviate de la traseu din cauza bruiajului rusesc (interferențe electronice care pot afecta navigația). Episodul din Letonia a avut loc la o zi după o alertă aeriană în România: sâmbătă, șase județe – Iași, Neamț, Vaslui, Botoșani, Bacău și Suceava – au fost vizate de avertizări din cauza a două drone care au pătruns în spațiul aerian național, conform unui material HotNews anterior, disponibil aici . [...]
Operațiunea Vivaldi sugerează că NATO trebuie să-și adapteze doctrina blindatelor, nu să renunțe la tancuri , într-un context în care exercițiile recente au alimentat ideea că dronele au făcut vehiculele grele perimate, potrivit Adevărul . Analiza pornește de la concluziile observatorului militar ucrainean Oleksandr Kovalenko , care vede în contraofensiva Corpului 3 de Armată de lângă Liman un contraexemplu la „sentința” dată tancurilor pe fondul dominanței dronelor pe front. Miza, în lectura sa, este una operațională: dacă Alianța trage concluzii greșite din propriile exerciții, riscă să rămână blocată în șabloane vechi, în timp ce Ucraina arată cum pot fi repuse în mișcare blindatele într-un mediu saturat de supraveghere și lovire de precizie. De ce contează pentru NATO: lecția din exerciții poate fi interpretată greșit Kovalenko indică două exerciții care ar fi întărit scepticismul față de blindate. La „Hedgehog” (Estonia, mai 2025), unități ucrainene de drone FPV ar fi depășit semnificativ militarii NATO, care, potrivit relatării sale, ar fi pierdut „zeci de vehicule” și ar fi eșuat repetat în îndeplinirea sarcinilor, inclusiv într-un episod în care un grup de luptă construit în jurul unei brigăzi britanice ar fi fost „scos din luptă” în simulare. Un an mai târziu, la „Aurora 26” (insula Gotland, Suedia), scenariul s-ar fi repetat, iar forțele NATO ar fi ajuns, conform aceleiași relatări, să-și piardă „într-un fel” controlul asupra insulei. Pe acest fundal, s-a consolidat ideea că Alianța ar fi vulnerabilă tocmai pentru că încă se bazează pe multe blindate, considerate de unii drept irelevante în războiul modern. Ce arată „Vivaldi”: blindatele pot funcționa, dar în altă formulă Operațiunea Vivaldi este prezentată ca o contraofensivă ucraineană menită să dejocă planurile ruse de încercuire dinspre nord și sud a unor orașe din centura fortificată a regiunii Doneț — Sloviansk, Kramatorsk, Drujkivka și Kosteantinivka — localități care, din 2014, contribuie la blocarea înaintării ruse și la prevenirea ocupării complete a regiunii. În timpul operațiunii, Corpul 3 de Armată ar fi desfășurat două asalturi mecanizate care au pătruns în spatele frontului rusesc, însă cu o utilizare a blindatelor diferită de cea „clasică”. Kovalenko notează că o idee similară apăruse și în operațiunea de la Kursk (2024), asociată atunci cu un război electronic intens, dar că Vivaldi ar fi extins „pachetul” prin: recunoaștere mai în profunzime; acțiuni dedicate împotriva sistemelor de lovire ale inamicului; protecție pasivă și activă suplimentară pentru vehicule; instruirea echipajelor pentru misiune; acțiuni pentru blocarea supravegherii și comunicațiilor rusești. Kovalenko susține că elementele nu sunt noi în sine, însă diferența ar fi adaptarea lor într-o formulă coerentă, capabilă să lovească un adversar superior numeric. „Forțele ucrainene arată că până și ceea ce pare la prima vedere un anacronism pe câmpul de luptă poate fi adaptat și poate primi o funcție nouă.” Mesajul comandantului: manevra blindatelor rămâne posibilă Generalul de brigadă Andrii Bilețki, comandantul Corpului 3 de Armată, este citat cu o concluzie convergentă: manevra blindatelor nu dispare, chiar dacă mediul de luptă este tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie. „Aceste operațiuni dovedesc că manevra blindatelor rămâne posibilă pe un câmp de luptă tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie.” În interpretarea prezentată, avertismentul pentru NATO este că menținerea unor tipare apropiate de cele din Războiul Rece pentru atac și apărare poate deveni un handicap: dacă Alianța nu studiază și nu preia lecțiile operaționale din Vivaldi, riscul este ca vulnerabilitățile văzute în exerciții să se repete, la un moment dat, într-un conflict real. [...]
Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]
România cere un răspuns NATO mai ferm la Marea Neagră , pe fondul deteriorării situației de securitate și al intensificării amenințărilor hibride pe flancul estic, potrivit G4Media . Premierul Luca Niculescu a discutat telefonic, joi, cu secretarul general al NATO, Mark Rutte . Într-o postare pe X, premierul a spus că discuția a fost „substanțială” și a vizat două teme principale: degradarea mediului de securitate din Marea Neagră și creșterea amenințărilor hibride cu care se confruntă aliații NATO pe flancul estic. „Escaladarea tensiunilor din regiunea noastră necesită o vigilență sporită din partea aliaților și un răspuns ferm și coordonat.” Ce element concret invocă România: supraveghere și recunoaștere suplimentare Luca Niculescu afirmă că le-a mulțumit secretarului general și aliaților pentru „atenția constantă” acordată securității Mării Negre, menționând explicit „capacitățile suplimentare de supraveghere și recunoaștere” pentru regiune, „anunțate recent”. În material nu sunt oferite detalii despre natura acestor capabilități, calendarul lor sau statele care le asigură. [...]
Siria obține împrumuturi saudite de 403 milioane de dolari pentru reconstrucție și servicii publice , într-un pachet de acorduri care include și cooperare în domeniul apărării, potrivit Al Jazeera . Înțelegerea mută accentul relației Riyadh–Damasc de la sprijin politic la finanțare concretă pentru sectoare-cheie, într-un moment în care regiunea rămâne sub presiunea tensiunilor de securitate și a riscurilor pentru transportul maritim și energia globală. Acordurile au fost semnate miercuri, în timpul celei de-a doua vizite la Riyadh, în mai puțin de o lună, a președintelui sirian Ahmed al-Sharaa, unde a fost primit de prințul moștenitor saudit Mohammed bin Salman. Ministerul sirian de Externe a descris acordul dintre ministerele apărării drept „cel mai notabil” dintre documentele semnate, fără să facă publice condițiile. Ce include pachetul financiar: 403 milioane de dolari în împrumuturi concesionale Fondul Saudit pentru Dezvoltare a agreat împrumuturi în valoare de peste 403 milioane de dolari (aprox. 1,85 miliarde lei), în baza a șase acorduri cu Ministerul de Finanțe al Siriei, în condiții concesionale (finanțare mai ieftină decât cea de piață), potrivit agenției oficiale Saudi Press Agency, citată de Al Jazeera. Sumele menționate în articol sunt alocate astfel: 100 milioane de dolari (aprox. 460 milioane lei) pentru refacerea și dotarea unor unități medicale afectate; 60 milioane de dolari (aprox. 276 milioane lei) pentru repararea locuințelor avariate; 105 milioane de dolari (aprox. 483 milioane lei) pentru întărirea protecției civile; 90 milioane de dolari (aprox. 414 milioane lei) pentru reabilitarea termocentralei din Alep; 30 milioane de dolari (aprox. 138 milioane lei) pentru dezvoltarea sistemelor de apă potabilă în Damasc și Idlib. Articolul menționează șase acorduri, însă listează cinci destinații și valori; nu este precizat explicit al șaselea proiect și nici dacă diferența până la „peste 403 milioane de dolari” acoperă o altă componentă. Cooperarea în apărare și opțiunea unei alianțe regionale Acordul de cooperare în apărare vine la câteva zile după ce ministrul sirian de Externe, Asaad al-Shaibani, a spus că guvernul analizează posibilitatea aderării la un pact de apărare reciprocă între Arabia Saudită, Turcia și Pakistan. „Discuțiile sunt în desfășurare pentru a evalua intrarea Siriei în alianța Mecca”, a declarat al-Shaibani sâmbătă, la Manama Dialogue, o conferință de securitate din Bahrain. Un cercetător politic sirian, Ahmed Qassem, a declarat pentru Al Jazeera că frecvența vizitelor lui al-Sharaa la Riyadh „indică amploarea provocărilor de securitate” din regiune și din Siria și a susținut că țara ar avea nevoie de o „forță de descurajare” pentru a-și proteja suveranitatea și a descuraja „creșterea incursiunilor israeliene” pe teritoriul său. De ce contează: reconstrucția Siriei se leagă de securitatea regională și de riscurile economice Într-un comunicat publicat pe X, Ministerul sirian de Externe a spus că discuțiile dintre al-Sharaa și Mohammed bin Salman au vizat „situația regională și internațională”, inclusiv efectele escaladării militare asupra securității regionale, siguranței transportului maritim, fiabilității aprovizionării cu energie și stabilității economiei globale. Cei doi lideri au cerut detensionare și soluționarea pașnică a disputelor și au solicitat încetarea imediată a acțiunilor care amenință navigația în Marea Roșie, strâmtoarea Bab al-Mandeb și strâmtoarea Hormuz. Contextul menționat de Al Jazeera este că Arabia Saudită caută sprijin din partea SUA și a unor state din Europa și Orientul Mijlociu pentru suport defensiv și ofensiv într-un război reînnoit împotriva houthiților din Yemen, grup care a atacat aeroporturi și facilități petroliere saudite. Ce urmează Pe lângă componenta de apărare și împrumuturile pentru proiecte publice, cele două guverne au semnat și un memorandum privind cooperarea industrială, plus încă două memorandumuri în agricultură și protecția mediului. Arabia Saudită este prezentată drept un susținător-cheie al guvernului sirian de la venirea la putere a lui al-Sharaa, după înlăturarea lui Bashar al-Assad în decembrie 2024, iar ultima întâlnire dintre cei doi lideri avusese loc la Riyadh pe 6 octombrie, cu discuții despre reconstrucția Siriei. [...]
