Știri
Știri din categoria Apărare
Propunerea de a muta pe flancul estic cei 5.000 de militari americani retrași din Germania ar putea schimba costurile și logistica prezenței SUA în Europa, prin folosirea investițiilor făcute deja de aliații estici pentru găzduirea trupelor, potrivit Economica, care citează Agerpres.
Inițiativa apare într-o declarație comună semnată de senatorul Roger Wicker, președintele Comisiei pentru servicii armate a Senatului SUA, și de Mike Rogers, președintele Comisiei pentru servicii armate a Camerei Reprezentanților. Cei doi republicani spun că sunt „foarte preocupați” de decizia de a retrage o brigadă americană din Germania și susțin că o reducere „prematură” a prezenței avansate a SUA în Europa ar putea afecta descurajarea.
Argumentul central al celor doi lideri din Congres este că mutarea celor 5.000 de militari spre Est ar menține un „element puternic de descurajare” în Europa, fără a renunța la avantajele operaționale ale unei prezențe avansate. Ei afirmă că aliații de pe flancul estic au făcut „investiții substanțiale” pentru a găzdui trupe americane, ceea ce ar reduce costurile pentru contribuabilii americani.
În aceeași logică, mutarea ar întări „linia frontului NATO” și ar contribui la descurajarea unui conflict care ar fi „mult mai costisitor”, potrivit declarației.
Wicker și Rogers notează că Germania și-a intensificat acțiunile ca răspuns la apelurile președintelui Donald Trump privind o împărțire mai mare a poverii în NATO, inclusiv prin creșterea cheltuielilor de apărare și prin facilități pentru forțele americane (acces, baze și drept de survol) în sprijinul Operațiunii „Epic Fury”, numele american al operațiunii declanșate de SUA împotriva Iranului împreună cu Israelul.
Ei mai susțin că, deși aliații „se îndreaptă” spre cheltuirea a 5% din PIB pentru apărare, transformarea acestor bugete în capabilități militare va dura, iar o reducere a prezenței SUA înainte ca aceste capabilități să fie pe deplin realizate ar putea „submina descurajarea” și ar transmite „un mesaj greșit” președintelui rus Vladimir Putin.
Cei doi oficiali cer un proces „deliberat” de analiză pentru orice schimbare semnificativă a posturii forței americane și o coordonare strânsă cu Congresul și aliații. Ei se așteaptă ca Departamentul Apărării să contacteze comisiile de supraveghere „în zilele și săptămânile viitoare” pentru discuții privind decizia și implicațiile ei pentru descurajarea SUA și securitatea transatlantică.
Recomandate
Donald Trump indică o posibilă reducere mult mai amplă a trupelor SUA în Europa , după ce Pentagonul a anunțat retragerea a aproximativ 5.000 de militari din Germania , o mișcare care riscă să schimbe echilibrul operațional al NATO pe continent, potrivit Adevărul . Pentagonul a comunicat vineri că va reduce prezența militară americană din Germania cu circa 5.000 de soldați „în următoarele luni”. Potrivit oficialilor americani citați în material, retragerea ar urma să se desfășoare într-un interval de șase până la douăsprezece luni și face parte dintr-o reevaluare mai amplă a poziționării forțelor SUA în Europa. A doua zi, sâmbătă, 2 mai, Trump a spus că decizia anunțată de Pentagon este „doar începutul” și că ia în calcul tăieri mai mari. CNN este citată cu declarația președintelui american către jurnaliști: „Vom reduce drastic și vom tăia mai mult de 5.000 de soldați.” Chiar și după reducerea anunțată, Germania ar urma să rămână un punct major de sprijin pentru armata americană, cu peste 30.000 de militari staționați pe teritoriul său, notează publicația. Materialul menționează și că la finalul lui 2025 peste 36.000 de militari americani erau staționați în Germania. Tensiuni politice și presiuni asupra aliaților Contextul deciziei este unul de relații tensionate între Washington și Berlin, după ce Trump l-a criticat pe cancelarul Friedrich Merz , care a pus sub semnul întrebării strategia SUA în conflictul cu Iranul. În același timp, Trump a sugerat că nemulțumirile sale vizează și alți aliați europeni, pe fondul deteriorării relațiilor în NATO în contextul războiului cu Iranul, inițiat de SUA fără consultarea majorității partenerilor. În declarațiile redate, Trump a acuzat mai multe state europene că nu au oferit sprijin suficient și a indicat că ar putea reduce prezența militară și în alte țări, invocând explicit Italia și Spania. Reacții la Washington și la Berlin În Congres, lideri republicani au avertizat că diminuarea prezenței militare americane ar putea slăbi poziția strategică a SUA în Europa și ar putea transmite un semnal favorabil Rusiei, potrivit materialului. Senatorul Roger Wicker și congresmanul Mike Rogers au cerut Pentagonului să mențină trupele pe continent, inclusiv în ipoteza unei redistribuiri către est. În Germania, reacția oficială a fost una rezervată: ministrul Apărării, Boris Pistorius, a numit decizia „previzibilă” și a susținut că Europa trebuie să-și întărească propriile capacități de apărare. Articolul amintește și rolul bazei Ramstein, descrisă ca un hub esențial pentru operațiunile aeriene ale SUA în Europa. [...]
Polonia spune că nu are indicii privind o redistribuire pe flancul estic al NATO a militarilor americani retrași din Germania , ceea ce reduce, cel puțin pe termen scurt, probabilitatea unei întăriri rapide a prezenței SUA în regiune. Declarația a fost făcută de premierul polonez Donald Tusk , potrivit G4Media , care citează Reuters și Agerpres. Tusk a afirmat că Varșovia nu a primit semnale că Washingtonul ar intenționa să relocheze trupele retrase din Germania către flancul estic al NATO, în loc să le trimită înapoi în Statele Unite. Ce decizie a luat SUA și în ce calendar Secretarul apărării din SUA, Pete Hegseth , a ordonat retragerea a circa 5.000 de militari americani din Germania. Potrivit informațiilor citate, întregul proces ar urma să dureze între șase și 12 luni. Pentagonul a motivat decizia printr-o „analiză amănunțită” a poziționării forțelor americane în Europa și prin necesitățile „teatrului de operațiuni” și condițiile din teren. Contextul politic și miza pentru regiune Reuters notează că retragerea din Germania are loc pe fondul adâncirii divergențelor dintre președintele american Donald Trump și Europa în legătură cu războiul din Iran. Pentru statele de pe flancul estic, inclusiv Polonia, absența unor semnale privind o redistribuire în regiune sugerează că, în acest moment, nu există o decizie operațională de compensare a retragerii din Germania printr-o consolidare a prezenței americane mai aproape de granița estică a NATO. [...]
Retragerea a circa 5.000 de militari americani din Germania riscă să lase un gol operațional mai mare decât sugerează cifra , pentru că ar putea bloca și planul de desfășurare a armelor americane cu rază medie de acțiune, potrivit unei analize publicate de G4Media . Miza, dincolo de simbolistica politică, este capacitatea de descurajare convențională a NATO în Europa. Guvernul german a încercat să minimizeze impactul anunțului Pentagonului, iar ministrul apărării Boris Pistorius a spus că retragerea parțială „era previzibilă”, în contextul revizuirii globale a desfășurării trupelor SUA. Totuși, anunțul a surprins atât guvernul, cât și armata, pe fondul unor semnale recente considerate pozitive după vizite în Statele Unite ale unor oficiali germani. Potrivit informațiilor citate în analiză, retragerea din lunile următoare ar urma să afecteze o brigadă deja desfășurată și un batalion cu armament cu rază lungă de acțiune care trebuia să ajungă în Germania la finalul acestui an, conform CBS News și The Washington Post. De ce contează: rachetele cu rază medie și „decalajul” de capabilități Elementul cu impact operațional major este legat de acordul din 2024 dintre SUA și Germania privind desfășurarea, începând cu 2026, a rachetelor de croazieră convenționale americane Tomahawk, cu rază de acțiune de până la 2.500 km, ca măsură de descurajare și apărare în fața amenințării rusești. Analiza notează că retragerea ar putea însemna și anularea aparentă a acestei desfășurări. Expertul militar Carlo Masala a declarat pentru Der Spiegel că decizia de a nu desfășura arme americane cu rază medie „slăbește descurajarea convențională a NATO” și creează un decalaj pe care europenii „nu îl pot încă acoperi”. În același sens, Christian Moelling, directorul think tank-ului EDINA pentru apărare europeană, a scris pe platforma X că SUA au „monopolul de facto” în NATO asupra armamentului cu rază lungă de acțiune, iar acest aspect este „mai grav din punct de vedere operațional decât numărul de soldați”, fiind citat de Reuters. Mesajul către aliați și presiunea pentru cheltuieli mai mari Deși anunțul vizează în acest moment Germania, analiza arată că mesajul este perceput ca fiind adresat tuturor aliaților europeni, în condițiile în care Donald Trump a amenințat și cu retrageri din Spania și Italia, pe fondul disputelor legate de poziționarea față de Iran. Pistorius a formulat explicit direcția: Europa trebuie să își asume mai mult din propria securitate pentru a menține relația transatlantică. Și NATO a transmis, prin purtătoarea de cuvânt Allison Hart, că ajustarea „subliniază necesitatea” ca Europa să investească mai mult în apărare și să își asume o parte mai mare din responsabilități, menționând „progrese” după acordul de a investi 5% din PIB în apărare până în 2025. Reacții politice: îngrijorări inclusiv în tabăra republicană Premierul polonez Donald Tusk a criticat anunțul, avertizând că o amenințare majoră pentru comunitatea transatlantică este „dezintegrarea continuă” a alianței. În SUA, congresmenii republicani Roger Wicker și Mike Rogers, președinții comisiilor pentru forțe armate din Senat și Camera Reprezentanților, s-au declarat „foarte îngrijorați”, potrivit Reuters. Ei au susținut că trupele nu ar trebui mutate din Europa, ci repoziționate către est, și au avertizat că o reducere „prematură” a prezenței avansate poate submina descurajarea și transmite „un semnal greșit” președintelui rus Vladimir Putin. [...]
NATO testează rapiditatea de deplasare a trupelor pe flancul estic , printr-un exercițiu cu muniție reală în nord-estul Poloniei, într-un moment în care intenția Washingtonului de a reduce efectivele din Germania reaprinde discuția despre capacitatea Europei de a reacționa la o criză regională, potrivit Digi24 . Exercițiile, denumite „ Amber Shock 26 ”, vizează consolidarea apărării „Coridorului Suwałki”, o zonă strategică între Polonia și statele baltice. Potrivit locotenent-colonelului Dariusz Guzenda, citat de agenția de presă de stat poloneză PAP, la exercițiu participă peste 3.500 de militari din mai multe state NATO și „sute de vehicule militare”. Miza operațională: mobilitate și interoperabilitate Un element central al exercițiului este testarea deplasării rapide a trupelor. Înaintea antrenamentului, Regimentul 2 Cavalerie al Armatei SUA a finalizat un marș tactic rutier de 1.000 de kilometri din Germania până în zona de antrenament Bemowo Piskie/Orzysz, în nord-estul Poloniei, unde s-a alăturat altor forțe NATO. În teren, militarii urmează să execute atât manevre tactice, cât și trageri cu muniție reală, cu obiectivul declarat de a crește interoperabilitatea (capacitatea armatelor aliate de a opera împreună) și de a demonstra coeziunea alianței. Context politic: semnal după discuțiile despre trupele SUA din Germania Exercițiul este programat să se desfășoare până vineri și are loc pe fondul anunțului Washingtonului privind intenția de a reduce efectivele militare din Germania, ceea ce a alimentat îngrijorări legate de angajamentele pe termen lung ale SUA față de Europa. Autoritățile poloneze au insistat asupra relației „de neclintit” cu SUA și au spus că nu există indicii că Washingtonul ar urma să reducă cei 10.000 de militari americani aflați în prezent în Polonia prin rotație. Premierul polonez Donald Tusk a avertizat însă că „dezintegrarea continuă” a NATO este „cea mai mare amenințare la adresa comunității transatlantice” și a cerut măsuri pentru a inversa această tendință. Cum se leagă de exercițiile mai largi din regiune „Amber Shock 26” este parte a unei serii mai ample, „Saber Strike 26”, desfășurată în Polonia, Lituania și Finlanda, orientată pe exersarea deplasării rapide a trupelor și a cooperării în cazul unei crize în regiune. [...]
Războiul cu drone din Ucraina împinge NATO spre o schimbare de ritm în achiziții și producție , pe măsură ce lecția dominantă din conflict nu mai este „ce platformă cumperi”, ci cât de repede poți testa, adapta și livra tehnologie în cicluri de săptămâni sau chiar zile, potrivit unei analize publicate de Kyiv Post după discuțiile de la Kyiv Security Forum Defense Technology Forum. Mesajul comun al antreprenorilor din industria de apărare, al comandanților ucraineni și al unui general NATO a fost că războiul pe care Europa îl anticipează „se întâmplă deja” în Ucraina, iar Occidentul se mișcă prea lent pentru a integra lecțiile operaționale în procesele sale de achiziții, standardizare și cooperare industrială. „Viteza” ca avantaj competitiv: de la produs la proces Participanții au insistat că avantajul decisiv în războiul modern nu este o dronă anume, un software sau un set de date, ci viteza cu care un sistem poate fi testat în luptă, ajustat, produs și redeployat. În această logică, simpla copiere a unor produse ucrainene fără preluarea „procesului de război” (feedback din teren → modificare → producție) ar eșua. Oleksandr Berezhnyi (Quantum-Systems Ukraine) a descris „bucla de feedback” drept o capacitate construită sub presiunea atacurilor și a riscului permanent de pierdere a facilităților de producție și a capacităților de cercetare-dezvoltare. În opinia sa, partenerii europeni și americani tind să se concentreze pe transferul de tehnologie, dar ar trebui să înțeleagă și cum funcționează lanțurile de aprovizionare și administrarea producției în condiții de război. El a indicat drept exemplu un joint venture în cadrul programului german „ Build with Ukraine ”, pe care îl numește un „model” pentru creșterea rezilienței producției. Un model de achiziții „abonament” și presiune pe birocrație Yaroslav Azhnyuk (The Fourth Law) a argumentat că statele care nu sunt în război ar trebui să-și schimbe filosofia de achiziție: în loc să cumpere loturi de echipamente care se învechesc rapid, să contracteze pe termen lung capabilități actualizabile (hardware și software), cu instruire și suport, plus angajamentul producătorilor de a scala rapid în caz de conflict. El a comparat ideea cu un „Netflix pentru drone”, adică un abonament lunar care menține o capacitate „vie”, nu un depozit de tehnică ce poate deveni depășită. Din perspectiva frontului, col. Mykyta „Raz-Dva” Nadtochii (Azov, Garda Națională a Ucrainei) a cerut reducerea birocrației și accelerarea deciziilor, susținând că armata nu își permite să aștepte aprobări în etape lungi. Tot el a avertizat asupra riscului de „extractivism” – parteneri care preiau doar experiența militară – și a spus că trebuie înțelese și problemele pieței, inclusiv ofertele scumpe promovate ca excepționale, dar care se pot dovedi inferioare unor alternative mai ieftine. NATO: „revoluția dronelor” și contra-dronelor, cu efecte asupra standardizării Maj. gen. Constantin-Adrian Ciolponea, reprezentant SACT (Supreme Allied Commander Transformation) în Europa, a spus că „revoluția dronelor a început” și că reversul ei este revoluția tehnologiilor anti-dronă (counter-UAS). Într-un mediu saturat de drone și război electronic, a susținut el, supraviețuirea depinde de viteză, iar câmpul de luptă devine „transparent”, cu lanțuri de lovire comprimate la minute la nivel tactic și aproximativ 10–20 de minute la nivel operațional. Generalul a mai indicat o problemă structurală pentru Occident: piața dronelor este aglomerată, se schimbă rapid și este slab standardizată, ceea ce complică evaluarea și achiziția. În Ucraina, a menționat el, există ecosistemul Brave1 pentru testare și evaluare, un tip de infrastructură care „nu este replicată” în Vest, unde procedurile de achiziție pot dura ani. Capacitatea de producție și diferența de costuri Oleksandr Yakovenko (TAF Industries) a descris un ciclu de inovare închis rapid: dezvoltare, producție, testare pe front, feedback și actualizare a produsului într-o lună pentru armată, pe baza feedbackului „zilnic” din linia întâi. El a afirmat că TAF produce peste 80.000 de unități pe lună și că portofoliul include, pe lângă FPV-uri, și vehicule terestre fără pilot (UGV), interceptoare și drone de lovire la distanță. În același context, materialul notează o comparație de costuri și performanțe: sisteme occidentale de 250.000 de dolari (aprox. 1,15 milioane lei) care transportă 20 kg pe 200 km pot fi egalate sau depășite de sisteme ucrainene de circa 20.000 de dolari (aprox. 92.000 lei), care ar transporta 25 kg pe 300 km, potrivit exemplelor discutate la forum. (Kyiv Post precizează aceste valori ca referințe din discuție; articolul este trunchiat în fragmentul furnizat, fără detalii suplimentare despre modele sau condiții de testare.) Ce urmează, practic, pentru aliați Concluzia operațională a discuției este că NATO și industriile europene nu mai pot trata dronele ca pe o categorie de echipamente „de cumpărat”, ci ca pe un sistem care cere: cicluri scurte de dezvoltare și producție, alimentate de feedback din teren; contracte și achiziții care includ actualizări continue, nu doar livrare inițială; capacități anti-dronă integrate pe toate domeniile (aer, uscat, mare); cadre de evaluare și standardizare care să țină pasul cu o piață în schimbare rapidă. [...]
SUA accelerează apărarea antirachetă printr-un contract pentru interceptori plasați pe orbită , după ce Space Force Systems Command a selectat Lockheed Martin să dezvolte capabilități pentru programul Space-Based Interceptor (SBI) , potrivit Interesting Engineering . Miza operațională este adăugarea unui „strat” timpuriu de angajare a țintelor, care ar extinde acoperirea și ar întări descurajarea în fața amenințărilor emergente. Acordurile sunt prezentate ca un pas înainte către „elementele de bază” ale unei soluții integrate de apărare a teritoriului american, construită pe o arhitectură „stratificată” (mai multe niveluri de apărare care se completează). Lockheed Martin spune că lucrările vor accelera dezvoltarea, testarea și integrarea capabilităților SBI, cu obiectivul de a livra o capacitate de angajare timpurie care să îmbunătățească supraviețuirea sistemului și să crească aria de protecție. Ce aduce componenta „spațială” în apărarea antirachetă Ideea centrală a programului este poziționarea unor interceptori pe orbită, pentru a crește șansele de detectare, urmărire și interceptare a amenințărilor avansate, inclusiv a armelor hipersonice, dificil de contracarat cu sisteme clasice terestre sau navale. Publicația notează că inițiativa se înscrie într-un efort mai amplu al SUA de a combina capabilități de pe uscat, mare și din spațiu într-o arhitectură unificată, care să poată lovi rachetele mai devreme în zbor, în faze considerate mai vulnerabile. În material este menționată și o viziune mai largă, descrisă ca un „Golden Dome”, adică o rețea orbitală cu constelații de sateliți și interceptori pentru acoperire globală continuă. Sursa subliniază însă că un astfel de concept vine cu constrângeri: costuri ridicate, complexitate tehnică și preocupări legate de militarizarea spațiului. Ce livrează Lockheed Martin și calendarul Lockheed Martin își bazează propunerea pe experiența cu interceptori „dovediți în luptă”, precum THAAD și PAC-3, și pe alte programe și sisteme, inclusiv Next Generation Interceptor, sisteme de avertizare și urmărire a rachetelor și capabilități asociate amenințărilor hipersonice, potrivit unui comunicat citat de publicație. Compania afirmă că țintește o demonstrație integrată în 2028. Robert Lightfoot, președintele Lockheed Martin Space, a declarat: „Investim în tehnologie și infrastructură, în timp ce reunim forța întregii baze industriale, pentru a livra capabilități avansate precum SBI mai rapid și suntem angajați să livrăm o demonstrație integrată până în 2028.” Materialul nu oferă valoarea contractului și nici detalii despre numărul de interceptori sau despre configurația exactă a sistemului, astfel că amploarea financiară și dimensiunea operațională rămân neprecizate în această etapă. [...]
