Știri
Știri din categoria Apărare
Donald Trump indică o posibilă reducere mult mai amplă a trupelor SUA în Europa, după ce Pentagonul a anunțat retragerea a aproximativ 5.000 de militari din Germania, o mișcare care riscă să schimbe echilibrul operațional al NATO pe continent, potrivit Adevărul.
Pentagonul a comunicat vineri că va reduce prezența militară americană din Germania cu circa 5.000 de soldați „în următoarele luni”. Potrivit oficialilor americani citați în material, retragerea ar urma să se desfășoare într-un interval de șase până la douăsprezece luni și face parte dintr-o reevaluare mai amplă a poziționării forțelor SUA în Europa.
A doua zi, sâmbătă, 2 mai, Trump a spus că decizia anunțată de Pentagon este „doar începutul” și că ia în calcul tăieri mai mari. CNN este citată cu declarația președintelui american către jurnaliști:
„Vom reduce drastic și vom tăia mai mult de 5.000 de soldați.”
Chiar și după reducerea anunțată, Germania ar urma să rămână un punct major de sprijin pentru armata americană, cu peste 30.000 de militari staționați pe teritoriul său, notează publicația. Materialul menționează și că la finalul lui 2025 peste 36.000 de militari americani erau staționați în Germania.
Contextul deciziei este unul de relații tensionate între Washington și Berlin, după ce Trump l-a criticat pe cancelarul Friedrich Merz, care a pus sub semnul întrebării strategia SUA în conflictul cu Iranul. În același timp, Trump a sugerat că nemulțumirile sale vizează și alți aliați europeni, pe fondul deteriorării relațiilor în NATO în contextul războiului cu Iranul, inițiat de SUA fără consultarea majorității partenerilor.
În declarațiile redate, Trump a acuzat mai multe state europene că nu au oferit sprijin suficient și a indicat că ar putea reduce prezența militară și în alte țări, invocând explicit Italia și Spania.
În Congres, lideri republicani au avertizat că diminuarea prezenței militare americane ar putea slăbi poziția strategică a SUA în Europa și ar putea transmite un semnal favorabil Rusiei, potrivit materialului. Senatorul Roger Wicker și congresmanul Mike Rogers au cerut Pentagonului să mențină trupele pe continent, inclusiv în ipoteza unei redistribuiri către est.
În Germania, reacția oficială a fost una rezervată: ministrul Apărării, Boris Pistorius, a numit decizia „previzibilă” și a susținut că Europa trebuie să-și întărească propriile capacități de apărare. Articolul amintește și rolul bazei Ramstein, descrisă ca un hub esențial pentru operațiunile aeriene ale SUA în Europa.
Recomandate
NATO preia coordonarea ajutorului militar pentru Ucraina, iar SUA își reduc rolul direct , după ce Pentagonul renunță la conducerea Grupului de Asistență pentru Securitate pentru Ucraina (SAG-U) din Germania, potrivit Adevărul . Miza este una operațională: cine gestionează fluxul de sprijin militar către Kiev și cât de repede se iau deciziile într-un moment în care livrările depind de coordonare și capacități logistice. Conducerea SAG-U, structură cu sediul la Wiesbaden, ar urma să fie preluată de un stat european sau de Canada, iar tranziția ar putea dura până la un an. Activitatea grupului nu ar urma să fie întreruptă, iar Comandamentul European al SUA va rămâne implicat printr-un adjunct american. Un oficial NATO, sub protecția anonimatului, a descris mutarea ca pe un semn că aliații își asumă mai multe responsabilități: „Preluarea conducerii de către un ofițer european sau canadian ar fi încă un exemplu al faptului că aliații își asumă mai multe responsabilități.” Ce spune Pentagonul și cum se leagă de repoziționarea SUA în NATO Pentagonul susține că SAG-U a fost conceput „încă de la început ca o structură temporară”, iar transferul urmărește ca aliații să preia o parte mai mare din sprijinul pentru Ucraina, în timp ce resursele americane sunt alocate în linie cu Strategia Națională de Apărare. Decizia este prezentată în contextul unei reorganizări mai ample a rolului SUA în NATO: administrația Trump a redus numărul ofițerilor americani din Europa, a retras unele rotații de trupe și a cerut repetat creșterea cheltuielilor europene pentru apărare. În paralel, mai multe comandamente NATO ar urma să fie conduse de state europene: Marea Britanie la Norfolk, Italia la Napoli, iar Germania și Polonia la Brunssum (Țările de Jos). Tranziția de comandă și riscurile pentru ritmul livrărilor General-locotenentul american Curtis Buzzard, care conduce SAG-U din 2024, își încheie mandatul luni, iar atribuțiile vor fi preluate temporar de general-locotenentul Guillaume Beaurpere, care va coordona finalizarea transferului. La Kiev, reacțiile sunt împărțite. Un oficial ucrainean a spus că schimbarea ar putea reduce riscurile generate de fluctuațiile politice de la Washington și ar putea simplifica logistica militară. În același timp, există temeri că integrarea completă în structurile NATO ar putea încetini livrările de armament și că aliații europeni nu pot înlocui capacități americane-cheie, precum transportul strategic, recunoașterea prin satelit și identificarea țintelor. Luna trecută, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth , le-a transmis aliaților reuniți la Bruxelles că Europa trebuie să își asume mai mult din responsabilitatea propriei securități, afirmând că NATO nu mai poate funcționa ca „o stradă cu sens unic”. [...]
SUA mențin pe agendă o posibilă producție de interceptoare Patriot pentru Ucraina , deși președintele Donald Trump și-a exprimat recent rezervele față de un astfel de acord, potrivit Agerpres , care citează patru surse familiarizate cu discuțiile. Miza este una operațională: Kievul caută urgent rachete PAC-3, printre puținele capabile să intercepteze rachete balistice, într-un context în care Ucraina susține că a rămas fără interceptoare Patriot. Discuțiile vizează inclusiv varianta ca Ucraina să producă unele componente, iar asamblarea finală să aibă loc în altă parte a Europei. O opțiune menționată de surse este trimiterea componentelor în Germania pentru asamblare finală. Contextul politic rămâne însă volatil. Luna trecută, Trump i-a spus lui Volodimir Zelenski, la o întâlnire la Ankara, că SUA ar urma să acorde o licență pentru fabricarea rachetelor PAC-3, dar săptămâna trecută a declarat presei că SUA nu au fost de acord să permită Ucrainei să construiască rachete Patriot și că Washingtonul trebuie să fie „foarte atent” când permite altora să le producă. Potrivit a două surse, schimbarea de ton a venit după o întâlnire „dificilă” cu Zelenski la Casa Albă. Ce opțiuni sunt analizate Potrivit celor patru surse citate, pe masă sunt mai multe variante, între care: fabricarea de componente Patriot în Ucraina și asamblarea lor în Germania; includerea Ucrainei într-un program americano-european existent pentru interceptoare Patriot; permisiunea ca Ucraina să construiască o versiune mai ieftină a PAC-3. Emisarul Washingtonului la NATO, Matthew Whitaker , conduce eforturile de a ajunge la un acord și a fost la Kiev luna trecută pentru discuții cu oficiali ucraineni și directori din industria de armament. Una dintre surse a precizat că „nu a fost dat niciun ordin de oprire a discuțiilor”. Casa Albă a refuzat să comenteze. Limitarea-cheie: livrările nu ar veni rapid Chiar dacă se ajunge la un acord, Ucraina nu ar începe să primească rachete noi mai devreme de un an, potrivit sursei. Pentru nevoile imediate, Kievul îndeamnă aliații să transfere o parte din propriile stocuri. În paralel, fosta ambasadoare a Ucrainei în SUA, Olga Stefanișîna, a declarat că Kievul explorează achiziții pe termen lung de PAC-3 și un schimb de livrări cu alte țări pentru a primi rachete mai devreme; ea a mai spus că Lockheed Martin este implicată și ar urma să trimită o echipă în Ucraina. Compania nu a răspuns solicitărilor de comentarii, conform materialului. Pe fundal, oficiali americani citați indică faptul că licențierea producției de arme americane în Europa este discutată activ din 2022, dar avertizează că deschiderea de noi linii de producție nu este simplă, iar producția începe de obicei la trei până la șapte ani după semnarea unui acord de licență. Totodată, stocurile globale de rachete de ultimă generație ar fi scăzut după războiul din Iran, iar interceptoare Patriot destinate Ucrainei ar fi fost redirecționate către armata americană și aliații SUA din Golf, potrivit sursei. [...]
Evaluările recente ale serviciilor americane indică riscul unui atac limitat al Rusiei asupra unui stat NATO , într-un scenariu gândit mai degrabă pentru a testa coeziunea alianței și aplicarea Articolului 5 decât pentru a declanșa un război pe scară largă, potrivit CNN , care citează trei surse familiarizate cu rapoartele. Potrivit acestor evaluări, opțiunile analizate variază de la un atac cibernetic până la o incursiune de mică amploare, calibrată astfel încât să pună presiune pe unitatea NATO și pe angajamentul de apărare colectivă, fără a depăși neapărat pragul care ar forța un răspuns aliat clar. Momentul și forma exactă rămân incerte, însă una dintre surse a indicat că o escaladare ar fi mai probabilă prin țintirea statelor baltice sau a Poloniei. The Wall Street Journal a relatat prima dată despre aceste evaluări (fără ca CNN să preia integral concluziile publicației). De ce contează: riscul operațional pentru NATO se mută spre „zona gri” Unghiul principal al acestor evaluări este unul operațional: scenariile descrise sugerează o presiune crescută pe capacitatea NATO de a răspunde coerent la acțiuni „sub prag” (de tip hibrid sau limitat), care pot crea ambiguitate politică și militară în jurul Articolului 5 (principiul că un atac asupra unui membru este un atac asupra tuturor). Oficiali americani și NATO citați de CNN consideră că Putin ar putea alege să escaladeze împotriva NATO dacă nu găsește o ieșire „onorabilă” din războiul din Ucraina, iar fereastra de decizie este descrisă ca întinzându-se „între acum și următorii ani”. Un purtător de cuvânt militar al NATO, Martin O’Donnell, a refuzat să comenteze evaluări clasificate, dar a transmis că alianța ia în calcul multiple scenarii și se pregătește pentru ele. „NATO urmărește și suntem pregătiți să descurajăm și să apărăm, după cum este necesar, lucru pe care continuăm să îl demonstrăm.” Context: incidente repetate la granița NATO și un nou episod în Germania Materialul amintește mai multe episoade recente în care Rusia a „împins” în proximitatea sau pe teritoriul NATO. În mai, o dronă cu explozibil a lovit o clădire de apartamente din România în timpul unui atac rusesc asupra unui port ucrainean din apropiere, rănind două persoane. În septembrie anul trecut, avioane de vânătoare NATO au doborât mai multe drone rusești care încălcaseră spațiul aerian al Poloniei în timpul unui atac asupra Ucrainei. Separat, în această săptămână, SUA au evaluat că o dronă încărcată cu explozibili, descoperită peste noapte la un aeroport din Germania, ar aparține unui serviciu de informații rusesc, potrivit unui oficial american din domeniul apărării în Europa citat de CNN. Oficialul a spus că drona transporta explozibili de uz militar, iar publicația a relatat anterior că a fost găsită de un angajat al aeroportului într-o zonă securizată a operațiunilor cargo. Ministrul german de Interne, Alexander Dobrindt, a descris situația drept un „nou scenariu de amenințare” și a indicat ulterior că drona ar putea fi legată de „puteri străine”, fără a oferi detalii. Consiliul Național de Securitate al Germaniei , condus de cancelarul Friedrich Merz, s-a reunit vineri pentru a discuta incidentul. Presiune suplimentară: îngrijorări privind stocurile de muniții ale SUA CNN plasează evaluările de intelligence și pe fondul preocupărilor legate de stocurile americane de muniții, afectate de războiul cu Iranul. Publicația a relatat anterior că aproape 80% dintre interceptoarele THAAD (sistem de apărare antirachetă) au fost epuizate față de nivelurile de dinainte de război, precum și aproximativ jumătate dintre interceptoarele Patriot. În paralel, ONU a transmis că victimele civile provocate de armele rusești cu rază lungă au crescut cu 60% în perioada ianuarie–iunie, comparativ cu același interval al anului trecut. CNN notează că aceste îngrijorări influențează modul în care comandanții militari de rang înalt planifică eventuale conflicte viitoare, inclusiv o posibilă escaladare a Rusiei împotriva NATO sau un război cu China în Pacific. Președintele SUA, Donald Trump, a contestat public relatările despre diminuarea stocurilor, afirmând pe Truth Social că SUA au „cantități masive” de muniții și că se produc și se livrează suplimentar, după necesități. Ce urmează În absența unor indicii publice despre „cum” și „când” ar putea avea loc o escaladare, semnalul principal al evaluărilor rămâne unul de planificare: NATO și statele membre sunt împinse să trateze mai serios scenariile de atac limitat sau hibrid, unde miza nu este doar răspunsul militar, ci și viteza deciziei politice și menținerea unității alianței. CNN precizează că a solicitat un punct de vedere Kremlinului atât pe evaluarea privind Putin, cât și pe cea legată de drona din Germania. [...]
Serviciile de informații ale SUA își ajustează evaluarea de risc și iau în calcul că Rusia ar putea testa unitatea NATO chiar din această toamnă , prin acțiuni hibride (atacuri cibernetice, sabotaje) sau, cu probabilitate încă redusă, printr-o incursiune militară limitată pe flancul estic, potrivit Biziday , care citează un raport prezentat de The Wall Street Journal . Unghiul principal al acestei evaluări este unul operațional: scenariile descrise nu vizează o invazie de amploare, ci acțiuni „greu de încadrat” care să pună la încercare viteza și coeziunea decizională a Alianței, fără a forța imediat un răspuns colectiv. Ce ar urmări Moscova și de ce contează pentru NATO Potrivit raportului citat de The Wall Street Journal , obiectivul ar fi să observe dacă NATO reacționează unitar și rapid sau dacă apar diviziuni politice între statele membre. Intervalul în care un astfel de scenariu ar putea deveni posibil este „din această toamnă și până în 2029”, deși, în acest moment, probabilitatea unei incursiuni militare rămâne redusă. Evaluarea Washingtonului s-ar fi schimbat în cursul acestui an. Până recent, concluzia era că Rusia nu va provoca direct NATO cât timp este implicată în războiul din Ucraina, însă oficialii americani invocă acum dificultățile Rusiei pe front și presiunile interne asupra lui Vladimir Putin de a obține un rezultat care să poată fi prezentat drept victorie. Scenariile luate în calcul: „zona gri” dintre pace și război În locul unei invazii clasice — care ar declanșa aproape sigur Articolul 5 — evaluările americane descriu acțiuni menite să testeze reacția Alianței fără a provoca automat un răspuns colectiv. Printre scenariile analizate se numără: atacuri cibernetice asupra infrastructurii unui stat membru; operațiuni hibride cu grupuri armate fără însemne oficiale; sabotaje; o incursiune militară limitată într-o zonă de frontieră de pe flancul estic al NATO. Context regional: incidente care au ridicat întrebări și avertismente europene Oficiali occidentali afirmă că ar exista deja semne ale unor astfel de „teste”, inclusiv episoade în care rachete rusești au ajuns pe teritoriul Poloniei și situații în care drone rusești au pătruns și s-au prăbușit în România, incidente care au alimentat discuțiile despre răspunsul NATO la provocări limitate sau ambigue. În paralel, Biziday notează că au existat și avertismente din Europa: șeful armatei germane, generalul Christian Freuding, a declarat în iunie că Rusia ar putea dobândi capacitatea de a ataca state NATO în următorii trei ani, iar ministrul lituanian al Apărării a avertizat asupra unor posibile atacuri „sub steag fals”, menite să creeze confuzie privind responsabilitatea. Presiune pe stocuri și pe sprijinul pentru Ucraina Noua evaluare apare și pe fondul preocupărilor Washingtonului privind diminuarea stocurilor unor muniții și sisteme de apărare considerate esențiale într-un conflict major. Potrivit presei americane, livrările către Ucraina și operațiunile împotriva Iranului ar fi redus rezervele unor sisteme precum Patriot, THAAD, Stinger și ATACMS, deși Administrația Trump respinge aceste informații. În același timp, Ucraina avertizează că livrările occidentale de rachete pentru apărarea antiaeriană au scăzut semnificativ în acest an, în timp ce Rusia și-a intensificat atacurile cu rachete balistice și drone asupra orașelor ucrainene. În acest context, temerea oficialilor americani este că Kremlinul ar putea încerca să obțină un avantaj politic și strategic printr-o provocare limitată la adresa NATO, mizând pe ezitări în cazul unor atacuri hibride sau de mică amploare. [...]
Planul administrației Trump de a construi 15 cuirasate nucleare ar putea ajunge la 275 de miliarde de dolari (aprox. 1.265 miliarde lei) , iar șantierele navale americane s-ar putea să nu aibă capacitatea necesară pentru un asemenea volum, potrivit unui raport al Biroului pentru Buget al Congresului (CBO), relatat de HotNews . Costul total estimat vizează 15 nave de luptă de suprafață cu propulsie nucleară, cu un preț „în jur de” 18 miliarde de dolari (aprox. 83 miliarde lei) pe unitate, ceea ce le plasează în aceeași categorie de cost cu portavioanele din „clasa Ford”, cele mai scumpe nave militare construite până acum. Cât ar costa, concret, programul și cum se compară cu alte nave În planul de construcții navale pentru 2027, publicat în mai, Marina SUA a indicat că intenționează să achiziționeze 15 cuirasate cu un deplasament de 35.000 de tone în perioada 2028–2056. CBO estimează că prima navă ar costa 23,4 miliarde de dolari (aprox. 108 miliarde lei), iar cele construite ulterior aproximativ 18 miliarde de dolari (aprox. 83 miliarde lei) fiecare. Raportul notează că aceste valori sunt peste estimările anterioare: 15,1 miliarde de dolari pentru prima unitate și 10,2 miliarde de dolari pentru a doua și a treia. Diferența este pusă, în raport, pe faptul că estimarea inițială viza o navă cu propulsie convențională, nu una cu propulsie nucleară. Ca repere de comparație, CBO indică: portavionul „USS Gerald R. Ford”, intrat în serviciu în 2017, a costat 13,3 miliarde de dolari (aprox. 61 miliarde lei), iar versiunile mai noi din „clasa Ford” sunt estimate la circa 22 de miliarde de dolari (aprox. 101 miliarde lei) fiecare; viitoarele submarine purtătoare de rachete balistice din „clasa Columbia” sunt estimate la aproximativ 10 miliarde de dolari (aprox. 46 miliarde lei) bucata. Capacitatea industrială, a doua constrângere majoră Dincolo de finanțare, CBO avertizează că șantierele navale din SUA ar putea să nu poată susține volumul de muncă necesar. Noile cuirasate ar urma să fie de peste trei ori și jumătate mai mari decât distrugătoarele cu rachete ghidate din „clasa Arleigh Burke”, care domină în prezent construcția navelor de luptă de suprafață pentru Marina SUA. „Până în 2035, planul Marinei (…) ar urma să crească mai mult decât dublu volumul total, exprimat în tonaj, al navelor mari de luptă de suprafață pe care constructorii navali ar trebui să le producă (…). Adaptarea la o asemenea creștere semnificativă a producției de nave mari de luptă de suprafață ar putea reprezenta o provocare pentru industria construcțiilor navale”, se arată în raportul CBO. Raportul plasează această problemă într-un context mai larg al industriei, descrisă ca fiind afectată frecvent de întârzieri și depășiri de costuri. În acest sens, este citată o declarație din anul precedent a fostului secretar al Marinei, John Phelan, potrivit căreia cel mai performant program de construcții navale avea o întârziere de șase luni și depășise bugetul cu 57%. „Toate programele noastre sunt un dezastru”, a declarat el în fața Congresului. Context: ce ar urma să includă noile cuirasate Administrația de la Washington a anunțat proiectul în decembrie anul trecut, președintele SUA afirmând că navele vor fi echipate cu „tunuri și rachete la cel mai înalt nivel”, arme hipersonice, tunuri electromagnetice, rachete de croazieră și „cele mai sofisticate lasere din lume”. Ulterior, Marina SUA a precizat că aceste cuirasate vor transporta rachete de croazieră cu focoase nucleare, ceea ce le-ar transforma în cele mai puternice nave din arsenalul american, după submarinele cu rachete balistice. [...]
Descoperirea unei drone cu exploziv lângă un avion cargo încărcat cu muniție ridică miza de securitate pentru transporturile militare prin Leipzig , un nod logistic folosit atât de NATO, cât și de companii civile, potrivit HotNews . Incidentul a avut loc în noaptea de marți spre miercuri, când pe aeroportul Leipzig/Halle a fost găsită o dronă cu un dispozitiv exploziv atașat. Analizele criminalistice au indicat că era vorba de un exploziv puternic, de tipul celor folosite de armată. Muniție militară la câțiva metri de dronă Conform informațiilor publicate de Süddeutsche Zeitung și preluate de HotNews, unul dintre avioanele cargo Antonov aflate în apropierea dronei era încărcat cu muniție militară. Muniția ar fi venit recent din Franța și, „probabil”, urma să fie transportată mai departe, pe baza unui raport confidențial al poliției citat de publicația germană. Drona se afla în zona unor avioane cargo ale Antonov Airlines, companie ucraineană care are bază pe aeroportul din Leipzig. Impact operațional: întreruperea traficului și presiune pe măsurile de protecție Traficul aerian a fost întrerupt timp de două ore, după ce a fost descoperită drona care transporta un „dispozitiv exploziv neidentificat”, ulterior dezamorsat, notează HotNews, care trimite la analiza despre „o escaladare fără precedent în Europa” . Aeroportul Leipzig este descris ca un centru logistic pentru armata germană și NATO, dar și ca bază pentru DHL și Antonov Airlines, ceea ce amplifică riscul operațional: un incident într-o zonă cu trafic mixt (militar și civil) poate produce blocaje și costuri în lanț, inclusiv prin oprirea temporară a zborurilor. Reacția autorităților: „ atac hibrid ” și suspiciuni privind implicarea unor „puteri străine” Ministrul german de interne a avertizat că s-a intrat într-o „nouă dimensiune de pericol”, în contextul în care Leipzig/Halle este un nod logistic-cheie militar și civil, potrivit articolului HotNews despre „o nouă dimensiune a pericolului” . Ministrul Alexander Dobrindt a calificat incidentul drept „atac hibrid” și a spus că ar putea implica „puteri străine”, conform relatării HotNews din materialul despre prima reacție a unui ministru german . Germania este menționată ca fiind cel mai mare furnizor național de ajutor militar pentru Ucraina, iar faptul că prin Leipzig se fac și transporturi militare pentru NATO explică de ce incidentul este tratat ca o problemă de securitate cu implicații mai largi decât un simplu eveniment de ordine publică. [...]
