Știri
Știri din categoria Apărare
NATO pregătește ajustări ale prezenței militare în Europa, pe fondul intenției SUA de a reduce o parte din efectivele de pe continent, iar subiectul intră în prim-plan la reuniunea informală a miniștrilor de Externe din statele aliate, organizată în Suedia, potrivit Euronews. Miza practică pentru europeni este cum vor compensa eventualele retrageri americane și ce înseamnă asta pentru securitatea flancului estic și pentru sprijinul acordat Ucrainei.
Întâlnirea are loc „azi și mâine”, iar la reuniune este așteptat și secretarul american Marco Rubio. Contextul este descris ca tensionat după ce statele aliate au refuzat să răspundă apelului președintelui american de a se implica în războiul din Iran.
Pe agenda discuțiilor se află intenția Statelor Unite de a reduce o parte a militarilor din Europa, după un anunț făcut în ultimele săptămâni. Publicația notează că vineri este așteptat un nou anunț în acest sens.
Într-un interviu acordat Euronews, colonelul Martin O’Donnell, purtător de cuvânt al Comandamentului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (SHAPE), susține că mișcările de trupe nu vor afecta securitatea statelor membre și că ajustările sunt discutate cu NATO de luni de zile.
„Sunt indicii că SUA vor anunța modificări ale modelului de forțe NATO. (...) Aceste ajustări au fost discutate cu NATO în cursul ultimelor luni. Nu ar trebui să existe surprize.”
Un alt element de presiune menționat este faptul că SUA „își epuizează stocurile de arme extrem de importante”, inclusiv sisteme de apărare aeriană Patriot. Euronews avertizează că această situație poate produce un efect în lanț asupra Europei și Ucrainei, în special în ceea ce privește accesul la astfel de capabilități.
Reuniunea informală din Suedia este prezidată de secretarul general al NATO, Mark Rutte. România este reprezentată de ministra de Externe Oana Țoiu.
Recomandate
România riscă să rămână fără „pârghii” militare în relația cu Berlinul , deși Germania își extinde implicarea pe flancul estic al NATO printr-o baterie Patriot în Turcia și o misiune de circa 150 de militari, potrivit Adevărul . În analiza citată, experți români indică atât motivele invocate de Germania pentru refuzul de a disloca trupe în România, cât și opțiunile Bucureștiului pentru a-și crește relevanța în arhitectura de apărare aliată. De ce contează: prezența militară se negociază și prin costuri și contracte Berlinul a refuzat anterior solicitarea Bucureștiului privind o prezență militară germană în România, invocând „situația economică grea” și costurile detașării de trupe, în contextul în care Germania are deja angajamente în alte zone (țările baltice) și își pregătește o contribuție în Turcia. În acest tablou, România ar putea încerca să lege mai strâns discuția despre prezență militară de cooperarea industrială și de achizițiile de apărare: generalul (r) Virgil Bălăceanu afirmă că noile contracte de „miliarde de euro” semnate de România cu Germania în cadrul SAFE, inclusiv cu Rheinmetall , ar putea deveni un argument într-un demers viitor pentru atragerea de trupe germane. De ce trimite Germania Patriot în Turcia, dar nu trupe în România Potrivit materialului, Turcia a devenit un punct-cheie pentru apărarea flancului sud-estic al NATO, inclusiv după ce a fost vizată de rachete și drone iraniene în lunile trecute. Germania urmează să trimită în „următoarele săptămâni” o unitate Patriot și, suplimentar, să constituie o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă care va opera în coordonare cu forțele turce. Misiunea menționată ar avea aproximativ 150 de militari și rolul de a înlocui o unitate americană desfășurată în prezent în Turcia, în perioada iunie–septembrie 2026. În paralel, SUA își păstrează o prezență importantă în Turcia, inclusiv prin baza de la Incirlik, unde sunt găzduite rachete nucleare americane, notează publicația. Pentru contextul regional, Adevărul indică și planurile Berlinului privind o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă, într-un material separat despre rolul Turciei în strategia NATO: Adevărul . „Apărarea României începe din Turcia”: argumentul operațional Generalul (r) Virgil Bălăceanu susține că, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu, apărarea României și a flancului estic începe din Turcia, unde se află componente esențiale ale arhitecturii NATO. Un exemplu este stația radar Kürecik (operațională din 2012), administrată de Armata SUA, care detectează amenințări cu rachete balistice și transmite date către baze NATO, inclusiv Deveselu, Kogălniceanu și Câmpia Turzii, dar și către navele Aegis din Marea Mediterană. „Apărarea României și a flancului Estic al NATO începe din Turcia, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu.” În același registru, Bălăceanu descrie apărarea ca fiind „pe mai multe aliniamente”, cu capabilități navale în Mediterana de Est și cu participarea unor state europene. Ce opțiuni are Bucureștiul: Franța, apoi Germania „pe filieră” economică În analiza citată, Bălăceanu indică drept miză principală pentru România convingerea Franței să disloce permanent o brigadă în România, după modelul brigăzii blindate pe care Germania o va disloca în Lituania anul viitor. Abia apoi, spune el, Bucureștiul ar putea încerca să obțină și o participare germană la Grupul de Luptă din România, folosind inclusiv argumentul contractelor de înzestrare. „În momentul în care vom semna contractele — și asta va înseamna că mulți bani din România vor merge către economia germană — putem să cerem Germaniei să aibă o participare și la Grupul de Luptă din România.” Separat, analistul politic internațional Ștefan Popescu apreciază că România nu reușește să strângă relațiile cu Turcia pentru a întări sudul flancului estic și compară situația cu Polonia, care ar fi construit, prin acțiuni coerente, un sistem defensiv la Marea Baltică împreună cu țările nordice. În acest context, el sugerează că o abordare mai realistă ar fi fost propunerea unui „hub” Uniunea Europeană–Turcia, în care România să ceară leadership și să găzduiască elemente în domenii unde are „o excelență incontestabilă”, precum securitatea cibernetică. Materialul mai notează, prin vocea turcologului Tasin Gemil, importanța relației bilaterale româno-turce și faptul că, deși există un parteneriat strategic, rămân dosare unde pozițiile nu sunt încă armonizate. Textul este trunchiat în sursa furnizată, astfel că detaliile finale despre implicațiile la Marea Neagră nu pot fi redate integral. [...]
O simulare strategică desfășurată în Germania indică faptul că o reacție politică europeană întârziată poate face NATO vulnerabilă pe flancul estic , în special într-o criză rapidă în statele baltice, potrivit Adevărul . Exercițiul a testat în primul rând procesul decizional din interiorul alianței, nu tactici de luptă, iar concluzia centrală a fost una politică: ezitarea și divizarea pot cântări mai mult decât diferențele de capabilități pe termen scurt. Exercițiul a avut loc în decembrie 2025, la Universitatea Helmut Schmidt a Bundeswehrului din Hamburg , și a pornit de la un scenariu în care Rusia și Ucraina ajung la un armistițiu în vara lui 2026. În paralel cu o ofertă către Germania de reluare a relațiilor economice și a cooperării de dinainte de război, Moscova ar intensifica presiunile asupra statelor baltice, invocând o presupusă criză umanitară în Kaliningrad. Scenariul: atac rapid asupra Lituaniei și blocarea deciziei NATO În jocul de război, participantul care a jucat rolul conducerii militare ruse a ales o ofensivă rapidă asupra Lituaniei, cu un obiectiv declarat diferit de o ocupație pe termen lung: paralizarea procesului de decizie al NATO și testarea voinței politice europene. Planul a presupus un atac simultan din Belarus și Kaliningrad pentru controlul coridorului Suwalki, fâșia strategică ce leagă Polonia de statele baltice. Forțele ruse simulate au inclus aproximativ 100.000 de militari în întreg teatrul de operațiuni, dintre care circa 12.000 au reprezentat forța principală de atac din Belarus, sprijinită de unități aeropurtate, artilerie, sisteme antiaeriene și drone. „Fapt împlinit” înainte de răspunsul alianței Potrivit simulării, viteza a fost elementul-cheie: Rusia ar avea deja trupe în regiune, în timp ce NATO ar avea nevoie de timp pentru a aduce întăriri. În scenariu, forțele ruse au reușit să creeze rapid un „fapt împlinit” pe teren înainte ca alianța să poată organiza o contraofensivă coerentă. Analistul care relatează exercițiul susține că liderii europeni, în special cei germani, ar fi fost blocați de perspectiva unui conflict direct cu Rusia și de riscul escaladării nucleare. În joc, SUA nu au intervenit imediat, iar această întârziere a fost suficientă pentru consolidarea pozițiilor ruse și transformarea coridorului Suwalki într-o zonă controlată prin drone, artilerie și lovituri de precizie cu rază lungă. Scenariul a inclus și posibilitatea unei escaladări nucleare tactice, prin activarea armelor nucleare din Belarus și Kaliningrad pentru descurajarea unei contraofensive NATO. De ce contează: vulnerabilitatea e politică, nu doar militară Mesajul principal rezultat din exercițiu este că descurajarea depinde nu doar de capabilități, ci și de percepția adversarului asupra voinței politice a NATO. Analistul avertizează că un eventual sfârșit al războiului din Ucraina ar putea deschide pentru Europa o perioadă de vulnerabilitate strategică, în care Rusia ar ieși cu efective mai numeroase, experiență de luptă și avantaje tehnologice în domenii precum războiul la distanță, dronele și „țintirea dinamică” (identificarea și lovirea rapidă a țintelor pe baza datelor actualizate din teren). În același timp, potrivit aceleiași relatări, statele europene ar avea nevoie de ani pentru a recupera decalaje în apărarea aeriană, muniții de precizie și capacități de neutralizare a sistemelor antiaeriene rusești. „Întrebarea fundamentală este dacă Germania și Europa sunt cu adevărat pregătite să intre într-un război cu Rusia pentru apărarea statelor baltice, chiar și fără sprijin imediat american.” Concluzia autorului exercițiului este că, în simulare, partea care a jucat Rusia a mizat pe ezitarea Germaniei, iar această presupunere a fost suficientă pentru a „câștiga” prin blocarea reacției politice într-o criză rapidă. [...]
Intervenția unui F-16 românesc în Estonia întărește mesajul NATO de descurajare pe flancul estic , într-un moment în care Alianța încearcă să limiteze riscul de escaladare după incidente cu drone ajunse pe teritoriul statelor baltice, potrivit HotNews . Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a declarat miercuri, la Bruxelles, că doborârea dronei de către forțele aliate este „exact pentru ce ne-am pregătit” și că a fost „un răspuns decisiv”, lăudând eficiența sistemelor de apărare aeriană ale Alianței. Incidentul a avut loc după ce un avion de luptă românesc F-16 a doborât marți o dronă militară care a pătruns în spațiul aerian al Estoniei. De ce contează: controlul incidentelor și descurajarea Rusiei Rutte a confirmat că aparatul provenea din Ucraina, dar a legat prezența lui pe teritoriu aliat de războiul declanșat de Rusia. În declarația sa, șeful NATO a argumentat că astfel de drone ajung în statele baltice ca efect al atacurilor rusești asupra Ucrainei. „Ce s-a întâmplat în ultimele zile este exact pentru ce ne-am pregătit. A fost un răspuns decisiv.” În paralel, Rutte a respins acuzațiile Kremlinului potrivit cărora statele baltice ar permite Ucrainei să le folosească teritoriul pentru a ataca Rusia, catalogându-le drept „absolut ridicole”. Reacții: scuze de la Kiev și explicația Estoniei privind bruiajul De la Kiev, purtătorul de cuvânt al Ministerului ucrainean de Externe, Heorhii Tykhyi, a prezentat scuze oficiale statelor baltice pentru incidentul descris ca neintenționat și a pus responsabilitatea pe Moscova, susținând că forțele ucrainene au vizat ținte legitime din Rusia. Ministrul de Externe al Estoniei, Margus Tsahkna, a afirmat că dronele ucrainene au ajuns deasupra teritoriului estonian din cauza mijloacelor rusești de război electronic, care le-ar fi deviat de la traiectorie. Potrivit The Guardian , acesta ar fi cel mai recent caz în care bruiajul electronic ar fi împins UAV-uri (aparate de zbor fără pilot) cu rază lungă către teritoriul Alianței. Rolul României în misiunea de poliție aeriană Ministrul Apărării, Radu Miruță, a indicat că pilotul român implicat era în misiune de poliție aeriană în Lituania și a făcut public numele acestuia. „Aflat în misiune de poliție aeriană în Lituania, din partea României, la bordul unui avion de vânătoare F16 românesc, căpitanul comandor Pavelescu Costel-Alexandru a reușit să încadreze, să angajeze și să pună la pământ o dronă intrată în spațiul aerian al Estoniei.” Pe fond, mesajul transmis de NATO este că incidentele de acest tip vor fi tratate rapid și coordonat, pentru a proteja spațiul aerian aliat și pentru a contracara narativele Moscovei privind presupuse atacuri lansate de pe teritoriul statelor baltice. [...]
NATO își întărește protecția anti-drone la Bruxelles prin achiziția a două sisteme BOREADES, într-o mișcare cu impact operațional direct asupra securității unor obiective-cheie ale alianței, potrivit Mediafax . Contractul a fost câștigat de grupul francez de IT Sopra Steria , prin divizia sa de apărare și spațiu, CS Group. Sistemele vor fi folosite pentru apărarea sediului central NATO și a reședinței Secretarului General, pe fondul creșterii amenințărilor generate de drone, notează Reuters, citată de Mediafax. Valoarea contractului nu a fost făcută publică. Compania spune că selecția a avut loc în urma unei licitații internaționale la care au participat zeci de producători. De ce contează: anti-dronele devin „infrastructură” de securitate pentru obiective strategice Decizia reflectă faptul că tehnologiile de combatere a dronelor au devenit o prioritate strategică pentru statele NATO, mai ales după conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociu, unde vehiculele aeriene fără pilot au fost folosite atât în operațiuni militare, cât și în atacuri asupra infrastructurii civile. În acest context, experții în securitate citați în material apreciază că sistemele anti-drone devin o componentă critică pentru protejarea obiectivelor strategice, inclusiv pentru că dronele moderne sunt mai ieftine de operat și mai greu de detectat cu metodele clasice de apărare. Ce știm despre BOREADES și stadiul livrărilor Sistemele BOREADES dezvoltate de CS Group sunt deja utilizate în mai multe operațiuni de securitate din Franța. Potrivit companiei: peste 50 de sisteme sunt deja în funcțiune; aproape 100 se află în producție. Echipamentele au fost desfășurate și la evenimente de amploare, inclusiv la Jocurile Olimpice de la Paris și la parada militară anuală din 14 iulie, în Franța. Prin implementarea BOREADES, NATO își consolidează apărarea împotriva amenințărilor aeriene de mici dimensiuni, considerate tot mai dificil de contracarat prin mijloace tradiționale. Detalii despre calendarul livrării și punerii în funcțiune nu sunt precizate în informațiile publicate. [...]
NATO analizează o posibilă misiune de securizare a Strâmtorii Ormuz, dar fără planificare până la o decizie politică , într-un context în care blocarea rutei de către Iran pune presiune pe libertatea navigației și pe fluxurile energetice globale, potrivit Digi24 . Comandantul suprem al forțelor aliate, generalul american Alexus Grynkewich , a spus că Alianța „ia în considerare” o contribuție la o operațiune care vizează securizarea strâmtorii, însă a insistat că nu există încă planificare formală în lipsa unui mandat politic. „Iau în considerare acest lucru? Absolut. Dar nu există încă nicio planificare până când nu se va lua o decizie politică.” Miza operațională: libertatea navigației într-un punct-cheie pentru petrol Strâmtoarea Ormuz este prezentată drept o rută critică: înainte de blocarea sa de către Teheran, pe aici trecea aproximativ 20% din petrolul mondial. În acest context, Grynkewich a argumentat că există un interes comun al statelor aliate pentru menținerea libertății de navigație în apele internaționale. „Suntem cu toții de acord că este în interesul nostru să garantăm libertatea navigației în apele internaționale.” Cine se mișcă deja în regiune și ce lipsește pentru un rol NATO Generalul a indicat că mai multe state, între care Belgia, Franța, Germania, Italia și Regatul Unit, trimit nave în regiune, în timp ce Franța și Marea Britanie ar fi preluat conducerea într-o coaliție internațională pentru securizarea strâmtorii, dar condiționat de încheierea războiului din Orientul Mijlociu. Pe linie NATO, mesajul rămâne că o eventuală implicare a Alianței depinde de o decizie politică ce nu a fost luată. Grynkewich a rezumat succesiunea pașilor: impulsul politic trebuie să vină înaintea planificării formale. Context politic: presiune din partea SUA asupra europenilor În același tablou, președintele american Donald Trump a criticat țările europene din NATO pentru refuzul de a se implica în războiul lansat împreună cu Israelul împotriva Iranului și le-a cerut să își asume responsabilitatea pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a indicat la începutul lunii mai că statele europene au înțeles mesajul de frustrare al lui Trump, însă până acum a rămas neclar ce rol ar putea avea NATO într-o operațiune de restabilire a securității în zonă. [...]
NATO a deschis o anchetă după doborârea unei drone în Estonia de un F-16 românesc , un episod care pune în prim-plan riscurile operaționale din misiunea de poliție aeriană pe flancul estic, inclusiv în condiții de bruiaj și interferențe GPS, potrivit Știrile Pro TV , care citează Reuters. Drona a intrat în spațiul aerian al Estoniei în jurul prânzului, ora locală, marți, venind din Rusia și pătrunzând în partea de sud-est a țării, conform unui comunicat al armatei estoniene. Aparatul a fost doborât la ora 12:14 locală, cu o singură rachetă, de un avion F-16 românesc al NATO aflat într-un zbor de antrenament și dislocat în Lituania, în cadrul misiunii „ Baltic Air Policing ” (poliție aeriană în statele baltice). Ce spune Estonia despre condițiile incidentului Armata estoniană a precizat că incidentul a avut loc în condiții de „război electronic intens”, inclusiv bruiaj GPS și interferențe („jamming”) atribuite Rusiei. Potrivit aceleiași surse, drona fusese supravegheată înainte de a intra în Estonia, iar decizia de doborâre a fost luată pentru a „minimiza impactul asupra populației civile și a infrastructurii”. Au fost semnalate resturi ale dronei în apropierea localității Põltsamaa, într-o zonă rurală din centrul Estoniei. Reacția NATO și efectul imediat în regiune NATO a confirmat doborârea dronei și a anunțat că este în curs o anchetă. Organizația a transmis că este „pregătită și capabilă să reacționeze la orice potențiale amenințări aeriene”. În paralel, Letonia a emis o alertă de amenințare aeriană după ce o dronă a pătruns marți în spațiul său aerian, recomandând locuitorilor din zona de la granița cu Rusia să rămână în case, iar avioanele misiunii NATO au fost mobilizate în zonă. Nu a fost clar inițial dacă drona din Letonia era aceeași cu cea intrată în Estonia sau dacă au fost două drone diferite; ministrul estonian al apărării, Hanno Pevkur , citat de AFP, a declarat că drona a fost detectată inițial de Letonia, înainte de a fi doborâtă de avionul F-16 românesc staționat în Lituania. Context: intensificarea incursiunilor și presiunea pe misiunile NATO Estonia și Letonia au atribuit aceste incursiuni Rusiei. În același timp, cele două state au afirmat că Ucraina are dreptul să lovească ținte militare rusești, dar au subliniat că nu au permis lansarea de atacuri împotriva Rusiei de pe teritoriile lor. Potrivit informațiilor citate, Ucraina a intensificat atacurile cu drone de lungă distanță asupra Rusiei, inclusiv în zona Mării Baltice, iar din martie mai multe drone militare ucrainene au pătruns în spațiul aerian al unor state NATO (Finlanda, Letonia, Lituania și Estonia). În Letonia, guvernul a demisionat săptămâna trecută din cauza modului în care a gestionat aceste incursiuni. [...]
