Știri
Știri din categoria Apărare
Dronele iraniene ieftine forțează SUA să cheltuiască miliarde pe interceptare și riscă să golească stocurile de muniție, într-un tip de război aerian pentru care apărarea americană – construită în jurul armelor de înaltă precizie, dar scumpe – nu a fost optimizată, potrivit Adevărul. Miza nu este doar eficiența tactică, ci sustenabilitatea financiară și logistică a apărării antiaeriene în fața valurilor de drone.
Iranul a demonstrat că poate exploata un dezechilibru de cost: dronele sale, realizate cu tehnologii comerciale, ar costa aproximativ 35.000 de dolari (aprox. 161.000 lei) bucata, în timp ce doborârea lor se face adesea cu interceptoare sofisticate, mult mai scumpe. În primele șase zile ale conflictului, SUA ar fi cheltuit 11,3 miliarde de dolari (aprox. 52,0 miliarde lei), iar estimările American Enterprise Institute indică un total de 25–35 de miliarde de dolari (aprox. 115–161 miliarde lei), o parte importantă fiind alocată interceptoarelor.
O parte din răspunsul american a fost să combine mijloace aeriene, navale și terestre, însă fiecare are constrângeri operaționale și de cost.
În acest context, publicația notează și capacitatea Iranului de a lansa simultan mai multe drone Shahed-136, cu o rază de până la 2.400 km, ceea ce pune presiune pe sistemele concepute pentru amenințări mai rare și mai „scumpe” per țintă.
Dincolo de costuri, experții citați avertizează asupra riscului de epuizare a munițiilor: consumul rapid ar putea depăși capacitatea de producție, creând vulnerabilități într-un conflict prelungit. Michael C. Horowitz, fost oficial la Pentagon în administrația Biden, explică faptul că această categorie de lovituri de precizie cu costuri reduse „pur și simplu nu exista” când au fost dezvoltate majoritatea sistemelor americane de apărare aeriană.
„Ceea ce mă îngrijorează este că vom rămâne fără aceste echipamente. Nu că nu ne-am permite să le achiziționăm, ci că le vom epuiza înainte de a le putea înlocui.” — Tom Karako, directorul Proiectului de Apărare Antirachetă, CSIS
Textul indică drept direcție posibilă dronele interceptoare controlate de inteligență artificială, precum Merops Surveyor, concepute să vâneze drone inamice la distanță mică. SUA ar fi trimis mii de unități în Orientul Mijlociu, însă nu este clar dacă au fost deja folosite în luptă; armata ar fi organizat cursuri de instruire în timpul războiului, potrivit Business Insider.
În paralel, armele cu energie dirijată (lasere) rămân în testare, deși investițiile ar depăși un miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei). Adevărul notează că aceste sisteme ar costa doar 3 dolari (aprox. 14 lei) pe „lansare” și ar avea o rază de circa 19 km, dar nu au fost încă utilizate pe teren.
În esență, lecția operațională cu impact bugetar este că apărarea antiaeriană trebuie recalibrată pentru un adversar care poate produce „masă” la cost mic – altfel, chiar și o armată cu resurse mari riscă să fie împinsă într-un model de uzură financiară și logistică.
Recomandate
Lockheed Martin încearcă să reducă semnificativ costul interceptării dronelor cu o nouă rachetă pentru Patriot , într-un context în care armatele își epuizează stocurile și caută muniție mai ieftină pentru amenințări aeriene cu cost redus, potrivit Economedia . Compania americană dezvoltă racheta PAC-3 Adapted Capability Effector (ACE), care ar urma să coste „mai puțin de jumătate” din prețul interceptorului PAC-3 MSE folosit în prezent de sistemul Patriot , relatează Financial Times, citat de Economedia. În prezent, o rachetă PAC-3 MSE costă aproximativ 4 milioane de dolari (aprox. 18 milioane lei), ceea ce face ca orice reducere de preț să aibă impact direct asupra bugetelor de apărare și asupra ritmului de refacere a stocurilor. De ce contează: presiune pe bugete și pe stocuri, pe fondul cererii în creștere Cererea pentru sistemele Patriot a crescut semnificativ după invazia Rusiei în Ucraina, în februarie 2022, iar stocurile de rachete s-au redus. În paralel, armatele caută interceptoare mai ieftine pentru a contracara dronele și rachetele cu cost redus, unde folosirea unor interceptoare scumpe poate deveni dificil de susținut financiar și operațional. Producție cu parteneri din SUA și Europa Lockheed Martin spune că intenționează să dezvolte și să producă noua rachetă împreună cu parteneri industriali din Statele Unite și Europa. Anunțul a fost făcut în prima zi a Salonului Aeronautic de la Farnborough, eveniment organizat o dată la doi ani pentru industria aerospațială și de apărare. Tim Cahill, președintele diviziei de rachete a companiei, a argumentat nevoia de soluții eficiente din punct de vedere al costurilor: „Militarii americani și aliați au nevoie de o soluție testată în luptă și eficientă din punct de vedere al costurilor.” Context: competiție mai dură pe segmentul „cost per interceptare” Potrivit Financial Times, decizia reflectă eforturile marilor producători de a răspunde cererii pentru sisteme mai accesibile și concurenței venite din partea unor companii tehnologice mai mici și mai agile. În acest cadru, o rachetă Patriot mai ieftină ar putea deveni un element-cheie în strategia de apărare antidronă, prin reducerea costului per interceptare și prin posibilitatea de a achiziționa volume mai mari. [...]
SUA au aprobat o vânzare de armament de 1,96 miliarde de dolari (aprox. 9 miliarde de lei) către Arabia Saudită , într-o mișcare care întărește apărarea antiaeriană a regatului și, implicit, capacitatea sa de descurajare într-un context regional în care riscul de escaladare crește, potrivit Al Jazeera . Departamentul de Stat al SUA a anunțat miercuri aprobarea unei potențiale vânzări militare externe („foreign military sale”), estimată la aproape 2 miliarde de dolari, cu obiectivul declarat de a consolida apărarea aeriană saudită pe fondul intensificării războiului SUA–Israel cu Iranul. Ce cumpără Arabia Saudită și cine livrează Contractorul principal al tranzacției ar urma să fie BAE Systems . Printre echipamentele solicitate se află până la 20.000 de sisteme Advanced Precision Kill Weapon Systems (APKWS) și focoasele aferente. Marina SUA descrie APKWS drept o soluție „ieftină” pentru distrugerea țintelor, cu limitarea pagubelor colaterale în lupta de aproape. Miza: apărare antiaeriană și interoperabilitate cu forțele SUA În comunicatul citat de Al Jazeera, Departamentul de Stat susține că vânzarea sprijină obiectivele de politică externă și securitate națională ale SUA prin îmbunătățirea securității unui „aliat major non-NATO” și prin întărirea stabilității în regiunea Golfului. Totodată, Washingtonul afirmă că pachetul ar îmbunătăți capacitatea Arabiei Saudite de a descuraja amenințări actuale și viitoare, prin consolidarea apărării teritoriului și creșterea interoperabilității (capacitatea de a opera împreună) cu forțele SUA, precum și cu alte forțe regionale și NATO. Context operațional: tensiuni cu Houthis și riscuri pentru infrastructura energetică Aprobarea vine în momentul în care Arabia Saudită pare aproape de o reluare a conflictului cu Houthis din Yemen, sprijiniți de Iran, după ce aceștia au lansat luni rachete asupra unui aeroport din Abha, în sudul Arabiei Saudite. Atacul a urmat unor lovituri aeriene care au vizat aeroportul din Sanaa și au deviat un zbor ce transporta o delegație Houthi care se întorcea de la funeraliile liderului suprem iranian. Houthis au acuzat Riyadhul pentru atac. Liderul Houthi Abdul-Malik al-Houthi a avertizat joi că instalațiile petroliere saudite și alte obiective vitale ar putea deveni ținte pentru rachetele și dronele grupării dacă Arabia Saudită se implică într-o „agresiune cuprinzătoare” împotriva Yemenului și merge spre escaladare. Separat, materialul notează și deteriorarea armistițiului dintre SUA și Iran, în condițiile în care Washingtonul își intensifică atacurile după impunerea unei blocade navale. Efect asupra SUA: fără impact asupra pregătirii militare, susține Washingtonul Departamentul de Stat afirmă că tranzacția propusă nu ar avea „niciun impact negativ” asupra nivelului de pregătire al apărării SUA. [...]
Planificarea militară a SUA pentru Cuba rămâne, deocamdată, un exercițiu pe hârtie , dar discuțiile interne arată cum războiul din Iran consumă resurse și limitează opțiunile Washingtonului în alte dosare, potrivit HotNews , care citează o relatare CBS News preluată de Anadolu și Agerpres. Planificatorii militari americani au analizat mai multe scenarii pentru posibile acțiuni împotriva Cubei, inclusiv un asalt aerian la care ar participa mii de soldați. Conform unor oficiali americani citați de CBS News, misiunea ar fi asociată Diviziei 101 Aeropurtată, descrisă drept singura unitate pregătită pentru o astfel de operațiune. De ce e puțin probabil un pas rapid spre o operațiune Oficialii citați în relatare insistă că planificarea nu echivalează cu o decizie politică: nu ar însemna automat că președintele Donald Trump sau Pentagonul au hotărât lansarea unei operațiuni. În plus, o eventuală acțiune împotriva Cubei ar întâmpina „provocări majore” în acest moment, pentru că o parte importantă din resursele militare ale SUA rămâne angajată în operațiuni împotriva Iranului. În același context, se menționează că avioane, capabilități de informații și alte resurse au fost deja transferate în Orientul Mijlociu, ceea ce face improbabil un demers militar împotriva Cubei pe termen scurt. Ce a inclus briefingul de la Pentagon Potrivit CBS News, Pentagonul a organizat luna trecută un briefing pe un „concept de operațiuni” pentru a evalua opțiuni militare preliminare. În astfel de exerciții sunt analizate, în mod uzual: obiectivele misiunii; necesarul de trupe; logistica; termenele; riscurile. Presiune diplomatică și sancțiuni: linia oficială a Washingtonului Pe linie politică, secretarul de stat Marco Rubio ar fi susținut o tranziție diplomatică spre un guvern cubanez tehnocrat, dispus să aplice reforme economice, însă demersul ar fi intrat în impas, în pofida presiunii financiare crescute, inclusiv prin sancțiuni care vizează armata cubaneză și GAESA , conglomeratul militar. Departamentul de Stat a extins, de asemenea, sancțiunile împotriva entităților de stat cubaneze care „canalizează venituri către regim și forțele paramilitare” implicate în reprimarea populației, inclusiv brigăzile de intervenție rapidă. Context intern: tensiuni legate de războiul din Iran Relatarea CBS News mai notează, pe baza unor surse familiarizate cu situația, că războiul din Iran ar fi scos la iveală tensiuni între Donald Trump și Pete Hegseth, secretarul apărării. Doi oficiali au declarat că Hegseth ar fi favorizat o abordare militară mai dură, în pofida îngrijorărilor generalului Dan Caine, șeful Statului Major Interarme. Anna Kelly, purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, a respins informațiile privind nemulțumirea lui Trump față de subordonați, afirmând că președintele „a fost extrem de mândru” de conducerea lui Hegseth și a amiralului Brad Cooper pe durata Operațiunii „Epic Fury ”. În ansamblu, informațiile indică mai degrabă o evaluare de opțiuni și constrângeri operaționale, decât un semnal că SUA se pregătesc efectiv pentru o intervenție iminentă în Cuba. [...]
Canada intră ca observator în programul GCAP, iar miza imediată este extinderea lanțurilor de aprovizionare și a bazei industriale pentru un avion de luptă de generația a șasea , într-un proiect pe care Marea Britanie îl leagă explicit de reindustrializare și de capacitatea de producție, potrivit Politico . Marea Britanie, Japonia și Italia au anunțat marți că aduc Canada în Global Combat Air Programme (GCAP) ca „națiune observator”, cu obiectivul de a pune în serviciu un avion de luptă de generația a șasea până în 2035. Decizia este prezentată ca un pas pentru întărirea lanțurilor de aprovizionare ale „puterilor medii” și este prima mișcare majoră a noului ministru britanic al apărării, Wes Streeting , numit în funcție luni seară de premierul Andy Burnham. Din perspectiva Londrei, proiectul are o componentă industrială pronunțată. Streeting a legat GCAP de „reindustrializare” și de refacerea capacității de producție, argumentând că astfel forțele armate pot primi echipamentele necesare, iar investițiile pot susține locuri de muncă în comunități din întreaga țară. Burnham a spus, la rândul său, că „reindustrializarea Marii Britanii” va fi un obiectiv central și că investițiile în apărare ar urma să fie folosite pentru a „transforma viețile oamenilor”. În plan financiar, guvernul britanic a alocat 8,6 miliarde lire sterline pentru avion în următorii patru ani, prin planul său de investiții în apărare. Politico notează că programul susține deja 4.500 de locuri de muncă în Regatul Unit, în circa 600 de firme din lanțul de aprovizionare. Ce primește Canada și ce nu primește, deocamdată Ca primă țară observator în GCAP, Canada ar urma să obțină „acces direct” și „acces privilegiat” la program, inclusiv la dezvoltarea capabilităților, colaborare industrială și planuri de livrare pe termen lung, potrivit lui Streeting. Totuși, ministrul britanic a precizat ulterior că nu există „niciun angajament” ca Ottawa să cumpere avionul. În același timp, statutul de observator este prezentat ca o cale pentru discuții privind contribuția bazei canadiene de aerospațial și producție la proiect. Ministrul canadian al apărării, David McGuinty, a spus că sectorul aerospațial și de apărare al Canadei este „gata să ajute” și că acest statut va permite o înțelegere mai bună a capabilităților de generație următoare și o colaborare industrială mai strânsă. Contextul strategic invocat de parteneri Italia a descris proiectul drept „o investiție în tehnologii care încă nu există”, iar Japonia a argumentat că poziția geografică a Canadei între Indo-Pacific și spațiul euro-atlantic evidențiază caracterul „inseparabil” al securității dintre cele două regiuni. [...]
Aproape 100 de militari americani au fost răniți în două săptămâni , un salt care indică presiune operațională crescută asupra bazelor SUA din Orientul Mijlociu, potrivit news.ro . Pentagonul spune că rănirile au fost înregistrate după 7 iulie, pe fondul intensificării atacurilor iraniene asupra instalațiilor militare americane din regiune, după eșecul negocierilor de încetare a conflictului. Sean Parnell, purtător de cuvânt al Pentagonului, a transmis pe rețelele sociale că „aproape 100 de militari se consideră că au fost afectați fizic”, iar 96% dintre ei au revenit la datorie. El a precizat că „marea majoritate” a rănilor au fost contuzii ușoare. Bilanțul oficial, actualizat cu întârziere, rămâne sub semnul întrebării Parnell a mai spus că date suplimentare urmau să fie publicate într-o bază de date online a Pentagonului, care nu fusese actualizată „timp de câteva zile, dacă nu chiar săptămâni”. Aceasta indica anterior 14 militari morți și 427 răniți de la începutul războiului, pe 28 februarie. Luni seara, baza de date a fost actualizată la 18 militari morți și 447 răniți de la debutul conflictului, însă The Washington Post notează că nu este clar dacă aceste bilanțuri includ toate situațiile recente. Atacuri în Iordania, Irak, Kuweit și Bahrain Dezvăluirea privind numărul răniților a venit în contextul în care armata SUA i-a identificat pe doi militari uciși într-un atac de vineri seara în Iordania: soldatul Isabella Gonzales (19 ani) și locotenentul Tyler James Feehan (25 de ani). În noaptea de vineri spre sâmbătă, un atac asupra bazei aeriene Muwaffaq Salti din Iordania a dus la moartea a trei soldați americani (unul neidentificat) și la rănirea altora. Un alt militar american a murit sâmbătă în Irak, ceea ce ar ridica totalul la 18. În paralel, Garda Revoluției Islamice din Iran (IRGC) a revendicat lovituri asupra unor obiective militare americane din Kuweit și Bahrain, informație preluată de mass-media de stat iraniană. Agenția semioficială Tasnim, asociată cu IRGC, a relatat că au fost vizate inclusiv baza aeriană Ali Al-Salem și Camp Arifjan din Kuweit, respectiv instalații ale dronelor americane din portul Salman și baza aeriană Sakhir din Bahrain. Forțele de apărare din Bahrain au confirmat că au interceptat luni mai multe valuri de atacuri aeriene. Ce spune un oficial militar despre volumul atacurilor și eficiența apărării Un oficial militar familiarizat cu situația a declarat că, de la începutul operațiunilor din 28 februarie, Iranul ar fi lansat aproximativ 8.500 de drone și rachete către ținte din regiune, iar circa 100 ar fi trecut de sistemele de apărare aeriană ale SUA și ale partenerilor regionali. În acest context, unii oficiali și experți au exprimat îngrijorări privind nivelul de protecție al instalațiilor americane din Orientul Mijlociu. Represalii americane și riscuri de extindere a conflictului Armata SUA a lansat luni seara un nou val de atacuri de represalii împotriva Iranului, a zecea zi consecutivă de astfel de acțiuni, la ordinul președintelui Donald Trump. Potrivit unui comunicat al Comandamentului Central al SUA , loviturile sunt menite să slăbească capacitățile militare iraniene folosite pentru atacarea navelor comerciale în Strâmtoarea Ormuz. Separat, rebelii houthi din Yemen , susținuți de Iran, au anunțat blocarea transporturilor de petrol ale Arabiei Saudite prin Strâmtoarea Bab el-Mandeb din Marea Roșie, închizând una dintre puținele alternative viabile din Golf la Strâmtoarea Ormuz pentru exporturile de petrol. Pentru context suplimentar, news.ro a publicat și un material despre a zecea noapte consecutivă de atacuri ale SUA asupra Iranului , respectiv despre anunțul houthi privind un blocaj naval asupra Arabiei Saudite . [...]
Trimiterea la sol a noului Air Force One primit din Qatar arată limitele operaționale ale unei soluții „de avarie” : experții citați de HotNews spun că aeronava a intrat în serviciu cu un nivel de protecție mai redus decât flota standard, iar o lună de modernizări ar putea să nu fie suficientă pentru îmbunătățiri semnificative ale apărării. Donald Trump a declarat duminică faptul că Boeing-ul 747, care a început să-l transporte de la 1 iulie, va fi trimis în curând pentru a fi „echipat la maximum” cu noi capacități, un proces care ar urma să dureze aproximativ o lună. Nivelul de pregătire al avionului a fost pus sub semnul întrebării după ce Trump a trecut brusc la modelul mai vechi de Air Force One pentru etapa vizitei din Turcia către Regatul Unit, pe 8 iulie, pe fondul escaladării tensiunilor cu Iranul. Aeronava este un Boeing 747 oferit Statelor Unite de Qatar anul trecut și modernizat de contractorul din apărare L3Harris Technologies , fiind gândită ca înlocuitor temporar în condițiile întârzierilor mari ale programului Boeing pentru noile avioane Air Force One. Ce lipsește față de „standardul” Air Force One și ce se poate face într-o lună Douglas Birkey, director executiv al Institutului Mitchell pentru Studii Aerospațiale, afirmă că flota standard Air Force One are sisteme sofisticate de protecție, inclusiv sisteme antirachetă, însă Casa Albă ar fi acceptat un nivel mai redus de protecție pentru avionul din Qatar, pentru a-l pune în zbor cât mai repede. În evaluarea lui, aeronava ar fi fost configurată pentru medii cu amenințări „neutre sau de nivel redus”, iar acum se lucrează la adăugarea unor sisteme suplimentare. Birkey spune că, dacă termenul este într-adevăr de o lună, modernizările ar fi probabil limitate la sisteme „non-cinetice” (adică fără interceptare fizică), precum: bruiaj electronic; dispozitive „de orbire” cu infraroșu, menite să deruteze rachetele cu senzori termici; posibil „chaff” (benzi metalice minuscule eliberate pentru a dispersa semnalele radar și a devia munițiile ghidate prin radar). În același timp, Birkey avertizează că rachetele ghidate prin infraroșu au devenit o preocupare tot mai mare, fiind mai greu de detectat decât amenințările ghidate prin radar și „pot apărea, într-un fel, de nicăieri”. Mark Cancian, consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale , susține la rândul său că „nu prea multe se pot face într-o lună”, iar lucrările s-ar putea limita la actualizări de software sau la adăugiri precum rachete de semnalizare ori „chaff”. Reacția oficială și miza politică Forțele Aeriene americane nu au comentat. Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat luni: „Noul Air Force One este perfect sigur pentru deplasările președintelui, dar va beneficia de modernizări și îmbunătățiri suplimentare în toamnă, care vor dura aproximativ o lună. În acest interval, președintele va zbura cu vechiul Air Force One.” Cancian leagă schimbarea aeronavei în Turcia de informații actualizate despre amenințările din partea Iranului, care ar fi ridicat nivelul de risc peste ceea ce avionul oferit de Qatar putea gestiona în acel moment. Pe plan intern, democrații au criticat viteza cu care aeronava a fost introdusă în serviciu și cer verificări. Senatoarea Jeanne Shaheen a spus, la Salonul Aeronautic de la Farnborough, că legislativul trebuie să examineze siguranța avionului, afirmând că „știa” despre existența unor probleme de securitate „încă de la început”. [...]
