Știri
Știri din categoria Apărare
Dronele iraniene ieftine forțează SUA să cheltuiască miliarde pe interceptare și riscă să golească stocurile de muniție, într-un tip de război aerian pentru care apărarea americană – construită în jurul armelor de înaltă precizie, dar scumpe – nu a fost optimizată, potrivit Adevărul. Miza nu este doar eficiența tactică, ci sustenabilitatea financiară și logistică a apărării antiaeriene în fața valurilor de drone.
Iranul a demonstrat că poate exploata un dezechilibru de cost: dronele sale, realizate cu tehnologii comerciale, ar costa aproximativ 35.000 de dolari (aprox. 161.000 lei) bucata, în timp ce doborârea lor se face adesea cu interceptoare sofisticate, mult mai scumpe. În primele șase zile ale conflictului, SUA ar fi cheltuit 11,3 miliarde de dolari (aprox. 52,0 miliarde lei), iar estimările American Enterprise Institute indică un total de 25–35 de miliarde de dolari (aprox. 115–161 miliarde lei), o parte importantă fiind alocată interceptoarelor.
O parte din răspunsul american a fost să combine mijloace aeriene, navale și terestre, însă fiecare are constrângeri operaționale și de cost.
În acest context, publicația notează și capacitatea Iranului de a lansa simultan mai multe drone Shahed-136, cu o rază de până la 2.400 km, ceea ce pune presiune pe sistemele concepute pentru amenințări mai rare și mai „scumpe” per țintă.
Dincolo de costuri, experții citați avertizează asupra riscului de epuizare a munițiilor: consumul rapid ar putea depăși capacitatea de producție, creând vulnerabilități într-un conflict prelungit. Michael C. Horowitz, fost oficial la Pentagon în administrația Biden, explică faptul că această categorie de lovituri de precizie cu costuri reduse „pur și simplu nu exista” când au fost dezvoltate majoritatea sistemelor americane de apărare aeriană.
„Ceea ce mă îngrijorează este că vom rămâne fără aceste echipamente. Nu că nu ne-am permite să le achiziționăm, ci că le vom epuiza înainte de a le putea înlocui.” — Tom Karako, directorul Proiectului de Apărare Antirachetă, CSIS
Textul indică drept direcție posibilă dronele interceptoare controlate de inteligență artificială, precum Merops Surveyor, concepute să vâneze drone inamice la distanță mică. SUA ar fi trimis mii de unități în Orientul Mijlociu, însă nu este clar dacă au fost deja folosite în luptă; armata ar fi organizat cursuri de instruire în timpul războiului, potrivit Business Insider.
În paralel, armele cu energie dirijată (lasere) rămân în testare, deși investițiile ar depăși un miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei). Adevărul notează că aceste sisteme ar costa doar 3 dolari (aprox. 14 lei) pe „lansare” și ar avea o rază de circa 19 km, dar nu au fost încă utilizate pe teren.
În esență, lecția operațională cu impact bugetar este că apărarea antiaeriană trebuie recalibrată pentru un adversar care poate produce „masă” la cost mic – altfel, chiar și o armată cu resurse mari riscă să fie împinsă într-un model de uzură financiară și logistică.
Recomandate
Moartea unui agent Mossad în străinătate, în timpul operațiunilor împotriva Iranului, scoate la lumină costurile operaționale ale campaniei și gradul de cooperare externă – șeful Mossad, David Barnea , a spus că un agent identificat doar ca „M.” a fost ucis peste hotare, iar misiunile conduse de acesta „au influențat semnificativ” succesul campaniei, potrivit The Jerusalem Post . Barnea a făcut declarațiile marți, 21 aprilie 2026, la o ceremonie de Ziua Comemorării dedicată angajaților Mossad căzuți la datorie. El a afirmat că operațiunile conduse de „M.” au combinat „creativitate, viclenie și tehnologie” și au avut un impact important asupra rezultatului acțiunilor împotriva Iranului, în cadrul „ Operațiunii Leul Răcnitor ” („Operation Roaring Lion”). Ce a spus și ce nu a spus Barnea În discurs, Barnea nu a oferit detalii esențiale despre identitatea agentului sau circumstanțele exacte ale decesului: nu a precizat cine era „M.”; nu a indicat când a murit; nu a spus în ce incident a fost ucis; nu a menționat țara, precizând doar că decesul a avut loc în afara granițelor Israelului. Informații apărute ulterior în presa israeliană După anunțul inițial, presa israeliană a relatat că „M.” ar fi murit în Italia, în 2023, în timp ce lucra împreună cu serviciile italiene pentru a împiedica Teheranul să obțină arme avansate, notează publicația. Potrivit acestor relatări, agentul ar fi fost ucis pe Lacul Maggiore, în nordul Italiei, aproape de Milano și de granița cu Elveția, după ce o ambarcațiune s-a scufundat. În același incident ar fi murit doi membri ai serviciilor italiene și soția căpitanului ambarcațiunii. De asemenea, ar fi fost înmormântat ulterior, în același an, la Ashkelon. De ce contează Publicația notează că discursul lui Barnea este prima mențiune publică a morții lui „M.”. Din perspectivă operațională, mesajul confirmă explicit că o parte din efortul împotriva Iranului a implicat activități în afara Israelului și, cel puțin în acest caz, cooperare cu un serviciu de informații partener, cu riscuri letale pentru personal. [...]
Armata SUA mizează pe interceptoare ieftine, de 3.000–5.000 de dolari (aprox. 13.500–22.500 lei), pentru a contracara atacurile cu drone Shahed , într-o schimbare de abordare care urmărește să reducă presiunea bugetară și operațională asupra apărării antiaeriene tradiționale, potrivit Antena 3 . Sistemele Merops sunt desfășurate pentru protejarea forțelor americane din Orientul Mijlociu, pe fondul creșterii amenințării reprezentate de dronele de tip Shahed-136 . Decizia vine după ce aceste sisteme și-au demonstrat eficiența în condiții reale de luptă în Ucraina, un argument important în adoptarea lor. Antena 3 notează că informația este relatată de Euromaidan Press. De ce contează: raportul cost-eficiență se schimbă în apărarea antiaeriană În fața atacurilor de tip „roi” (valuri de drone menite să suprasolicite apărarea), problema centrală devine raportul dintre costul interceptorului și cel al țintei. Dronele Shahed folosesc, de regulă, navigație inerțială (INS – sistem care calculează poziția pe baza mișcării) combinată cu actualizări prin satelit, ceea ce le permite să execute atacuri coordonate. În acest context, interceptoarele cu cost redus pot fi folosite împotriva amenințărilor aeriene de masă, în timp ce rachetele scumpe – precum cele ale sistemului Patriot – ar fi păstrate pentru ținte mai complexe. Cum funcționează Merops și ce aduce nou operațional Merops este construit în jurul dronei interceptoare Surveyor, o platformă ușoară, cu elice, capabilă să atingă viteze de peste 280 km/h. Conform articolului, drona are senzori pentru detectarea și urmărirea țintelor și poate opera: autonom; sub controlul unui operator, menținându-și eficiența inclusiv în medii cu interferențe electromagnetice. Fiecare sistem include o stație de comandă, module de lansare și mai multe drone interceptoare, într-o arhitectură distribuită: acoperirea este flexibilă și nu se limitează la apărarea unui singur punct fix. Efect în lanț: producția de masă și presiunea asupra tacticilor adversarului Odată cu extinderea producției, costul unui interceptor este estimat la 3.000–5.000 de dolari (aprox. 13.500–22.500 lei), semnificativ sub costurile soluțiilor tradiționale de apărare antiaeriană. Antena 3 arată că această schimbare poate forța și adversarul să-și scumpească mijloacele de atac, crescând complexitatea dronelor folosite. La nivelul NATO, articolul indică o tranziție către sisteme de apărare antiaeriană distribuite și interconectate, cu acoperire pe mai multe straturi, pentru a reduce dependența de un număr mic de platforme „grele”. În același context, este menționat că Ucraina a realizat anterior prima interceptare din lume a unei drone rusești Shahed cu o dronă interceptoare lansată de pe o navă de suprafață fără echipaj. [...]
Fostul șef al Mossad , Yossi Cohen , avertizează că Israelul nu ar trebui să se bazeze pe acorduri cu Iranul , susținând că Teheranul „va continua să mintă” și că niciun acord sau armistițiu nu îi va schimba „ambițiile fundamentale”, potrivit The Jerusalem Post . Declarațiile au fost făcute luni seară, la o ceremonie de Ziua Comemorării (Remembrance Day) la Ierusalim, unde Cohen a legat mesajul de confruntarea de durată a Israelului cu Iranul și cu aliații regionali ai acestuia. În discurs, el a spus că, în pofida realizărilor militare și de informații recente ale Israelului, „lupta pentru Statul Israel nu s-a încheiat”, iar israelienii vor fi în continuare chemați la „sacrificiu”. Mesajul cu implicații operaționale: „să nu ne amăgim” Cohen a invocat două operațiuni recente – „Operation Rising Lion” și „Operation Roaring Lion” – în care, potrivit textului discursului citat de publicație, armata israeliană (IDF) și comunitatea de informații „au demonstrat forța militară și de informații” a Israelului. În același timp, el a avertizat împotriva complacenței: „Dar nu trebuie să ne amăgim: iranienii vor continua să mintă și nu trebuie să avem încredere în ei sau să ne culcăm pe lauri. Niciun acord sau armistițiu nu le va schimba ambițiile fundamentale.” În logica discursului, concluzia este una de continuitate operațională: cooperarea dintre IDF și Mossad rămâne esențială, iar o parte semnificativă a activității se desfășoară în „bătălii vaste și tăcute, mult dincolo de granițele noastre”, după cum a formulat Cohen. Țintele invocate: Iran, programul nuclear și „proxy”-urile regionale Fostul director al Mossad a spus că eforturile comune ale IDF și Mossad au vizat „campania de limitare împotriva Iranului”, oprirea ambițiilor nucleare ale acestuia și lupta împotriva organizațiilor aliate Iranului, menționând Libanul și Fâșia Gaza. Contextul discursului: accent pe costul uman și obligațiile statului Deși linia cea mai „de știre” a fost avertismentul privind Iranul, o mare parte a intervenției a fost dedicată familiilor îndoliate, pe care Cohen le-a numit „coloana vertebrală a Statului Israel”. El a afirmat că statul are datoria să le asigure drepturi „ancorate și protejate”, descriind acest lucru drept „minimul” datorat în raport cu sacrificiul lor. [...]
Europa Centrală și de Est devine noul pol al investițiilor în industria europeană de apărare , pe fondul trecerii de la achiziții punctuale la producție continuă, refacere de stocuri și mentenanță pe termen lung, potrivit G4Media , care citează un studiu KPMG . Miza economică este mutarea capitalului și a capacităților industriale către regiuni care pot livra rapid volum, costuri competitive și integrare în lanțurile de aprovizionare. Studiul KPMG („Avantajul outsiderului. Europa Centrală și de Est – o oportunitate în creștere pentru industria multinațională de apărare și securitate”) susține că această schimbare mută „centrul de greutate” al investițiilor din Europa de Vest către statele din Europa Centrală și de Est, tocmai pentru că acestea concentrează avantajele operaționale cerute de noua etapă a reînarmării europene. De ce contează pentru economie și industrie Potrivit analizei, regiunea traversează o „repoziționare” cu efecte pe termen lung asupra economiei, cooperării regionale și dezvoltării industriale. Argumentul principal: statele din zonă pot valorifica simultan poziția geografică, compatibilitatea instituțională (UE și NATO), baza industrială și forța de muncă calificată pentru a construi capacități comune de producție, logistică și inovare. În acest context, războiul din Ucraina este prezentat ca accelerator al unei transformări strategice: Europa Centrală și de Est nu mai este periferie, ci „nucleu operațional”, coridor strategic al NATO și pilon al reînnoirii industriei europene de apărare. „Europa Centrală și de Est nu mai este periferia apărării europene, ci spațiul în care securitatea, industria și competitivitatea se întâlnesc”, a explicat Tudor Grecu, CEE Head of Defence, Partner, Head of Advisory, KPMG în România. Infrastructura „dual-use” și rolul României Una dintre direcțiile cu potențial ridicat este investiția în infrastructură „dual-use” (cu utilizare civilă și militară): drumuri, căi ferate, porturi, aeroporturi și coridoare fluviale, văzute ca noduri într-o rețea regională de mobilitate. Studiul indică și o repoziționare a Mării Negre ca „nod strategic central” pentru securitatea europeană, unde se intersectează securitatea militară, libertatea de navigație, energia și reconstrucția Ucrainei. În acest cadru sunt menționate noua strategie a UE pentru Marea Neagră și propunerea de creare a unui hub de securitate maritimă la Constanța, ca elemente care consolidează rolul României în regiune. Dunărea este descrisă ca un alt vector logistic: adaptarea porturilor dunărene și modernizarea conexiunilor rutiere și feroviare ar putea crea hub-uri regionale care să deservească atât comerțul, cât și reconstrucția Ucrainei și industriile europene. Ce avantaje industriale invocă studiul KPMG argumentează că regiunea are o bază industrială „adaptabilă”, construită în ultimele trei decenii în jurul producției avansate din automotive, echipamente industriale, electronică și software, care poate fi convertită și extinsă către producție dual-use. Competențele menționate includ prelucrarea de precizie, metalurgia, electronica și ingineria software. „Pentru investitori și decidenți publici, Europa Centrală și de Est nu mai este o alternativă, ci una dintre puținele regiuni capabile să livreze simultan volum, viteză și scalare industrială în sectorul apărării”, a declarat generalul de flotilă aeriană Adrian Duță, senior advisor, Defence & Security, KPMG în România. În analiza KPMG, Polonia, România, Cehia, Slovacia și Ungaria sunt prezentate ca având profiluri complementare: de la producție la scară și capabilități în software și securitate cibernetică (Polonia), la avantaj geografic și acces la Marea Neagră și Dunăre (România), tradiție industrială și inginerie (Cehia), nișe în muniții și sprijin pentru sisteme terestre (Slovacia) și parteneriate legate de producție localizată prin asocieri de tip joint venture (Ungaria). Ucraina, integrată tot mai mult în ecosistem Studiul mai notează că Ucraina are o poziție distinctă, dar tot mai integrată în ecosistemul regional, iar războiul i-a accelerat capacitatea de inovare, inclusiv în domenii precum dronele, comunicațiile și mentenanța. Cooperarea cu statele vecine din UE este descrisă ca posibilă „diviziune funcțională a muncii”: Ucraina ca sursă de cerere, testare și inovație operațională, iar țările UE ca platforme pentru producție la scară, certificare, finanțare și integrare în piața unică. (Textul disponibil în sursă este trunchiat spre final, astfel că detaliile suplimentare nu pot fi redate integral.) [...]
Dependența Armatei de importuri și lipsa de capacități industriale locale rămân o vulnerabilitate strategică, în condițiile în care spații unde ar fi trebuit să existe producție pentru apărare sunt degradate, potrivit Antena 3 , care relatează declarațiile ministrului Apărării Naționale, Radu Miruță , făcute marți, la Cluj. Ministrul a spus că, „de ani de zile”, Armata Română „era doar client”, situație pe care o consideră riscantă din punct de vedere strategic, mai ales într-un scenariu de criză militară, când simpla existență a unor contracte nu ar garanta livrarea rapidă a capacităților necesare. „Eu cred că este critic să trecem mai mult, accelerat, la a avea producție în România.” Ce problemă indică ministrul: infrastructură industrială nefuncțională Radu Miruță a descris starea unor hale în care ar fi trebuit să se producă armament și echipamente pentru militari, afirmând că „plouă și cresc copaci” în aceste spații. În același timp, el a susținut că situația poate fi remediată, prin condiționarea cheltuirii banilor publici de realizarea producției în România. „Tot statul român (...) are banii. Și trebuie să pună mai abitir condiția «vrei să primești banii ăștia, vii și produci aici».” Ministrul a schițat și un exemplu de intervenție, de la lucrări de bază (defrișare, instalație electrică) până la dotări industriale moderne („braț robotizat” și „linie de asamblare”). Context: declarațiile, la un eveniment despre tehnologii de apărare și securitate cibernetică Oficialul a participat la un eveniment internațional dedicat tehnologiilor de apărare și securității cibernetice, organizat de Clubul Oamenilor de Afaceri de Limba Germană din Transilvania de Nord și Romania United Foundation. La eveniment a fost prezent și ministrul Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Digitalizării, Irineu Darău, potrivit materialului. Din informațiile disponibile în sursă nu rezultă ce unități sau companii ar fi vizate concret, ce investiții ar urma să fie făcute, nici un calendar de implementare. [...]
România ar urma să impună o cotă de 60% producție locală în contractele SAFE , ceea ce poate redirecționa o parte semnificativă din cheltuielile de înzestrare către fabrici și capacități din țară, dar și să pună presiune pe reabilitarea rapidă a infrastructurii industriale existente, potrivit Economedia . Ministrul Apărării, Radu Miruță , a spus că „localizare” înseamnă hală și producție în România. Programul SAFE este un instrument financiar al UE pentru impulsionarea industriei de apărare, prin care România va finanța 34 de proiecte. Dintre acestea, 21 vizează înzestrarea Armatei, iar Ministerul Apărării gestionează contracte în valoare de 9,53 miliarde de euro (aprox. 47,7 miliarde lei). Ce înseamnă „60% localizare” și de ce contează economic Miruță a susținut că aproximativ 60% dintre contractele derulate prin SAFE vor avea producție pe teritoriul național, „ceea ce nu a existat înainte”, în formularea sa. Miza este ca finanțarea mai ieftină din SAFE să nu rămână doar un mecanism de achiziție, ci să fie folosită și pentru „a dezmorți industria națională de armament”. În același timp, ministrul a indicat că statul vrea să condiționeze accesul la bani de realizarea producției în România, inclusiv prin punerea la dispoziție a unor spații industriale care astăzi sunt degradate. „În halele în care trebuia să se facă producție, plouă și cresc copaci. (...) vrei să primești banii ăștia? Vii și produci aici!” Capacități existente, dar degradate: propunerea pentru „SAFE 2” Ministrul a vorbit despre ideea valorificării platformelor industriale locale, inclusiv a unor hale ale unităților de stat care ar avea deja o parte din infrastructura necesară (buncăre, depozite), chiar dacă sunt într-o stare avansată de degradare. În viziunea sa, acestea ar putea fi completate prin parteneriate cu companii care au „roboți și licență”, pentru a accelera creșterea capacității de producție într-un termen scurt. Miruță a precizat că această abordare ar putea apărea într-un „SAFE 2” sau în alte programe, nu neapărat în actualul pachet. Calendar strâns și risc de blocaj politic Miruță a avertizat că România riscă să piardă timp și bani dacă aprobările necesare întârzie, într-un context politic tensionat. El a spus că documentele trebuie aprobate în CSAT și în Parlament, iar abia după aceste etape se poate merge mai departe. Potrivit ministrului, există și o presiune de capacitate administrativă: ar urma să fie semnate 21 de contracte „pe sume foarte mari”, într-un interval scurt. El a afirmat că, dacă nu se semnează anumite contracte (cel puțin cele pe achiziții individuale) până la 31 mai, „se pierd acești bani”, cu impact direct asupra înzestrării Armatei. „Pentru a dezmorți industria națională de armament din România, nu este acceptabil ca nici măcar un singur contract să fie pierdut.” Ce nu este încă public Întrebat despre primele platforme industriale care ar putea fi folosite, Miruță nu a indicat nume, motivând că poate oferi aceste informații după aprobările din CSAT și Parlament. A mai spus că Ministerul Apărării transmite criteriile tehnice pentru produsele necesare, iar identificarea locurilor de producție ar fi urmărită de Ministerul Economiei și Cancelaria prim-ministrului, nu de MApN. [...]
