Știri
Știri din categoria Apărare
Israel își semnalează intenția de escaladare totală în cazul unui atac iranian, după ce ministrul Apărării, Israel Katz, a spus că un astfel de scenariu ar „elibera” armata israeliană (IDF) „de orice restricții”, potrivit The Jerusalem Post. Mesajul indică o posibilă schimbare de prag operațional, cu implicații directe pentru riscul regional și pentru infrastructura energetică a Iranului.
Katz a făcut declarațiile într-un discurs adresat angajaților Ministerului Apărării, înaintea sărbătorii Rosh Hashanah, într-un context în care publicația notează că informațiile au fost relatate de Walla. Oficialul israelian a avertizat că, în cazul unui atac iranian, Israelul ar viza „toată infrastructura națională, militară și civilă” a Iranului, inclusiv infrastructura energetică.
„Vom distruge toată infrastructura națională, militară și civilă din Iran, inclusiv infrastructura energetică.”
În aceeași intervenție, Katz a susținut că regimul iranian „știe foarte bine” de ce a evitat recent să atace Israelul. El a invocat acțiuni anterioare ale Israelului împotriva Iranului, afirmând că Israelul „a atacat cu forță”, că ar fi „distrus programul nuclear” al Iranului și că ar fi „asasinat” pe (fostul lider suprem) Khamenei, precum și că ar fi afectat „capabilitățile strategice” ale Teheranului. Publicația nu oferă, în textul extras, detalii independente care să susțină aceste afirmații.
Katz a mai spus că Israelul este pregătit atât pentru apărare, cât și pentru atac, iar IDF „este gata să îndeplinească misiunea”.
Ministrul Apărării a legat situația și de presiunea economică asupra Iranului, afirmând că sancțiunile SUA ar putea împinge regimul „spre pragul distrugerii”, apreciere pe care a calificat-o drept „probabilă”.
Declarațiile lui Katz vin după un mesaj al premierului Benjamin Netanyahu, care a spus miercuri că un atac al Iranului ar fi „una dintre ultimele lor decizii”. Netanyahu a afirmat, într-o vizită la o instituție religioasă din Sderot, că Iranul „atacă și amenință pe toată lumea”, dar „nu aici”, pentru că ar cunoaște consecințele unui atac asupra Israelului.
Recomandate
Iranul extinde la nivel național o campanie de înarmare și instruire a civililor , într-o mișcare care poate schimba raportul dintre securitatea internă și viața economică de zi cu zi, prin mobilizarea resurselor și implicarea populației în efortul de „apărare” al statului, potrivit Al Jazeera . Campania, denumită „Janfada” („cei care își sacrifică viața”), a fost lansată la finalul lunii martie, în vârful războiului cu SUA și Israel, și s-a extins între timp în mari părți ale țării. Autoritățile urmăresc să atragă voluntari – bărbați și femei – cu accent declarat pe tineri, dar deschisă tuturor vârstelor. În puncte stradale și stații temporare, reprezentanți ai miliției Basij (aflată sub Corpul Gardienilor Revoluției Islamice – IRGC ) și ai altor instituții oferă instruire în folosirea armelor și a echipamentelor, cu obiectivul explicit de a apăra guvernul și valorile „revoluționare”. Extindere operațională: antrenamente în piețe și exerciții în orașe din mai multe provincii Evenimente și „exerciții” armate asociate campaniei au avut loc în Teheran, Isfahan, Zanjan, Shiraz, Kerman, Mashhad, Bojnord, Ahvaz și în alte orașe, în mai multe dintre cele 31 de provincii ale Iranului. Ali Kowsari, adjunctul Basij responsabil de instruire, a declarat luna aceasta că IRGC vrea să folosească cel puțin 14 piețe principale din Teheran drept stații de instruire și echipare pentru voluntari. Ținta anunțată este ca în capitala fiecărei provincii să fie utilizate cel puțin una până la trei piețe, fără ca autoritățile să precizeze câte orașe sunt deja incluse. La nivel local, campania se vede și prin prezența constantă a punctelor de recrutare și instruire. Un locuitor din provincia Gilan (nordul Iranului) a descris pentru Al Jazeera instruiri cu muniție reală și exerciții de încărcare, armare și tragere cu pistoale și puști de asalt, în paralel cu adunări nocturne cu muzică și scandări difuzate la difuzoare. Tensiunile sociale apar și ele în jurul acestor activități: în orașul Rasht (Gilan), pe 15 octombrie, locuitori au protestat față de zgomot și blocarea străzilor, iar imagini apărute pe rețele sociale ar fi surprins o confruntare degenerată într-o bătaie, fără comentarii oficiale. În provincia Alborz, la Karaj (lângă Teheran), autoritățile au avertizat sâmbătă populația că se pot aștepta la explozii și zgomote puternice din cauza unuia dintre exercițiile Janfada. Miza pentru stat: consolidarea aparatului de securitate și „economia de resurse” Dincolo de componenta militară, organizatorii susțin că persoanele înscrise ar putea fi folosite ulterior și în operațiuni de salvare, servicii sociale, media și sprijin financiar. În plus, guvernul le-a cerut să contribuie la reducerea presiunii generate de războiul cu SUA, blocada navală și sancțiuni, prin consum mai mic de combustibil, electricitate și alte resurse – un mesaj cu implicații directe pentru economie și pentru cererea internă de energie. Al Jazeera notează că eforturile de extindere au crescut după aproape opt luni de război de uzură, care ar fi ucis mii de oameni, ar fi sărăcit populația și ar fi dus la distrugerea unor părți din infrastructura civilă. Cifre contestate și extinderea către școli Guvernul afirmă că 33 de milioane de iranieni s-au înscris pe site-ul campaniei, dar nu a prezentat dovezi pentru această cifră. Publicația relatează că activiști din afara țării ar fi accesat anterior codul sursă al site-ului, de unde ar rezulta că s-au înregistrat sub patru milioane de persoane; înregistrarea ar fi cerut doar un număr de telefon, fără număr de identificare național. Campania vizează tot mai mult și copiii: școlile ar acomoda din ce în ce mai mult mobilizarea, iar ministrul Educației, Alireza Kazemi, a spus săptămâna trecută că Basij înregistrează „elevi Janfada” și pregătește noi mobilizări și ceremonii cu implicarea copiilor. Context politic: între „unitate” și acuzații de intimidare În provincia Kurdistan (nord-vest), IRGC și agenția Tasnim (afiliată IRGC) au prezentat o procesiune la Sanandaj drept exercițiu de „unitate” între șiiți și sunniți. În contrapunct, unele grupuri iraniene pentru drepturile omului din afara țării descriu astfel de mobilizări armate drept campanii de „intimidare”, în contextul protestelor naționale din ianuarie, când mii de civili – inclusiv tineri – ar fi fost uciși prin împușcare sau înjunghiere, potrivit caracterizării din articol. Guvernul recunoaște amploarea protestelor (peste 400 de comitate), dar le descrie drept o tentativă de „lovitură de stat” orchestratǎ de SUA și Israel și respinge concluziile unei misiuni independente de anchetă a ONU , care a spus că autoritățile ar fi comis crime împotriva umanității în reprimare. Mehran Kamrava, profesor la Georgetown University în Qatar, apreciază că războiul a creat „o nouă deschidere” pentru elementele mai „revoluționare” din politica iraniană și că mobilizarea oferă ocazia unor demonstrații coregrafiate de loialitate ideologică. În opinia sa, efectul principal ar fi consolidarea bazei existente de susținători ai regimului, mai degrabă decât lărgirea legitimității în societate. În perioada următoare, amploarea reală a campaniei va depinde de capacitatea autorităților de a menține infrastructura de instruire în orașe și de a transforma înscrierile în participare efectivă, într-un context în care statul leagă explicit mobilizarea de gestionarea presiunilor economice și energetice ale războiului și sancțiunilor. [...]
Zeci de avioane ale Forțelor Aeriene Israeliene au simulat un profil de atac spre Iran , într-o misiune de antrenament care ar fi ajuns „până la granița cu Iranul”, pe un traseu ce ar fi traversat spațiul aerian al Siriei și Irakului, potrivit The Jerusalem Post , care citează un material Axios bazat pe oficiali americani și israelieni. Potrivit relatării, în formație au fost incluse avioane de vânătoare și aeronave de realimentare în zbor, iar aparatele s-ar fi întors spre Israel după ce au ajuns în apropierea frontierei iraniene. Publicația notează că ruta ar fi fost „consistentă” cu cea folosită în lovituri asupra Iranului. Semnal de descurajare și „proiecție de putere” Unele surse citate de Axios au descris misiunea ca nefiind neobișnuită și ca având rol de descurajare a Iranului. În același timp, oficiali americani au spus că Israelul ar fi știut că sistemele de apărare aeriană ale Iranului vor detecta avioanele, ceea ce întărește interpretarea de mesaj strategic, nu doar de exercițiu de rutină. Israelul ar fi notificat în prealabil SUA cu privire la operațiune și ar fi descris exercițiul drept o „proiecție de putere”, cu scopul de a descuraja Iranul să atace Israelul înaintea alegerilor pentru Knesset din 27 octombrie, mai scrie The Jerusalem Post . Confirmări paralele în presa americană Într-un material separat, jurnalistul Fox News Trey Yingst a relatat marți că avioane de vânătoare israeliene au desfășurat exerciții în care au zburat deasupra Siriei și Irakului, potrivit aceleiași surse. The Jerusalem Post precizează că informațiile sunt în curs de actualizare. [...]
Germania își extinde capacitățile de avertizare timpurie și culegere de informații electronice la granița Rusiei, prin brigada permanentă din Lituania , care va folosi mijloace de război electronic pentru a monitoriza activitățile militare din Kaliningrad și Belarus, potrivit HotNews . Miza operațională este creșterea capacității de reacție a forțelor germane și aliate într-un mediu în care acțiunile ostile rămân „sub pragul” unui conflict armat, dar se intensifică în zona cibernetică și informațională. Brigada, care ar urma să fie complet desfășurată anul viitor, va colecta date despre emițătorii și sistemele radar militare rusești și belaruse, pentru actualizarea bazelor de date de război electronic utilizate de Germania și aliați, a declarat viceamiralul Thomas Daum, șeful structurii cibernetice a armatei germane. „Dacă se întâmplă ceva, aceste unităţi vor identifica aceasta. Vom introduce (informaţiile) în bazele de date de război electronic, care vor informa apoi toate sistemele noastre dacă există un nou radar de partea belarusă.” Ce testează Bundeswehr în Lituania Armata germană testează deja în Lituania sisteme de război electronic, inclusiv: instrumente de detectare a dronelor; interceptoare de semnale; sisteme de bruiaj; senzori proiectați să transmită date de pe câmpul de luptă către analiști aflați la distanță. Aceste capabilități sunt folosite pentru a îmbunătăți supravegherea și înțelegerea mediului electromagnetic (radare, comunicații, semnale), cu efect direct asupra avertizării timpurii și a protecției forțelor. „Nu mai este nici pace”: cum descrie Germania noua fază a amenințărilor Viceamiralul Daum a spus că activitățile Rusiei în anumite părți ale Europei au ajuns într-o „fază a doua”, în care intenția este de a produce pagube, dar fără a trece pragul unui război deschis. „Domeniul cibernetic-informaţional nu este încă în război, dar nu mai este nici pace.” El a descris și o etapă anterioară, axată pe penetrarea discretă a rețelelor occidentale prin atacuri cibernetice și pe stabilirea unor poziții în interiorul sistemelor. Context: mai multă putere pentru servicii și o piață care s-a schimbat În plan intern, cabinetul german a aprobat în august un pachet de măsuri (care urmează să fie votate în parlament) pentru a acorda serviciilor de informații atribuții noi, inclusiv spargerea comunicațiilor și perturbarea operațiunilor adversarilor străini, pe fondul creșterii amenințărilor cibernetice și hibride. Pe partea de achiziții și inovare, Patrick Jeschke, care conduce centrul de inovație cibernetică al Bundeswehr, a spus că înainte de războiul din Ucraina armata germană avea dificultăți în a convinge companiile comerciale să furnizeze astfel de sisteme. Între timp, problema s-a mutat de la găsirea furnizorilor la selecția celor mai promițătoare tehnologii dintr-un volum mare de propuneri. Daum a adăugat că, în ultimele decenii, Germania nu a investit suficient în capacități noi, fiind concentrată pe misiuni externe precum Afganistan, iar acum „este nevoie” de îmbunătățirea capabilităților. [...]
Forța Spațială a SUA vrea să-și dubleze personalul integrat în comenzi de luptă , pentru a aduce expertiza spațială mai aproape de operațiunile militare și pentru a accelera adaptarea la amenințări, potrivit Focus . Miza este una operațională: mai mulți „Guardians” (militarii Space Force) ar urma să lucreze direct în structurile comune ale forțelor armate, ca să consilieze și să integreze tehnologia spațială în misiuni. Generalul Douglas Schiess , noul șef al Space Force, a prezentat planul într-un mesaj către personalul forței, susținând că o prezență mai mare în poziții-cheie din comenzi comune este necesară pentru a obține „superioritate în spațiu” și pentru a sprijini succesul în luptă. Ce se schimbă: mai mulți specialiști spațiali „în linia întâi” a planificării militare Space Force urmărește să plaseze mai mulți militari direct la comenzi de operații ale armatei SUA, cu rol de: consiliere a structurilor de comandă în privința capabilităților spațiale; integrare a tehnicii și serviciilor spațiale în desfășurarea operațiunilor; adaptare a instruirii și dotărilor pentru misiuni comune cu celelalte categorii de forțe. Potrivit publicației, portalul de specialitate Task & Purpose relatează că Space Force intenționează să-și dubleze personalul, iar Schiess cere inclusiv instruire și echipare mai orientate către operații întrunite (împreună cu alte forțe). De ce contează: presiune pe achiziții rapide și pe capabilități pentru război electronic în spațiu În mesajul său, Schiess leagă direct obiectivul de „a aduce specialiștii în luptă, oriunde are loc” de nevoia de a ține pasul cu amenințările prin achiziții rapide. În același timp, el cere dezvoltarea de arme pentru utilizare în spațiu, inclusiv: sisteme care distrug ținte prin impact direct; bruiaje și alte arme electronice. Secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Troy Meink, a declarat în septembrie că astfel de arme spațiale se află deja pe orbită, însă nu este cunoscut ce sisteme sunt staționate acolo. Context: o forță tânără, dar cu rol în operații recente Space Force este cea mai mică ramură a forțelor armate americane, înființată în 2019, în timpul președintelui Donald Trump, ca prima nouă categorie de forțe din 1947. Obiectivul declarat al Washingtonului a fost protejarea sistemelor de sateliți în fața Chinei și Rusiei și menținerea supremației militare americane în spațiu. În acest an, „Guardians” au lucrat deja alături de alte trupe în mai multe operații, iar în luna curentă Space Force a creat și un element de conducere la Comandamentul pentru Operații Speciale al SUA , pentru a stabili cum își organizează, instruiește și echipează forțele pentru astfel de misiuni. Ce urmează Direcția indicată de conducerea Space Force este consolidarea unei „pipeline” permanente de recrutare și formare, astfel încât întreaga armată americană să poată apela mai ușor la expertiză spațială. În paralel, accentul pe integrarea în comenzi de luptă sugerează o trecere de la roluri predominant tehnice către o prezență mai directă în planificarea și executarea operațiilor militare. [...]
Polonia va găzdui un centru european de mentenanță pentru interceptoarele PAC-3 Patriot, o investiție de 227 milioane euro (aprox. 1,13 miliarde lei), menită să scurteze timpii de reparație într-un moment de penurie globală. Informația apare în Kyiv Post , care notează că noul hub ar urma să reducă dependența de trimiterea rachetelor în SUA pentru service – un blocaj cu impact direct asupra disponibilității muniției pentru apărarea antiaeriană, inclusiv în Ucraina. Decizia a fost anunțată marți, 27 octombrie, de secretarul de stat în Ministerul Apărării din Polonia, Magdalena Sobkowiak-Czarnecka , care a descris-o drept „istorică”. Potrivit acesteia, alte trei țări au concurat pentru găzduirea facilității: Germania, Țările de Jos și Norvegia. Ce se construiește și de ce contează operațional Centrul va deservi interceptoarele PAC-3, folosite în sistemele americane Patriot. În prezent, aceste rachete sunt expediate în Statele Unite pentru mentenanță, iar Washingtonul a căutat o locație europeană tocmai pentru a reduce durata ciclului de reparație, relatează TVP World . TVP World, citând-o pe Sobkowiak-Czarnecka, susține că hub-ul ar urma să fie singurul de acest tip din afara SUA, cu un cost de circa 1 miliard zloți (aprox. 253 milioane dolari, adică aproximativ 1,16 miliarde lei) și un termen de aproximativ un an până la operaționalizare completă. Unde ar putea fi amplasat centrul Guvernul polonez nu a indicat oficial locația, însă TVP World scrie că uzina de electronice WZE din Zielonka (la circa 15 kilometri nord-est de Varșovia) este văzută pe scară largă drept principalul candidat. Publicația mai arată că, în septembrie, Sobkowiak-Czarnecka a vizitat fabrica împreună cu subsecretarul de stat american Thomas DiNanno, iar Ambasada SUA la Varșovia a menționat atunci cooperarea bilaterală pe componente critice pentru Patriot. Conform unui acord din 2019 cu Lockheed Martin , uzina produce și întreține deja componente-cheie PAC-3 MSE, potrivit TVP World. Context: presiune pe stocuri și cerere în creștere Kyiv Post plasează proiectul în contextul deficitului de interceptoare Patriot și al nevoii Ucrainei de a-și menține capacitatea de a intercepta rachete balistice rusești. Publicația notează că, la 15 octombrie, Ucraina ar fi epuizat stocurile de interceptoare Patriot. În paralel, Lockheed Martin ar fi în discuții avansate privind producția PAC-3 în afara SUA, pe fondul unei cereri „triplate”, pe măsură ce statele încearcă să-și refacă stocurile, potrivit articolului. Ce urmează Acordul-cadru pentru explorarea înființării hub-ului a fost semnat în iulie de SUA, Polonia, Germania, Țările de Jos și Suedia împreună cu Lockheed Martin. Dacă proiectul din Polonia se finalizează în termenul indicat (aprox. un an), Europa ar putea câștiga o capacitate regională de mentenanță care să reducă timpii de indisponibilitate ai interceptoarelor PAC-3, într-o perioadă în care fiecare rachetă contează în apărarea antiaeriană. [...]
Presiunea Washingtonului asupra dependenței militare a Europei ar putea accelera autonomia strategică a UE , cu efecte directe asupra achizițiilor de armament, investițiilor în sateliți și a modului în care este finanțat sprijinul pentru Ucraina, potrivit unei analize citate de Adevărul . The Times descrie situația drept un „paradox amar”: încercarea administrației Donald Trump de a folosi pârghiile tehnologice și militare ale SUA ar putea împinge Europa să-și construiască mai repede alternative proprii. Miza, în lectura publicației britanice, este una operațională și economică: pe măsură ce europenii își reduc vulnerabilitățile, scade și capacitatea SUA de a condiționa decizii politice prin controlul asupra livrărilor și tehnologiilor critice. Unde este dependența critică și ce încearcă Europa să înlocuiască Analiza indică faptul că Europa poate substitui deja o parte importantă din ajutorul financiar american pentru Ucraina și o parte din armament, dar rămâne puternic dependentă de SUA în câteva zone-cheie: rachete interceptoare Patriot; sateliți de avertizare timpurie pentru lansări de rachete balistice; comunicații la scară Starlink. The Times atribuie această vulnerabilitate unei dependențe acumulate timp de aproape trei decenii de superioritatea militară americană. În paralel, statele europene accelerează programe proprii: comenzi pentru SAMP/T NG, dezvoltarea programului multinațional FREYJA și căutarea de surse suplimentare de interceptori, inclusiv în Japonia. Publicația punctează și implicația economică a acestei repoziționări: fiecare euro direcționat către sisteme europene înseamnă bani care nu mai ajung la companiile americane de apărare și echipamente a căror livrare nu mai poate fi blocată politic la Washington. Sateliți și comunicații: alternative parțiale acum, capacitate completă abia în anii 2030 În zona spațială, autorii susțin că sateliții europeni radar și optici ar putea înlocui într-un termen relativ scurt o parte semnificativă din capacitățile americane de culegere de informații. Pentru comunicații, OneWeb și GovSatcom sunt menționate ca opțiuni care pot oferi acoperire parțială pentru Europa și Ucraina dacă apar probleme cu Starlink. În schimb, un sistem european complet, capabil să detecteze independent lansările de rachete balistice, este estimat să nu fie disponibil înainte de anii 2030. Aceste „strangulări” tehnologice sunt descrise drept principalele pârghii de influență ale Washingtonului în prezent. Cum ar putea fi finanțată reziliența: credite UE și active rusești înghețate Până la înlocuirea tehnologiilor americane, Europa își poate folosi, potrivit analizei, puterea economică și financiară. Sunt menționate: creditul de 90 de miliarde de euro acordat de UE Ucrainei; aproximativ 202 miliarde de euro din active rusești înghețate. Printre alte instrumente, autorii includ interzicerea completă a serviciilor europene pentru transportul petrolului rusesc și intensificarea luptei împotriva „flotei fantomă” a Rusiei, cu argumentul că astfel de măsuri ar putea lovi mai puternic capacitatea Moscovei de a-și finanța războiul fără costuri suplimentare semnificative pentru contribuabilii europeni. Industria de apărare a Ucrainei, integrată în ecosistemul european Un element important al viitoarei independențe europene față de SUA ar putea fi industria ucraineană de apărare. Analiza notează că producția de drone din Ucraina a crescut anul acesta cu 370%. Este dat și un exemplu de diferență de cost: rachetele de croazieră ucrainene Flamingo ar costa sub 600.000 de dolari bucata (aprox. 2,8 milioane lei), față de circa 3,5 milioane de dolari (aprox. 16,3 milioane lei) pentru un Tomahawk american. Danemarca este menționată ca stat care a acordat o garanție de stat pentru un credit destinat producătorului rachetei Flamingo. Modelul propus de autori este „capital european plus tehnologie și producție de armament ucrainene”, ca formulă de adaptare într-un context în care politica de la Washington este descrisă drept imprevizibilă. De ce contează: pârghiile SUA se pot eroda pe măsură ce Europa își construiește alternative Concluzia analizei este că presiunea politică funcționează doar până când partea vizată își creează o alternativă. Autorii invocă, între altele, întârzieri în livrările de sisteme americane de apărare antiaeriană, probleme legate de Starshield și decizia Casei Albe de a atenua presiunea economică asupra Moscovei ca factori care ar fi accelerat nevoia Europei și Ucrainei de a reduce dependența. În această logică, încercarea Washingtonului de a transforma superioritatea militară și tehnologică într-un instrument de constrângere ar putea diminua treptat valoarea acestor pârghii, pe măsură ce Europa investește în substituție și își consolidează propriile capacități. [...]
