Știri
Știri din categoria Apărare

Escaladarea din Strâmtoarea Ormuz riscă să perturbe traficul maritim și să crească tensiunea în jurul blocadei navale impuse Iranului, după ce presa de stat de la Teheran a susținut că nave ale Marinei SUA din zonă au fost lovite cu rachete și „forțate să fugă”, relatează HotNews, citând informații transmise de televiziunea iraniană IRIB și preluate de Reuters și AFP.
Potrivit IRIB, atacul ar fi fost o ripostă la o acțiune a armatei americane din ziua precedentă, când SUA au lovit un petrolier iranian. Televiziunea de stat iraniană a invocat un oficial militar neidentificat, care a afirmat că „unitățile inamice din strâmtoare au fost ținta rachetelor iraniene” și că s-ar fi retras după ce au suferit avarii.
Reuters notează că, „momentan, nu este clar când a avut loc incidentul”. În același timp, agenția semi-oficială iraniană Tasnim a scris că trei distrugătoare americane aflate în apropierea Strâmtorii Hormuz ar fi fost ținta atacului lansat de marina iraniană.
Pentagonul nu a răspuns imediat unei solicitări de a transmite un punct de vedere, conform informațiilor din articol.
Cu o zi înainte, armata americană anunțase că a lovit petrolierul M/T Hasna, sub pavilion iranian și fără încărcătură la bord, pe motiv că ar fi încercat să navigheze către un port al Iranului, încălcând blocada navală impusă de SUA.
Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a transmis, într-o postare pe X, că echipajul nu s-a conformat avertismentelor, iar un avion F/A-18 Super Hornet „a dezactivat cârma navei prin tragerea mai multor proiectile cu tunul de 20 mm”. CENTCOM a mai precizat că „Hasna nu se mai îndreaptă spre Iran” și că blocada „rămâne în vigoare”.
În articol este menționat și un material anterior despre acest episod, disponibil aici: HotNews.
Potrivit informațiilor citate, ar fi a doua oară când armata SUA a tras asupra unei nave despre care susține că a încercat să sfideze blocada aflată în vigoare din 13 aprilie.
CENTCOM a mai anunțat anterior că peste 50 de nave comerciale „au fost obligate să se întoarcă din drum sau să revină în port” pentru a respecta blocada.
Recomandate

Evaluările serviciilor de informații americane indică faptul că Iranul ar avea în continuare nevoie de circa un an pentru a construi o armă nucleară , în pofida noii campanii militare SUA–Israel, ceea ce sugerează că loviturile recente au produs doar daune limitate programului nuclear și că miza s-a mutat pe localizarea și eliminarea stocului de uraniu puternic îmbogățit, potrivit news.ro , care citează Reuters. În evaluările citate, termenul estimat nu s-ar fi schimbat față de vara trecută, când analiștii apreciau că atacul americano-israelian a amânat calendarul cu până la un an. Concluzia rămâne, în mare parte, aceeași și după două luni de război pe care președintele SUA, Donald Trump, spune că l-a lansat parțial pentru a împiedica Teheranul să dezvolte o bombă nucleară. De ce contează: fără control asupra uraniului, efectul militar rămâne limitat Campania începută la 28 februarie s-a concentrat în principal pe ținte militare convenționale, deși Israelul a lovit și o serie de instalații nucleare importante. Faptul că estimarea privind „timpul până la armă” rămâne neschimbată indică, potrivit sursei, că o întârziere semnificativă ar necesita distrugerea sau eliminarea stocului rămas de uraniu puternic îmbogățit (HEU). Războiul este într-o perioadă de suspendare după armistițiul convenit pe 7 aprilie, în vederea unui acord de pace, însă tensiunile rămân ridicate. În acest context, Iranul a blocat traficul prin Strâmtoarea Ormuz , afectând aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol și declanșând o criză energetică globală, potrivit materialului citat. Ce spun estimările: de la 3–6 luni, la 9–12 luni Înainte de războiul de 12 zile din iunie, agențiile de informații americane ar fi evaluat că Iranul ar putea produce suficient uraniu de calitate militară și ar putea construi o bombă în trei până la șase luni, potrivit a două surse. După atacurile SUA din iunie asupra complexelor de la Natanz, Fordow și Isfahan, estimările ar fi fost împinse la aproximativ nouă luni până la un an. Loviturile ar fi distrus sau avariat grav cele trei uzine de îmbogățire despre care se știa că funcționau la acel moment. Punctul vulnerabil: 440 kg de uraniu îmbogățit la 60% nu pot fi localizate Agenția de supraveghere nucleară a ONU nu a reușit să verifice unde se află aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, menționează materialul. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) consideră că jumătate din cantitate era depozitată într-un complex de tuneluri subterane la Centrul de Cercetare Nucleară din Isfahan, dar nu a putut confirma acest lucru după suspendarea inspecțiilor. AIEA estimează că stocul total de uraniu puternic îmbogățit ar fi suficient pentru 10 bombe, dacă ar fi îmbogățit în continuare, potrivit aceleiași surse. Ce opțiuni sunt discutate: inclusiv raiduri terestre pentru recuperarea HEU În ultimele săptămâni, oficialii americani ar fi luat în considerare operațiuni „periculoase” care să împiedice semnificativ eforturile nucleare ale Iranului, inclusiv raiduri terestre pentru recuperarea HEU despre care se crede că este depozitat în tunelurile de la Isfahan. Eric Brewer, fost analist senior al serviciilor de informații americane, a explicat de ce nu este surprinzător că evaluările nu s-au schimbat, în condițiile în care loviturile recente nu au prioritizat ținte legate direct de programul nuclear: „Din câte știm, Iranul încă deține toate materialele sale nucleare.” Incertitudini: asasinatele și apărarea antiaeriană pot schimba ecuația, dar nu există consens Sursa notează că evaluarea capacității nucleare a Iranului rămâne dificilă și că, deși există un consens larg privind capacitatea de a construi o armă, apar și evaluări divergente. Unii oficiali americani, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio, au susținut că loviturile asupra apărării antiaeriene iraniene ar fi redus amenințarea nucleară prin diminuarea capacității Iranului de a-și proteja siturile. Separat, asasinatele atribuite Israelului împotriva unor oameni de știință nucleari iranieni ar fi introdus incertitudini suplimentare. David Albright, fost inspector nuclear al ONU, a spus: „Cred că toată lumea este de acord că știința nu poate fi bombardată, dar know-how-ul poate fi cu siguranță distrus.” Iranul a negat în repetate rânduri că urmărește obținerea de arme nucleare. Agențiile de informații americane și AIEA afirmă că Teheranul a oprit eforturile de dezvoltare a unei ogive nucleare în 2003, deși unii experți și Israelul susțin că a păstrat în secret părți cheie ale programului, potrivit materialului. [...]

Trecerea SUA de la donații la vânzări de interceptoare Patriot, pe fondul consumului accelerat de stocuri, riscă să lase Ucraina cu un deficit critic de apărare antiaeriană , arată informațiile sintetizate de Adevărul . În evaluările de la Washington și din capitale europene, capacitatea Kievului de a rezista fără asistență americană este privită cu prudență, inclusiv din cauza noilor priorități globale ale SUA. Miza imediată este fluxul de rachete pentru sistemele Patriot, considerate vitale pentru interceptarea rachetelor balistice rusești. Potrivit unei analize Foreign Policy citate în material, Ucraina și aliații europeni urmăresc cu îngrijorare dacă escaladarea din jurul Iranului va redirecționa resursele americane. Un diplomat european, sub protecția anonimatului, a spus: „Totul va depinde de evoluția situației din jurul Iranului”. De la ajutor gratuit la mecanism comercial: PURL Din iulie 2025, sub administrația președintelui Donald Trump, livrările gratuite de rachete Patriot ar fi fost înlocuite cu un mecanism comercial numit Prioritized Ukraine Requirements List (PURL): SUA vând rachete statelor NATO, care le transferă apoi Ucrainei. În practică, mecanismul este descris ca insuficient. Președintele Volodimir Zelenski a semnalat repetat penuria de interceptoare, iar diferența dintre necesar și livrări rămâne mare: nevoile Ucrainei sunt estimate la 2.000 de rachete pe an, în timp ce Kievul a primit 600 în ultimii patru ani, potrivit textului. Stocuri americane sub presiune și producție lentă Un factor major este consumul de stocuri al SUA după declanșarea conflictului cu Iranul la sfârșitul lunii februarie: Washingtonul ar fi folosit aproape jumătate din stocul propriu de rachete Patriot, aproximativ 2.330 de unități, pentru apărarea proprie. În paralel, Pentagonul trebuie să păstreze rezerve și pentru alte teatre, inclusiv Taiwan. Extinderea producției nu ar rezolva rapid problema. Conform materialului, fabricarea unei rachete PAC-3 MSE durează circa 42 de luni, iar ritmul de producție al SUA este sub 200 de unități anual. Semnale politice mixte și riscul condiționărilor Mesajele politice de la Casa Albă sunt prezentate ca neuniforme. Vicepreședintele J.D. Vance a declarat recent că suspendarea ajutorului militar pentru Ucraina a fost unul dintre pașii de care administrația este „cea mai mândră”, potrivit articolului. În același timp, există temeri că președintele Trump ar putea folosi PURL ca pârghie de negociere, condiționând sprijinul pentru Ucraina de implicarea Europei în securizarea Strâmtorii Ormuz . Analiștii citați observă însă și un posibil stimulent pentru Washington: europenii plătesc acum pentru armamentul american care ajunge la Kiev. Alternative europene limitate și livrări încă incerte Ucraina lucrează la un sistem propriu antirachetă, dar acesta nu ar urma să fie operațional înainte de sfârșitul lui 2027. Varianta europeană SAMP/T se confruntă, la rândul ei, cu constrângeri de producție, sub 300 de rachete pe an, conform textului. Deși unii oficiali americani ar fi avansat scenarii pesimiste potrivit cărora Ucraina nu ar rezista mai mult de două zile fără sprijin extern, diplomați europeni invocă reziliența demonstrată de Kiev în ultimii ani. Între timp, Pentagonul a deblocat 400 de milioane de dolari (aprox. 1,8 miliarde lei) pentru contracte de armament destinate Ucrainei, însă termenele de livrare rămân incerte, potrivit materialului. [...]

Trimiterea portavionului francez Charles de Gaulle spre zona Golfului Persic ridică nivelul de pregătire militară pentru o eventuală misiune de securizare a navigației în Strâmtoarea Ormuz , într-un context în care blocada strâmtorii continuă, iar inițiativele occidentale caută o ieșire din criză, potrivit Economica . Portavionul „Charles de Gaulle” și navele de escortă tranzitează Canalul Suez miercuri, 6 mai 2026, în drum spre sudul Mării Roșii, conform unui comunicat al Ministerului Forțelor Armate din Franța. Ministerul precizează că deplasarea urmărește să „reducă termenele de punere în aplicare” ale unei inițiative care ar urma să fie activată „de îndată ce circumstanțele o vor permite”. Miza operațională: pregătirea unei inițiative pentru Ormuz În centrul demersului se află o inițiativă atribuită președintelui francez Emmanuel Macron și premierului britanic Keir Starmer, care vizează securizarea navigației în Strâmtoarea Ormuz. Inițiativa este descrisă ca una „neutră” și „distinctă de beligeranți”, dar ar putea fi declanșată doar după încetarea ostilităților, potrivit declarațiilor lui Macron de la mijlocul lunii aprilie. Ministerul francez mai afirmă că „peste 40 de state” care ar participa au început o planificare militară la Londra. Ce transmite Parisul despre rolul grupului aeronaval Autoritățile franceze susțin că deplasarea grupului aeronaval este separată de operațiunile militare deja inițiate în regiune și că „completează dispozitivul de securitate”. Prezența în proximitatea Golfului Persic ar urma să servească, conform ministerului, la: evaluarea mediului de securitate operațional regional, în anticiparea declanșării inițiativei; oferirea de „opțiuni suplimentare de ieșire din criză” pentru întărirea securității regiunii; integrarea mijloacelor țărilor care doresc să acționeze într-un dispozitiv defensiv, cu respectarea Convenției ONU privind dreptul mării. Context: redirecționare după escaladarea din regiune Portavionul are la bord 20 de avioane de luptă Rafale și este escortat de câteva fregate. A plecat din Toulon la sfârșitul lunii ianuarie pentru o desfășurare în Atlanticul de Nord, dar a fost redirecționat pe 3 martie spre Mediterana de Est, pentru a apăra interesele franceze și ale aliaților afectați de riposta Iranului la atacurile americano-israeliene. În paralel, blocada Strâmtorii Ormuz a continuat în pofida unui armistițiu intrat în vigoare pe 8 aprilie. Potrivit informațiilor prezentate, Washingtonul a impus o blocadă asupra porturilor iraniene și a lansat ulterior operațiunea „Project Freedom” pentru a permite trecerea prin strâmtoare a sutelor de nave blocate în Golf, însă această operațiune a fost suspendată miercuri. [...]

Forțele Aeriene ale SUA pun pe masă opțiunea unui nou bombardier greu, pe fondul întârzierilor și scumpirilor la modernizarea B-52 , după ce au cerut 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei) în bugetul pentru anul fiscal 2027 pentru o analiză formală a alternativelor, potrivit TWZ . Demersul vizează un „New Heavy Bomber Analysis of Alternatives” (AoA) – un proces standard în armata americană pentru evaluarea opțiunilor și rafinarea cerințelor înaintea unui potențial program de achiziție. În documentele bugetare citate, USAF indică faptul că analiza ar urma să evalueze cerințele viitoare de lovire la distanță mare, costurile și ce configurație ar putea avea un eventual bombardier care să urmeze B-52, „potențial mai devreme decât mai târziu”. De ce contează: modernizarea B-52 se complică, iar calendarul se întinde USAF intenționează să opereze B-52 cel puțin până în 2050, când cele mai „tinere” aparate ar avea circa 88 de ani, însă flota nu poate rămâne în serviciu la nesfârșit. În paralel, Forțele Aeriene derulează un amplu program de modernizare, descris ca multi-miliarde de dolari, care include motoare noi, radar nou și îmbunătățiri ale comunicațiilor, iar aeronavele modernizate ar urma să fie redenumite B-52J . În acest context, publicația notează că două dintre cele mai mari componente ale pachetului – remotorizarea și noile radare – au fost afectate de întârzieri și creșteri de costuri. Totodată, din informațiile publice disponibile până acum, o flotă complet modernizată de B-52J ar fi încă la cel puțin un deceniu distanță de a deveni realitate. Ce finanțează cererea de 1 milion de dolari și unde apare în buget Suma cerută pentru AoA apare ca linie bugetară „Advanced Concept Demonstration” în secțiunea „B-52 System Improvements”. USAF nu a cerut și nu a primit bani pentru această linie în anul fiscal 2026, dar a primit aproape 4 milioane de dolari în ciclul bugetar anterior. Conform documentelor citate, finanțarea din anul fiscal 2025 a susținut o demonstrație clasificată de tip „Proof of Concept” pe B-52. TWZ precizează că nu este cunoscut ce concluzii a tras USAF din acea demonstrație. Ce ar putea ieși din analiză: de la „urmaș” la alternative parțiale Documentele bugetare nu indică cerințe de proiectare concrete pentru un bombardier care să înlocuiască B-52. TWZ menționează ca posibilitate o configurație de tip „blended wing body” (aripă-fuzelaj integrat), care ar putea oferi o anumită reducere a vizibilității pe radar și o capacitate internă mare de încărcătură, inclusiv pentru muniții voluminoase. Analiza ar putea lua în calcul și opțiuni mai „radicale” pentru a acoperi doar o parte din rolurile îndeplinite astăzi de B-52, nu neapărat un program complet de înlocuire. Publicația subliniază însă că inițierea unui AoA nu obligă USAF să lanseze un program nou. Context operațional: o flotă mică, roluri multiple și presiune pe utilizare USAF are în prezent 76 de bombardiere B-52H în serviciu, ultimele ieșite de pe linia de producție Boeing în 1962, dar modernizate în repetate rânduri. Potrivit TWZ, aeronavele rămân foarte solicitate pentru lovituri convenționale la distanță mare, fiind folosite intens în cel mai recent conflict cu Iranul, și au un rol central în componenta aeriană a triadei nucleare a SUA. În planurile actuale de structură de forțe, B-52 ar urma să rămână în serviciu mai mult decât B-1 și B-2 și să opereze în paralel cu viitorul B-21 , un bombardier „stealth” (cu vizibilitate redusă pe radar) cu cerințe diferite față de B-52. [...]

Extinderea infrastructurii militare din Belarus poate reduce timpul de reacție al Ucrainei la un nou atac din nord , pe măsură ce Minsk dezvoltă rute logistice, poligoane și facilități coordonate cu Moscova, care ar putea fi „activate” rapid, potrivit Focus . Belarus, vecinul Ucrainei la nord, își extinde infrastructura militară și o orientează tot mai mult spre sprijinirea operațiunilor ruse, în condițiile în care, deocamdată, trupele ruse nu ar fi prezente acolo la un nivel care să permită lansarea imediată a unei noi ofensive. Totuși, „bazele” pentru o astfel de opțiune sunt construite treptat, relatează Kyiv Independent, citat de publicația germană. Rețea logistică și poligoane, pregătite pentru „umplere” rapidă Elementul central al riscului, din perspectiva Kievului, este infrastructura care poate fi folosită ca multiplicator operațional: rute și facilități care, în caz de escaladare, pot fi populate rapid cu personal și echipamente. Potrivit materialului, armata belarusă creează, în coordonare strânsă cu Moscova: noi rute logistice; poligoane de instruire; alte instalații cu utilizare militară. Andrii Demcenko, purtător de cuvânt al serviciului ucrainean de grăniceri, a transmis pe Telegram că prezența actuală a trupelor ruse în Belarus nu ar reprezenta, în acest moment, o amenințare imediată. În schimb, amenințarea ar fi tocmai infrastructura, care poate fi activată oricând. În paralel, serviciile ucrainene de informații, Ministerul Apărării și grănicerii monitorizează situația de la frontieră, cu obiectivul de a detecta din timp orice dislocare a unor forțe ruse semnificative către Belarus. Semnale de tensiune la graniță și suspiciuni privind rolul Belarusului Avertismentele sunt puse în legătură cu declarații ale președintelui Volodîmîr Zelenski , care a vorbit despre mișcări neobișnuite în zona de frontieră. În plus, un incident a amplificat îngrijorările: un balon de spionaj care ar fi intrat din Belarus în spațiul aerian ucrainean și ar fi retransmis semnale pentru atacuri ruse, potrivit relatării preluate de Focus. Pe acest fond, conducerea ucraineană a transmis că va răspunde oricărei provocări și că se pregătește să respingă un posibil avans din nord, regiunea de la granița cu Belarus fiind considerată deosebit de sensibilă. Belarus se aliniază mai strâns la efortul de război al Rusiei Materialul mai notează că Belarus se apropie și mai mult de aparatul de război al Rusiei, inclusiv prin aplicarea la granițe a unor interdicții de călătorie asociate cu recrutarea militară rusă, pentru a împiedica ieșirea din țară a celor care ar încerca să evite serviciul militar în Rusia, conform informațiilor atribuite publicației ungare Portfolio. În plan politic, Alexander Lukașenko conduce Belarus din 1994 și este prezentat drept un aliat ferm al lui Vladimir Putin. Lidera opoziției belaruse, Svetlana Țihanovskaia, îl acuză că ar ceda treptat independența țării către Rusia și că pune teritoriul Belarusului la dispoziția intereselor Moscovei, transformându-l într-o platformă pentru obiective militare și geopolitice ruse. [...]

Ucraina ar putea semna în câteva luni un acord pentru avioane Gripen, ceea ce ar schimba capacitățile aeriene pe termen mediu. Potrivit HotNews , ministrul ucrainean al apărării, Mihailo Fedorov , a spus la Stockholm că un acord privind achiziția de avioane de vânătoare Gripen, produse de grupul suedez Saab , ar putea fi semnat „în câteva luni”. Miza este una operațională: primele livrări sunt estimate la trei ani după finalizarea oricărui acord, iar aeronavele sunt considerate o prioritate pentru flota de avioane de vânătoare a Ucrainei. În același timp, au existat întrebări legate de finanțare, pe care Fedorov susține că Ucraina le-a adresat printr-un plan propriu. Ce include discuția și de ce contează Suedia și Ucraina au semnat anul trecut o scrisoare de intenție care ar permite furnizarea către Ucraina a până la 150 de avioane Gripen. În conferința de presă comună cu omologul său suedez, Pål Jonson, Fedorov a indicat că un eventual acord ar avea o semnificație strategică directă în raport cu Rusia. Finanțarea: buget suedez și contribuții din alte țări Ministrul suedez al apărării a declarat pentru Reuters, după conferință, că negocierile „merg bine” și nu a exclus semnarea unui acord chiar în acest an. Jonson a mai spus că o parte din cele 80 de miliarde de coroane suedeze rezervate în buget pentru ajutorul destinat Ucrainei în 2026 și 2027 — echivalentul a 8,70 miliarde de dolari (aprox. 39,6 miliarde lei) — ar putea fi folosită pentru a sprijini finanțarea acordului. Pe lângă finanțarea directă, Stockholm discută și cu alte țări despre posibile contribuții, care ar putea include instruire sau sisteme de armament, potrivit declarațiilor lui Jonson. [...]