Știri
Știri din categoria Apărare
Evaluările serviciilor de informații americane indică faptul că Iranul ar avea în continuare nevoie de circa un an pentru a construi o armă nucleară, în pofida noii campanii militare SUA–Israel, ceea ce sugerează că loviturile recente au produs doar daune limitate programului nuclear și că miza s-a mutat pe localizarea și eliminarea stocului de uraniu puternic îmbogățit, potrivit news.ro, care citează Reuters.
În evaluările citate, termenul estimat nu s-ar fi schimbat față de vara trecută, când analiștii apreciau că atacul americano-israelian a amânat calendarul cu până la un an. Concluzia rămâne, în mare parte, aceeași și după două luni de război pe care președintele SUA, Donald Trump, spune că l-a lansat parțial pentru a împiedica Teheranul să dezvolte o bombă nucleară.
Campania începută la 28 februarie s-a concentrat în principal pe ținte militare convenționale, deși Israelul a lovit și o serie de instalații nucleare importante. Faptul că estimarea privind „timpul până la armă” rămâne neschimbată indică, potrivit sursei, că o întârziere semnificativă ar necesita distrugerea sau eliminarea stocului rămas de uraniu puternic îmbogățit (HEU).
Războiul este într-o perioadă de suspendare după armistițiul convenit pe 7 aprilie, în vederea unui acord de pace, însă tensiunile rămân ridicate. În acest context, Iranul a blocat traficul prin Strâmtoarea Ormuz, afectând aproximativ 20% din aprovizionarea mondială cu petrol și declanșând o criză energetică globală, potrivit materialului citat.
Înainte de războiul de 12 zile din iunie, agențiile de informații americane ar fi evaluat că Iranul ar putea produce suficient uraniu de calitate militară și ar putea construi o bombă în trei până la șase luni, potrivit a două surse.
După atacurile SUA din iunie asupra complexelor de la Natanz, Fordow și Isfahan, estimările ar fi fost împinse la aproximativ nouă luni până la un an. Loviturile ar fi distrus sau avariat grav cele trei uzine de îmbogățire despre care se știa că funcționau la acel moment.
Agenția de supraveghere nucleară a ONU nu a reușit să verifice unde se află aproximativ 440 de kilograme de uraniu îmbogățit la 60%, menționează materialul. Agenția Internațională pentru Energie Atomică (AIEA) consideră că jumătate din cantitate era depozitată într-un complex de tuneluri subterane la Centrul de Cercetare Nucleară din Isfahan, dar nu a putut confirma acest lucru după suspendarea inspecțiilor.
AIEA estimează că stocul total de uraniu puternic îmbogățit ar fi suficient pentru 10 bombe, dacă ar fi îmbogățit în continuare, potrivit aceleiași surse.
În ultimele săptămâni, oficialii americani ar fi luat în considerare operațiuni „periculoase” care să împiedice semnificativ eforturile nucleare ale Iranului, inclusiv raiduri terestre pentru recuperarea HEU despre care se crede că este depozitat în tunelurile de la Isfahan.
Eric Brewer, fost analist senior al serviciilor de informații americane, a explicat de ce nu este surprinzător că evaluările nu s-au schimbat, în condițiile în care loviturile recente nu au prioritizat ținte legate direct de programul nuclear:
„Din câte știm, Iranul încă deține toate materialele sale nucleare.”
Sursa notează că evaluarea capacității nucleare a Iranului rămâne dificilă și că, deși există un consens larg privind capacitatea de a construi o armă, apar și evaluări divergente. Unii oficiali americani, inclusiv secretarul de stat Marco Rubio, au susținut că loviturile asupra apărării antiaeriene iraniene ar fi redus amenințarea nucleară prin diminuarea capacității Iranului de a-și proteja siturile.
Separat, asasinatele atribuite Israelului împotriva unor oameni de știință nucleari iranieni ar fi introdus incertitudini suplimentare. David Albright, fost inspector nuclear al ONU, a spus:
„Cred că toată lumea este de acord că știința nu poate fi bombardată, dar know-how-ul poate fi cu siguranță distrus.”
Iranul a negat în repetate rânduri că urmărește obținerea de arme nucleare. Agențiile de informații americane și AIEA afirmă că Teheranul a oprit eforturile de dezvoltare a unei ogive nucleare în 2003, deși unii experți și Israelul susțin că a păstrat în secret părți cheie ale programului, potrivit materialului.
Recomandate
Israelul a emis noi ordine de evacuare în sudul Libanului, semnalând o nouă escaladare operațională pe teren, în pofida armistițiului invocat de ambele părți , potrivit news.ro . Forțele de Apărare Israeliene (IDF) le-au cerut marți dimineață locuitorilor din două orașe din sudul Libanului să părăsească zona, susținând că, din cauza „încălcării acordului de încetare a focului de către Hezbollah ”, armata este „obligată să acționeze cu forța” împotriva mișcării susținute de Iran. Informațiile sunt relatate de BBC News, citată de news.ro. Ce a declanșat ordinele de evacuare IDF a acuzat anterior, în aceeași dimineață, că Hezbollah ar fi lansat două atacuri cu mortiere asupra forțelor israeliene din sudul Libanului. Hezbollah nu a comentat deocamdată acuzațiile. Bilanțul victimelor și disputa privind armistițiul Luni, atacuri israeliene au ucis 17 persoane în Liban, potrivit Ministerului libanez al Sănătății. Același minister afirmă că numărul morților de joi până acum a ajuns la 110. Israelul susține că 17 dintre soldații săi au fost uciși în aceeași perioadă și acuză Hezbollah că a lansat „sute” de rachete și drone. În plan politic și de reglementare a conflictului, situația rămâne ambiguă: Hezbollah nu a fost semnatar al acordului de încetare a focului dintre Israel și Liban, convenit luna trecută, dar a indicat că va respecta termenii dacă Israelul va face la fel. IDF afirmă că acordul îi permite să acționeze împotriva „atacurilor planificate, iminente sau în curs de desfășurare”, interpretare contestată de oficialii libanezi, care acuză Israelul de încălcări repetate ale armistițiului. [...]
Israel intră în faza de modernizare a realimentării în aer , după ce primul său avion cisternă Boeing KC-46A Pegasus a efectuat primul zbor în SUA și ar urma să fie livrat în Israel în „aproximativ o lună”, potrivit TWZ . Aeronava a primit numele ebraic „Gideon”, iar intrarea ei în serviciu este menită să reducă presiunea de pe flota mică și îmbătrânită de KC-707 a Forțelor Aeriene Israeliene (IAF), intens folosită în misiuni la distanță mare. Ministerul israelian al Apărării a transmis că acesta este primul din șase KC-46 comandate, în cadrul unui program mai amplu de consolidare a capabilităților. Imagini recente arată aeronava în configurație de test, fără însemne naționale aplicate încă. De ce contează: capacitate mai mare, dependență mai mică de flota veche Miza operațională este creșterea capacității de realimentare în aer, un multiplicator de forță pentru aviația de luptă, mai ales în scenarii care cer lovituri la distanțe mari. TWZ notează că IAF a folosit intens vechile KC-707 Re’em în operațiuni împotriva Iranului și în alte misiuni de luptă pe rază lungă, ceea ce a alimentat întrebări privind suficiența resurselor de realimentare. În prezent, IAF este evaluată ca având „nu mai mult de șapte” avioane cisternă 707, potrivit aceleiași surse, iar KC-46 ar urma să permită, în timp, retragerea treptată a platformelor considerate depășite. Comanda și costurile: aprobări SUA și contracte pentru primele aeronave Articolul amintește etapele principale ale achiziției: în 2020, Departamentul de Stat al SUA a aprobat o posibilă vânzare de opt KC-46 către Israel, cu un pachet estimat la 2,4 miliarde dolari (aprox. 11,0 miliarde lei); în 2022, Departamentul Apărării al SUA a acordat Boeing un contract de 930 milioane dolari (aprox. 4,3 miliarde lei) pentru primele patru KC-46 destinate Israelului, cu livrări așteptate înainte de finalul lui 2026; anul trecut, Israel a adăugat încă două aeronave la comandă, pe fondul utilizării ridicate a flotei 707. Configurația finală rămâne neclară: „sisteme israeliene” și posibile roluri extinse Ministerul israelian al Apărării susține că KC-46 va fi echipat cu sisteme israeliene și adaptat cerințelor operaționale ale IAF, însă nu precizează ce echipamente vor fi integrate. TWZ indică drept posibilitate ca aeronavele să fie configurate și ca nod de comunicații și comandă-control, similar rolurilor pe care le îndeplinesc deja actualele 707, inclusiv prin comunicații prin satelit pentru legături securizate dincolo de linia vizuală. Rămâne, de asemenea, incert modul în care vor fi livrate aeronavele din perspectiva sistemului de vizualizare la distanță (Remote Vision System – RVS), esențial pentru operarea brațului de realimentare, un element care a creat dificultăți programului KC-46 în SUA, potrivit articolului. Ce urmează Dacă livrarea are loc în intervalul indicat de Ministerul Apărării, IAF intră în următoarele săptămâni într-o etapă de tranziție către o flotă de realimentare mai modernă. În paralel, rămâne de urmărit ce modificări locale va primi „Gideon” și dacă Israel va decide să extindă comanda, scenariu pe care TWZ îl consideră plauzibil. [...]
Propunerea de a muta pe flancul estic cei 5.000 de militari americani retrași din Germania ar putea schimba costurile și logistica prezenței SUA în Europa , prin folosirea investițiilor făcute deja de aliații estici pentru găzduirea trupelor, potrivit Economica , care citează Agerpres. Inițiativa apare într-o declarație comună semnată de senatorul Roger Wicker , președintele Comisiei pentru servicii armate a Senatului SUA, și de Mike Rogers , președintele Comisiei pentru servicii armate a Camerei Reprezentanților. Cei doi republicani spun că sunt „foarte preocupați” de decizia de a retrage o brigadă americană din Germania și susțin că o reducere „prematură” a prezenței avansate a SUA în Europa ar putea afecta descurajarea. De ce contează: costuri mai mici pentru contribuabili și infrastructură deja pregătită Argumentul central al celor doi lideri din Congres este că mutarea celor 5.000 de militari spre Est ar menține un „element puternic de descurajare” în Europa, fără a renunța la avantajele operaționale ale unei prezențe avansate. Ei afirmă că aliații de pe flancul estic au făcut „investiții substanțiale” pentru a găzdui trupe americane, ceea ce ar reduce costurile pentru contribuabilii americani. În aceeași logică, mutarea ar întări „linia frontului NATO” și ar contribui la descurajarea unui conflict care ar fi „mult mai costisitor”, potrivit declarației. Contextul politic și militar invocat de semnatari Wicker și Rogers notează că Germania și-a intensificat acțiunile ca răspuns la apelurile președintelui Donald Trump privind o împărțire mai mare a poverii în NATO, inclusiv prin creșterea cheltuielilor de apărare și prin facilități pentru forțele americane (acces, baze și drept de survol) în sprijinul Operațiunii „Epic Fury”, numele american al operațiunii declanșate de SUA împotriva Iranului împreună cu Israelul. Ei mai susțin că, deși aliații „se îndreaptă” spre cheltuirea a 5% din PIB pentru apărare, transformarea acestor bugete în capabilități militare va dura, iar o reducere a prezenței SUA înainte ca aceste capabilități să fie pe deplin realizate ar putea „submina descurajarea” și ar transmite „un mesaj greșit” președintelui rus Vladimir Putin. Ce urmează: discuții cu Pentagonul și coordonare cu aliații Cei doi oficiali cer un proces „deliberat” de analiză pentru orice schimbare semnificativă a posturii forței americane și o coordonare strânsă cu Congresul și aliații. Ei se așteaptă ca Departamentul Apărării să contacteze comisiile de supraveghere „în zilele și săptămânile viitoare” pentru discuții privind decizia și implicațiile ei pentru descurajarea SUA și securitatea transatlantică. [...]
SUA accelerează apărarea antirachetă printr-un contract pentru interceptori plasați pe orbită , după ce Space Force Systems Command a selectat Lockheed Martin să dezvolte capabilități pentru programul Space-Based Interceptor (SBI) , potrivit Interesting Engineering . Miza operațională este adăugarea unui „strat” timpuriu de angajare a țintelor, care ar extinde acoperirea și ar întări descurajarea în fața amenințărilor emergente. Acordurile sunt prezentate ca un pas înainte către „elementele de bază” ale unei soluții integrate de apărare a teritoriului american, construită pe o arhitectură „stratificată” (mai multe niveluri de apărare care se completează). Lockheed Martin spune că lucrările vor accelera dezvoltarea, testarea și integrarea capabilităților SBI, cu obiectivul de a livra o capacitate de angajare timpurie care să îmbunătățească supraviețuirea sistemului și să crească aria de protecție. Ce aduce componenta „spațială” în apărarea antirachetă Ideea centrală a programului este poziționarea unor interceptori pe orbită, pentru a crește șansele de detectare, urmărire și interceptare a amenințărilor avansate, inclusiv a armelor hipersonice, dificil de contracarat cu sisteme clasice terestre sau navale. Publicația notează că inițiativa se înscrie într-un efort mai amplu al SUA de a combina capabilități de pe uscat, mare și din spațiu într-o arhitectură unificată, care să poată lovi rachetele mai devreme în zbor, în faze considerate mai vulnerabile. În material este menționată și o viziune mai largă, descrisă ca un „Golden Dome”, adică o rețea orbitală cu constelații de sateliți și interceptori pentru acoperire globală continuă. Sursa subliniază însă că un astfel de concept vine cu constrângeri: costuri ridicate, complexitate tehnică și preocupări legate de militarizarea spațiului. Ce livrează Lockheed Martin și calendarul Lockheed Martin își bazează propunerea pe experiența cu interceptori „dovediți în luptă”, precum THAAD și PAC-3, și pe alte programe și sisteme, inclusiv Next Generation Interceptor, sisteme de avertizare și urmărire a rachetelor și capabilități asociate amenințărilor hipersonice, potrivit unui comunicat citat de publicație. Compania afirmă că țintește o demonstrație integrată în 2028. Robert Lightfoot, președintele Lockheed Martin Space, a declarat: „Investim în tehnologie și infrastructură, în timp ce reunim forța întregii baze industriale, pentru a livra capabilități avansate precum SBI mai rapid și suntem angajați să livrăm o demonstrație integrată până în 2028.” Materialul nu oferă valoarea contractului și nici detalii despre numărul de interceptori sau despre configurația exactă a sistemului, astfel că amploarea financiară și dimensiunea operațională rămân neprecizate în această etapă. [...]
Israel va investi 119 miliarde de dolari în dezvoltarea propriilor sisteme de armament , o decizie cu impact bugetar major și cu potențiale efecte asupra industriei de apărare și a dependenței de importuri, potrivit Al Jazeera . Premierul Benjamin Netanyahu a declarat că Israelul va aloca 119 miliarde de dolari (aprox. 535 miliarde lei) pentru dezvoltarea internă a sistemelor militare, argumentând că obiectivul este ca țara să „nu fie dependentă de țări străine”. Informația a fost publicată pe 3 mai 2026, iar materialul nu oferă detalii despre calendarul investițiilor, sursele de finanțare sau programele concrete vizate. În lipsa acestor elemente, rămâne neclar cum va fi etapizat efortul financiar și ce componente ale lanțului de producție militară ar urma prioritizate. [...]
Polonia spune că nu are indicii privind o redistribuire pe flancul estic al NATO a militarilor americani retrași din Germania , ceea ce reduce, cel puțin pe termen scurt, probabilitatea unei întăriri rapide a prezenței SUA în regiune. Declarația a fost făcută de premierul polonez Donald Tusk , potrivit G4Media , care citează Reuters și Agerpres. Tusk a afirmat că Varșovia nu a primit semnale că Washingtonul ar intenționa să relocheze trupele retrase din Germania către flancul estic al NATO, în loc să le trimită înapoi în Statele Unite. Ce decizie a luat SUA și în ce calendar Secretarul apărării din SUA, Pete Hegseth , a ordonat retragerea a circa 5.000 de militari americani din Germania. Potrivit informațiilor citate, întregul proces ar urma să dureze între șase și 12 luni. Pentagonul a motivat decizia printr-o „analiză amănunțită” a poziționării forțelor americane în Europa și prin necesitățile „teatrului de operațiuni” și condițiile din teren. Contextul politic și miza pentru regiune Reuters notează că retragerea din Germania are loc pe fondul adâncirii divergențelor dintre președintele american Donald Trump și Europa în legătură cu războiul din Iran. Pentru statele de pe flancul estic, inclusiv Polonia, absența unor semnale privind o redistribuire în regiune sugerează că, în acest moment, nu există o decizie operațională de compensare a retragerii din Germania printr-o consolidare a prezenței americane mai aproape de granița estică a NATO. [...]
