Știri
Știri din categoria Apărare
Fostul oficial al Pentagonului Seth Cropsey susține că SUA ar trebui să trimită trupe în Iran, potrivit Antena 3 CNN, care rezumă o analiză publicată de acesta în Wall Street Journal. În text, Cropsey argumentează că președintele Donald Trump „nu are altă variantă decât să invadeze terestru Iranul”, în contextul unui conflict care, în opinia autorului, a depășit așteptările inițiale ale administrației americane.
Miza imediată indicată este Strâmtoarea Hormuz, un punct-cheie pentru transportul global de petrol. Cropsey afirmă că Trump ar trebui să acționeze pentru „a deschide Strâmtoarea Hormuz” și pentru a demonstra credibilitatea puterii americane, avertizând că o oprire a campaniei ar avea consecințe strategice mai largi. În același timp, articolul notează că prețurile petrolului au crescut brusc, iar prelungirea războiului ar putea afecta producția de petrol a statelor din Golf.
„Singura modalitate de a realiza acest lucru cu o șansă rezonabilă de succes este de a trimite soldați pe teren.”
În analiza citată, Cropsey trece în revistă relația conflictuală dintre SUA și Republica Islamică Iran după 1979 și susține că influența Teheranului a distorsionat securitatea în Orientul Mijlociu, regiune pe care o leagă de interese energetice și de rutele strategice dintre Europa și Asia. El invocă și un precedent istoric, criza Suezului din 1956, pentru a argumenta că retragerea sub presiune poate eroda credibilitatea unei puteri și poate încuraja adversarii.
Pe plan operațional, Cropsey susține că desfășurarea „a câteva mii” de forțe de operațiuni speciale în sudul Iranului ar putea fi suficientă pentru redeschiderea strâmtorii „după câteva săptămâni de lupte”, dar anticipează victime și necesitatea sprijinirii lor cu trupe regulate. În text sunt menționați și comandanți americani despre care autorul spune că ar înțelege capabilitățile forțelor speciale și avantajele loviturilor de precizie.
Materialul publicat de Antena 3 CNN include și o prezentare a autorului: Seth Cropsey este președintele Yorktown Institute și a ocupat funcții în Departamentul Apărării al SUA în administrațiile Reagan și George H.W. Bush, inclusiv în zona operațiunilor speciale și a conflictelor de intensitate redusă.
Recomandate
Pentagonul pregătește opțiuni pentru trupe terestre în Iran , potrivit Știrile Pro TV , care citează informații CBS News, în timp ce președintele Donald Trump spune public că nu intenționează, „în acest moment”, să trimită forțe la sol. Pregătiri militare și opțiuni pentru Casa Albă Surse citate de CBS News afirmă că militari de rang înalt au înaintat cereri specifice pentru a pregăti posibilitatea unei desfășurări de trupe terestre, pe fondul conflictului condus de SUA și Israel cu Iranul. Potrivit acelorași surse, Trump ar fi analizat oportunitatea de a poziționa forțe terestre în regiune, însă nu este precizat în ce condiții ar autoriza folosirea lor. Întrebat despre trupe terestre, Trump a declarat, joi, în Biroul Oval: „Nu, nu trimit trupe nicăieri. Dacă aș face-o, cu siguranță nu v-aș spune.” Oficialii de la Comandamentul Central al SUA au redirecționat întrebările CBS News către Casa Albă și Pentagon, conform relatării. Mesajul Casei Albe și pregătiri pentru scenarii de detenție Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a transmis într-un comunicat că rolul Pentagonului este să pregătească opțiuni pentru comandantul suprem, fără ca acest lucru să însemne că președintele a luat o decizie. Ea a adăugat că Trump „nu intenționează să trimită trupe terestre nicăieri în acest moment”. În paralel, armata ar fi organizat întâlniri pentru a se pregăti pentru gestionarea unei posibile rețineri a soldaților iranieni și a agenților paramilitari, în cazul unei decizii de trimitere a trupelor americane pe teren, inclusiv privind locurile unde ar urma să fie duși cei reținuți, potrivit a două surse citate. Mișcări de forțe în Orientul Mijlociu și poziția lui Trump despre un armistițiu Statele Unite se pregătesc să desfășoare unități ale Diviziei 82 Aeropurtate în Orientul Mijlociu, iar planul ar include Forța de Reacție Globală a Armatei și o Unitate Expediționară a Corpului de Marină (structură de luptă care combină forțe terestre, aeriene și logistice pentru operații rapide). Mii de pușcași marini sunt trimiși în prezent în regiune: trei nave de război și aproximativ 2.200 de militari au plecat din California la începutul săptămânii, potrivit a doi oficiali americani, iar deplasarea ar putea dura câteva săptămâni. Aceste mișcări arată efortul Pentagonului de a extinde opțiunile militare disponibile președintelui, în condițiile în care administrația evită să discute public despre pașii următori. Separat, Trump a spus vineri că nu dorește un acord de încetare a focului cu Iranul, susținând că, din punct de vedere militar, Iranul ar fi pierdut războiul, dar că „blochează” Strâmtoarea Hormuz; declarațiile despre implicarea altor state în redeschiderea strâmtorii sunt atribuite de Știrile Pro TV agenției Baha . [...]
NATO spune că nu poate confirma acum că Iranul deține rachete balistice capabile să ajungă în capitale europene, potrivit HotNews.ro , care relatează declarațiile secretarului general Mark Rutte după evaluarea lansată de Israel. Rutte a afirmat, într-un interviu pentru CBS News , că Alianța „analizează” informațiile privind un posibil atac iranian cu rachete asupra bazei americano-britanice Diego Garcia (Oceanul Indian), despre care Israelul susține că ar fi implicat muniții cu rază suficientă pentru a amenința orașe precum Berlin, Paris și Roma. În același timp, șeful NATO a spus că nu poate confirma „în acest moment” această capacitate. „Analizăm asta. Însă dacă acest lucru ar fi adevărat, ar fi cu atât mai mult o dovadă că ceea ce face președintele aici, eliminarea capacității de rachete balistice, eliminarea capacității nucleare din Iran, este crucial”, a răspuns Mark Rutte. Contextul imediat este relatarea din Wall Street Journal, potrivit căreia forțele iraniene ar fi atacat vineri noapte baza Diego Garcia , aflată la circa 4.000 de kilometri de Iran, o distanță care ar depăși semnificativ estimările publice anterioare privind raza maximă a rachetelor iraniene. Conform aceleiași publicații, atacul ar fi eșuat: una dintre rachete ar fi avut o defecțiune tehnică, iar a doua ar fi fost interceptată de rachete SM-3 din sistemele de apărare americane. În declarațiile sale, Rutte a legat subiectul rachetelor de riscul nuclear, avertizând că un Iran dotat cu arme nucleare ar reprezenta „o amenințare directă, o amenințare existențială” nu doar pentru Israel și regiune, ci și pentru Europa și „stabilitatea lumii”. În această logică, el a descris operațiunea lansată de președintele american Donald Trump împotriva Iranului drept „crucială”. Șeful Forțelor de Apărare a Israelului (IDF), Eyal Zamir, a susținut sâmbătă seară, într-un mesaj video citat de The Times of Israel, că Iranul ar fi lansat „o rachetă balistică intercontinentală în două etape” cu o rază de 4.000 km către Diego Garcia și că „Berlin, Paris și Roma se află toate în raza de amenințare directă”. Până acum, informațiile disponibile public indicau că cele mai lungi rachete operate de Iran ar ajunge la aproximativ 2.000 km, ceea ce ar schimba substanțial evaluarea riscului pentru Europa dacă afirmațiile Israelului se confirmă. [...]
Iran a lansat două rachete balistice cu rază intermediară spre Diego Garcia, fără să lovească baza , potrivit Reuters , care citează un articol din Wall Street Journal bazat pe declarațiile mai multor oficiali americani. Conform relatării, una dintre rachete ar fi eșuat în zbor. În cazul celeilalte, o navă de război a SUA a lansat un interceptor SM-3 (o rachetă de apărare antirachetă destinată interceptării țintelor balistice), însă nu a putut fi stabilit dacă interceptarea a reușit. Wall Street Journal nu a precizat momentul exact al lansărilor, notează Reuters. Incidentul are loc pe fondul tensiunilor regionale și ridică miza de securitate pentru infrastructura militară din Oceanul Indian, inclusiv pentru o bază folosită de SUA și Marea Britanie. Publicația britanică The Guardian scrie, la rândul ei, că Iranul ar fi tras două rachete spre țintă și că niciuna nu a lovit insula, menționând și o distanță de aproximativ 3.800 km între Iran și Diego Garcia. În același material, The Guardian relatează că agenția iraniană Mehr ar fi confirmat lansarea celor două rachete, iar ministrul iranian de externe Abbas Araghchi ar fi invocat „dreptul la autoapărare” după ce premierul britanic Keir Starmer ar fi autorizat folosirea bazelor britanice pentru noi lovituri americane. Reuters mai consemnează că, până la momentul publicării, Casa Albă, ambasada Marii Britanii la Washington și Ministerul britanic al Apărării nu au răspuns solicitărilor de comentarii. În lipsa unor confirmări oficiale publice, rămâne neclar dacă a existat o interceptare reușită și care a fost secvența exactă a evenimentelor. [...]
Corpul Gardienilor Revoluției susține că Iranul continuă să fabrice rachete , la o zi după ce Israelul a afirmat că ofensiva sa a distrus capacitățile balistice ale Republicii Islamice, potrivit AGERPRES , care citează AFP. Declarația a fost făcută vineri de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), structura de elită a forțelor armate iraniene, pe fondul escaladării militare dintre Iran și Israel și al disputelor privind starea infrastructurii militare iraniene. „Industria noastră balistică merită nota maximă. Nu există niciun motiv de îngrijorare în această privință, întrucât chiar și în timp de război continuăm să fabricăm rachete”, a declarat purtătorul de cuvânt al Gardienilor Revoluției, Ali-Mohammad Naini, citat de agenția de presă locală Fars. Afirmațiile IRGC vin după declarațiile premierului israelian Benjamin Netanyahu, care a susținut joi că Iranul „nu mai are capacitatea de a produce rachete balistice” și nici „de a îmbogăți uraniu”, conform aceleiași surse. Miza este una strategică: capacitatea de producție a rachetelor balistice și programul de îmbogățire a uraniului sunt elemente centrale în evaluarea puterii militare a Iranului și în justificarea operațiunilor militare ale Israelului, iar mesajele publice ale celor două părți indică o confruntare și pe terenul războiului informațional. [...]
SUA au intensificat operațiunile militare pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz , după ce ruta maritimă a fost practic blocată de câteva săptămâni, potrivit HotNews.ro , care citează informații publicate de The Telegraph și Wall Street Journal. Ofensiva americană include avioane de vânătoare care zboară la joasă altitudine și elicoptere Apache, folosite pentru lovirea navelor și dronelor iraniene din apropierea rutei. Miza este una majoră: prin strâmtoare trece aproximativ o cincime din petrolul mondial, iar Teheranul a amenințat că va ataca orice navă care o traversează, folosind ambarcațiuni înarmate, mine și rachete de croazieră. Conform The Telegraph , operațiunea face parte dintr-un plan al Pentagonului în mai multe etape, care urmărește reducerea riscurilor generate de mijloacele iraniene ce au blocat traficul naval de la începutul lunii martie. Dacă amenințarea va fi diminuată, SUA ar putea trimite nave de război prin strâmtoare și, ulterior, ar putea escorta vasele care intră și ies din Golful Persic. La Pentagon, generalul Dan Caine, șeful Statului Major american, a declarat că avioanele A-10 Warthog sunt angajate pe flancul sudic, vizând ambarcațiunile iraniene de atac rapid. El a confirmat și desfășurarea elicopterelor Apache și a spus că armata americană a lovit instalații subterane de depozitare a armelor din Iran. Washingtonul a accelerat, totodată, trimiterea celei de-a 11-a Unități Expediționare a Marinei din California, un grup operativ de aproximativ 4.500 de marinari și infanteriști marini, care ar urma să ajungă în Orientul Mijlociu în decurs de două zile. Caine a mai afirmat că unii aliați, fără a-i numi, folosesc elicoptere Apache pentru a contracara dronele, una dintre armele utilizate de Iran pentru a lovi statele arabe vecine și infrastructura energetică din Golf. În plan economic, blocajul a împins cotațiile petrolului Brent peste 100 de dolari pe baril, cu un vârf intraday de 119 dolari, înainte de a închide la 108,65 dolari, în creștere cu 1,2% într-o zi de joi, notează HotNews.ro. Evoluția a amplificat presiunea asupra administrației Trump, în contextul războiului lansat alături de Israel și al efectelor sale asupra piețelor energetice. Potrivit The Wall Street Journal , experții avertizează că eliminarea completă a rețelei de capabilități iraniene ar putea dura săptămâni și, chiar și atunci, o parte importantă ar putea supraviețui. Farzin Nadimi, expert la Institutul pentru Politica Orientului Apropiat din Washington, a spus că Iranul ar avea în continuare mine, rachete de croazieră montate pe camioane și sute de ambarcațiuni ascunse în instalații cu tuneluri de-a lungul coastei și pe insule. În paralel, recâștigarea controlului a devenit mai urgentă după ce Iranul ar fi început să elaboreze planuri pentru a permite trecerea selectivă a anumitor nave, iar Parlamentul de la Teheran ia în calcul o lege privind perceperea de taxe de trecere. Michael Connell, analist la Centrul pentru Analize Navale, a explicat pentru Wall Street Journal că îngustimea strâmtorii (24 de mile în punctul cel mai îngust) face ca navele să rămână vulnerabile, iar reducerea amenințării este „posibilă, dar durează” și probabil nu va ajunge „niciodată la 100%”, existând riscul ca navele să fie lovite „din întâmplare” chiar și după reluarea tranzitului. [...]
Războiul declanșat de SUA împotriva Iranului consumă rapid muniții și interceptoare , iar refacerea stocurilor ar putea dura ani, cu efecte asupra capacității Washingtonului de a răspunde altor crize, potrivit presei internaționale. Miza, dincolo de operațiunea în sine, este presiunea pusă pe o armată deja întinsă pe mai multe teatre. J.D. Vance, pe atunci senator, avertiza încă din 2024, la Conferința de Securitate de la München, că SUA nu produc suficient pentru a susține simultan mai multe războaie, iar acum, în calitate de vicepreședinte, se confruntă cu consecințele unui conflict deschis de administrația Trump. „Trăim într-o lume a penuriei. Nu producem suficiente muniții pentru a susține un război în Europa de Est, unul în Orientul Mijlociu și, potențial, un conflict în Asia de Est”. Conform unei analize realizate de Jahara Matisek, Morgan Bazilian și Macdonald Amoah de la Payne Institute of Public Policy (Colorado), SUA ar fi folosit puțin peste 5.000 de muniții de diferite tipuri în primele patru zile și aproximativ 11.000 în primele 16 zile . Autorii apreciază că intensitatea inițială a campaniei aeriene ar depăși chiar și debutul operațiunii NATO din Libia (2011), notează publicația spaniolă La Vanguardia, citată de G4Media. După obținerea controlului spațiului aerian iranian, aviația ar fi trecut la muniții mai ieftine și disponibile în cantități mari, precum JDAM (kit de ghidare atașat bombelor convenționale). Pentagonul estima, la două săptămâni de la începutul conflictului, că 99% din munițiile folosite în Iran erau de acest tip, iar Pete Hegseth susținea că rezervele sunt foarte mari. Presiunea reală rămâne însă pe munițiile rare și scumpe folosite în primele zile și pe apărarea antiaeriană. CSIS estimează că, în primele șase zile, ar fi fost lansate peste 1.000 de muniții de atac la distanță, iar în prima săptămână SUA ar fi folosit aproximativ 140 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE și peste 150 de interceptoare THAAD. Înlocuirea muniției consumate doar în primele patru zile este estimată la 20–26 miliarde de dolari, dar problema este și de capacitate industrială: de exemplu, SUA ar fi folosit peste 300 de rachete de croazieră Tomahawk, în timp ce Pentagonul plănuia să cumpere 57 în anul fiscal curent. Pe lângă muniții, conflictul apasă pe flota de portavioane și pe personal. Două portavioane, USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford , participă la operațiune, iar USS George H.W. Bush se îndreaptă spre zonă; Ford ar fi ajuns la aproape 270 de zile pe mare și ar urma să stabilească un record de desfășurare de la războiul din Vietnam, în contextul unui incendiu de 30 de ore care a afectat condițiile de trai la bord, potrivit The New York Times. În plan strategic, specialiștii avertizează că ritmul operațiunilor poate reduce disponibilitatea portavioanelor în anumite regiuni pentru doi-trei ani și poate slăbi descurajarea în Pacific, într-un moment în care Washingtonul își calibra resursele pentru o eventuală criză în Asia. În același timp, utilizarea pe scară largă a unor tactici și tehnologii ar putea oferi Chinei indicii despre modul de operare al SUA, iar redislocările de trupe și sisteme de apărare dinspre Asia sunt prezentate ca un cost direct al războiului din Iran. [...]
