Știri
Tag: interventie militara

Traian Băsescu avertizează că intrările repetate ale dronelor în spațiul aerian românesc apropie România de o „situație de război” , în condițiile în care acestea pot transporta explozibil și generează, în opinia sa, un risc care depășește cadrul unei simple „stări de pace”, potrivit Mediafax . Fostul președinte a vorbit duminică, la Digi24 , în contextul celor trei drone doborâte pe teritoriul României. El a susținut că, atât timp cât „zilnic” intră în spațiul aerian românesc astfel de aparate, nu mai poate fi invocată o situație normală de pace. „Atâta timp cât în spațiul tău aerian îți intră zilnic aeronave sau cum să le spunem la dronele astea, care pot fi purtătoare de explozibil, nu poți să spui că ești într-o situație de pace.” Băsescu a încadrat situația drept una de „risc” și a vorbit despre posibilitatea unei intervenții militare. „Ești într-o situație de risc, de intervenție militară.” Ce opțiuni vede Băsescu: demers diplomatic și reacție militară, cu NATO în plan secund Pe linie diplomatică, fostul președinte a afirmat că „chemarea ambasadorului este maxim”, menționând că ambasadorul Federației Ruse la București a fost convocat la Ministerul de Externe și că „probabil” va urma un nou protest al României. „Mâine a fost convocat la Ministerul de Externe Ambasadorul Federației Ruse la București. Probabil că o să urmeze un nou protest din partea României.” În plan militar, Băsescu a spus că România ar trebui să doboare dronele „dacă poți”, iar dacă situația „evoluează și ne depășește”, în primă fază ar trebui convocat NATO în baza articolului 4 (mecanism de consultare între aliați atunci când un stat consideră că îi este amenințată securitatea). „Militar, să le dărâm dacă poți. Dacă lucrurile evoluează și ne depășesc, în orice caz, în primă fază, trebuie convocat NATO pe articolul 4.” [...]

Ideea unei intervenții militare siriene în Liban ar putea destabiliza atât Libanul, cât și tranziția fragilă a Siriei , avertizează analiști citați de Al Jazeera , după ce președintele SUA Donald Trump a reluat la Casa Albă sugestia ca Siria să „facă ceva cu Hezbollah”. Trump a făcut declarațiile marți, la Washington, alături de președintele libanez Joseph Aoun, susținând că noul președinte sirian Ahmed al-Sharaa „ar dori să intervină” și că o astfel de mișcare „ar fi foarte eficientă”. Propunerea apare în contextul presiunilor SUA și Israelului asupra guvernului libanez pentru dezarmarea Hezbollah, grupare susținută de Iran. În ziua următoare, secretarul de stat Marco Rubio a temperat public perspectiva unei intervenții, spunând că Washingtonul încurajează autoritățile siriene să se concentreze pe „provocările interne” ale construirii unui stat. Rubio a indicat însă o direcție alternativă: securizarea frontierei cu Libanul pentru a limita circulația armelor și încercările de destabilizare. De ce ar fi „contraproductivă” o intrare a Siriei în Liban Bassel Doueik, cercetător pe teme politice și de securitate, spune că o intervenție militară în Liban pentru a sprijini dezarmarea Hezbollah ar fi „strategic contraproductivă” pentru noile autorități de la Damasc. Argumentul central: ar submina relația cu statul libanez și ar putea întări narațiunea internă a Hezbollah, care ar prezenta acțiunea ca „agresiune străină”, reîncadrând conflictul drept „rezistență” pentru suveranitatea Libanului. Riscul nu este doar politic. Nanar Hawach, analist senior pentru Siria la International Crisis Group, avertizează că o revenire militară siriană ar redeschide o rană istorică în memoria politică libaneză, după decenii de control sirian, și ar provoca rezistență inclusiv din partea comunităților anti-Hezbollah. La nivel regional, ar pune sub semnul întrebării ruptura Siriei de vechile tipare de ingerință și ar putea transforma din nou Siria într-un teatru al conflictelor regionale. Vulnerabilități interne în Siria și „rețeta pentru dezastru” O altă consecință invocată este impactul asupra securității interne a Siriei, care se confruntă cu amenințări din partea rămășițelor fostului regim și a grupărilor afiliate ISIL (ISIS). Samy Akil, analist sirian de securitate, afirmă că, dincolo de presiunea politică a lui Trump, comunitatea americană de informații și apărare ar vedea o astfel de mișcare drept o „rețetă pentru dezastru”. Akil consideră improbabil ca trupele siriene să intre în Liban; iar dacă s-ar întâmpla, ar fi doar în cadrul unui acord regional. El rezumă costul operațional al unei astfel de decizii printr-o formulare tranșantă: „Să intri în Liban e ușor, să ieși din Liban e întotdeauna foarte dificil.” Contextul: acordul-cadru și presiunea militară din sudul Libanului Declarațiile lui Trump vin în momentul în care armata libaneză a început marți să se desfășoare în „zone-pilot”, conform unui acord-cadru intermediat de SUA și semnat luna trecută de Liban și Israel. Acordul prevede o retragere treptată a Israelului și desfășurarea de trupe libaneze pentru a împiedica Hezbollah să își refacă prezența în sud. În paralel, conflictul Israel–Hezbollah, început în octombrie 2023, a cunoscut două escaladări majore menționate în analiză: în septembrie 2024 și la începutul lunii martie din acest an, după declanșarea războiului SUA–Israel cu Iranul. Ce alternative sunt considerate mai realiste În locul unei intervenții pe teren în Liban, analiștii citați indică măsuri mai plauzibile și mai acceptabile politic, centrate pe controlul frontierei. Souhaib Jawhar, fellow (cercetător asociat) non-rezident la Badil Policy Institute din Beirut, spune că scenariul realist este ca Siria să rămână pe propriul teritoriu și să acționeze prin: întărirea prezenței armatei siriene pe partea siriană a graniței; control mai strict al trecerilor ilegale; închiderea sau distrugerea tunelurilor folosite pentru contrabandă; creșterea schimbului de informații de securitate cu armata libaneză. În aceeași logică, Rubio a sugerat că Siria poate acționa împotriva Hezbollah fără trupe în Liban, prin securizarea frontierei și limitarea fluxului de arme. În ansamblu, analiza indică faptul că presiunea publică pentru o intervenție militară ar funcționa mai degrabă ca instrument de negociere și intimidare regională decât ca plan operațional realist, din cauza costurilor politice și de securitate pentru Damasc și Beirut. [...]