Știri
Știri din categoria Apărare
Incidentul din Strâmtoarea Hormuz ridică miza pentru supravegherea navală fără echipaj, după ce Iranul a susținut că a capturat o dronă submarină americană, iar Pentagonul a confirmat doar că un vehicul subacvatic fără pilot a avut o defecțiune, potrivit The Jerusalem Post.
Gărzile Revoluționare iraniene au declarat că au „capturat” un submarin fără echipaj la intrarea în Strâmtoarea Hormuz și au publicat o imagine cu vehiculul, indicând că ar fi fost dus într-o locație nedezvăluită din Iran. Teheranul a prezentat episodul ca pe o demonstrație a capacităților sale de contracarare a tehnologiilor americane în unul dintre cele mai sensibile puncte maritime pentru comerțul global cu energie.
Presa de stat iraniană a identificat vehiculul ca fiind un Dive-LD, un „vehicul subacvatic autonom” (AUV – dronă care operează sub apă fără echipaj) produs de compania americană Anduril, cu sediul în California. Potrivit companiei, platforma poate fi folosită pentru:
În replică, un purtător de cuvânt al Pentagonului a spus că o dronă subacvatică americană „a avut o defecțiune în urmă cu mai bine de o zi” și că aceasta „supraveghea apele regionale” în sprijinul operațiunilor în curs. Oficialul american a adăugat că drona era „un model mai vechi”, care „nu a colectat date sensibile” și nu avea la bord echipamente sonar sau radar clasificate.
Reuters notează că nu a putut verifica independent afirmațiile Iranului, iar Pentagonul nu a abordat explicit în declarație susținerea privind „capturarea”. Anduril nu a răspuns solicitării de comentarii.
Episodul vine într-un moment în care armata SUA investește masiv în sisteme navale fără echipaj – subacvatice și de suprafață – pentru a reduce costurile de monitorizare pe arii maritime foarte mari și pentru a limita riscurile pentru personal.
Conform site-ului Anduril, Dive-LD poate opera până la 10 zile fără întoarcere la bază și este proiectat să coboare până la 6.000 de metri adâncime. Publicația americană DefenseScoop a relatat în 2024 că un astfel de sistem ar costa aproximativ 2,5 milioane de dolari (aprox. 11,5 milioane lei).
În plan operațional, incidentul evidențiază o tensiune structurală a „războiului cu drone” pe mare: platformele fără echipaj sunt mai ieftine și mai ușor de desfășurat decât navele cu echipaj, dar pot deveni și mai expuse capturării sau exploatării propagandistice atunci când apar defecțiuni sau pierderi de control în zone disputate.
Recomandate
Israel își semnalează intenția de escaladare totală în cazul unui atac iranian , după ce ministrul Apărării, Israel Katz , a spus că un astfel de scenariu ar „elibera” armata israeliană (IDF) „de orice restricții”, potrivit The Jerusalem Post . Mesajul indică o posibilă schimbare de prag operațional, cu implicații directe pentru riscul regional și pentru infrastructura energetică a Iranului. Katz a făcut declarațiile într-un discurs adresat angajaților Ministerului Apărării, înaintea sărbătorii Rosh Hashanah, într-un context în care publicația notează că informațiile au fost relatate de Walla. Oficialul israelian a avertizat că, în cazul unui atac iranian, Israelul ar viza „toată infrastructura națională, militară și civilă” a Iranului, inclusiv infrastructura energetică. „Vom distruge toată infrastructura națională, militară și civilă din Iran, inclusiv infrastructura energetică.” Mesajul operațional: „fără restricții” și ținte extinse În aceeași intervenție, Katz a susținut că regimul iranian „știe foarte bine” de ce a evitat recent să atace Israelul. El a invocat acțiuni anterioare ale Israelului împotriva Iranului, afirmând că Israelul „a atacat cu forță”, că ar fi „distrus programul nuclear” al Iranului și că ar fi „asasinat” pe (fostul lider suprem) Khamenei, precum și că ar fi afectat „capabilitățile strategice” ale Teheranului. Publicația nu oferă, în textul extras, detalii independente care să susțină aceste afirmații. Katz a mai spus că Israelul este pregătit atât pentru apărare, cât și pentru atac, iar IDF „este gata să îndeplinească misiunea”. Context: presiunea sancțiunilor SUA și poziția lui Netanyahu Ministrul Apărării a legat situația și de presiunea economică asupra Iranului, afirmând că sancțiunile SUA ar putea împinge regimul „spre pragul distrugerii”, apreciere pe care a calificat-o drept „probabilă”. Declarațiile lui Katz vin după un mesaj al premierului Benjamin Netanyahu , care a spus miercuri că un atac al Iranului ar fi „una dintre ultimele lor decizii”. Netanyahu a afirmat, într-o vizită la o instituție religioasă din Sderot, că Iranul „atacă și amenință pe toată lumea”, dar „nu aici”, pentru că ar cunoaște consecințele unui atac asupra Israelului. [...]
O cooperare militară Rusia–Iran ridică miza pentru apărarea navală americană în Golf , după ce Moscova ar fi ajutat în secret Teheranul să dezvolte rachete de croazieră supersonice, potrivit unei investigații citate de news.ro . Informația este relevantă prin potențialul de a schimba echilibrul operațional în Orientul Mijlociu, unde SUA și aliații lor operează sisteme avansate de apărare aeriană și antirachetă. Programul secret, cu numele de cod C430L, ar fi început în 2023 și ar fi continuat inclusiv pe durata războiului americano-israelian împotriva Iranului, conform investigației Financial Times. Publicația britanică își bazează concluziile pe corespondențe rusești scurse în presă, date de călătorie ale unor experți implicați și analiza brevetelor militare. Ce tehnologie ar fi fost transferată și de ce contează Ținta principală a programului C430L ar fi dezvoltarea de către Iran a unui sistem de propulsie cu motor ramjet (statorreactor) – un tip de motor care permite unei rachete de croazieră să mențină zborul la viteze de câteva ori mai mari decât viteza sunetului. Experți în rachete și în domeniul militar, citați în investigație, spun că tehnologia este „aproape cu certitudine” destinată rachetelor de croazieră antinavă și de atac terestru. Rachetele de croazieră supersonice combină viteza cu zborul la altitudine joasă, ceea ce reduce timpul de reacție al apărării aeriene și antirachetă pentru detectare și interceptare. În contextul Golfului Persic, acest avantaj operațional ar putea crește presiunea asupra grupărilor navale americane și asupra infrastructurii militare din regiune. Stadiul programului și limitele informațiilor disponibile Iranul ar fi construit și testat în zbor sistemul de propulsie ramjet, însă, potrivit investigației citate, nu există dovezi că o rachetă de croazieră supersonică dezvoltată cu ajutorul Rusiei ar fi fost deja desfășurată. Un expert citat, Fabian Hinz (Conflict Armament Research), descrie cazul drept un transfer de tehnologie militară „extrem de sensibilă” strategic, pe care Iranul ar fi încercat să o obțină de mult timp. Jim Lamson, fost analist CIA specializat în Iran și în prezent la Centrul James Martin pentru Studii de Neproliferare, afirmă că un astfel de progres ar putea oferi Teheranului un sistem de arme „calitativ nou”, capabil să amenințe navele Marinei SUA. Context: relația militară tot mai strânsă Moscova–Teheran Investigația plasează programul C430L în cadrul unei cooperări militare mai ample între Rusia și Iran. Teheranul a furnizat Moscovei drone de atac „Shahed”, folosite pe scară largă în războiul Rusiei din Ucraina, și ar fi ajutat la stabilirea producției acestora pe teritoriul Rusiei. Separat, Ucraina și oficiali occidentali au acuzat Rusia că ar fi oferit Iranului asistență pe câmpul de luptă în timpul războiului cu SUA și Israel, inclusiv imagini din satelit, sprijin cu drone și componente de armament, potrivit aceleiași surse. [...]
CSAT a fixat cadrul pentru creșterea cheltuielilor de apărare și pentru direcționarea unei părți din bani către industria militară românească , după ce a aprobat Planul de înzestrare a Armatei pentru 2027–2036 , potrivit Economedia . Documentul corelează necesarul de echipamente cu resursele financiare alocate apărării și stabilește direcțiile de dezvoltare a capabilităților militare. Decizia vine pe fondul angajamentului asumat de România, împreună cu celelalte state NATO, la Summitul de la Haga din 2025, de a majora până în 2035 alocarea pentru apărare la 5% din PIB. Din această țintă, 3,5% din PIB ar urma să meargă către cheltuieli pentru apărare, iar 1,5% către cheltuieli asociate domeniului. Ce înseamnă planul 2027–2036 pentru bugete și achiziții Potrivit Administrației Prezidențiale, planul urmărește consolidarea capabilităților existente și introducerea unora noi, „sustenabile, flexibile și mobile”, adaptate riscurilor și amenințărilor actuale din mediul de securitate regional și global. În termeni practici, documentul funcționează ca instrument de planificare: leagă lista de capabilități și echipamente de resursele financiare disponibile. Orizont mai lung: transformarea Armatei până în 2044 CSAT a aprobat și Programul privind transformarea, dezvoltarea și înzestrarea Armatei României până în 2044, care transpune în măsuri recomandările din Analiza Strategică a Apărării (aprobată de CSAT în 2025) și stabilește „nivelul de ambiție” al Armatei în raport cu noile riscuri de securitate. Obiectivul declarat este creșterea capacității de luptă a structurii de forțe, cu accent pe: înzestrare, operare, pregătirea pentru luptă. Miza economică: industria de apărare și programul SAFE CSAT leagă explicit creșterea cheltuielilor de apărare de o oportunitate pentru industria națională de profil, în ideea modernizării prin tehnologii și know-how, inclusiv prin colaborări cu companii consacrate. În acest context, Consiliul a aprobat și Documentul de analiză privind implementarea programului SAFE , elaborat de un grup de lucru interinstituțional la nivelul Guvernului, destinat unor achiziții specifice de capabilități. Programul SAFE este inclus în strategia de dezvoltare a capacităților de apărare și a industriei naționale de profil. Prezența militară americană: discuții și pașii următori În aceeași ședință, CSAT a analizat situația prezenței militare americane în România, în condițiile în care SUA își revizuiesc postura militară în Europa. Membrii Consiliului au evaluat stadiul dialogului bilateral și etapele următoare privind prezența trupelor și capabilităților americane. În paralel, România analizează măsuri de „Host Nation Support” (sprijinul acordat de statul gazdă), iar elementele de infrastructură, logistică și cerințe operaționale sunt evaluate de un grup interinstituțional. Potrivit CSAT, acest demers ar urma să fundamenteze în perioada următoare adoptarea unor decizii concrete. [...]
Militarizarea orbitei riscă să lovească direct infrastructura critică , pe măsură ce SUA și China dezvoltă capabilități care pot perturba sau distruge sateliți folosiți pentru comunicații, navigație și informații, potrivit Digi24 , care citează o analiză Reuters. Miza depășește zona strict militară: o escaladare în spațiu ar putea afecta servicii de care depind economiile moderne și operațiunile statelor. În iunie, o navă spațială chineză fără echipaj, urmărită de analiști militari americani, a lansat un mic satelit într-o regiune orbitală aglomerată, la sute de kilometri deasupra Pământului. Obiectul a manevrat în jurul unui alt satelit chinez și s-a întors apoi în apropierea navei-mamă, potrivit companiei americane LeoLabs. Detaliile despre misiune sunt puține, iar în paralel armata americană operează, la rândul ei, o navă spațială secretă, fără echipaj, asemănătoare unei mici navete. De ce contează: sateliții au devenit o „țintă” care poate bloca operațiuni pe Pământ Analiza arată că sateliții nu mai sunt priviți doar ca platforme „pasive”, ci ca sisteme care pot interveni activ într-un conflict: pot bruia, pot folosi lasere pentru a afecta senzori și, în anumite scenarii, ar putea chiar captura sau muta sateliți ai adversarului. Everett Dolman, fost profesor la Colegiul de Război Aerian al Forțelor Aeriene ale SUA, avertizează că perturbarea capacităților spațiale americane ar putea „paraliza” operațiunile militare terestre, de la supraveghere la apărarea antirachetă. În aceeași logică, generalul Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale din cadrul Forțelor Spațiale ale SUA , a spus în iulie că Beijingul își dezvoltă rapid capabilitățile, iar amenințarea este „substanțială”. Semnale operaționale: SUA și Marea Britanie, misiune comună lângă un satelit chinez Într-un episod prezentat ca relevant pentru noua dinamică, SUA și Marea Britanie au desfășurat prima lor operațiune militară comună cunoscută în spațiu, în apropierea traiectoriei unui satelit-spion chinez suspectat, potrivit datelor comerciale de urmărire spațială citate de Reuters. În timpul operațiunii, un satelit militar american a fost dirijat să se apropie rapid de unul britanic, în timp ce satelitul chinez „Shiyan 12-01” trecea la aproximativ 83 de kilometri sub cele două nave spațiale, conform Slingshot Aerospace. Trei experți cu experiență militară au apreciat că acțiunea părea un semnal către Beijing; Andrew Turner, ofițer superior în rezervă al Forțelor Aeriene Regale britanice, a descris-o drept „aproape cu siguranță un semnal strategic”. Autoritățile americane și britanice au anunțat public operațiunea, dar nu au precizat că s-a desfășurat în apropierea unei nave spațiale chineze. Ministerul chinez de Externe a declarat că nu cunoaște detaliile specifice. Capabilități în dezvoltare: „sateliți vânători”, bruiaj și arme antisatelit Reuters inventariază o gamă de tehnologii aflate în competiție, de la sateliți manevrabili care pot urmări și inspecta alte nave spațiale până la sisteme de bruiaj electronic, atacuri cibernetice și rachete antisatelit. În orbită, SUA, China și Rusia operează sateliți capabili să se apropie de alte obiecte, iar astfel de platforme ar putea fi adaptate pentru a transporta arme, inclusiv lasere sau proiectile, potrivit oficialilor occidentali citați. Pe partea chineză, analiza menționează demonstrații de manevre sincronizate ale mai multor sateliți la distanțe mici („luptă aeriană” orbitală, în termenii oficialilor americani), precum și capacitatea de a captura un satelit scos din funcțiune și de a-l muta pe o altă orbită. Un oficial al Forței Spațiale a SUA a spus că anul trecut China ar fi efectuat probabil o încercare de realimentare în orbită, un pas care ar putea schimba durata și tipul operațiunilor posibile, deoarece sateliții sunt limitați de combustibilul cu care sunt lansați. În același timp, Forța Spațială a SUA a anunțat în iunie introducerea unei arme electromagnetice terestre produse de L3Harris Technologies , concepută pentru a dezactiva sau perturba sateliții unui adversar, într-o rară dezvăluire privind propriile capacități. Ce urmează: mai multă opacitate și o orbită tot mai aglomerată O parte semnificativă a operațiunilor spațiale rămâne clasificată, din motive de securitate națională, ceea ce limitează verificarea independentă a intențiilor și a capabilităților reale. În paralel, orbita devine tot mai aglomerată: materialul menționează că SpaceX operează aproximativ 11.000 de sateliți Starlink, iar China dezvoltă rețele concurente. În acest context, competiția pentru capabilități antisatelit și pentru operațiuni „aproape” de alți sateliți crește riscul ca o criză geopolitică să se traducă în perturbări cu efecte în lanț asupra infrastructurii de comunicații și navigație de care depind atât armatele, cât și economia civilă. [...]
Exercițiul naval China–Singapore „Cooperare Maritimă-2026” mizează pe creșterea capacității de răspuns la incidente pe mare , într-o zonă cu trafic intens și riscuri recurente, potrivit Global Times , care relatează despre deschiderea oficială a antrenamentului comun la Zhanjiang , în provincia Guangdong. Exercițiul se desfășoară în apele și spațiul aerian din apropierea orașului Zhanjiang și include două etape: activități în port și manevre pe mare. China participă cu fregata Type 054A Dali (cu elicoptere la bord și o echipă de schimb profesional), iar Singapore cu fregata RSS Stalwart, conform informațiilor publicate de Marina Armatei Populare de Eliberare (PLA) pe contul său de WeChat și preluate de Xinhua. Ce se antrenează concret și când începe faza pe mare În etapa din port, ofițeri superiori ai celor două părți au avut întâlniri și discuții de planificare, iar în zilele următoare sunt programate schimburi profesionale pe: operațiuni de scufundare; căutare și salvare a submarinelor; medicină subacvatică. Faza pe mare urmează să înceapă oficial pe 8 septembrie și include exerciții de comunicații, realimentare în marș (aprovizionare în timpul navigației), lovituri comune la suprafață și operațiuni comune de căutare și salvare, potrivit Xinhua. De ce contează: accent pe căutare și salvare în Marea Chinei de Sud Expertul militar Zhang Junshe, citat de Global Times, leagă componenta de căutare și salvare de importanța practică a zonei: Marea Chinei de Sud este o arteră majoră de transport maritim, cu rute care converg și trafic dens, iar condițiile hidrometeorologice complicate fac ca urgențele maritime și dezastrele naturale să fie recurente. În acest context, Zhang amintește că, în baza zonelor de responsabilitate pentru căutare și salvare stabilite de Organizația Maritimă Internațională, atât China, cât și Singapore au obligații de intervenție în zone relevante din Marea Chinei de Sud, iar forțele navale au un rol direct în îndeplinirea acestora. Continuitate și semnal operațional: al cincilea exercițiu, cu elemente de luptă „Cooperare Maritimă-2026” este al cincilea exercițiu maritim comun China–Singapore. Primul a avut loc în 2015, iar de atunci cele două marine au stabilit un mecanism de găzduire alternativă, cu o creștere treptată a dimensiunii și influenței exercițiilor, potrivit Xinhua. Față de edițiile anterioare, China nu a dislocat de această dată nave de dragare a minelor, iar selecția navelor participante este stabilită prin consultare comună, în funcție de cerințe militare, planuri de instruire și sprijin logistic, susține Zhang. Ministerul chinez al Apărării a precizat, de asemenea, că exercițiul include trageri cu muniție reală, iar expertul notează că astfel de secvențe, împreună cu realimentarea în marș, urmăresc să îmbunătățească atât utilizarea armamentului, cât și capacitatea de susținere a operațiilor pe distanțe mari. Comandantul flotei navale din Singapore a descris exercițiul ca pe o oportunitate de învățare reciprocă și un pas înainte în consolidarea înțelegerii și a încrederii între cele două părți, potrivit Marinei PLA. [...]
CSAT intră în faza de decizie pe marile programe de înzestrare, cu efect direct asupra calendarului de achiziții și a relației cu SUA. Potrivit Antena 3 , președintele României, Nicușor Dan, a convocat pentru luni, 7 septembrie 2026, ora 15:00, o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), la Palatul Cotroceni , cu pe agendă documente care vizează atât modernizarea Armatei, cât și implementarea programului SAFE . Pe ordinea de zi, conform Administrației Prezidențiale, se află subiecte legate de Planul de înzestrare a Armatei României 2027–2036, Programul „Armata României 2044” și un document de analiză privind implementarea programului SAFE, aprobat într-o ședință de lucru interinstituțională din 13 august 2026. Ce se decide: achiziții, programare și evaluarea SAFE Miza operațională a ședinței este trecerea în revistă a stadiului programelor de modernizare, inclusiv „ce s-a făcut până în momentul de față, ce investiții se derulează, cum decurg contractele din programul SAFE”, după cum a relatat jurnalistul Antena 3 Vasile Marcu. Tot în cadrul discuțiilor intră programul de dezvoltare a armatei până în 2044, descris în material ca având componente care țin de resursa umană, profesionalizare, modernizare pe termen lung, dar și securitate cibernetică și tehnologii noi. Componenta SUA: revizuirea posturii și prezența militară în România Ședința CSAT ar urma să abordeze și „termenii de referință” pentru revizuirea, la nivelul Departamentului de Război, a posturii Forțelor SUA și a locațiilor de dislocare în Europa, precum și consolidarea prezenței militare americane pe teritoriul României. În plus, pe agenda ședinței sunt menționate și „alte tematici de actualitate” din domeniul securității naționale, inclusiv analiza războiului dintre Rusia și Ucraina, potrivit relatării din material. Ce urmează Ședința este programată luni, 7 septembrie 2026, la ora 15:00, la Palatul Cotroceni. Antena 3 notează că CSAT va analiza temele de pe ordinea de zi, însă nu oferă detalii despre eventuale decizii, termene sau sume asociate programelor discutate. [...]
