Știri
Știri din categoria Apărare
Tactica Rusiei de a trimite grupuri mici pentru infiltrare indică o presiune tot mai mare pe resursa umană și o scădere a capacității de a susține asalturi clasice, în condițiile în care 60%-70% dintre militarii implicați ar fi eliminați înainte de a ajunge la linia de contact, potrivit Adevărul. Informația este atribuită unui locotenent-major ucrainean, „Alex”, care a descris schimbarea de tactică într-un mesaj pe Telegram.
În evaluarea militarului ucrainean, atacurile de tip asalt au devenit „extrem de rare”, pe fondul pierderilor mari suferite de trupele ruse încă dinaintea contactului direct. El susține că, în urmă cu circa șase luni, Rusia încă putea organiza atacuri regulate, deși folosirea blindatelor era deja limitată din cauza vulnerabilității în fața dronelor și artileriei ucrainene.
Potrivit lui „Alex”, Rusia ar fi trecut la o tactică de infiltrare în grupuri mici, cu obiectivul de a pătrunde discret și cât mai adânc în pozițiile ucrainene, evitând confruntările directe. Strategia ar miza pe exploatarea breșelor de pe front, în condițiile în care tranșeele și pozițiile defensive nu ar mai forma „de mult” o linie continuă.
„Rușii au ales varianta unei infiltrări cât mai ascunse și cât mai profunde prin pozițiile noastre avansate.”
Chiar și așa, militarul ucrainean afirmă că rezultatele sunt limitate, estimând că între 60% și 70% dintre cei trimiși în astfel de operațiuni sunt eliminați înainte de a ajunge la linia de contact. În această cheie, el vorbește și despre o „criză tot mai vizibilă de efective” în armata rusă, care nu ar mai reuși să concentreze suficienți oameni nici pentru ofensive locale de mică amploare.
În paralel, textul notează că forțele ucrainene au anunțat oprirea ofensivei ruse la granița dintre regiunile Dnipropetrovsk și Donețk, una dintre zonele tensionate din estul Ucrainei. Totodată, Ucraina a raportat câștiguri teritoriale pe frontul sudic, pentru prima dată după vara lui 2024, pe fondul unor probleme de comunicare și coordonare în armata rusă, potrivit surselor militare ucrainene citate.
Articolul mai arată că Ucraina și-a extins capacitățile tehnologice, în special în domeniul dronelor și al loviturilor cu rază medie și lungă. Kievul ar folosi tot mai frecvent drone pentru a lovi ținte la până la 150 km de linia frontului, vizând infrastructură logistică, sisteme antiaeriene și concentrări de trupe. Ministerul ucrainean al Apărării a declarat că în aprilie au fost efectuate aproximativ 160 de lovituri de acest tip, asupra unor ținte precum depozite de muniții și echipamente, centre de comandă și facilități folosite pentru operarea dronelor.
În plus, oficiali ucraineni susțin că în aprilie ar fi fost distruse 25 de sisteme antiaeriene și 13 radare sau echipamente de război electronic rusești. Printre țintele menționate se numără portul și rafinăria din Tuapse (Krasnodar, la Marea Neagră) și infrastructură în portul Ceboksari, pe fluviul Volga, lovită de rachete ucrainene de producție internă.
Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), citat în material, Rusia ar fi pierdut teritoriu în aprilie 2026 pentru prima dată după mijlocul lui 2024, în special în zona Kostiantinivka–Drujkivka (Donețk). Experții invocă probleme de comunicare pe front, alimentate inclusiv de limitarea accesului la anumite sisteme de comunicații și de restricțiile asupra internetului în Rusia.
În același timp, Rusia continuă ofensiva în anumite sectoare, inclusiv în Zaporojie, și își concentrează eforturile asupra pozițiilor defensive ucrainene fortificate din Donețk, menținând totodată bombardamente masive cu drone și rachete asupra infrastructurii energetice și industriale ucrainene. În lectura articolului, ritmul redus al avansului rusesc și adaptarea la infiltrări în grupuri mici sugerează o eficiență în scădere a tacticilor Moscovei, pe fondul presiunii combinate a pierderilor și a loviturilor ucrainene asupra logisticii.
Recomandate
Germania vrea să accelereze producția și dezvoltarea de drone împreună cu Ucraina , într-un demers care urmărește să acopere rapid „goluri de capabilități” ale aliaților europeni din NATO la arme cu rază lungă și să transfere către Bundeswehr lecțiile operaționale acumulate pe front. Potrivit Focus , ministrul german al apărării Boris Pistorius , aflat la Kiev într-o vizită neanunțată public, a spus că întărirea acestei cooperări ca parte a unui parteneriat strategic este obiectivul principal al deplasării. Pistorius a indicat că miza este dezvoltarea comună a „celor mai moderne sisteme fără pilot” pe mai multe categorii de rază de acțiune, inclusiv pentru capabilități de tip „deep strike” – adică lovirea unor ținte importante aflate adânc în teritoriul advers. În evaluarea sa, statele NATO trebuie să închidă cât mai repede aceste lipsuri de capabilități. Ce înseamnă „alianța de drone” în termeni operaționali Germania urmărește extinderea cooperării industriale și tehnologice cu Ucraina, inclusiv prin: noi proiecte de dezvoltare comună de sisteme fără pilot, pe „toate razele de acțiune”, inclusiv „deep strike”; înființarea de noi companii mixte germano-ucrainene (joint ventures), pe care Berlinul le vede ca instrument de transfer de experiență de pe câmpul de luptă; sprijinirea dezvoltatorilor prin platforma „Brave One ”, menționată de Pistorius ca vehicul pentru finanțarea inovațiilor promițătoare. În același timp, materialul notează că Ucraina a compensat deficitul de arme cu rază mai lungă prin dezvoltări proprii și este considerată, în al cincilea an de război, un lider global în utilizarea dronelor, inclusiv prin tactici noi desprinse din experiența de la front. Componenta financiară: Berlinul caută capital privat pentru industria de apărare din Ucraina Pe lângă cooperarea militară, guvernul german vrea să mobilizeze mai mult capital privat din Germania pentru investiții în companii ucrainene de apărare și în proiecte comune. În acest scop, Ministerul Apărării de la Berlin a organizat o conferință online cu reprezentanți ai guvernului ucrainean, la care au participat, pentru prima dată, și bănci, fonduri și alți actori relevanți din sectorul financiar. Contracte și livrări menționate: Patriot, Iris-T și producție de drone În cadrul parteneriatului strategic convenit la mijlocul lunii aprilie, Germania a anunțat și măsuri concrete de sprijin, inclusiv: finanțarea unui contract al Ucrainei cu compania americană Raytheon pentru livrarea a „câteva sute” de rachete Patriot; livrarea unor lansatoare suplimentare pentru sistemele de apărare aeriană Iris-T, în cooperare cu compania germană Diehl Defence; producția de drone cu rază medie și mare, cu planul de a înființa o companie mixtă care să livreze „mii” de drone. Contextul de securitate: presiune pe front și incertitudini după încetarea armistițiului Textul plasează inițiativa pe fondul intensificării utilizării dronelor ucrainene, care ar lovi tot mai des ținte și în spatele frontului, în timp ce luptele rămân în mare parte blocate. Este menționată și îngrijorarea legată de expirarea luni a armistițiului convenit prin medierea președintelui SUA, Donald Trump, precum și acuzații reciproce de atacuri și provocări în timpul pauzei de foc. Pentru Berlin, obiectivul declarat al sprijinului militar este întărirea poziției Ucrainei în eventuale negocieri de pace, astfel încât Rusia să nu poată impune condiții – inclusiv posibile cedări teritoriale – țării atacate. [...]
România își cumpără accesul la interoperabilitatea NATO prin F-35, chiar dacă livrările pot întârzia : contractul pentru 32 de avioane stealth F-35, estimat la 6,5–7,2 miliarde de dolari fără TVA (aprox. 30–33 miliarde lei), este justificat în primul rând prin integrarea într-o „familie” comună de capabilități aeriene a Alianței, nu printr-o competiție directă cu dronele, potrivit unei analize publicate de Adevărul . România ar urma să primească primele aeronave începând cu 2030, însă există riscul unui decalaj de 2–3 ani, pe fondul întârzierilor de livrare, în condițiile în care producătorii americani „nu mai fac față” comenzilor, conform materialului. De ce contează economic și operațional: compatibilitate, sprijin aliat, infrastructură Generalul (r) Ștefan Dănilă , fost șef al Armatei Române și fost ofițer de aviație, argumentează că avioanele cu pilot rămân relevante chiar în „era dronelor”, iar F-35 își păstrează valoarea operațională pe termen lung. În viziunea sa, un avion de luptă de acest tip este proiectat pentru o perioadă de cel puțin 20 de ani, ceea ce ar însemna că, la momentul livrării, aeronavele nu ar fi depășite „din punct de vedere al uzurii morale”. Miza principală, însă, este interoperabilitatea: aproape toate statele NATO ar urma să fie dotate cu F-35 în intervalul 2030–2035–2040, ceea ce ar pune România în aceeași arhitectură de operare și sprijin cu aliații. În scenariul unui atac asupra României, Dănilă susține că prezența unei flote compatibile ar facilita sprijinul statelor care operează F-35 și utilizarea în siguranță a aerodromurilor românești, „cu toate facilitățile necesare” pentru operarea acestor avioane. De ce nu sunt „înlocuite” de drone, în argumentația din sursă Analiza pornește de la ideea vehiculată de unii analiști că dronele ar putea deveni mai ieftine și la fel de eficiente, reducând relevanța avioanelor cu pilot. Dănilă respinge concluzia că avioanele cu pilot ar dispărea și plasează F-35 în categoria capabilităților de vârf: avion de generația a 5-a, cu mijloace moderne de descoperire și atac și cu profil stealth (invizibilitate radar, pe scurt, reducerea detectabilității de către inamic). „Tehnica evoluează, vedem acum că au un rol important pe câmpul de luptă aparatele fără pilot, dronele (...). Dar asta nu înseamnă că vor dispărea cu totul luptătorii și (...) nici avioanele cu pilot.” Context european: alternativele și întârzierea proiectului FCAS În material sunt menționate drept alternative folosite de alte state europene Rafale (Franța), Gripen (Suedia) și Eurofighter (consorțiu cu Germania, Marea Britanie, Italia și Spania). Dănilă susține că F-35 depășește aceste platforme, invocând diferența de generație (F-35 – generația 5; celelalte – generația 4/4+), precum și conceptul tehnologic. Totodată, articolul notează că proiectul franco-german FCAS (Sistemul Aerian de Luptă al Viitorului), evaluat la peste 100 de miliarde de euro, ar fi întârziat sau chiar anulat „cel mai probabil”, după aproape 10 ani în care „nu s-a mișcat nimic”, ceea ce ar lăsa Europa fără un concurent direct pentru F-35 în viitorul apropiat. Puntea până la F-35: rolul F-16 și modernizările posibile Până la intrarea F-35 în serviciu, Forțele Aeriene Române se bazează pe F-16, pe care Dănilă le consideră o soluție „rezonabilă” și după 2030–2035. El afirmă că aeronavele au încă „peste 1000 de ore de zbor” resursă și, la un consum anual de circa 150–200 de ore, ar putea rămâne valabile „încă 10 ani cel puțin”. Într-o eventuală confruntare cu avioane rusești, chinezești sau iraniene, generalul apreciază că F-16 rămân o soluție, dar indică nevoia de modernizare a unor radare, inclusiv prin trecerea la radar AESA (radar cu scanare electronică activă , care îmbunătățește detectarea și urmărirea țintelor). Ce urmează Calendarul de livrare rămâne un punct sensibil: deși ținta menționată este 2030, sursa indică posibilitatea unei întârzieri de 2–3 ani. În acest interval, continuitatea apărării aeriene ar depinde de menținerea în operare a F-16 și de eventuale modernizări, în paralel cu pregătirea infrastructurii și a personalului pentru trecerea la F-35. [...]
Războiul din Ucraina împinge Europa și SUA să-și schimbe prioritățile în achizițiile militare, punând accent pe producția rapidă și în masă, nu pe arme „perfecte” livrate prea târziu , potrivit unei analize Digi24 . Miza este una operațională: într-un conflict intens și de durată, stocurile de echipamente avansate și scumpe se pot epuiza repede, iar ritmul de înlocuire devine decisiv. Un exemplu invocat este Robin Radar , companie olandeză care produce sisteme radar pentru detectarea dronelor, folosite de forțele ucrainene și de aliați ai SUA din Orientul Mijlociu. Managerul general Kristian Brost susține că, în anumite situații, un rezultat „imperfect” livrat imediat poate fi mai util decât o soluție „perfectă” disponibilă mai târziu, mai ales când pe front contează ce funcționează și poate fi produs ieftin. De ce contează: ritmul de producție devine criteriu de supraviețuire Analiza arată că lecția centrală pentru industriile de apărare occidentale este evitarea capcanei în care echipamentele ajung pe câmpul de luptă prea lent și se consumă rapid. În acest context, Brost avertizează că tehnologia avansată nu ar trebui abandonată, dar că statele trebuie să „ia lucruri care funcționează”, chiar dacă sunt mai slabe decât standardele dorite, pentru că alternativa poate fi lipsa de capabilități. Anti-dronă: presiune pentru soluții mai ieftine, produse în masă Un domeniu în care această schimbare se vede direct este apărarea anti-dronă. Țările occidentale sunt tot mai interesate de dronele de interceptare dezvoltate de Ucraina, tocmai pentru a evita folosirea rachetelor scumpe împotriva dronelor de atac ieftine. În același registru, secretarul general al NATO, Mark Rutte , este citat cu ideea că ritmul de inovație al alianței a fost prea lent și că „mai bun” ajunge să fie inamicul lui „bun”, într-un război în care „viteza este esențială, nu perfecțiunea”. „Suficient de bun” și adaptabil: modelul industrial ucrainean Pe partea de producție, mai mulți executivi din industria de drone și robotică subliniază importanța simplității și fiabilității: soldații vor sisteme care funcționează și pot fi livrate în număr mare, indiferent dacă sunt operate manual sau folosesc inteligență artificială. În paralel, directorul Asociației Naționale a Industriilor de Apărare din Ucraina, Serhii Gonciarov, critică strategia occidentală de a dota armatele cu un număr mic de echipamente foarte avansate, argumentând că este nevoie de cantități mari de arme „suficient de bune”. Spre deosebire de modelul occidental, industria ucraineană este descrisă ca fiind compusă din multe companii mici, capabile să modifice rapid echipamentele – uneori în ore sau zile – pe baza feedbackului direct de pe front. Într-un scenariu de război lung, analiza avertizează că epuizarea rapidă a stocurilor de blindate avansate ar putea forța armatele occidentale să se bazeze mai mult pe roboți și drone mai ieftine și mai ușor de construit, ceea ce mută presiunea dinspre „performanță maximă” către „producție și adaptare rapidă”. [...]
Posibila extindere a retragerilor de trupe americane din Europa crește presiunea pe planificarea NATO , după anunțul privind scoaterea a 5.000 de militari din Germania, iar Italia apare acum ca următoarea țară vizată, potrivit Newsweek . Miza este una operațională: orice reducere sau relocare poate afecta rotațiile, exercițiile și postura de descurajare pe flancul estic, într-un moment în care aliații încearcă să anticipeze direcția administrației Trump. Informația se bazează pe relatări atribuite unor surse citate de Bloomberg , care spun că diplomați de rang înalt din statele NATO se așteaptă la noi reduceri ale prezenței SUA pe continent. Evaluările ar porni din declarațiile publice ale lui Donald Trump și din discuții între oficiali NATO și omologii americani despre planurile viitoare privind Alianța. Italia, menționată explicit de Trump Newsweek notează că, într-un interviu telefonic acordat publicației italiene Corriere della Sera , Trump a spus că SUA „încă ia în considerare” retragerea trupelor și din bazele din Italia. În același context, el a refuzat să comenteze despre redistribuirea din Germania și a afirmat că SUA au sprijinit întotdeauna Italia, în timp ce „Italia nu a fost acolo când am avut nevoie de ea”. Ce tip de măsuri sunt discutate Pe lângă retrageri, în discuție ar fi și alte ajustări ale posturii militare americane în Europa, inclusiv: renunțarea la un plan elaborat sub administrația Joe Biden de a desfășura rachete cu rază lungă de acțiune în Germania; retragerea SUA din anumite exerciții militare; relocarea unor trupe din țări față de care Washingtonul este nemulțumit către state considerate mai „loiale” lui Trump. Publicația mai arată că ideea retragerii de trupe din Europa datează din primul mandat al lui Trump, când a luat în calcul și desfășurări suplimentare în Polonia. Dimensiunea prezenței SUA și incertitudinile de implementare În prezent, 85.000 de soldați americani sunt staționați în Europa, deși numărul fluctuează în funcție de rotații și întăriri pentru exerciții, potrivit informațiilor citate. NATO nu ar fi fost informat încă ce unități specifice urmează să fie retrase din Germania, însă oficialii ar crede că SUA analizează opțiuni pentru o retragere rapidă. În același timp, oficiali NATO și diplomați de rang înalt apreciază că „constrângerile Congresului” și dependența strategică a SUA de Europa ar putea limita capacitatea lui Trump de a produce schimbări ample, ceea ce lasă deschisă întrebarea dacă scenariile discutate se vor materializa integral sau doar parțial. [...]
Demisia ministrului apărării din Letonia expune o vulnerabilitate operațională în apărarea antidrone pe flancul estic NATO , după ce două drone ucrainene au intrat în țară dinspre Rusia și au lovit instalații de stocare a petrolului, potrivit Reuters . Andris Spruds a demisionat duminică, după ce premierul Evika Silina i-a cerut retragerea, motivând că sistemele antidrone „nu au fost desfășurate suficient de rapid”. Silina l-a numit în funcția de ministru al apărării pe colonelul Raivis Melnis din armata letonă. Incidentul a avut loc joi, când cele două drone au trecut granița dinspre Rusia și au explodat la o facilitate de stocare a petrolului din Letonia. Pe fondul acestui episod, Letonia și Lituania au cerut NATO să își consolideze apărarea aeriană în regiune. Ce spune Ucraina despre drone și ce urmează Ministrul ucrainean de externe, Andrii Sybiha, a afirmat duminică, pe platforma X, că dronele erau ucrainene și au ajuns în Letonia ca urmare a „războiului electronic rus”, care ar fi deviat intenționat dronele de la țintele lor din Rusia. Ca reacție la incidentele cu drone, Ucraina ia în calcul trimiterea unor experți pentru a ajuta la întărirea securității aeriene deasupra statelor baltice, a mai spus Sybiha vineri. [...]
Europa își reorientează rapid bugetele de apărare către armament „consumabil” și ieftin , pe fondul lecțiilor din Ucraina și al incertitudinilor privind sprijinul SUA în NATO, iar miza imediată este capacitatea de producție locală și viteza achizițiilor publice, potrivit Antena 3 . UE a promis 800 de miliarde de euro pentru apărare în patru ani, într-un context în care războiul din Ucraina a accelerat trecerea către roiuri de drone ieftine, adesea autonome, și către muniții ghidate mai accesibile, folosite pe scară mai largă decât generațiile anterioare. În paralel, presiunea politică pentru creșterea cheltuielilor militare este alimentată și de pozițiile fluctuante ale lui Donald Trump față de alianța NATO, notează materialul, care citează The Guardian. De ce contează: economia războiului se mută spre „low-cost” și producție în serie Un exemplu central este diferența de cost dintre atac și apărare: dronele iraniene Shahed folosite de Rusia ar costa aproximativ 30.000 de dolari (aprox. 135.000 lei), în timp ce multe sisteme NATO folosesc interceptori de „sute de mii” de dolari, iar în cazul Patriot, „milioane” de dolari. În acest context, startup-uri europene încearcă să reducă drastic costul interceptării: Skycutter spune că cele mai ieftine interceptoare sol-aer ale sale ajung la circa 2.000 de dolari (aprox. 9.000 lei), iar startup-ul Frankenburg indică pentru rachetele sale anti-drone un cost „în zona inferioară a cinci cifre” în dolari. Schimbarea nu este doar tehnologică, ci și operațională: războiul din Ucraina a impus un ritm de adaptare continuă (bruiaj, contramăsuri, actualizări rapide), iar armatele sunt împinse să cumpere mai mult echipament „sacrificabil” sau „consumabil”, nu doar platforme scumpe, cu cicluri lungi de livrare. „Suveranitatea” în apărare: bani către producători locali și lanțuri de aprovizionare controlabile Materialul descrie un accent nou pe „suveranitatea în apărare”, definită ca abilitatea de a produce și utiliza armament fără a depinde de o Americă „pe care nu te mai poți baza”. Asta înseamnă și control asupra componentelor: Regatul Unit consultă industria privind ponderea de conținut local necesară pentru ca un produs să fie considerat „suveran”, iar riscul dependenței de piese din țări care pot deveni adversare – în special China – este menționat explicit. În acest val, mai multe companii europene din tehnologia de apărare își extind producția. Tekever , producător de drone fondat în Portugalia, este prezentat ca ajuns la o evaluare de un miliard de dolari (aprox. 4,5 miliarde lei), cu 1.200 de angajați și fabrici noi în Regatul Unit și Franța. Sunt menționate și alte companii europene (Helsing, Quantum Systems, Stark Defence), precum și competitori americani (Shield AI, Saronic Technologies, Epirus), în timp ce Palantir și Anduril sunt descrise ca având o expansiune în Europa care atrage un scrutin politic mai intens. Blocajul practic: achizițiile publice și finanțarea nu țin pasul cu ritmul tehnologic Un risc major semnalat este decalajul dintre ambițiile politice și implementare. În Regatul Unit, deși există o revizuire strategică ce cere utilizarea mult mai largă a dronelor, un plan de investiții în apărare întârzie „de luni de zile”, blocat de Trezorerie, iar BAE Systems ar fi avertizat că lucrările la un avion de luptă de generație nouă se vor opri în iunie dacă nu se alocă fonduri suplimentare. În același timp, companii precum Skycutter susțin că lipsa unui plan de investiții și întârzierile de finanțare le pot împinge să se relocheze, în condițiile în care cererea și ofertele din alte țări cresc pe fondul războiului și al reînarmării accelerate. Ce urmează Din informațiile prezentate, direcția este o creștere a producției europene de drone și sisteme anti-drone cu cost redus, însă viteza cu care această tranziție se va vedea în contracte și livrări depinde de capacitatea guvernelor de a adapta achizițiile la un ciclu tehnologic mult mai rapid și de a transforma promisiunile bugetare în finanțare efectivă. [...]
