Știri
Știri din categoria Apărare
România își cumpără accesul la interoperabilitatea NATO prin F-35, chiar dacă livrările pot întârzia: contractul pentru 32 de avioane stealth F-35, estimat la 6,5–7,2 miliarde de dolari fără TVA (aprox. 30–33 miliarde lei), este justificat în primul rând prin integrarea într-o „familie” comună de capabilități aeriene a Alianței, nu printr-o competiție directă cu dronele, potrivit unei analize publicate de Adevărul.
România ar urma să primească primele aeronave începând cu 2030, însă există riscul unui decalaj de 2–3 ani, pe fondul întârzierilor de livrare, în condițiile în care producătorii americani „nu mai fac față” comenzilor, conform materialului.
Generalul (r) Ștefan Dănilă, fost șef al Armatei Române și fost ofițer de aviație, argumentează că avioanele cu pilot rămân relevante chiar în „era dronelor”, iar F-35 își păstrează valoarea operațională pe termen lung. În viziunea sa, un avion de luptă de acest tip este proiectat pentru o perioadă de cel puțin 20 de ani, ceea ce ar însemna că, la momentul livrării, aeronavele nu ar fi depășite „din punct de vedere al uzurii morale”.
Miza principală, însă, este interoperabilitatea: aproape toate statele NATO ar urma să fie dotate cu F-35 în intervalul 2030–2035–2040, ceea ce ar pune România în aceeași arhitectură de operare și sprijin cu aliații. În scenariul unui atac asupra României, Dănilă susține că prezența unei flote compatibile ar facilita sprijinul statelor care operează F-35 și utilizarea în siguranță a aerodromurilor românești, „cu toate facilitățile necesare” pentru operarea acestor avioane.
Analiza pornește de la ideea vehiculată de unii analiști că dronele ar putea deveni mai ieftine și la fel de eficiente, reducând relevanța avioanelor cu pilot. Dănilă respinge concluzia că avioanele cu pilot ar dispărea și plasează F-35 în categoria capabilităților de vârf: avion de generația a 5-a, cu mijloace moderne de descoperire și atac și cu profil stealth (invizibilitate radar, pe scurt, reducerea detectabilității de către inamic).
„Tehnica evoluează, vedem acum că au un rol important pe câmpul de luptă aparatele fără pilot, dronele (...). Dar asta nu înseamnă că vor dispărea cu totul luptătorii și (...) nici avioanele cu pilot.”
În material sunt menționate drept alternative folosite de alte state europene Rafale (Franța), Gripen (Suedia) și Eurofighter (consorțiu cu Germania, Marea Britanie, Italia și Spania). Dănilă susține că F-35 depășește aceste platforme, invocând diferența de generație (F-35 – generația 5; celelalte – generația 4/4+), precum și conceptul tehnologic.
Totodată, articolul notează că proiectul franco-german FCAS (Sistemul Aerian de Luptă al Viitorului), evaluat la peste 100 de miliarde de euro, ar fi întârziat sau chiar anulat „cel mai probabil”, după aproape 10 ani în care „nu s-a mișcat nimic”, ceea ce ar lăsa Europa fără un concurent direct pentru F-35 în viitorul apropiat.
Până la intrarea F-35 în serviciu, Forțele Aeriene Române se bazează pe F-16, pe care Dănilă le consideră o soluție „rezonabilă” și după 2030–2035. El afirmă că aeronavele au încă „peste 1000 de ore de zbor” resursă și, la un consum anual de circa 150–200 de ore, ar putea rămâne valabile „încă 10 ani cel puțin”.
Într-o eventuală confruntare cu avioane rusești, chinezești sau iraniene, generalul apreciază că F-16 rămân o soluție, dar indică nevoia de modernizare a unor radare, inclusiv prin trecerea la radar AESA (radar cu scanare electronică activă, care îmbunătățește detectarea și urmărirea țintelor).
Calendarul de livrare rămâne un punct sensibil: deși ținta menționată este 2030, sursa indică posibilitatea unei întârzieri de 2–3 ani. În acest interval, continuitatea apărării aeriene ar depinde de menținerea în operare a F-16 și de eventuale modernizări, în paralel cu pregătirea infrastructurii și a personalului pentru trecerea la F-35.
Recomandate
Pentagonul vrea să cumpere peste 10.000 de rachete de croazieră „ieftine” în trei ani , prin acorduri-cadru care pregătesc contracte de producție la preț fix și urmăresc să crească rapid capacitatea industriei de a livra muniții în volum mare, potrivit TWZ . Planul, denumit Low-Cost Containerized Missiles (LCCM) , este prezentat ca parte a unei strategii mai ample de refacere și extindere a stocurilor americane de muniții de lovire la distanță (standoff – lansate din afara razei apărării inamice), într-un context în care Pentagonul consideră critică pregătirea pentru conflicte de intensitate mare, inclusiv un posibil scenariu în Pacific. Ce schimbă programul: volum mare, preț fix și producție repetabilă Conform comunicatului Pentagonului citat de publicație, acordurile-cadru stabilesc termenii pentru viitoare contracte ferme de producție cu „preț fix” (firm-fixed-price), un tip de contract în care furnizorul își asumă riscul depășirii costurilor. În plus, sunt menționate „costuri unitare fixe” pentru loturi de producție în anii 2027–2029. Ținta declarată este achiziția a „peste 10.000” de rachete de croazieră cu cost redus în trei ani, începând din 2027. Cine sunt furnizorii și ce livrări sunt deja conturate Acordurile-cadru pentru LCCM includ Anduril, CoAspire, Leidos și Zone 5. Din informațiile prezentate: Anduril : va contribui cu varianta lansată de la sol a Barracuda-500M; compania spune că intenționează să livreze minimum 1.000 de unități pe an timp de trei ani. Leidos : va furniza un design LCCM bazat pe lucrări existente la AGM-190A Small Cruise Missile (SCM), cunoscut și ca Black Arrow, dezvoltat inițial pentru U.S. Special Operations Command; Leidos afirmă că planul este de 3.000 de unități în cadrul noului acord. CoAspire și Zone 5 : nu aveau, la momentul redactării materialului, comunicate similare, însă ambele au dezvoltat deja rachete în programul ERAM al Forțelor Aeriene americane (CoAspire – RAACM; Zone 5 – Rusty Dagger). Ulterior, Zone 5 a transmis o declarație de susținere a programului. Publicația notează și că Zone 5 a fost recent achiziționată de Kongsberg Defence & Aerospace (Norvegia). „Containerizate”: flexibilitate operațională, dar definiție încă neclară Pentagonul nu a definit explicit ce înseamnă „containerizat” în acest context și nici cum vor fi introduse efectiv în dotare aceste muniții, arată materialul. Totuși, accentul pare pus pe proiecte care pot fi lansate din lansatoare containerizate de pe uscat sau încărcate pe nave, ceea ce ar oferi flexibilitate și ar complica identificarea țintelor, dacă sistemele se pot „amesteca” printre containerele standard de transport. Extinderea se duce și spre hipersonice „ieftine”: Blackbeard În paralel cu LCCM, Pentagonul a anunțat un acord cu Castelion pentru inițiativa Blackbeard, descrisă ca soluție hipersonică cu cost redus. Potrivit comunicatului citat: după testare și validare, ar urma un contract multianual pe doi ani pentru minimum 500 de rachete Blackbeard anual , cu opțiuni de extindere până la cinci ani; Pentagonul spune că urmărește autorizări și alocări bugetare pentru a putea cumpăra peste 12.000 de rachete Blackbeard în cinci ani. Ce urmează: achiziții de test din iunie 2026 Campania de experimentare și evaluare LCCM ar urma să fie condusă de biroul pentru Cercetare și Inginerie al Pentagonului, iar pentru a porni programul, Departamentul intenționează să cumpere rachete de test de la toate cele patru companii LCCM începând din iunie 2026 , ca bază pentru faza de evaluare. Miza, în lectura materialului, este dublă: creșterea rapidă a stocurilor de muniții de lovire la distanță și „antrenarea” bazei industriale pentru producție susținută, într-un model care favorizează furnizori noi și ritmuri de tip comercial, nu cicluri lungi de achiziție specifice contractorilor tradiționali. [...]
Polonia își întărește apărarea la est cu un sistem anti-dronă de amploare, construit împreună cu SUA , într-un demers care vizează atât securitatea frontierelor, cât și continuitatea cooperării militare cu Washingtonul, pe fondul discuțiilor despre o posibilă reducere a prezenței americane în Europa, potrivit TVR Info . Vizita comună a oficialilor polonezi și americani la granița Poloniei cu Belarus are loc după avertismente repetate ale Varșoviei privind tentative rusești de destabilizare în regiune. „Scutul Estic”: infrastructură de supraveghere și protecție anti-dronă Proiectul „Scutul Estic” este gândit pentru frontierele cu enclava rusă Kaliningrad, cu Republica Belarus și cu Ucraina și include, conform informațiilor prezentate, aproximativ 700 de radare, alături de sisteme de artilerie și de protecție anti-dronă. Varșovia susține că deține, în acest moment, cel mai mare sistem anti-dronă din Uniunea Europeană, realizat în cooperare cu Statele Unite. Ministrul adjunct polonez pentru Apărare Națională, Cezary Tomczyk , a descris această combinație de fortificații clasice și tehnologie modernă, invocând lecțiile războiului din Ucraina: „Istoria Ucrainei arată că acest război se poartă în două secole simultan, al 20-lea și al 21-lea. Pe de-o parte, avem aici obstacole și șanțuri antitanc, avem noroi și tranșee. Pe de altă parte, avem numeroase inovații: drone, sisteme anti-dronă, sisteme de ultimă generație care ne permit să luptăm.” Mesaj politic: cooperare cu Washingtonul, în ciuda incertitudinilor Contextul vizitei este amplificat de faptul că, potrivit materialului, Casa Albă a amenințat cu retragerea unor militari din Europa, iar Polonia pune accent pe parteneriatul cu SUA. Thomas G. DiNanno , subsecretar de Stat pentru Arme și Securitate, a încadrat proiectul ca exemplu de parteneriat și a insistat pe dreptul statelor de a-și controla frontierele: „Cred că efortul ce se face aici este genul de parteneriat pe care vrem să îl vedem evoluând. În numele Secretarului de Stat Rubio și al președintelui Trump, subliniez că fiecare țară suverană are dreptul și responsabilitatea de a controla cine intră pe teritoriul său și de a-și proteja frontierele.” Presiune la granițe și risc de destabilizare Materialul notează că Rusia a „testat” mai multe granițe estice ale Europei prin presiunea unor migranți încurajați să treacă frontierele. Republica Belarus este descrisă ca având o „uniune de facto” cu Rusia și ca fiind cel mai apropiat aliat al Kremlinului, iar frontiera cu Polonia se întinde pe mai mult de 400 km. [...]
US Space Command își extinde parteneriatul cu industria privată printr-o serie de jocuri de război clasificate , după ce primul exercițiu a simulat detonarea unei arme nucleare pe orbită, un scenariu care ar putea scoate din funcțiune mii de sateliți și ar bloca porțiuni din orbita joasă a Pământului timp de până la un an, potrivit Ars Technica . Inițiativa, denumită „ Apollo Insight ”, este organizată de US Space Command și urmărește să combine expertiza militară cu cea comercială pentru a răspunde unor amenințări simulate în spațiu. Generalul Stephen Whiting, comandantul Space Command, a spus că instituția a reunit „60 și ceva de companii” la nivel clasificat pentru a evalua efectele unei detonări și pentru a identifica tehnologii și capabilități care ar putea fi folosite „astăzi sau în viitor”. Space Command a precizat că, deși evenimentul a fost clasificat, discuțiile au acoperit inclusiv nevoia de „conștientizare a domeniului” (capacitatea de a detecta și caracteriza obiecte și activități în spațiu) și spectrul de amenințări la adresa superiorității spațiale a SUA și a aliaților. La exercițiu au participat și aliați ai SUA din Australia, Canada, Noua Zeelandă și Regatul Unit. De ce contează: riscul operațional pentru infrastructura satelitară și rolul companiilor În scenariul descris, o detonare nucleară în orbita joasă ar „distruge sau incapacita” probabil mii de sateliți, cu efecte directe asupra rețelelor militare și civile care furnizează supraveghere și comunicații. Oficialii americani au avertizat că o astfel de acțiune ar putea face inutilizabile porțiuni din orbita joasă „până la un an”, cu efecte în lanț la nivel global; un fost oficial american din domeniul apărării a caracterizat un astfel de eveniment drept un „atac asupra lumii”, nu doar asupra SUA. Contextul invocat include avertismentul public lansat în urmă cu doi ani de congresmanul Mike Turner, președintele Comisiei de Informații din Camera Reprezentanților, potrivit căruia Rusia s-ar mișca spre desfășurarea unei arme nucleare pe orbită. Administrația Biden a recunoscut ulterior că Rusia ia în calcul o astfel de acțiune, care ar încălca Tratatul privind spațiul cosmic (Outer Space Treaty), ce interzice plasarea armelor de distrugere în masă pe orbită. În același timp, oficialii americani nu cred că Rusia a plasat deja o armă nucleară pe orbită, dar susțin că Rusia „operaționalizează” arme convenționale antisatelit și că a lansat mai mulți sateliți „misterioși” pe orbite care „umbreau” cei mai avansați sateliți de spionaj ai guvernului SUA. Ce urmează în „Apollo Insight” și ce cere armata de la sectorul privat Space Command intenționează să organizeze patru exerciții de tip „tabletop” (simulări de decizie) în acest an, dintre care trei urmează după primul. Temele anunțate pentru următoarele simulări includ: „orbital maneuver warfare” (manevre orbitale cu scop militar); scenarii cu constelații de sateliți „proliferate” (rețele mari, distribuite) în regimuri orbitale diferite; avertizare timpurie și apărare antirachetă. În paralel, Pentagonul pune accent pe integrarea tehnologiilor comerciale în războiul modern, iar exemplul invocat este utilitatea rețelelor comerciale de sateliți, precum Starlink, în războiul Rusia–Ucraina pentru comunicații pe câmpul de luptă. Whiting a indicat și o direcție operațională: folosirea sateliților comerciali drept „ținte” pentru a testa capacitatea armatei de a urmări continuu un obiect care execută o manevră „high delta-V” (o schimbare mare de viteză ce produce o modificare semnificativă a orbitei), manevră care ar putea ajuta un satelit advers să evite detectarea sau să se poziționeze pentru un atac. Un punct sensibil pentru companii este riscul asumat în astfel de colaborări. Whiting a spus că, după invazia Rusiei în Ucraina, au existat bruiaje persistente ale comunicațiilor prin satelit și ale GPS, iar „de multe ori companiile sunt primele care detectează” și informează autoritățile. În acest context, el a ridicat problema unor mecanisme contractuale precum „indemnificarea” (acoperirea unor riscuri/daune) pentru firmele care își asumă expunere mai mare, subiect identificat la nivel național de biroul responsabil de politica spațială din cadrul Departamentului Apărării. [...]
Traian Băsescu susține că România ar trebui să reia producția de tancuri în țară , argumentând că, în condițiile în care dronele pot lovi indiferent de proveniența echipamentului, diferența dintre un tanc occidental și unul produs local devine mai puțin relevantă din perspectiva supraviețuirii pe câmpul de luptă, potrivit news.ro . Fostul președinte a vorbit miercuri seară, la TVR Info, despre nevoia de înarmare în Europa și despre investiții în „echipamente de ultimă generație”, inclusiv prin utilizarea sateliților pentru informații. În acest context, el a făcut referire la discuțiile despre Programul SAFE și la opțiunile de achiziție de tancuri Abrams sau tancuri germane, pe care le consideră compatibile cu o soluție de producție internă. Producție locală cu tehnologie cumpărată sau împrumutată Băsescu afirmă că România „a făcut tancuri” și poate continua să le producă, dacă își completează lipsurile tehnologice prin cumpărarea sau împrumutarea tehnologiei necesare. El a indicat ca posibile locuri de producție Mizil și București, unde funcționa anterior Uzina Mecanică. „În faţa unei drone, ori e un tanc Abrams, ori un tanc românesc, face tot atâtea parale.” Unghiul său este unul operațional: adaptarea rapidă la evoluțiile tehnologice din război, în care dronele schimbă raportul cost-eficiență al platformelor grele. „Gândire elastică” și accent pe drone Fostul președinte a mai spus că este nevoie de „o gândire foarte elastică” pentru a urmări evoluțiile tehnologice în desfășurarea războaielor. Întrebat dacă vede această abordare la actualul guvern, Băsescu a răspuns că nu, „dar probabil că se va întâmpla la un moment dat”, menționând totuși că ministrul Apărării a vorbit despre un program de construire de drone în România. „Văd că ministrul Apărării ne vorbeşte de program de a se construi drone în România, foarte bine. Vom dobândi necesarul de tehnologie să ne putem apăra. Ne trebuie puţin timp.” Limitarea strategică indicată: arsenalul nuclear al Europei În aceeași intervenție, Băsescu a indicat drept problemă majoră dezechilibrul la nivel de descurajare nucleară, afirmând că Europa nu are un arsenal nuclear comparabil cu cel al Federației Ruse. [...]
Uzina Mecanică Sadu intră pe producția de muniție prin programul SAFE , o decizie care schimbă operațional rolul fabricii și îi asigură continuitatea , potrivit Profit . Informația a fost anunțată de ministru, care a indicat că unitatea va fi „salvată” prin orientarea către producția de muniție, în baza programului SAFE. În formularea citată de publicație, decizia plasează Uzina Mecanică Sadu „între fabricile vechi de armament din România” care vor fi incluse în acest demers. „A durat, dar a meritat efortul: Uzina Mecanică Sadu este de astăzi oficial între fabricile vechi de armament din România (...)” Ce înseamnă, concret, decizia Dincolo de componenta politică a mesajului, miza este una operațională: uzina primește o direcție de producție care, în logica programului SAFE, ar urma să îi asigure comenzi și utilizare a capacităților industriale. Materialul nu oferă, însă, detalii despre volume, calendar de implementare sau tipurile de muniție vizate. Ce rămâne neclar În informațiile publicate nu apar elemente esențiale pentru a evalua impactul economic imediat, precum: valoarea investițiilor necesare sau sursa finanțării; termenele de pornire a producției; capacitatea anuală vizată și contractele asociate; numărul de locuri de muncă afectate. [...]
Interceptarea avionului rusesc IL-20 fără transponder ridică nivelul de alertă operațională în Marea Baltică , după ce Polonia a semnalat un zbor de recunoaștere considerat provocator și cu potențial de risc pentru traficul aerian, potrivit HotNews . Forțele aeriene poloneze au interceptat o aeronavă rusească de recunoaștere și spionaj deasupra apelor internaționale din Marea Baltică. Armata poloneză a precizat că avionul zbura „fără un plan de zbor înregistrat” și cu transponderul oprit — transponderul fiind echipamentul care transmite date de identificare și poziție către controlul traficului aerian și către alte aeronave. Ce a reclamat Polonia și ce nu s-a întâmplat Potrivit armatei, nu a existat încălcarea spațiului aerian polonez, însă condițiile de zbor au fost prezentate ca problematice din perspectivă operațională și de siguranță: zbor în spațiul aerian internațional, fără plan de zbor înregistrat; transponder oprit; interceptare realizată de o aeronavă poloneză. Ministrul Apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz , a spus că zborurile fără transpondere activate pot reprezenta o amenințare pentru alte aeronave și că piloții polonezi vor reacționa „întotdeauna imediat”. „Aeronava noastră a interceptat un avion de recunoaștere rus (Iliușin) IL-20 deasupra apelor internaționale din Marea Baltică. Aceasta este o altă acțiune agresivă a Federației Ruse și o testare a sistemelor noastre de apărare aeriană.” Context: măsuri preventive în aceeași zi În cursul aceleiași zile, armata poloneză a anunțat că a desfășurat operațiuni de aviație militară în spațiul aerian polonez ca măsură preventivă, pe fondul atacurilor rusești asupra Ucrainei (context relatat anterior de HotNews). Ulterior, Comandamentul Operațional al Forțelor Armate Poloneze a transmis că sistemele terestre de apărare aeriană și de recunoaștere radar activate au revenit la activitățile operaționale standard. Informațiile sunt prezentate de HotNews pe baza unei relatări Reuters . [...]
