Știri
Știri din categoria Apărare
Marea Britanie își prepoziționează distrugătorul HMS Dragon pentru o posibilă misiune de securizare a strâmtorii Ormuz, un coridor esențial pentru transportul global de petrol și gaze, potrivit Digi24. Mișcarea are miză operațională directă: nava ar urma să poată intra rapid într-o coaliție multinațională, dacă și când misiunea va fi lansată.
Ministerul Apărării de la Londra a transmis că „pre-poziționarea” HMS Dragon face parte dintr-o planificare menită să asigure că Regatul Unit este pregătit, într-o coaliție condusă în comun de Regatul Unit și Franța, să securizeze strâmtoarea „atunci când condițiile o vor permite”. Informația este atribuită de Digi24 agenției Agerpres, care citează AFP și dpa.
Strâmtoarea Ormuz este descrisă în material drept o rută vitală pentru transportul global de petrol și gaz. În acest context, pregătirea unei misiuni dedicate protejării navigației indică o preocupare pentru continuitatea fluxurilor energetice și pentru reducerea riscurilor la adresa transportului maritim într-o zonă sensibilă.
Pentru a fi disponibilă rapid, nava este mutată din Mediterana Orientală, unde apăra bazele militare britanice din Cipru. Un purtător de cuvânt al Ministerului Apărării britanic a precizat că această repoziționare ar permite distrugătorului să contribuie la misiunea de apărare a strâmtorii Ormuz imediat după lansarea ei.
În regiune este în vigoare o încetare a focului, însă situația rămâne volatilă: materialul menționează că vineri forțele americane au atacat două petroliere iraniene care ar fi încercat să spargă blocada impusă de președintele SUA, Donald Trump.
Misiunea este prezentată ca una „propusă” de premierul britanic Keir Starmer și președintele francez Emmanuel Macron și ar urma să implice o coaliție de țări interesate să asigure libertatea navigației în strâmtoarea Ormuz. Momentul lansării nu este precizat; Londra condiționează explicit activarea de „condițiile” din teren.
Recomandate
Escaladarea din Strâmtoarea Ormuz riscă să perturbe traficul maritim și să crească tensiunea în jurul blocadei navale impuse Iranului , după ce presa de stat de la Teheran a susținut că nave ale Marinei SUA din zonă au fost lovite cu rachete și „forțate să fugă”, relatează HotNews , citând informații transmise de televiziunea iraniană IRIB și preluate de Reuters și AFP. Potrivit IRIB, atacul ar fi fost o ripostă la o acțiune a armatei americane din ziua precedentă, când SUA au lovit un petrolier iranian. Televiziunea de stat iraniană a invocat un oficial militar neidentificat, care a afirmat că „unitățile inamice din strâmtoare au fost ținta rachetelor iraniene” și că s-ar fi retras după ce au suferit avarii. Reuters notează că, „momentan, nu este clar când a avut loc incidentul”. În același timp, agenția semi-oficială iraniană Tasnim a scris că trei distrugătoare americane aflate în apropierea Strâmtorii Hormuz ar fi fost ținta atacului lansat de marina iraniană. Pentagonul nu a răspuns imediat unei solicitări de a transmite un punct de vedere, conform informațiilor din articol. Context: lovitura asupra petrolierului M/T Hasna și blocada navală Cu o zi înainte, armata americană anunțase că a lovit petrolierul M/T Hasna, sub pavilion iranian și fără încărcătură la bord, pe motiv că ar fi încercat să navigheze către un port al Iranului, încălcând blocada navală impusă de SUA. Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a transmis, într-o postare pe X, că echipajul nu s-a conformat avertismentelor, iar un avion F/A-18 Super Hornet „a dezactivat cârma navei prin tragerea mai multor proiectile cu tunul de 20 mm”. CENTCOM a mai precizat că „Hasna nu se mai îndreaptă spre Iran” și că blocada „rămâne în vigoare”. În articol este menționat și un material anterior despre acest episod, disponibil aici: HotNews . Ce se știe despre aplicarea blocadei Potrivit informațiilor citate, ar fi a doua oară când armata SUA a tras asupra unei nave despre care susține că a încercat să sfideze blocada aflată în vigoare din 13 aprilie. CENTCOM a mai anunțat anterior că peste 50 de nave comerciale „au fost obligate să se întoarcă din drum sau să revină în port” pentru a respecta blocada. [...]
Ucraina își mută tot mai mult capacitatea de luptă către drone și sisteme fără pilot, pe fondul unei crize de efective care face infanteria clasică aproape nefuncțională , potrivit Focus . Din perspectiva operațională, tehnologia nu mai este doar un „multiplicator de forță”, ci ajunge să înlocuiască direct prezența umană pe segmente întregi de front. Schimbarea este descrisă de fostul ofițer britanic de infanterie Ben Obese-Jecty într-o analiză din Telegraph: frontul este saturat de senzori și aparate de zbor, iar mișcarea în teren deschis devine dificilă fără a fi detectată și atacată. În consecință, manevrele în grup, standard timp de decenii, sunt înlocuite de echipe mici sau chiar de militari izolați, iar „soldatul pe jos” nu mai poate rezista fără sprijin tehnic. Un operator poate face munca unui pluton În unități ucrainene, un singur operator poate controla simultan mai multe drone mici, comutând între ele de pe o tabletă pentru recunoaștere și lovire de ținte, relatează Military Times. Este o schimbare de structură: sarcini care cereau anterior o grupă întreagă sunt comprimate într-un post de operare și câteva platforme ieftine, consumabile. Presiunea pe resursa umană rămâne, însă, determinantă. Potrivit aceleiași surse, multe brigăzi ucrainene ar opera la 50–60% din efectivele planificate, iar unele unități de pe linia frontului ar coborî la circa 30%. În anumite sectoare, „maximum 12 luptători” ar ține între 5 și 10 kilometri de front. În acest context, un pilot polonez de drone din Brigada 28, citat de Military Times, rezumă brutal tranziția: „Infanteria este moartă.” Un alt militar, responsabil de evacuare medicală și sprijin, descrie reorganizarea unității: „Batalionul nostru este un batalion de sisteme fără pilot. Asta înseamnă: nu avem infanterie.” Indicatorii invocați: dronele preiau majoritatea loviturilor Military Times, citând surse ucrainene, indică o creștere accelerată a ponderii sistemelor fără pilot în lovituri și distrugeri: în 2024, 69% dintre atacurile asupra trupelor ruse ar fi fost realizate cu sisteme fără pilot; 75% dintre loviturile asupra vehiculelor și echipamentelor ar fi fost, de asemenea, atribuite acestor sisteme; până la finalul lui 2025, dronele ar fi fost responsabile pentru peste 80% din toate țintele distruse; 819.737 „lovituri” ar fi fost documentate video în acel an. Focus notează, în paralel, că atacurile cu drone ale Rusiei continuă să producă pagube mari în Ucraina și în 2026, semn că avantajul tehnologic este contestat permanent, nu „câștigat” definitiv. Reacția SUA: dronele schimbă doctrina, dar nu elimină complet pilotul Efectul de demonstrație al războiului este urmărit și de armata americană. La competiția „ Best Drone Warfighter Competition ” din februarie 2026 (Huntsville, Alabama), general-maiorul Clair A. Gill , șeful U.S. Army Aviation Center of Excellence, a spus pentru Military Times: „Aplicarea tehnologiei dronelor este limitată doar de creativitatea ta.” Gill vorbește despre un „schimb complet” în ultimii 5–10 ani: sistemele mici și ieftine s-au răspândit atât de mult încât aviația devine „un utilizator dintre mulți”, într-un spațiu aerian în care „toată lumea” va opera aparate într-o formă sau alta. Totuși, el trasează o limită: pentru anumite misiuni, aparatele cu pilot rămân necesare. În formularea sa: „La final ai nevoie de aeronave cu pilot pentru a duce o grupă de asalt la o țintă.” Ce contează operațional Mesajul central al materialului este că Ucraina nu doar „folosește drone”, ci își adaptează modul de luptă la o realitate în care efectivele sunt insuficiente, iar câmpul de luptă este supravegheat aproape continuu. În această ecuație, dronele și sistemele robotizate devin un substitut de prezență, iar întrebarea se mută spre cât de mult poate fi automatizată „lanțul de lovire” (identificare–decizie–angajare), fără a scoate omul din decizia finală — un punct pe care Obese-Jecty îl consideră critic, potrivit Telegraph. [...]
Europarlamentari din mai multe grupuri politice cer accelerarea unei uniuni europene a apărării, cu achiziții comune care ar putea economisi până la 100 de miliarde de euro pe an , pe fondul temerilor că dependența exclusivă de SUA pentru securitatea continentului devine un risc strategic, potrivit The Economist . Inițiativa vine sub forma unei alianțe interpartizane în Parlamentul European , care solicită „înființarea rapidă” a unei uniuni de apărare europeană. În declarația grupului, eurodeputații avertizează că „a te baza exclusiv pe Statele Unite pentru a proteja Europa este un joc de noroc periculos”. Miza: bani și capacitate de reacție, nu doar o dezbatere politică Dincolo de mesajul politic, accentul cade pe consecințe operaționale și economice: europarlamentarii cer structuri care să permită statelor europene să acționeze „chiar și fără NATO” în situații de urgență. Printre elementele menționate se numără: structuri de comandă „adecvate”; o forță de reacție rapidă. În plan financiar, grupul susține că achizițiile comune de echipamente de apărare ar putea genera economii „până la o sută de miliarde de euro anual” (aprox. 500 de miliarde de lei), prin reducerea fragmentării și a suprapunerilor între programele naționale. Blocajul identificat: interesul național pe termen scurt Potrivit declarației citate, guvernele UE spun că vor să își consolideze capacitățile militare, însă „le lipsește o hotărâre reală”, iar interesele naționale pe termen scurt continuă să blocheze progrese în achizițiile de apărare. Mesajul sugerează că problema nu este doar nivelul cheltuielilor, ci și modul în care sunt cheltuiți banii: fără coordonare, costurile rămân ridicate, iar interoperabilitatea (capacitatea armatelor de a lucra împreună) avansează lent. Subiect sensibil amânat: descurajarea nucleară Declarația nu include descurajarea nucleară, însă europarlamentarul german Lukas Sieper spune că grupul va aborda ulterior tema. El afirmă că armele nucleare ar trebui abolite la nivel mondial, dar că, atât timp cât există „națiuni puternice cu intenții răuvoitoare” care le dețin, „este mai bine să le avem noi înșine”, iar în acest caz „mai bine UE decât un singur stat membru”. Contextul politic al apelului este Ziua Europei, care marchează Declarația Schuman din 9 mai 1950, considerată punct de plecare al integrării europene. [...]
Turcia își extinde ambițiile de descurajare strategică după ce a prezentat racheta balistică cu rază lungă Yıldırımhan, un sistem despre care autoritățile de la Ankara susțin că poate transporta un focos de 3 tone pe o distanță de până la 6.000 km, potrivit Libertatea . Racheta a fost dezvăluită la SAHA Expo 2026 , organizată săptămâna aceasta, iar informațiile sunt atribuite de publicație unei relatări Defense News . Ministerul Apărării Naționale (MND) din Turcia o descrie drept o „premieră tehnologică” pentru țară: primul sistem cu combustibil lichid capabil să atingă viteze hipersonice și să ducă o încărcătură de 3.000 kg pe distanțe intercontinentale. Ministrul turc al apărării, Yașar Güler, a legat programul de investițiile începute în urmă cu aproape zece ani în propulsie cu combustibil lichid și tehnologii hipersonice, pe fondul obiectivului de a dezvolta capabilități autohtone. În același context, el a indicat că baza tehnologică a fost consolidată în ultimii doi ani în cadrul Centrului de Cercetare și Dezvoltare al ministerului. „Racheta noastră cu rază lungă de acțiune Yıldırımhan reprezintă o piatră de hotar tehnologică semnificativă”. Ce știm despre tehnologie și stadiul testelor Potrivit datelor prezentate, Yıldırımhan folosește dimetilhidrazină asimetrică drept combustibil și tetroxid de dinazot ca oxidant. Nilüfer Kuzulu, director general al Centrului de Cercetare și Dezvoltare al MND, a declarat pentru postul NTV Türkiye că dezvoltarea combustibilului a fost dificilă și că Turcia nu îl fabrica anterior, iar ceea ce a început ca activitate de laborator a ajuns la „producție de serie”. În privința maturității programului, oficialii MND susțin că racheta a trecut testele de laborator și urmează să fie evaluată în teste pe teren, aflate „conform programului planificat”. Publicația nu oferă un calendar sau o dată pentru aceste teste. De ce contează: implicații pentru postura de descurajare Ankara plasează această realizare în „Inițiativa Tehnologică Națională”, prin care urmărește să dezvolte sisteme de apărare autohtone și să își consolideze capacitatea de descurajare strategică. Mesajul public al ministerului este că sprijinul pentru industria de apărare va continua, însă articolul nu include detalii despre costuri, ritm de producție sau o eventuală intrare în dotare. [...]
Turcia își extinde ambițiile de descurajare militară prin prezentarea rachetei balistice intercontinentale Yıldırımhan, cu o rază declarată de 6.000 km, însă programul este încă în fază de testare și fără producție la scară largă, potrivit Mediafax . Racheta a fost prezentată săptămâna aceasta la o expoziție de apărare din Istanbul. Conform informațiilor transmise, Yıldırımhan ar putea transporta o încărcătură explozivă de 3.000 kg și ar atinge o viteză de până la 25 de ori mai mare decât cea a sunetului. Programul este prezentat ca „descurajare”, dar nu are încă prototip funcțional Potrivit Financial Times, un videoclip generat cu ajutorul inteligenței artificiale a inclus secvențe cu racheta lovind instalații nucleare și alte ținte care păreau să se afle în SUA. Publicația notează însă că SUA ar fi „cu mult” dincolo de raza oficială de acțiune, iar oficiali turci au recunoscut ulterior că nu fusese construit un prototip funcțional care să fie testat pe deplin. Ministrul turc al apărării, Yaşar Güler , a declarat la evenimentul de lansare, potrivit FT: „Intenționăm să o folosim exclusiv în scopuri de descurajare. Cu toate acestea, dacă va fi nevoie, nimeni să nu se îndoiască că o vom folosi fără ezitare și în cel mai eficient mod posibil.” Ministerul turc al Apărării a precizat că sistemul se află încă în faza de testare, ceea ce înseamnă că producția la scară largă nu a început. Context: semnal politic înaintea summitului NATO de la Ankara Prezentarea rachetei vine pe fondul intenției Turciei de a-și etala capabilitățile militare înaintea summitului NATO programat la Ankara în luna iulie. Ca reper, cea mai mare rază de acțiune a unei rachete turcești menționate în material este Tayfun , care a atins 600 km în lansările de test, adică 10% din raza declarată pentru Yıldırımhan. În același timp, Turcia este descrisă ca al 11-lea cel mai mare exportator de arme din lume și un partener important în contextul reînarmării Europei. [...]
Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen cere o „coaliție de voință” europeană cu criterii stricte, inclusiv pragul de 5% din PIB pentru apărare , pe fondul îndoielilor legate de garanțiile de securitate ale SUA și al riscului de „dezintegrare” a alianței, potrivit Digi24 , care citează un interviu acordat publicației POLITICO. Rasmussen susține că semnalele venite dinspre președintele american Donald Trump au alimentat incertitudinea privind angajamentul față de Articolul 5 (clauza de apărare colectivă), iar concluzia pentru europeni ar fi nevoia de a-și construi capacitatea de apărare „pe propriile forțe”. În acest context, el propune formalizarea unei alianțe europene capabile să organizeze apărarea continentului independent. Un nou „club” de apărare, cu reguli de acces și excludere Fostul șef al NATO propune o structură separată, descrisă ca o „coaliție de voință” oficializată, argumentând că nici Uniunea Europeană, nici NATO „nu sunt în prezent potrivite” pentru consolidarea unui pilon european în interiorul alianței. În viziunea sa, Europa ar avea nevoie de planuri noi, capacități militare noi și de accelerarea producției de arme și muniție. Condițiile de participare ar urma să fie restrictive, inclusiv: eligibilitate pentru statele NATO care ating obiectivul de 5% din PIB pentru cheltuieli de apărare; angajament la o garanție de securitate „similară Articolului 5”; reguli care să împiedice blocarea operațiunilor militare de către state individuale; un mecanism de excludere pentru membrii care nu respectă condițiile. NATO rămâne „piatra de temelie”, dar europenii ar trebui să acopere apărarea convențională Deși avertizează asupra „dezintegrării” NATO, Rasmussen afirmă că alianța ar continua să joace un rol central, iar „garanția supremă” ar rămâne umbrela nucleară americană. În schimb, apărarea convențională ar trebui, în opinia sa, să fie asigurată de europeni. În același timp, el cere integrarea Ucrainei în viitorul cadru european de securitate, ca membru cu drepturi depline al noii alianțe propuse, invocând ritmul rapid în care Ucraina dezvoltă arme și muniție și rolul ei de „bastion” împotriva Rusiei. Sprijin politic: discuții în curs, fără angajamente ferme Rasmussen spune că a discutat ideea la Berlin cu lideri politici, dar că nu a obținut încă un sprijin ferm. El ar saluta ca inițiativa să fie preluată de cancelarul german Friedrich Merz, împreună cu președintele francez Emmanuel Macron, premierul britanic Keir Starmer și premierul italian Giorgia Meloni. În interviul citat, Rasmussen descrie schimbarea de poziție drept „foarte dureroasă”, având în vedere istoricul său pro-transatlantic, și afirmă că Europa trebuie să-și reducă dependența de „oamenii puternici” ai lumii, menționându-i pe Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping. Totodată, el spune că modelul în care europenii s-au bazat pe energie ieftină din Rusia, bunuri ieftine din China și „securitate ieftină” din SUA „nu mai funcționează”. [...]
