Știri
Știri din categoria Apărare
Proiectul FCAS, în valoare de 100 de miliarde de euro, riscă să se prăbușească din cauza tensiunilor dintre Franța și Germania – cooperarea militară europeană e pusă la încercare, într-un moment în care Rusia amenință flancul estic al NATO, potrivit Digi24.
După aproape un deceniu de planuri, negocieri și promisiuni, Sistemul Aerian de Luptă al Viitorului (FCAS), proiectul ambițios pentru un „super-avion” de vânătoare dezvoltat în parteneriat de Franța și Germania, este în pragul colapsului. Disensiunile dintre Dassault Aviation (Franța) și Airbus Defence and Space (Germania), cele două companii principale implicate, au ieșit din nou la suprafață, blocând orice progres real. Divergențele vizează atât conducerea proiectului, cât și cerințele tehnice – francezii vor un avion mai ușor, capabil să transporte arme nucleare, germanii insistă pe autonomie extinsă și capacitate strategică pe distanțe mari.
Complicațiile sunt agravate de declarațiile liderilor francezi. Directorul Dassault, Eric Trappier, a întrebat retoric: „De abilitățile cui am eu nevoie, în afară de ale mele, ca să construiesc un avion de vânătoare?” În același ton, ministrul francez al apărării, Catherine Vautrin, a subliniat că „Germania nu are astăzi capacitatea de a construi un avion”. Din partea germană, cel mai mare sindicat din industrie, IG Metall, amenință cu dezvoltarea unui proiect 100% german dacă Franța nu renunță la dorința de control total.
În Franța, unde se apropie alegeri prezidențiale, crește riscul ca un viitor lider al extremei drepte, precum Marine Le Pen sau Jordan Bardella, să îngroape complet proiectul, dat fiind că au poziții mai favorabile Rusiei și o viziune naționalistă asupra apărării.
Deși președintele Emmanuel Macron susține că proiectul trebuie „să avanseze” și că „nu este mort”, faptele contrazic optimismul oficial. Dassault Aviation s-a mai retras și în trecut dintr-un proiect similar – Eurofighter Typhoon – exact din aceleași motive: refuzul de a accepta o colaborare egală.
Dacă FCAS va eșua definitiv, Europa ar putea pierde nu doar un avion de generația a șasea, ci și șansa de a-și afirma autonomia strategică reală în materie de apărare, într-o lume tot mai polarizată și imprevizibilă.
Recomandate
Regatul Unit și Polonia își extind cooperarea militară și de informații printr-un tratat de securitate și apărare semnat la Londra de premierii Keir Starmer și Donald Tusk, pe fondul evaluării comune că Rusia reprezintă o „amenințare strategică” pe termen lung, potrivit Agerpres . Acordul are o miză operațională: introduce un cadru formal pentru exerciții comune și schimburi de informații, iar Londra indică drept direcții de consolidare cooperarea în domeniul armamentului, securitatea cibernetică și lupta împotriva criminalității organizate. Varșovia a precizat, la rândul ei, că tratatul prevede în special exerciții comune și schimburi de informații. De ce contează: răspuns la presiunea de securitate și la incertitudinea privind SUA Starmer a legat explicit tratatul de „provocarea” reprezentată de agresiunea rusă, susținând că efectele acesteia depășesc Ucraina și se resimt „dincolo de frontierele sale, asupra propriilor noastre țări”. Donald Tusk a spus că documentul consemnează poziția comună potrivit căreia Rusia este o amenințare strategică pentru Polonia, Regatul Unit și NATO și a adăugat că ambele părți iau „foarte în serios” declarațiile potrivit cărora SUA și-ar putea reduce, într-o formă sau alta, prezența în Europa. Ce include tratatul și cum se leagă de repoziționarea Londrei Cei doi lideri au vizitat baza Royal Air Force de la Norholt (vestul Londrei) și un buncăr muzeu din al Doilea Război Mondial, într-un demers cu încărcătură simbolică, dar tratatul vizează măsuri concrete de cooperare. Regatul Unit a mai semnat tratate similare cu Franța și Germania, prezentate ca semnale ale apropierii de partenerii europeni. În regiune, Polonia semnase în 2025 un tratat cu Franța care include o clauză de apărare și asistență reciprocă, iar un alt tratat este în pregătire cu Germania. Context: accent pe securitatea cibernetică și pe finanțarea apărării Șefa agenției britanice de informații cibernetice GCHQ, Anne Keast-Butler, a avertizat că Rusia atacă „fără odihnă” infrastructuri critice, procese democratice și lanțuri de aprovizionare, iar „marja de manevră” a Regatului Unit și a aliaților pentru a păstra un avans se reduce. În plan bugetar, Polonia – cea mai populată țară de pe flancul estic al NATO – este statul din Alianță care alocă cel mai mult apărării ca pondere în PIB, „peste 4,8%” în acest an. La începutul lunii mai, Varșovia a semnat un acord de împrumut cu Comisia Europeană pentru modernizarea armatei și a industriei de armament, urmând să primească 44 de miliarde de euro (aprox. 220 de miliarde de lei). [...]
Norvegia își mută parțial garanțiile de securitate spre Franța și va intra sub „umbrelă nucleară” franceză, într-o decizie care schimbă echilibrul operațional al descurajării în nordul Europei, pe fondul îndoielilor tot mai mari privind angajamentul SUA față de securitatea regiunii, potrivit Digi24 . Premierul norvegian Jonas Gahr Støre a declarat pentru agenția norvegiană NTB că țara sa va intra sub protecția nucleară a Franței, informație relatată de Reuters. Miza este una de descurajare: în practică, un atac asupra Norvegiei ar putea declanșa o ripostă nucleară din partea Franței. Ce se schimbă concret: acord de apărare și aderare la inițiativa franceză Støre s-a deplasat miercuri după-amiază la Paris pentru o întâlnire cu președintele Emmanuel Macron și pentru a semna un nou acord de apărare cu Franța. Acordul prevede aderarea Norvegiei la o inițiativă privind armele nucleare condusă de Franța. În același timp, premierul norvegian a precizat că, „în timp de pace”, în Norvegia nu vor fi amplasate arme nucleare. De ce contează: un semnal de repoziționare în interiorul NATO Mișcarea este relevantă deoarece Norvegia a fost mult timp descrisă ca o „națiune atlantistă”, care își vedea securitatea asigurată cel mai bine printr-o aliniere strânsă la Washington. Decizia vine pe fondul îngrijorărilor din Europa privind garanțiile de securitate ale SUA. Motivarea invocată de Støre ține de deteriorarea mediului de securitate european, inclusiv reînarmarea Rusiei, și de războiul pe scară largă dus împotriva unei alte țări europene. „Facem acest lucru având în vedere situația politicii de securitate din Europa, inclusiv reînarmarea masivă a Rusiei, inclusiv în domeniul nuclear, precum și faptul că aceasta duce un război pe scară largă împotriva unei alte țări europene.” Context regional: Norvegia se alătură Poloniei și Lituaniei Norvegia, membră NATO dar nu și a Uniunii Europene, are o frontieră comună cu Rusia în zona arctică și o populație de 5,6 milioane de locuitori. În martie, Franța s-a oferit să extindă protecția „umbrelei nucleare” și către alte țări europene. Norvegia devine astfel cea mai recentă țară care beneficiază de protecția nucleară a Franței, după Polonia și Lituania, ambele cu granițe comune cu Rusia. Raportul de forțe nucleare, potrivit unei organizații de specialitate Digi24 citează date atribuite Federației Oamenilor de Știință Americani: Rusia și SUA ar avea peste 5.000 de focoase nucleare fiecare, China aproximativ 500, Franța 290, iar Marea Britanie 225. [...]
Ucraina a ajuns să opereze drone la o scară comparabilă cu forțe aeriene întregi , iar asta împinge armata și industria locală să standardizeze rapid pregătirea piloților, într-un sistem mixt (militar, unități de front și companii private) care produce operatori „utilizabili” în 1–2 luni, potrivit unei analize Kyiv Post . Dimensiunea programului este greu de cuantificat exact, dar declarații oficiale ale Forțelor Armate ale Ucrainei (AFU) indică aproximativ 80.000 de militari implicați într-o formă sau alta în operațiuni cu drone. Interviuri realizate de publicație cu piloți și comandanți de unități sugerează că numărul operatorilor de drone din prima linie ar fi „cu siguranță” de ordinul zecilor de mii, cu estimări între 25.000 și 40.000 de operatori/piloți activi. Ca reper, Kyiv Post compară aceste ordine de mărime cu efectivele unor forțe armate europene: Forțele Aeriene Italiene au în total 35.000–43.000 de militari și circa 1.500 de piloți, iar un ordin de mărime pentru toți piloții NATO din afara Americii de Nord ar fi de aproximativ 15.000. O forță mare, dar necentralizată: de la „autodidact” la școli de zbor Analiza descrie o evoluție accelerată: după 2014, mulți piloți ucraineni s-au instruit informal, iar în perioada 2015–2021 activitatea avea adesea un caracter semi-amator, cu drone cumpărate din bani proprii sau din donații. După invazia pe scară largă din februarie 2022, utilizarea masivă a dronelor pentru recunoaștere a devenit o necesitate operațională, iar deficitul de muniție de artilerie a accelerat dezvoltarea dronelor de atac. Primele școli și academii de drone au apărut la începutul lui 2024, de regulă pornind de la grupuri informale de instructori. În primăvara lui 2026, instruirea „din mers” în unitate mai există, dar este excepția: majoritatea noilor piloți ajung mai întâi într-o școală. Cum arată „pipeline-ul” de pregătire și cine îl finanțează Kyiv Post descrie o rețea națională de academii care, potrivit relatărilor intervievaților, poate transforma o persoană fără experiență într-un pilot „de bază” în aproximativ o lună până la două luni, urmând ca perfecționarea să continue în unitatea de luptă. Modelul este mixt: școli operate de AFU ; școli operate de unități ; școli private cu taxă , uneori pornite din inițiative de voluntariat; programe finanțate de industrie , de regulă de producători de drone. Numărul și locațiile școlilor sunt clasificate, pe motiv că Rusia prioritizează lovirea piloților de drone, iar instruirea are loc pe tot parcursul anului, în mai multe locații din Ucraina. Exemple: școli private, producători de drone și cerere pentru „interceptoare” Un exemplu prezentat este o școală privată cu plată, Center of Special Training (CST), înființată la mijlocul lui 2024 după ce un grup de voluntari a identificat nevoia de mai mulți piloți. Directorul spune că școala percepe bani pentru acoperirea costurilor și antrenează clase mixte: recruți noi, militari cu experiență care își schimbă specializarea și piloți care trec pe platforme noi. În prezent, cererea ar fi ridicată pentru instruire pe drone interceptoare , iar inițiativa s-a extins și către producția de drone. Separat, compania ucraineană Skyfall (producător de drone) a intrat în ecosistem oferind instruire ca serviciu pentru clienți. Un reprezentant a declarat pentru Kyiv Post că din 2023 școlile Skyfall ar fi instruit peste 20.000 de operatori, iar cererea este mare pentru pregătirea pe drona interceptoare P1Sun. Standardizare în armata regulată: durate și criterii de calificare În unități de luptă, pregătirea de bază în școli (guvernamentale sau private) este completată de o perioadă de „ucenicie” în teren. În cazul Brigăzii 4 Grele, pentru a ajunge la misiuni de luptă, un pilot trebuie să finalizeze instruirea de bază și apoi să zboare ca pilot junior într-o secțiune de trei persoane; ar fi nevoie de aproximativ trei luni sub supravegherea unui veteran pentru ca un pilot mediu să poată executa majoritatea misiunilor singur, potrivit adjunctului comandantului batalionului de drone. AFU operează și propriile centre. Doi instructori de la Centrul 239 de instruire au descris clase tipice de zece cursanți și un program combinat (teorie + zbor), specific unui tip de dronă. Duratele menționate: calificare pe o dronă de bază Mavic : 39 de zile; drona bombardier Vampir : 40–45 de zile; drone FPV (First Person View – pilotaj prin imagine transmisă în timp real): aproape două luni. Raportul instructor–cursanți este, de regulă, 1 la 10; finanțarea ar fi adecvată, iar puțini cursanți abandonează, deși unii sunt trimiși în unități cu recomandarea că au nevoie de practică suplimentară. Simulatorul ca infrastructură: cost mic, utilizare largă Un element operațional important este folosirea simulatoarelor. Un dezvoltator al companiei ucrainene de software BAZU a descris pentru Kyiv Post programul de simulare FPV Battleground, realizat de o echipă de șase dezvoltatori pentru aproximativ 50.000 de dolari (aprox. 230.000 lei). Simulatorul urmărește să reproducă realist zborul (vânt, derivă, cuplu al rotoarelor, vreme) și include simularea războiului electronic, inclusiv pierderea comunicațiilor în faza finală a unui atac asupra unei ținte protejate de bruiaj. Instrumentul ar fi folosit atât în versiuni militarizate, cât și civile, nu doar pentru antrenarea piloților: unele unități ar modela obiective și rute într-un „sandbox” de până la 40 x 40 km și ar rula scenarii pentru a decide cum să sprijine atacurile cu drone. Dezvoltarea este finanțată intern, iar interesul internațional pentru versiunea militarizată este descris ca fiind ridicat. În ansamblu, concluzia operațională a materialului este că Ucraina a transformat rapid pregătirea pentru drone într-o infrastructură de masă, alimentată de experiența de luptă și de feedback continuu între front, școli și producători – un avantaj greu de replicat în afara unui teatru de război, dar cu implicații directe pentru modul în care se vor pregăti operatorii de drone în armatele europene. [...]
Uniunea Europeană pregătește o evaluare și întăriri pe flancul estic, inclusiv în România, pentru a acoperi mai rapid vulnerabilități precum apărarea anti-dronă și avertizarea timpurie, pe fondul semnalelor că SUA vor reduce treptat o parte din capabilitățile militare alocate NATO, potrivit Știrile Pro TV . Inițiativa este legată de incidente repetate cu drone și de perturbări în țările baltice și Finlanda, unde, în ultimele luni, au existat alerte, oameni trimiși în adăposturi, școli închise și transport afectat. În acest context, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a cerut sisteme mai bune pentru detectarea și doborârea dronelor, dar și alerte mai rapide. „Nu sunt incidente izolate. Este o strategie deliberată a Rusiei, care încearcă să destabilizeze societățile noastre democratice. Am putea iniția, desigur în deplină coordonare cu NATO, o evaluare cuprinzătoare a sistemelor anti-dronă și de avertizare timpurie existente în regiune, astfel încât să putem identifica împreună lacunele grave și apoi să accelerăm sprijinul acolo unde este cea mai mare nevoie.” Ce ar însemna, practic, pentru flancul estic Miza operațională este ca statele de pe flancul estic, inclusiv România, să poată reacționa mai repede, inclusiv prin: sisteme îmbunătățite de detectare și doborâre a dronelor; protejarea infrastructurii critice; schimb mai rapid de informații între țări, inclusiv cu ajutorul sistemelor Copernicus și Galileo (platforme europene pentru observație și navigație prin satelit). În paralel, Ucraina ar urma să fie implicată mai mult în industria europeană de apărare, potrivit materialului. Contextul NATO: reduceri americane, dar fără detalii de calendar În același timp, la sediul NATO din Bruxelles, șefii apărării din statele membre au fost informați de Statele Unite că vor reduce treptat o parte dintre forțele și echipamentele puse la dispoziția Alianței. Sunt menționate bombardiere strategice, avioane de luptă, drone, submarine și nave de război. „Deocamdată nu se știe cât de mari vor fi reducerile și nici când vor fi aplicate. Statele Unite i-au asigurat însă pe aliați că protecția nucleară oferită de Washington nu va fi afectată. Subiectul ar urma să fie discutat din nou luna viitoare, când NATO va analiza ce trupe și echipamente poate pune fiecare stat membru la dispoziția Alianței.” Un plan NATO pentru desfășurare mai rapidă în statele baltice Pe lângă demersurile Comisiei Europene, Reuters este citată cu informația că NATO ar avea un plan de consolidare a apărării flancului estic printr-o nouă structură care să faciliteze desfășurarea rapidă de forțe în Letonia și Estonia, în eventualitatea unui război cu Rusia. Berlinul și Haga ar fi convenit, în coordonare cu NATO, alocarea Corpului germano-olandez, cu sediul la Münster, pentru cele două state baltice. Când este pe deplin operațional, un corp de armată comandă trei divizii, adică între 40.000 și 60.000 de soldați. În prezent, forțele NATO din statele baltice și Polonia sunt sub comanda unui singur cartier general multinațional din Szczecin, Polonia. [...]
Forța Spațială a SUA a atribuit SpaceX un contract de 2,29 miliarde de dolari pentru „coloana vertebrală” a unei rețele militare de date și țintire în orbită joasă , un pas cu impact operațional direct asupra modului în care armata americană distribuie rapid informații de la senzori la platforme de lovire, potrivit Ars Technica . Space Systems Command (centrul principal de achiziții al Forței Spațiale) a anunțat marți un acord „firm-fixed-price” (preț fix) în valoare de 2,29 miliarde de dolari pentru contractul Space Data Network (SDN) Backbone, confirmând informații vehiculate de mai mult timp despre intenția Pentagonului de a apela la SpaceX pentru o nouă rețea de comunicații în orbită joasă (LEO). În comunicarea oficială, instituția susține că selecția SpaceX „accelerează livrarea unei rețele de comunicații reziliente și de mare viteză în spațiu”. Ce construiește SpaceX și de ce contează operațional Rețeaua SDN Backbone ar urma să se bazeze pe tehnologie dezvoltată inițial pentru constelația Starlink. SpaceX produce deja sateliți proiectați pentru aplicații militare, denumiți Starshield, iar articolul notează că rețeaua din LEO „probabil” va folosi această platformă. Conform Space Systems Command, proiectul vizează o rețea extinsă de sateliți interconectați optic (legături laser între sateliți), care să furnizeze: comunicații tactice la nivel global; servicii de comunicații de bandă largă; o „stratificare” de comunicații care să conecteze continuu, global și securizat „senzorii și trăgătorii” (adică lanțul de la detectare/urmărire la transmiterea datelor către sistemele care execută lovirea). Context: o reconfigurare după inițiative separate blocate Ars Technica plasează contractul în contextul evoluției Space Development Agency (SDA), un birou al Pentagonului înființat în 2019, care a început în 2023 lansarea de prototipuri pentru o constelație de sateliți de urmărire a rachetelor și de retransmisie de date. Strategia SDA era să procure și să introducă rapid noi generații de sateliți de „transport” de date la fiecare doi ani, folosind contribuții de la mai multe companii din industria spațială americană. În acest cadru, SDN Backbone este prezentat ca „backbone”-ul (componenta centrală) unei rețele „re-arhitecturate”, după ce inițiative separate ale Pentagonului au stagnat. Ce urmează Din informațiile disponibile în material, Forța Spațială a confirmat atribuirea contractului și direcția tehnologică (LEO, interconectare optică, bază Starlink/Starshield), însă nu sunt oferite în text detalii despre calendarul de implementare, numărul de sateliți sau etapele de livrare. [...]
Ucraina alocă încă 5 miliarde hrivne (aprox. 550 milioane lei) pentru lovituri la distanță medie, într-un pariu operațional menit să „închidă” logistica Rusiei și să-i reducă ritmul ofensiv , potrivit Kyiv Post . Programul, denumit „Logistical Lockdown”, este lansat de Ministerul Apărării împreună cu Statul Major și vizează extinderea loviturilor în adâncimea dispozitivului rusesc. Miza declarată este „distrugerea sistematică” a capabilităților ruse la adâncime operațională și creșterea presiunii în spatele frontului, astfel încât Rusia să aibă mai puține resurse pentru operațiuni de asalt. Ministrul Apărării, Mykhailo Fedorov , a susținut într-o postare pe Telegram că există deja o corelație între loviturile asupra logisticii și scăderea atacurilor la linia frontului. Cum ar urma să funcționeze „blocajul logistic” În ultimele luni, Ucraina ar fi „cvadruplat” loviturile asupra țintelor logistice ruse, inclusiv: depozite și stocuri; echipamente; puncte de comandă; rute de aprovizionare aflate la adâncime operațională. Ministerul Apărării indică drept factor-cheie extinderea capabilităților de lovire la distanță medie. În același context, instituția menționează și „perturbarea” utilizării Starlink de către forțele ruse, despre care spune că a oferit Ucrainei un avantaj tehnologic suplimentar pe câmpul de luptă. Finanțare: bani direcționați către unități, apoi achiziții centralizate Programul are două etape, cu mecanisme diferite de achiziție: Etapa 1: alocarea suplimentară a 5 miliarde hrivne direct către unități militare, pentru cumpărarea de echipamente moderne de lovire la distanță medie. Fondurile sunt distribuite către brigăzile și unitățile considerate cele mai eficiente, prin sistemul e-Bal, către echipe specializate în lovituri la adâncime operațională. Primele unități au primit deja finanțare, iar achizițiile directe au început. Etapa 2: lansarea de licitații centralizate pentru achiziții la scară mare de sisteme de lovire. Ministerul susține că achizițiile „deschise” ar trebui să accelereze creșterea producției, să stimuleze concurența între producători, să reducă riscurile de corupție și să crească transparența cheltuirii banilor publici. Rezultatele achizițiilor centralizate ar urma să se vadă „pe câmpul de luptă” până la vară. Indicatori de cost pentru ofensiva rusă, invocați de Ucraina În argumentația pentru intensificarea loviturilor în adâncime, ministerul afirmă că „prețul” înaintării ruse a crescut: Rusia ar fi pierdut 67 de soldați pe 1 km² de avans în octombrie, iar în aprilie cifra ar fi urcat la 179 pe 1 km² . Totodată, Rusia ar pierde „peste 35.000” de militari uciși sau grav răniți în fiecare lună, potrivit aceleiași surse. Context: presiune mai mare pe apărarea antiaeriană rusă Separat, articolul notează că Ucraina și-ar fi intensificat loviturile asupra sistemelor ruse de apărare antiaeriană. Der Spiegel, citând date WarSpotting, a raportat distrugerea a 37 de sisteme ruse (apărare antiaeriană, radar și război electronic) între martie și 10 mai, față de 16 în octombrie 2025. Atacurile ar viza tot mai mult sisteme de rază medie în interiorul a 200 km (aprox. 322 km) de linia frontului, inclusiv Tor și Buk și, în unele cazuri, platforme S-300. În paralel, Institute for the Study of War (ISW) leagă intensificarea operațiunilor ucrainene cu drone de încetinirea avansului rusesc de la finalul lui 2025 și de posibile penurii de rachete antiaeriene în unele unități ruse. În esență, „Logistical Lockdown” mută accentul pe o logică de uzură: dacă Ucraina reușește să lovească mai des și mai eficient logistica și apărarea antiaeriană din spatele frontului, Rusia ar putea fi forțată să reducă frecvența și amploarea atacurilor, iar ritmul operațiunilor să depindă tot mai mult de capacitatea de refacere și protecție a infrastructurii militare. [...]
