Știri
Știri din categoria Apărare
UE rămâne dependentă de armamentul american cel puțin încă un deceniu, arată Biziday, care rezumă o analiză Wall Street Journal despre costurile și limitele efortului european de reînarmare. Pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina și al tensiunilor politice transatlantice, întrebarea centrală este cât de repede poate Europa să-și asigure singură capacitățile militare critice, fără sprijinul SUA.
Din perspectiva bugetelor, Europa a accelerat, dar decalajul rămâne mare. Statele europene au cheltuit anul trecut 560 de miliarde de dolari pentru înarmare, de două ori mai mult decât acum zece ani, însă UE ar ajunge abia în 2035 la un nivel echivalent cu 80% din bugetul Pentagonului (850 de miliarde de dolari în 2025). În 2019, bugetele de apărare ale țărilor UE reprezentau doar circa 30% din alocările SUA, ceea ce explică de ce dependența de echipamente și tehnologii americane nu poate fi redusă rapid.
Miza nu este doar financiară, ci și tehnologică și operațională. Costul înlocuirii echipamentului și personalului militar american aflat în prezent în Europa este estimat la aproximativ o mie de miliarde de dolari, iar unele capabilități nu pot fi substituite „deocamdată”, potrivit analizei citate: avioane invizibile (stealth), rachete cu rază lungă și sateliți militari. Un exemplu invocat este Finlanda, al cărei președinte, Alexander Stubb, a spus la Davos că flota de avioane americane a țării nu poate opera pe termen lung fără piese de schimb și actualizări de hardware din SUA. WSJ mai notează și un stimulent economic invers: Europa generează circa 10% din veniturile producătorilor americani de armament, ceea ce reduce interesul SUA pentru o „decuplare” rapidă.
Dependența se vede și în structura importurilor de armament ale unor state europene, cu diferențe mari între țări:
În paralel, industria europeană își extinde capacitatea, dar ritmul nu acoperă încă nevoile unui conflict de intensitate mare și nici nu elimină dependențele-cheie. Rheinmetall a deschis sau construiește 16 fabrici noi și ar urma să ajungă anul acesta la 1,5 milioane de obuze de artilerie de 155 mm, peste producția industriei americane; MBDA și-a mărit de patru ori producția de rachete antiaeriene, însă la un nivel de circa 40 pe lună.
Totuși, experții consultați de WSJ spun că „momentul de cotitură” în îndepărtarea Europei de SUA nu a avut loc: UE nu va putea avea propriul avion stealth mai devreme de zece ani și depinde de SUA inclusiv pentru sateliți și pentru capacități de cloud computing (infrastructură de calcul și stocare la distanță) folosite în „câmpul de luptă digitalizat”. Proiecte precum rachete cu rază de peste 1.500 km sunt în lucru, dar nu ar deveni operaționale mai devreme de 2030.
Recomandate
UE finanțează cu 100 mil. euro (aprox. 500 mil. lei) adaptarea portului Klaipeda pentru nave NATO , un proiect care mută investițiile de infrastructură din zona civilă în cea de logistică militară pe Flancul Estic, potrivit Mediafax . Împrumutul a fost aprobat de Banca Europeană de Investiții (BEI) , descrisă ca „brațul financiar” al Uniunii Europene, și vizează pregătirea portului lituanian Klaipeda, la Marea Baltică, pentru a găzdui nave NATO. Informația este atribuită de Mediafax publicației The Kyiv Independent. Portul Klaipeda este prezentat ca având o poziție strategică: la aproximativ 50 de kilometri nord de exclava rusă Kaliningrad și la circa trei ore și jumătate de mers cu mașina de frontiera estică a UE și NATO. Ce se modernizează și de ce contează operațional Proiectul vizează modernizarea terminalului civil pentru nave de croazieră, astfel încât să permită acostarea navelor NATO. Miza indicată este îmbunătățirea logisticii de apărare pentru Flancul Estic, adică partea estică a alianței, unde presiunea de securitate este mai ridicată. Vicepreședintele BEI, Karl Nehammer, a declarat: „Puține proiecte ilustrează prioritățile Europei la fel de clar precum Portul Klaipeda”. Încadrarea în rețeaua TEN-T și legătura cu „mobilitatea militară” Klaipeda este inclus în rețeaua de transport TEN-T (Trans-European Transport Network) a UE, un set de coridoare considerate strategice, care includ proiecte pentru îmbunătățirea transportului civil și militar până în 2030. În paralel, la Bruxelles, Parlamentul European și statele membre negociază o nouă lege privind „mobilitatea militară” – inițiativă care urmărește eliminarea obstacolelor naționale pentru deplasarea mai rapidă a trupelor și echipamentelor în Europa. În dezbateri intră și întrebarea în ce măsură ar trebui inclusă Ucraina, atât ca beneficiar de sprijin, cât și ca posibil viitor stat membru. Costul total și sursele de finanțare Finanțarea BEI de 100 de milioane de euro (aprox. 500 mil. lei) acoperă aproape jumătate din costul total al proiectului, estimat la 201 milioane de euro. Restul fondurilor ar urma să vină din contribuții ale UE și ale țărilor membre, conform informațiilor din articol. În contextul calendarului de infrastructură al regiunii, Mediafax notează și că unele proiecte nu vor fi finalizate la timp, dând ca exemplu Rail Baltica, care se confruntă cu întârzieri. [...]
Războiul cu Iran a creat „goluri strategice” în stocurile de muniție ale SUA , după ce costurile operațiunilor și consumul de armament au depășit capacitatea de reaprovizionare, potrivit unui raport al inspectoratului general al Pentagonului citat de Focus . Raportul, transmis obligatoriu Congresului SUA și publicat luni (ora locală), arată că între 28 februarie și 30 iunie costurile operațiunilor au ajuns la 33,4 miliarde dolari (aprox. 150 miliarde lei), din care 22,3 miliarde dolari (aprox. 100 miliarde lei) au fost doar pentru muniția consumată. Documentul vorbește despre „lipsuri strategice de stoc” și „blocaje la nivelul industriei” în aprovizionarea cu muniție. Presiune operațională: pierderi în flota aeriană și drone Pe lângă problema muniției, raportul inventariază și pierderi ale flotei aeriene americane, inclusiv: patru avioane de luptă F-15 distruse; un avion F-35 avariat; șapte avioane cisternă KC-135 avariate; până la 30 de drone MQ-9 Reaper distruse. Contradicție cu mesajul politic: „stocuri practic nelimitate” În paralel, președintele SUA, Donald Trump , a respins în mod repetat îngrijorările legate de o posibilă criză de muniție și a vorbit recent despre stocuri „practic nelimitate”. Tot luni, el a scris pe rețeaua sa Truth Social că SUA ar produce „mai multe arme rafinate” decât oricând în istorie, notează publicația. Costuri încă neincluse: pagube pe baze militare din regiune Raportul mai menționează că atacuri iraniene au avariat sau distrus „sute de clădiri și structuri” pe baze militare americane din regiune. Aceste pagube nu au fost incluse în calculul costurilor războiului, deoarece nu este clar dacă toate bazele vor fi reconstruite și cine ar urma să plătească. [...]
România cere accelerarea Hub-ului de securitate maritimă la Marea Neagră , o inițiativă comună cu Bulgaria, pe care o consideră esențială pentru contracararea amenințărilor hibride și pentru stabilitatea rutelor de tranzit, potrivit news.ro . Mesajul a fost transmis de ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , după o reuniune de lucru cu ambasadorii statelor membre UE acreditați la București, găzduită de Ambasada Irlandei, în contextul președinției rotative irlandeze a Consiliului UE. În intervenția sa, Țoiu a legat explicit securitatea la Marea Neagră de securitatea alimentară globală și de interesul direct al României în menținerea unor rute de tranzit stabile, arătând că, „ca principal producător de cereale din UE”, România are o miză majoră în această ecuație. Ce solicită România pe componenta de apărare Ministrul interimar afirmă că a cerut două direcții principale la nivel european: întărirea dimensiunii de apărare a Uniunii Europene; operaționalizarea rapidă a Hub-ului de securitate maritimă România–Bulgaria , descris ca instrument pentru contracararea amenințărilor hibride. Legătura cu investițiile și conectivitatea regională În același context, Țoiu a susținut că integrarea pieței europene depinde de „conexiuni fizice rapide” și a enumerat infrastructura de transport, comunicații și energie (autostrăzi, poduri, căi ferate, cabluri de date, rețele energetice). Ea a cerut continuarea și extinderea investițiilor din fonduri naționale și europene, inclusiv prin SAFE, către vecinii aflați pe drumul aderării la UE. Context politic și agendă externă Pe lângă dosarul de securitate, ministrul interimar a indicat că România rămâne angajată în grupul „Prietenii Coeziunii” și susține un buget european „ambițios” pentru perioada 2028–2034, fără „sacrificarea coeziunii”, precum și simplificarea regulilor pentru accesul IMM-urilor la instrumente europene de competitivitate și inovare. Totodată, Țoiu a menționat susținerea pentru extinderea UE în Balcanii de Vest și Vecinătatea Estică, precum și pregătirea formatelor diplomatice pentru Adunarea Generală a ONU din această toamnă, unde prioritatea ar rămâne dezescaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu. [...]
Incidentul din Strâmtoarea Hormuz ridică miza pentru supravegherea navală fără echipaj , după ce Iranul a susținut că a capturat o dronă submarină americană, iar Pentagonul a confirmat doar că un vehicul subacvatic fără pilot a avut o defecțiune, potrivit The Jerusalem Post . Gărzile Revoluționare iraniene au declarat că au „capturat” un submarin fără echipaj la intrarea în Strâmtoarea Hormuz și au publicat o imagine cu vehiculul, indicând că ar fi fost dus într-o locație nedezvăluită din Iran. Teheranul a prezentat episodul ca pe o demonstrație a capacităților sale de contracarare a tehnologiilor americane în unul dintre cele mai sensibile puncte maritime pentru comerțul global cu energie. Ce spune Iranul și ce confirmă SUA Presa de stat iraniană a identificat vehiculul ca fiind un Dive-LD, un „vehicul subacvatic autonom” (AUV – dronă care operează sub apă fără echipaj) produs de compania americană Anduril, cu sediul în California. Potrivit companiei, platforma poate fi folosită pentru: contramăsuri împotriva minelor; cartografierea fundului mării; culegere de informații; inspecția infrastructurii subacvatice, inclusiv cabluri și conducte. În replică, un purtător de cuvânt al Pentagonului a spus că o dronă subacvatică americană „a avut o defecțiune în urmă cu mai bine de o zi” și că aceasta „supraveghea apele regionale” în sprijinul operațiunilor în curs. Oficialul american a adăugat că drona era „un model mai vechi”, care „nu a colectat date sensibile” și nu avea la bord echipamente sonar sau radar clasificate. Reuters notează că nu a putut verifica independent afirmațiile Iranului, iar Pentagonul nu a abordat explicit în declarație susținerea privind „capturarea”. Anduril nu a răspuns solicitării de comentarii. De ce contează: costuri, ritm de înlocuire și vulnerabilități Episodul vine într-un moment în care armata SUA investește masiv în sisteme navale fără echipaj – subacvatice și de suprafață – pentru a reduce costurile de monitorizare pe arii maritime foarte mari și pentru a limita riscurile pentru personal. Conform site-ului Anduril, Dive-LD poate opera până la 10 zile fără întoarcere la bază și este proiectat să coboare până la 6.000 de metri adâncime. Publicația americană DefenseScoop a relatat în 2024 că un astfel de sistem ar costa aproximativ 2,5 milioane de dolari (aprox. 11,5 milioane lei). În plan operațional, incidentul evidențiază o tensiune structurală a „războiului cu drone” pe mare: platformele fără echipaj sunt mai ieftine și mai ușor de desfășurat decât navele cu echipaj, dar pot deveni și mai expuse capturării sau exploatării propagandistice atunci când apar defecțiuni sau pierderi de control în zone disputate. [...]
Militarizarea orbitei riscă să lovească direct infrastructura critică , pe măsură ce SUA și China dezvoltă capabilități care pot perturba sau distruge sateliți folosiți pentru comunicații, navigație și informații, potrivit Digi24 , care citează o analiză Reuters. Miza depășește zona strict militară: o escaladare în spațiu ar putea afecta servicii de care depind economiile moderne și operațiunile statelor. În iunie, o navă spațială chineză fără echipaj, urmărită de analiști militari americani, a lansat un mic satelit într-o regiune orbitală aglomerată, la sute de kilometri deasupra Pământului. Obiectul a manevrat în jurul unui alt satelit chinez și s-a întors apoi în apropierea navei-mamă, potrivit companiei americane LeoLabs. Detaliile despre misiune sunt puține, iar în paralel armata americană operează, la rândul ei, o navă spațială secretă, fără echipaj, asemănătoare unei mici navete. De ce contează: sateliții au devenit o „țintă” care poate bloca operațiuni pe Pământ Analiza arată că sateliții nu mai sunt priviți doar ca platforme „pasive”, ci ca sisteme care pot interveni activ într-un conflict: pot bruia, pot folosi lasere pentru a afecta senzori și, în anumite scenarii, ar putea chiar captura sau muta sateliți ai adversarului. Everett Dolman, fost profesor la Colegiul de Război Aerian al Forțelor Aeriene ale SUA, avertizează că perturbarea capacităților spațiale americane ar putea „paraliza” operațiunile militare terestre, de la supraveghere la apărarea antirachetă. În aceeași logică, generalul Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale din cadrul Forțelor Spațiale ale SUA , a spus în iulie că Beijingul își dezvoltă rapid capabilitățile, iar amenințarea este „substanțială”. Semnale operaționale: SUA și Marea Britanie, misiune comună lângă un satelit chinez Într-un episod prezentat ca relevant pentru noua dinamică, SUA și Marea Britanie au desfășurat prima lor operațiune militară comună cunoscută în spațiu, în apropierea traiectoriei unui satelit-spion chinez suspectat, potrivit datelor comerciale de urmărire spațială citate de Reuters. În timpul operațiunii, un satelit militar american a fost dirijat să se apropie rapid de unul britanic, în timp ce satelitul chinez „Shiyan 12-01” trecea la aproximativ 83 de kilometri sub cele două nave spațiale, conform Slingshot Aerospace. Trei experți cu experiență militară au apreciat că acțiunea părea un semnal către Beijing; Andrew Turner, ofițer superior în rezervă al Forțelor Aeriene Regale britanice, a descris-o drept „aproape cu siguranță un semnal strategic”. Autoritățile americane și britanice au anunțat public operațiunea, dar nu au precizat că s-a desfășurat în apropierea unei nave spațiale chineze. Ministerul chinez de Externe a declarat că nu cunoaște detaliile specifice. Capabilități în dezvoltare: „sateliți vânători”, bruiaj și arme antisatelit Reuters inventariază o gamă de tehnologii aflate în competiție, de la sateliți manevrabili care pot urmări și inspecta alte nave spațiale până la sisteme de bruiaj electronic, atacuri cibernetice și rachete antisatelit. În orbită, SUA, China și Rusia operează sateliți capabili să se apropie de alte obiecte, iar astfel de platforme ar putea fi adaptate pentru a transporta arme, inclusiv lasere sau proiectile, potrivit oficialilor occidentali citați. Pe partea chineză, analiza menționează demonstrații de manevre sincronizate ale mai multor sateliți la distanțe mici („luptă aeriană” orbitală, în termenii oficialilor americani), precum și capacitatea de a captura un satelit scos din funcțiune și de a-l muta pe o altă orbită. Un oficial al Forței Spațiale a SUA a spus că anul trecut China ar fi efectuat probabil o încercare de realimentare în orbită, un pas care ar putea schimba durata și tipul operațiunilor posibile, deoarece sateliții sunt limitați de combustibilul cu care sunt lansați. În același timp, Forța Spațială a SUA a anunțat în iunie introducerea unei arme electromagnetice terestre produse de L3Harris Technologies , concepută pentru a dezactiva sau perturba sateliții unui adversar, într-o rară dezvăluire privind propriile capacități. Ce urmează: mai multă opacitate și o orbită tot mai aglomerată O parte semnificativă a operațiunilor spațiale rămâne clasificată, din motive de securitate națională, ceea ce limitează verificarea independentă a intențiilor și a capabilităților reale. În paralel, orbita devine tot mai aglomerată: materialul menționează că SpaceX operează aproximativ 11.000 de sateliți Starlink, iar China dezvoltă rețele concurente. În acest context, competiția pentru capabilități antisatelit și pentru operațiuni „aproape” de alți sateliți crește riscul ca o criză geopolitică să se traducă în perturbări cu efecte în lanț asupra infrastructurii de comunicații și navigație de care depind atât armatele, cât și economia civilă. [...]
Lansarea contraofensivei „Vivaldi ” în Donețk poate forța Rusia să-și reconfigureze logistica și apărarea locală , într-un moment în care Moscova urmărește să accelereze cucerirea regiunii, potrivit Digi24 . Operațiunea este condusă de Corpul 3 de Armată ucrainean, iar comandantul său, generalul de brigadă Andriy Bilețki, spune că detaliile sunt ținute sub „strictă confidențialitate informațională”. Bilețki afirmă că ofensiva urmărește să respingă trupele ruse și să contracareze „tacticile de infiltrare” folosite de Rusia pentru a pătrunde în adâncimea dispozitivului ucrainean. Generalul susține că, prin misiuni de „căutare și lovire”, ucrainenii au eliminat focare de infiltrare din jurul localităților Novoselivka, Yarova, Koroviahyi Yar și Oleksandrivka și că localitatea Serednie ar fi fost „eliberată de sub ocupație” și se află acum sub control ucrainean. „Într-adevăr, Corpul 3 de Armată a lansat o operațiune ofensivă în acest sector, cu numele de cod «Vivaldi». Deocamdată, vă rog să rețineți acest nume. Operațiunea se desfășoară în condiții de strictă confidențialitate informațională.” Miza operațională: lovirea infiltrării și presiune pe aprovizionarea rusă Un obiectiv cheie indicat de Bilețki este întreruperea liniilor de aprovizionare rusești. El susține că lovituri ale unităților de sisteme fără pilot (drone) ale corpului au forțat forțele ruse să-și mute operațiunile de aprovizionare cu combustibil și lubrifianți în regiunea Voronej din Rusia, dincolo de granița cu Ucraina. În același timp, generalul afirmă că operațiunea a „lovit puternic” eficacitatea de luptă a Armatelor 20 și 25 de Arme Combinate ale Rusiei, prezentate ca ținte principale în acest sector. Pierderi și câștiguri teritoriale: revendicări neconfirmate și estimări OSINT Bilețki susține că, în prima fază, Rusia ar fi suferit pierderi semnificative, inclusiv 1.500 de soldați, 12.000 de drone și „câteva sute” de vehicule blindate și sisteme de artilerie. Tot el afirmă că forțele ucrainene ar fi „curățat” aproximativ 75 km² de infiltrați ruși și ar fi eliberat peste 10 km de teritoriu. Publicația notează însă că aceste afirmații de pe câmpul de luptă nu au putut fi verificate independent. În paralel, apar evaluări din surse deschise (OSINT – informații din surse publice, precum imagini satelitare și postări geolocalizate) care indică pierderi teritoriale ruse mai mari în zona Lyman: unii analiști estimează că Rusia ar fi pierdut 200–240 km² în sector (cifre neconfirmate oficial de armata ucraineană); estimări separate sunt atribuite lui Clément Molin și lui Konrad Muzyka (Rochan Consulting), dar fără confirmare din partea lui Bilețki. Reacții din zona rusă: recunoașterea reculurilor și riscul de vulnerabilități Materialul citează și reacții din spațiul pro-rus, inclusiv canalul de Telegram „Rybar”, care ar fi descris deteriorarea situației lângă Lyman și a avertizat că redirecționarea rezervelor pentru acoperirea breșelor poate slăbi apărarea rusă în alte zone. Sunt menționate și comentarii ale unor analiști militari ruși, inclusiv Valery Shiryaev și Yan Matveyev, care vorbesc despre o criză „localizată”, dar cu potențial de a deschide oportunități pentru Ucraina pe axa Sloviansk. Shiryaev susține că o consolidare ucraineană lângă Lyman ar putea extinde raza de acțiune a dronelor FPV cu 10–15 km, ceea ce ar permite lovituri mai adânci în dispozitivul rus. Context: presiunea politică asupra Moscovei și disputa privind Sviatohirsk În fundal, Bloomberg relatează, potrivit unor surse apropiate Kremlinului, că Vladimir Putin ar aștepta ca armata rusă să cucerească integral regiunea Donețk în următoarele șase luni, după ce anterior ar fi vizat sfârșitul acestui an. În același timp, Bilețki contestă o declarație a lui Putin din 1 septembrie privind capturarea orașului Sviatohirsk, afirmând că Brigada 60 Mecanizată ar deține în continuare controlul deplin asupra localității. Ce urmează rămâne dificil de evaluat din date publice: comanda ucraineană invocă explicit secretizarea operațiunii, iar o parte dintre cifrele vehiculate provin din estimări OSINT sau din surse care nu pot fi verificate independent. [...]
