Știri
Știri din categoria Apărare
Identificarea în Grecia a unei drone maritime ucrainene ridică riscuri directe pentru navigația comercială și turistică din Mediterană, după ce aparatul, încărcat cu explozibili, a ajuns necontrolat în zona insulei Lefkada, potrivit HotNews.
Ministrul grec al apărării, Nikos Dendias, a spus marți că autoritățile au „certitudinea” că drona găsită este un USV (vehicul de suprafață fără pilot) de fabricație ucraineană și a calificat incidentul drept „o problemă extrem de gravă”, invocând potențiala amenințare la adresa libertății și securității navigației în Marea Mediterană. Informațiile sunt atribuite agenției Associated Press, citată de ABC News.
Un pescar din Lefkada a găsit drona într-o peșteră de pe coastă joi, 7 mai, și a remorcat-o către un port din apropiere. Ulterior, drona a fost mutată la o bază navală de pe continent pentru inspecție, iar explozibilii aflați la bord au fost distruși, potrivit postului public de televiziune ERT.
Lefkada se află pe o cale navigabilă intens folosită către Italia, frecventată atât de nave comerciale, cât și de ambarcațiuni turistice. Viceministrul grec pentru afaceri maritime, Stefanos Gikas, a declarat la televiziunea publică faptul că drona ar fi avut o defecțiune și „se deplasa într-un mod necontrolat”, descriind-o ca „un obiect negru fără navigație” care transporta explozibili.
Dendias a făcut declarațiile la Bruxelles, în marja unei întâlniri cu miniștrii apărării din Uniunea Europeană, și a precizat că va ridica subiectul în discuțiile cu omologii săi. Contextul menționat este că forțele ucrainene au folosit drone de suprafață în atacuri asupra navelor rusești în Marea Neagră și, mai recent, pentru a viza petroliere implicate în transporturi de petrol rusesc.
Recomandate
Spania cere o armată a UE, pe fondul riscului ca SUA să condiționeze garanțiile de securitate , iar miza imediată este dacă Uniunea își poate construi o descurajare credibilă fără să dubleze sau să fractureze arhitectura NATO, potrivit Adevărul . Ministrul spaniol de Externe, José Manuel Albares , spune că Europa trebuie să-și reducă dependența militară față de Washington, în contextul tensiunilor dintre administrația președintelui american Donald Trump și aliații europeni. Într-un interviu pentru Politico, el a argumentat că UE nu își mai poate permite să-și calibreze securitatea în funcție de deciziile zilnice ale SUA. „Nu putem să ne trezim în fiecare dimineață întrebându-ne ce vor face SUA în continuare. Cetățenii noștri merită mai mult.” De ce apasă Madridul pe „autonomie strategică” În relatarea citată, Albares numește perioada actuală „momentul suveranității și independenței Europei” și susține că inclusiv SUA împing indirect UE spre o autonomie strategică mai mare. Mesajul său leagă explicit securitatea de alte pârghii de presiune, precum tarifele comerciale. „Trebuie să fim liberi de dependență. Asta înseamnă să fim liberi de constrângeri, fie că vorbim despre tarife comerciale sau despre amenințări militare.” Disputa cu Washingtonul: 5% din PIB și amenințări legate de NATO Spania se află, potrivit textului, în centrul unei dispute transatlantice după ce guvernul condus de Pedro Sánchez a refuzat să crească cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB, nivel solicitat de Washington. În acest context, Donald Trump ar fi amenințat Spania cu noi taxe comerciale. Totodată, Trump ar fi sugerat că SUA ar putea retrage trupe americane de la bazele militare din Spania sau chiar suspenda țara din NATO, după ce Madridul a refuzat să sprijine poziția americană în conflictul cu Iranul. Ce propune concret Spania și unde se lovește de realitate Albares susține dezvoltarea unui mecanism de apărare colectivă al UE, similar Articolului 5 din tratatul NATO (principiul potrivit căruia un atac asupra unui stat membru este considerat un atac asupra tuturor), pentru a recrea efectul de descurajare. „Forța NATO constă în faptul că nimeni nu îndrăznește să testeze dacă Articolul 5 funcționează cu adevărat. Exact acest efect de descurajare trebuie recreat și în Europa.” UE are deja o clauză de apărare reciprocă, Articolul 42.7 din Tratatul UE , însă articolul notează că mulți oficiali europeni consideră că blocul nu are încă suficiente capacități militare pentru ca această prevedere să conteze ca descurajare reală. Poziția dominantă în UE: întărirea NATO, nu o alternativă separată Majoritatea liderilor europeni preferă, în prezent, consolidarea capacităților militare în interiorul structurilor NATO, nu construirea unei structuri paralele prin UE. În acest sens, statele membre au convenit să crească investițiile în apărare și să dezvolte capabilități precum: apărare antiaeriană; rachete cu rază lungă; infrastructură de informații prin satelit, cu obiectivul de a reduce dependența de tehnologia și sprijinul militar american. Tema autonomiei militare europene urmează să fie discutată în această săptămână la Bruxelles, în reuniuni ale miniștrilor de Externe și ai Apărării din statele membre. Separat, înaintea reuniunilor, șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a respins propunerea liderului rus Vladimir Putin ca fostul cancelar german Gerhard Schröder să reprezinte UE în eventuale negocieri directe cu Moscova, invocând legăturile acestuia cu companii de stat rusești. [...]
Germania vrea să accelereze producția și dezvoltarea de drone împreună cu Ucraina , într-un demers care urmărește să acopere rapid „goluri de capabilități” ale aliaților europeni din NATO la arme cu rază lungă și să transfere către Bundeswehr lecțiile operaționale acumulate pe front. Potrivit Focus , ministrul german al apărării Boris Pistorius , aflat la Kiev într-o vizită neanunțată public, a spus că întărirea acestei cooperări ca parte a unui parteneriat strategic este obiectivul principal al deplasării. Pistorius a indicat că miza este dezvoltarea comună a „celor mai moderne sisteme fără pilot” pe mai multe categorii de rază de acțiune, inclusiv pentru capabilități de tip „deep strike” – adică lovirea unor ținte importante aflate adânc în teritoriul advers. În evaluarea sa, statele NATO trebuie să închidă cât mai repede aceste lipsuri de capabilități. Ce înseamnă „alianța de drone” în termeni operaționali Germania urmărește extinderea cooperării industriale și tehnologice cu Ucraina, inclusiv prin: noi proiecte de dezvoltare comună de sisteme fără pilot, pe „toate razele de acțiune”, inclusiv „deep strike”; înființarea de noi companii mixte germano-ucrainene (joint ventures), pe care Berlinul le vede ca instrument de transfer de experiență de pe câmpul de luptă; sprijinirea dezvoltatorilor prin platforma „Brave One ”, menționată de Pistorius ca vehicul pentru finanțarea inovațiilor promițătoare. În același timp, materialul notează că Ucraina a compensat deficitul de arme cu rază mai lungă prin dezvoltări proprii și este considerată, în al cincilea an de război, un lider global în utilizarea dronelor, inclusiv prin tactici noi desprinse din experiența de la front. Componenta financiară: Berlinul caută capital privat pentru industria de apărare din Ucraina Pe lângă cooperarea militară, guvernul german vrea să mobilizeze mai mult capital privat din Germania pentru investiții în companii ucrainene de apărare și în proiecte comune. În acest scop, Ministerul Apărării de la Berlin a organizat o conferință online cu reprezentanți ai guvernului ucrainean, la care au participat, pentru prima dată, și bănci, fonduri și alți actori relevanți din sectorul financiar. Contracte și livrări menționate: Patriot, Iris-T și producție de drone În cadrul parteneriatului strategic convenit la mijlocul lunii aprilie, Germania a anunțat și măsuri concrete de sprijin, inclusiv: finanțarea unui contract al Ucrainei cu compania americană Raytheon pentru livrarea a „câteva sute” de rachete Patriot; livrarea unor lansatoare suplimentare pentru sistemele de apărare aeriană Iris-T, în cooperare cu compania germană Diehl Defence; producția de drone cu rază medie și mare, cu planul de a înființa o companie mixtă care să livreze „mii” de drone. Contextul de securitate: presiune pe front și incertitudini după încetarea armistițiului Textul plasează inițiativa pe fondul intensificării utilizării dronelor ucrainene, care ar lovi tot mai des ținte și în spatele frontului, în timp ce luptele rămân în mare parte blocate. Este menționată și îngrijorarea legată de expirarea luni a armistițiului convenit prin medierea președintelui SUA, Donald Trump, precum și acuzații reciproce de atacuri și provocări în timpul pauzei de foc. Pentru Berlin, obiectivul declarat al sprijinului militar este întărirea poziției Ucrainei în eventuale negocieri de pace, astfel încât Rusia să nu poată impune condiții – inclusiv posibile cedări teritoriale – țării atacate. [...]
Rusia spune că va introduce în serviciu racheta nucleară Sarmat până la finalul anului , un pas care ridică miza descurajării strategice și alimentează presiunea asupra arhitecturii de securitate din Europa, potrivit Economica . Vladimir Putin a afirmat că Rusia intenționează să pună în serviciu activ noua rachetă balistică intercontinentală Sarmat înainte de sfârșitul anului curent, după un test pe care Moscova îl descrie drept reușit. Liderul de la Kremlin a susținut că Sarmat este „cea mai puternică din lume”, afirmând că încărcătura nucleară ar avea o putere de patru ori mai mare decât a unui echivalent occidental și o rază de acțiune de peste 35.000 de kilometri. În același context, Putin a declarat că racheta „poate trece prin toate sistemele de apărare antirachetă prezente și viitoare”. Ce înseamnă operațional: întărirea forțelor nucleare strategice terestre Comandantul forțelor ruse de rachete strategice, Serghei Karakaev, a spus că „desfășurarea lansatoarelor echipate cu sistemul de rachete Sarmat” ar întări semnificativ capacitățile de luptă ale forțelor nucleare strategice terestre, în special în ceea ce privește „garantarea distrugerii țintelor” și „rezolvarea problemelor de descurajare strategică”. Context: întârzieri, eșecuri și scepticism occidental Programul Sarmat a avut întârzieri și a înregistrat eșecuri, inclusiv un test din septembrie 2014, când „în locul silozului de lansare a rămas doar un crater”, reamintește Reuters , citată de Economica. În plus, analiști de securitate occidentali apreciază că Putin ar fi exagerat capacitățile unor arme nucleare rusești din noua generație, dezvoltate în cadrul unui program de modernizare anunțat în 2018. Potrivit aceleiași relatări, de la începutul războiului cu Ucraina, în 2022, Putin a invocat frecvent dimensiunea arsenalului nuclear al Rusiei, prin declarații interpretate ca încercări de descurajare a intervențiilor în sprijinul Ucrainei. [...]
Rusia spune că va pune racheta intercontinentală Sarmat („Satan-2”) în serviciu de luptă până la finalul lui 2026 , un calendar care, dacă se confirmă, ar ridica miza pentru planificarea apărării antirachetă în Europa și SUA, în condițiile în care programul a fost marcat de eșecuri și informații greu de verificat independent, potrivit Daily Mail . Kremlinul a transmis marți că a testat cu succes noua rachetă balistică intercontinentală RS-28 Sarmat , iar Vladimir Putin a spus că Rusia intenționează să o pună „în serviciu de luptă” până la sfârșitul acestui an. În relatare, Sarmat este descrisă ca o rachetă lansată din siloz, de 208 tone, cu viteză de 15.880 mph (aprox. 25.550 km/h), proiectată să transporte focoase nucleare către ținte aflate la mii de mile distanță în SUA sau Europa. Ce ar însemna operațional „punerea în serviciu” până la finalul anului Comandantul forțelor ruse de rachete strategice, Serghei Karakaiev, a declarat prin presa de stat că testul recent a demonstrat capabilitățile așteptate ale armei. El a indicat că primele unități ar urma să fie introduse în serviciu în formațiunea Ujîr (Krasnoiarsk Krai) până la finalul lui 2026. Putin a susținut că racheta poate urma nu doar o traiectorie balistică, ci și una „suborbitală”, ceea ce ar permite o rază de peste 35.000 km și ar crește precizia, concomitent cu capacitatea de a străpunge sisteme de apărare antirachetă existente și viitoare. Aceste afirmații nu sunt însoțite, în material, de verificări independente. Context: testări urmărite și un istoric recent de incidente Publicația notează că exercițiile militare care au implicat rachete balistice intercontinentale au durat până la 10 mai. Între 9 și 11 mai 2026, un NOTAM rusesc a indicat o lansare de rachetă SS-N-23 din Marea Barents către poligonul Kura; pentru monitorizare, două aeronave americane RC-135S „Cobra Ball”, specializate în urmărirea testelor de rachete balistice, au fost desfășurate în misiuni de recunoaștere, inclusiv din Alaska. În același timp, articolul amintește că lansarea raportată acum ar fi primul „succes” al Sarmat de la un test din aprilie 2022. În septembrie 2024, racheta ar fi explodat pe rampa de lansare la cosmodromul Plesețk, lăsând un crater de 200 de picioare (aprox. 61 m), iar în noiembrie 2025 ar fi existat un alt test în care o rachetă s-ar fi răsturnat după decolare și s-ar fi prăbușit, fără confirmare oficială că era vorba despre Sarmat. Alte programe invocate: Poseidon și Burevestnik Putin a mai spus că lucrările la sistemele cu propulsie nucleară „Poseidon” și „Burevestnik” sunt în „stadii finale”. Materialul menționează că propaganda de la Moscova a susținut în repetate rânduri că Poseidon ar putea „scufunda” Marea Britanie sub „valuri radioactive”, iar Burevestnik a fost supranumit „un Cernobîl zburător”. Despre Poseidon, articolul afirmă că ar avea 20 m lungime și aproape 2 m lățime, o masă de 100 de tone și ar putea parcurge până la 6.200 mile (aprox. 9.980 km) cu 115 mph (aprox. 185 km/h) la mare adâncime, pe baza unor „rapoarte” citate. De ce contează pentru apărarea europeană Mesajul central al Moscovei este unul de descurajare strategică: introducerea Sarmat în serviciu ar întări componenta terestră a forțelor nucleare strategice ale Rusiei, în timp ce invocarea Poseidon și Burevestnik sugerează continuarea investițiilor în sisteme neconvenționale. În lipsa unor confirmări independente ale testului și pe fondul incidentelor anterioare, rămâne deschisă întrebarea cât din calendarul anunțat este fezabil operațional și cât este semnal politic. [...]
Statele Unite negociază extinderea prezenței militare în Groenlanda cu până la trei noi baze , într-un demers care ar putea schimba rapid echilibrul operațional în Arctica și pe flancul nordic al NATO, potrivit Focus . Discuțiile se poartă de luni de zile, „în culise”, între Washington și Danemarca, iar obiectivul ar fi înființarea a până la trei puncte de sprijin în sudul insulei, relatează The New York Times (citat de Focus). Miza operațională este supravegherea „GIUK Gap” – zona maritimă strategică dintre Groenlanda, Islanda și Regatul Unit – unde SUA vor să urmărească mai atent activități navale ruse și chineze, potrivit BBC. Ce ar însemna noile baze și unde ar putea fi amplasate În prezent, SUA operează în Groenlanda un singur punct activ, Pituffik Space Base (în nord-vest), care monitorizează lansări de rachete pentru comandamentul aerian și spațial NORAD, conform BBC. Planurile discutate vizează însă sudul insulei, iar locațiile menționate în material includ: Narsarsuaq , pe amplasamentul unui fost punct american care include un aerodrom (potrivit BBC); Kangerlussuaq (sud-vest), ca variantă analizată (potrivit The New York Times). Ambele locuri au găzduit baze americane în Al Doilea Război Mondial și în Războiul Rece și ar avea încă infrastructură utilizabilă, notează aceeași sursă. Cadru legal: acordul din 1951, avantaj pentru Washington Baza negocierilor este un acord de apărare din 1951 între SUA și Danemarca, care ar oferi Washingtonului „drepturi extinse” pentru a-și amplifica activitățile militare în Groenlanda, potrivit mai multor experți în Arctica citați de The New York Times. Ulrik Pram Gad, cercetător la Danish Institute for International Studies, este citat spunând că Danemarca și Groenlanda ar putea teoretic să refuze, dar „în practică nu se face asta”, deoarece SUA ar putea prezenta controlul danez asupra insulei drept un risc de securitate. Politic: Trump vorbește despre „a deține” Groenlanda, pe fondul tensiunilor diplomatice În paralel cu negocierile discrete, președintele SUA Donald Trump a declarat în ianuarie că SUA ar trebui să „dețină” Groenlanda pentru a preveni accesul Rusiei sau Chinei, iar acest lucru s-ar putea face „pe calea ușoară sau pe calea dură”, potrivit BBC. Materialul arată că reacția Danemarcei la aceste declarații a alimentat o criză diplomatică cu aliatul din NATO, deși discuțiile ar fi continuat ulterior „într-un cadru mai calm”. Cine conduce discuțiile și ce reacții apar în Groenlanda Procesul ar fi coordonat la Washington de Michael Needham, oficial de rang înalt din Departamentul de Stat, care s-ar fi întâlnit de cel puțin cinci ori, din mijlocul lunii ianuarie, cu diplomați danezi și groenlandezi, inclusiv cu ambasadorul Danemarcei în SUA, Jesper Møller Sørensen, și cu Jacob Isbosethsen, cel mai înalt reprezentant al Groenlandei la Washington, potrivit BBC. Public, părțile rămân rezervate, însă în Groenlanda crește neliniștea, conform relatării The New York Times. O antreprenoare din vestul Groenlandei, Anso Lauritzen, spune că mulți localnici nu își doresc mai multă prezență militară, dar nu au pârghii reale dacă decizia se ia. O pensionară din Nuuk, Agnetha Mikka Petersen, afirmă că nu este mulțumită de perspectivă. De ce contează Dacă planul se concretizează, SUA ar obține o capacitate mai mare de supraveghere și reacție într-un coridor maritim-cheie al Atlanticului de Nord, într-un moment în care Arctica capătă greutate strategică. În același timp, combinația dintre negocieri „în spatele ușilor închise”, cadrul legal favorabil Washingtonului și opoziția locală descrisă în material poate complica gestionarea politică a proiectului în Danemarca și Groenlanda. [...]
Marea Britanie își extinde prezența militară în Strâmtoarea Hormuz și va trimite drone, avioane de vânătoare și o navă de război pentru a se alătura unei misiuni defensive de securizare a zonei, potrivit Reuters . Decizia are o miză operațională directă: întărirea capacității de supraveghere și reacție într-un punct maritim critic pentru transportul de energie și mărfuri, unde orice escaladare poate afecta rapid rutele comerciale și costurile de asigurare și transport. Reuters notează că pachetul de forțe include drone, avioane de vânătoare și o navă de război, care urmează să se alăture misiunii defensive axate pe securizarea Strâmtorii Hormuz. Publicația nu oferă, în materialul disponibil, detalii despre calendarul exact al desfășurării, tipurile de platforme sau durata misiunii. [...]
