Știri
Știri din categoria Apărare
Spania cere o armată a UE, pe fondul riscului ca SUA să condiționeze garanțiile de securitate, iar miza imediată este dacă Uniunea își poate construi o descurajare credibilă fără să dubleze sau să fractureze arhitectura NATO, potrivit Adevărul.
Ministrul spaniol de Externe, José Manuel Albares, spune că Europa trebuie să-și reducă dependența militară față de Washington, în contextul tensiunilor dintre administrația președintelui american Donald Trump și aliații europeni. Într-un interviu pentru Politico, el a argumentat că UE nu își mai poate permite să-și calibreze securitatea în funcție de deciziile zilnice ale SUA.
„Nu putem să ne trezim în fiecare dimineață întrebându-ne ce vor face SUA în continuare. Cetățenii noștri merită mai mult.”
În relatarea citată, Albares numește perioada actuală „momentul suveranității și independenței Europei” și susține că inclusiv SUA împing indirect UE spre o autonomie strategică mai mare. Mesajul său leagă explicit securitatea de alte pârghii de presiune, precum tarifele comerciale.
„Trebuie să fim liberi de dependență. Asta înseamnă să fim liberi de constrângeri, fie că vorbim despre tarife comerciale sau despre amenințări militare.”
Spania se află, potrivit textului, în centrul unei dispute transatlantice după ce guvernul condus de Pedro Sánchez a refuzat să crească cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB, nivel solicitat de Washington. În acest context, Donald Trump ar fi amenințat Spania cu noi taxe comerciale.
Totodată, Trump ar fi sugerat că SUA ar putea retrage trupe americane de la bazele militare din Spania sau chiar suspenda țara din NATO, după ce Madridul a refuzat să sprijine poziția americană în conflictul cu Iranul.
Albares susține dezvoltarea unui mecanism de apărare colectivă al UE, similar Articolului 5 din tratatul NATO (principiul potrivit căruia un atac asupra unui stat membru este considerat un atac asupra tuturor), pentru a recrea efectul de descurajare.
„Forța NATO constă în faptul că nimeni nu îndrăznește să testeze dacă Articolul 5 funcționează cu adevărat. Exact acest efect de descurajare trebuie recreat și în Europa.”
UE are deja o clauză de apărare reciprocă, Articolul 42.7 din Tratatul UE, însă articolul notează că mulți oficiali europeni consideră că blocul nu are încă suficiente capacități militare pentru ca această prevedere să conteze ca descurajare reală.
Majoritatea liderilor europeni preferă, în prezent, consolidarea capacităților militare în interiorul structurilor NATO, nu construirea unei structuri paralele prin UE. În acest sens, statele membre au convenit să crească investițiile în apărare și să dezvolte capabilități precum:
cu obiectivul de a reduce dependența de tehnologia și sprijinul militar american.
Tema autonomiei militare europene urmează să fie discutată în această săptămână la Bruxelles, în reuniuni ale miniștrilor de Externe și ai Apărării din statele membre.
Separat, înaintea reuniunilor, șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a respins propunerea liderului rus Vladimir Putin ca fostul cancelar german Gerhard Schröder să reprezinte UE în eventuale negocieri directe cu Moscova, invocând legăturile acestuia cu companii de stat rusești.
Recomandate
Posibila extindere a retragerilor de trupe americane din Europa crește presiunea pe planificarea NATO , după anunțul privind scoaterea a 5.000 de militari din Germania, iar Italia apare acum ca următoarea țară vizată, potrivit Newsweek . Miza este una operațională: orice reducere sau relocare poate afecta rotațiile, exercițiile și postura de descurajare pe flancul estic, într-un moment în care aliații încearcă să anticipeze direcția administrației Trump. Informația se bazează pe relatări atribuite unor surse citate de Bloomberg , care spun că diplomați de rang înalt din statele NATO se așteaptă la noi reduceri ale prezenței SUA pe continent. Evaluările ar porni din declarațiile publice ale lui Donald Trump și din discuții între oficiali NATO și omologii americani despre planurile viitoare privind Alianța. Italia, menționată explicit de Trump Newsweek notează că, într-un interviu telefonic acordat publicației italiene Corriere della Sera , Trump a spus că SUA „încă ia în considerare” retragerea trupelor și din bazele din Italia. În același context, el a refuzat să comenteze despre redistribuirea din Germania și a afirmat că SUA au sprijinit întotdeauna Italia, în timp ce „Italia nu a fost acolo când am avut nevoie de ea”. Ce tip de măsuri sunt discutate Pe lângă retrageri, în discuție ar fi și alte ajustări ale posturii militare americane în Europa, inclusiv: renunțarea la un plan elaborat sub administrația Joe Biden de a desfășura rachete cu rază lungă de acțiune în Germania; retragerea SUA din anumite exerciții militare; relocarea unor trupe din țări față de care Washingtonul este nemulțumit către state considerate mai „loiale” lui Trump. Publicația mai arată că ideea retragerii de trupe din Europa datează din primul mandat al lui Trump, când a luat în calcul și desfășurări suplimentare în Polonia. Dimensiunea prezenței SUA și incertitudinile de implementare În prezent, 85.000 de soldați americani sunt staționați în Europa, deși numărul fluctuează în funcție de rotații și întăriri pentru exerciții, potrivit informațiilor citate. NATO nu ar fi fost informat încă ce unități specifice urmează să fie retrase din Germania, însă oficialii ar crede că SUA analizează opțiuni pentru o retragere rapidă. În același timp, oficiali NATO și diplomați de rang înalt apreciază că „constrângerile Congresului” și dependența strategică a SUA de Europa ar putea limita capacitatea lui Trump de a produce schimbări ample, ceea ce lasă deschisă întrebarea dacă scenariile discutate se vor materializa integral sau doar parțial. [...]
Europa își reorientează rapid bugetele de apărare către armament „consumabil” și ieftin , pe fondul lecțiilor din Ucraina și al incertitudinilor privind sprijinul SUA în NATO, iar miza imediată este capacitatea de producție locală și viteza achizițiilor publice, potrivit Antena 3 . UE a promis 800 de miliarde de euro pentru apărare în patru ani, într-un context în care războiul din Ucraina a accelerat trecerea către roiuri de drone ieftine, adesea autonome, și către muniții ghidate mai accesibile, folosite pe scară mai largă decât generațiile anterioare. În paralel, presiunea politică pentru creșterea cheltuielilor militare este alimentată și de pozițiile fluctuante ale lui Donald Trump față de alianța NATO, notează materialul, care citează The Guardian. De ce contează: economia războiului se mută spre „low-cost” și producție în serie Un exemplu central este diferența de cost dintre atac și apărare: dronele iraniene Shahed folosite de Rusia ar costa aproximativ 30.000 de dolari (aprox. 135.000 lei), în timp ce multe sisteme NATO folosesc interceptori de „sute de mii” de dolari, iar în cazul Patriot, „milioane” de dolari. În acest context, startup-uri europene încearcă să reducă drastic costul interceptării: Skycutter spune că cele mai ieftine interceptoare sol-aer ale sale ajung la circa 2.000 de dolari (aprox. 9.000 lei), iar startup-ul Frankenburg indică pentru rachetele sale anti-drone un cost „în zona inferioară a cinci cifre” în dolari. Schimbarea nu este doar tehnologică, ci și operațională: războiul din Ucraina a impus un ritm de adaptare continuă (bruiaj, contramăsuri, actualizări rapide), iar armatele sunt împinse să cumpere mai mult echipament „sacrificabil” sau „consumabil”, nu doar platforme scumpe, cu cicluri lungi de livrare. „Suveranitatea” în apărare: bani către producători locali și lanțuri de aprovizionare controlabile Materialul descrie un accent nou pe „suveranitatea în apărare”, definită ca abilitatea de a produce și utiliza armament fără a depinde de o Americă „pe care nu te mai poți baza”. Asta înseamnă și control asupra componentelor: Regatul Unit consultă industria privind ponderea de conținut local necesară pentru ca un produs să fie considerat „suveran”, iar riscul dependenței de piese din țări care pot deveni adversare – în special China – este menționat explicit. În acest val, mai multe companii europene din tehnologia de apărare își extind producția. Tekever , producător de drone fondat în Portugalia, este prezentat ca ajuns la o evaluare de un miliard de dolari (aprox. 4,5 miliarde lei), cu 1.200 de angajați și fabrici noi în Regatul Unit și Franța. Sunt menționate și alte companii europene (Helsing, Quantum Systems, Stark Defence), precum și competitori americani (Shield AI, Saronic Technologies, Epirus), în timp ce Palantir și Anduril sunt descrise ca având o expansiune în Europa care atrage un scrutin politic mai intens. Blocajul practic: achizițiile publice și finanțarea nu țin pasul cu ritmul tehnologic Un risc major semnalat este decalajul dintre ambițiile politice și implementare. În Regatul Unit, deși există o revizuire strategică ce cere utilizarea mult mai largă a dronelor, un plan de investiții în apărare întârzie „de luni de zile”, blocat de Trezorerie, iar BAE Systems ar fi avertizat că lucrările la un avion de luptă de generație nouă se vor opri în iunie dacă nu se alocă fonduri suplimentare. În același timp, companii precum Skycutter susțin că lipsa unui plan de investiții și întârzierile de finanțare le pot împinge să se relocheze, în condițiile în care cererea și ofertele din alte țări cresc pe fondul războiului și al reînarmării accelerate. Ce urmează Din informațiile prezentate, direcția este o creștere a producției europene de drone și sisteme anti-drone cu cost redus, însă viteza cu care această tranziție se va vedea în contracte și livrări depinde de capacitatea guvernelor de a adapta achizițiile la un ciclu tehnologic mult mai rapid și de a transforma promisiunile bugetare în finanțare efectivă. [...]
Acumularea de drone FPV cu fibră optică, greu de bruiat, ar putea schimba rapid raportul operațional la granița NATO , pe fondul unor evaluări potrivit cărora Rusia strânge un stoc foarte mare pentru un posibil scenariu de conflict în statele baltice, relatează Adevărul , citând surse din serviciile de informații ucrainene și ruse, preluate de presa internațională. Potrivit informațiilor apărute în ultimele luni, Kremlinul ar fi început de la sfârșitul lui 2025 să retragă de pe frontul din Ucraina cantități importante de drone de nouă generație și să le transfere în depozite din spatele liniilor de luptă. Estimările vehiculate în rapoarte indică un stoc de aproximativ 130.000 de drone cu fibră optică, care ar putea ajunge la 200.000 până la sfârșitul verii. De ce contează: „imposibil de bruiat” înseamnă mai greu de oprit prin război electronic Dronele FPV cu fibră optică sunt descrise ca fiind deosebit de periculoase deoarece transmit comenzile prin cabluri foarte fine din fibră optică, nu prin semnale radio. Consecința operațională este că devin mult mai dificil de blocat prin bruiaj electronic, inclusiv de către tehnologiile NATO, conform materialului. În rapoartele citate, analiști militari ruși iau în calcul folosirea acestor arme într-un atac rapid asupra Estoniei, Letoniei și Lituaniei, cu obiectivul de a destabiliza regiunea înainte ca NATO să poată reacționa eficient. Statele baltice, vulnerabile prin experiență redusă în războiul cu drone Aceleași surse susțin că vulnerabilitatea statelor baltice ar ține mai puțin de lipsa tehnologiei militare și mai mult de experiența redusă în războiul modern cu drone la scară largă, comparativ cu Ucraina. Un scenariu menționat în documentele invocate sugerează că, într-un eventual conflict în regiunea baltică, Rusia ar putea dispune teoretic de până la patru drone cu fibră optică pentru fiecare militar NATO aflat pe teren. Context: semnale de pregătire și pe flancul nordic În evaluările atribuite cercurilor apropiate Kremlinului apare și ideea că statele europene ar putea fi reticente să intre într-un conflict prelungit cu o putere nucleară pentru apărarea statelor baltice, mai ales în condițiile unei posibile reticențe din partea SUA. Organizația Volya, care monitorizează evoluțiile din Rusia și citează surse din Ministerul rus al Apărării, afirma în martie că planurile Moscovei privind o posibilă operațiune împotriva statelor baltice ar fi intrat „într-o nouă etapă”. Analiza mai indică faptul că propaganda rusă ar încerca să justifice un eventual atac asupra Letoniei drept o „operațiune specială” pentru protejarea etnicilor ruși, iar acțiunile împotriva Estoniei și Lituaniei prin presupuse „provocări militariste” sau „atacuri teroriste”. În paralel, îngrijorările sunt vizibile și în Finlanda, care are o frontieră de peste 1.300 de kilometri cu Rusia și și-a întărit măsurile de securitate după aderarea la NATO. Materialul menționează și observații din imagini satelitare privind apariția unor noi instalații militare la Kamenka, capabile să găzduiască aproximativ 2.000 de soldați ruși, precum și extinderi de infrastructură militară în apropierea frontierei NATO. [...]
Războiul din Ucraina împinge Europa și SUA să-și schimbe prioritățile în achizițiile militare, punând accent pe producția rapidă și în masă, nu pe arme „perfecte” livrate prea târziu , potrivit unei analize Digi24 . Miza este una operațională: într-un conflict intens și de durată, stocurile de echipamente avansate și scumpe se pot epuiza repede, iar ritmul de înlocuire devine decisiv. Un exemplu invocat este Robin Radar , companie olandeză care produce sisteme radar pentru detectarea dronelor, folosite de forțele ucrainene și de aliați ai SUA din Orientul Mijlociu. Managerul general Kristian Brost susține că, în anumite situații, un rezultat „imperfect” livrat imediat poate fi mai util decât o soluție „perfectă” disponibilă mai târziu, mai ales când pe front contează ce funcționează și poate fi produs ieftin. De ce contează: ritmul de producție devine criteriu de supraviețuire Analiza arată că lecția centrală pentru industriile de apărare occidentale este evitarea capcanei în care echipamentele ajung pe câmpul de luptă prea lent și se consumă rapid. În acest context, Brost avertizează că tehnologia avansată nu ar trebui abandonată, dar că statele trebuie să „ia lucruri care funcționează”, chiar dacă sunt mai slabe decât standardele dorite, pentru că alternativa poate fi lipsa de capabilități. Anti-dronă: presiune pentru soluții mai ieftine, produse în masă Un domeniu în care această schimbare se vede direct este apărarea anti-dronă. Țările occidentale sunt tot mai interesate de dronele de interceptare dezvoltate de Ucraina, tocmai pentru a evita folosirea rachetelor scumpe împotriva dronelor de atac ieftine. În același registru, secretarul general al NATO, Mark Rutte , este citat cu ideea că ritmul de inovație al alianței a fost prea lent și că „mai bun” ajunge să fie inamicul lui „bun”, într-un război în care „viteza este esențială, nu perfecțiunea”. „Suficient de bun” și adaptabil: modelul industrial ucrainean Pe partea de producție, mai mulți executivi din industria de drone și robotică subliniază importanța simplității și fiabilității: soldații vor sisteme care funcționează și pot fi livrate în număr mare, indiferent dacă sunt operate manual sau folosesc inteligență artificială. În paralel, directorul Asociației Naționale a Industriilor de Apărare din Ucraina, Serhii Gonciarov, critică strategia occidentală de a dota armatele cu un număr mic de echipamente foarte avansate, argumentând că este nevoie de cantități mari de arme „suficient de bune”. Spre deosebire de modelul occidental, industria ucraineană este descrisă ca fiind compusă din multe companii mici, capabile să modifice rapid echipamentele – uneori în ore sau zile – pe baza feedbackului direct de pe front. Într-un scenariu de război lung, analiza avertizează că epuizarea rapidă a stocurilor de blindate avansate ar putea forța armatele occidentale să se bazeze mai mult pe roboți și drone mai ieftine și mai ușor de construit, ceea ce mută presiunea dinspre „performanță maximă” către „producție și adaptare rapidă”. [...]
Armata Canadei accelerează recrutările pe fondul majorării bugetelor și al presiunilor geopolitice , într-o schimbare de ritm care poate reduce deficitul cronic de personal, potrivit HotNews , care citează BBC. În urmă cu doi ani, un fost ministru al apărării avertiza că forțele armate canadiene intrau într-o „spirală a morții”, pe fondul unei crize severe de recrutare. Acum, armata ar înregistra cel mai mare număr de recruți din ultimii 30 de ani, într-un ritm de creștere descris ca nemaivăzut de decenii, cu potențialul de a corecta lipsa de personal. Schimbarea vine într-un context extern mai tensionat: conflicte armate majore și incertitudine geopolitică, în paralel cu decizia Canadei de a aloca miliarde de dolari pentru fonduri militare după ani în care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în NATO. Ce împinge recrutările în sus O explicație invocată este așa-numitul „efect Trump”, după ce președintele SUA, Donald Trump, s-a referit la Canada ca la „al 51-lea stat”, remarci interpretate de mulți ca o amenințare la adresa suveranității. Totuși, potrivit cercetătoarei Charlotte Duval-Lantoine (Institutul Canadian pentru Afaceri Globale), cererile de înrolare începuseră să crească încă din 2022, odată cu invazia Rusiei în Ucraina. „Când oamenii văd că lumea nu mai este la fel de sigură, că țara lor ar putea fi în pericol… tindem să vedem oameni care se înrolează în armată” Pe lângă factorii de securitate, sursa indică și motive economice: șomajul în rândul tinerilor din Canada a fost „aproape 14%” în martie, iar stabilitatea locului de muncă și salariile mai mari ar fi devenit argumente mai puternice după ce premierul Mark Carney a anunțat cea mai mare creștere salarială pentru personalul militar „dintr-o generație”. Miza bugetară: pragul NATO și angajamentele viitoare De la preluarea mandatului anul trecut, Mark Carney a făcut din armată o prioritate, cu un plan „ambițios” de modernizare și extindere rapidă a Forțelor Armate Canadiene. În martie, Carney a anunțat că Canada a atins oficial ținta NATO de 2% din PIB pentru apărare, pentru prima dată de la sfârșitul anilor 1980, cu cheltuieli de peste 63 de miliarde de dolari canadieni (aprox. 211 miliarde lei) într-un singur an. Totodată, el s-a alăturat angajamentului NATO de a cheltui până la 5% din PIB pentru apărare până în 2035. În acest cadru, creșterea recrutărilor devine un test operațional: bugetele mai mari și obiectivele de modernizare au nevoie de personal suficient pentru a fi puse în practică, iar ritmul actual ar putea indica o schimbare structurală față de blocajul de acum doi ani. [...]
Uniunea Europeană își mută o parte importantă din bugetele de apărare către producție locală și drone „consumabile” , într-o încercare de a reduce dependența de furnizorii americani și de a accelera livrările într-un context de război la granițe și incertitudine politică în jurul NATO, potrivit Stirile Pro TV . În exemplul dat, un startup britanic, Skycutter , proiectează arme destinate Ucrainei într-un atelier din East Midlands, unde imprimante 3D produc fuselajele dronelor interceptoare, iar motoare și cipuri de navigație sunt asamblate manual. Același tip de proces se repetă „de sute de mii de ori pe lună” în fabrici partenere din Ucraina, pe fondul unei cereri care a explodat odată cu schimbarea tacticilor de luptă. 800 de miliarde de euro și o miză: autonomie industrială în apărare UE a promis investiții de 800 de miliarde de euro în apărare pe parcursul a patru ani, iar Regatul Unit a anunțat, la rândul său, creșteri ale bugetului, premierul Keir Starmer fiind așteptat să fie presat să livreze rezultate. În spatele acestor decizii stă o combinație de factori: războiul din Ucraina, presiunea pentru majorarea cheltuielilor militare și „pozițiile oscilante” ale lui Donald Trump față de NATO, care au amplificat dezbaterea despre vulnerabilitățile Europei. Direcția dominantă a noilor cheltuieli este „suveranitatea în apărare”, adică abilitatea de a produce și utiliza armament fără sprijinul Statelor Unite. Consecința imediată: o parte semnificativă din fonduri este direcționată către companii locale, inclusiv startup-uri care promit soluții mai rapide și mai eficiente decât producătorii tradiționali. Dronele devin „consumabile”: schimbare de model operațional și de achiziții Materialul descrie cum roiurile de drone ieftine, letale și uneori autonome au schimbat modul de desfășurare a luptelor: unități aflate departe de linia frontului sunt forțate să se deplaseze constant pentru a evita atacurile aeriene, iar ghidarea prin fibră optică este folosită pentru a ocoli bruiajul radio. În paralel, rachetele ghidate mai ieftine sunt utilizate mai des decât în generațiile anterioare. În acest context, armatele europene nu renunță la infanterie sau la echipamente grele (tancuri, artilerie, nave), dar o parte importantă din investiții se mută către drone pentru aer, uscat și mare. Generalul Roly Walker, șeful Statului Major al armatei britanice, a indicat o țintă de structură a echipamentelor: 20% „supraviețuibile” (cu personal la bord), 40% „consumabile” (pot fi pierdute fără impact major), 40% „de unică folosință”. Lanțuri de aprovizionare: cât de „local” trebuie să fie un produs ca să fie sigur Accentul pe autonomie se vede și în discuția despre componente. Autoritățile britanice analizează cât dintr-un produs trebuie fabricat local pentru a fi considerat „suveran”, în condițiile în care dependența de componente din alte țări, inclusiv din China, poate deveni un risc strategic. Un reprezentant al unui startup rezumă logica astfel: „Suveranitatea înseamnă control. Dacă cumperi echipamente din exterior, cedezi întotdeauna o parte din control”. Kusti Salm, fost oficial estonian și director al startup-ului Frankenburg, avertizează că planurile de diversificare a lanțurilor de aprovizionare au pierdut din consistență, potrivit articolului. Industria se repoziționează: investiții înaintea contractelor Un semn al transformării este schimbarea modului în care companiile își finanțează extinderea: ele investesc anticipând cererea viitoare, fără să mai aștepte contracte pe termen lung înainte de a porni producția. Ca exemplu, producătorul de drone Tekever (fondat în Portugalia în 2001) a ajuns anul trecut la statutul de „unicorn” – evaluare de peste 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) – și are aproximativ 1.200 de angajați. Compania și-a extins operațiunile cu noi fabrici în Swindon (Marea Britanie) și în Cahors (sud-vestul Franței). Sursa citată de Știrile Pro TV pentru acest material este The Guardian. [...]
