Știri
Știri din categoria Apărare

Marina SUA a întărit controlul în Strâmtoarea Ormuz, iar traficul comercial a scăzut abrupt, pe fondul presiunilor militare și economice asupra Iranului, potrivit Știrile Pro TV. Miza imediată este securitatea unei rute energetice critice, cu efecte directe asupra fluxurilor de petrol și, implicit, asupra economiei globale.
În material se arată că șefii armatei americane au avertizat că, dacă Iranul „nu cade la pace”, SUA sunt gata să reia atacurile militare „în orice moment”. În paralel, distrugătoare americane patrulează în zonă și ar urmări orice navă care încearcă să sprijine Teheranul sau să încarce petrol iranian.
Comandamentul Central al SUA a anunțat că, în ultimele zile, 13 nave „au făcut cale întoarsă” după somațiile forțelor navale americane staționate la ieșirea din Strâmtoarea Ormuz. În același timp, miercuri ar fi tranzitat strâmtoarea între 6 și 20 de nave (tancuri petroliere și cargoboturi fără legături cu Iranul), față de „măcar 100 de vase comerciale” înainte de război, conform relatării.
În context, corespondentul CNN Richard Quest spune că SUA susțin că nu blochează strâmtoarea propriu-zisă și că navele fără legături cu Iranul pot traversa, însă traficul este direcționat pe culoare considerate mai sigure, întrucât una dintre rute a fost desemnată „zonă periculoasă”.
Generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme al armatei americane, descrie distrugătoarele din clasa Arleigh Burke drept „coloana vertebrală” a flotei SUA, cu un deplasament de 9.000 de tone și o dotare extinsă (rachete sol-aer, rachete de croazieră pentru atac terestru, rachete antinavă și antisubmarin, torpile, tunuri navale, sisteme de război electronic și elicoptere).
„Distrugătoarele din clasa Arleigh Burke sunt coloana vertebrală a flotei americane. Au un gabarit de câte 9.000 de tone și reprezintă «mașinile de curse» ale Marinei americane. Sunt înarmate până în dinți cu rachete sol-aer, rachete de croazieră pentru atac terestru, rachete antinavă, rachete antisubmarin, torpile, tunuri navale de 5 inci, multiple sisteme de război electronic și elicoptere la bord.”
Pe componenta economică, Departamentul Trezoreriei SUA a anunțat noi sancțiuni care vizează industria petrolieră a Iranului, iar o derogare anterioară, valabilă 30 de zile, privind sancțiunile asupra petrolului iranian „nu va fi reînnoită”.
Analistul Martin Kelly (EOS Marine) apreciază că blocada este „eficientă” prin faptul că restricționează comerțul maritim al Iranului, dar avertizează că trebuie luată în calcul reacția Teheranului.
Iranul a amenințat că va bloca traficul în Marea Roșie prin aliații Houthi din Yemen, scenariu descris drept un „dezastru” pentru economia mondială, potrivit analiștilor citați în material. În același timp, BBC, prin analistul Frank Gardner, indică faptul că Beijingul ar fi direct afectat de blocajele din regiune, întrucât China importă cantități mari de energie din Golful Persic, „în special din Iran”, și s-ar fi implicat „în culise” pentru a împinge Iranul spre discuții.
În plan diplomatic, premierul și șeful armatei din Pakistan ar face „eforturi frenetice” pentru reluarea negocierilor americano-iraniene, aflându-se în regiunea Golfului și făcând naveta între capitale pentru a facilita un acord.
În același timp, materialul notează că administrația americană are și constrângeri interne: Casa Albă ar mai avea la dispoziție 13 zile în care poate purta un război fără autorizarea Congresului, în condițiile în care „puterile de război” ale președintelui fără avizul Congresului sunt limitate la 60 de zile.
Analistul iranian Kariem Sadjadpour susține că „niciuna dintre tabere nu vrea să reia războiul”, dar descrie o combinație de presiuni militare și economice, pe fondul unei „situații economice dramatice” în Iran și al unei „aprig[e] lupte pentru putere” în interiorul țării.
„Cred că niciuna dintre tabere nu vrea să reia războiul. (...) Cred că există multe gesturi de fațadă, folosite drept mijloace de presiune. (...) maschează (...) o situație economică dramatică. În plus, în Iran se duce și o aprigă luptă pentru putere în acest moment”.”
În lipsa unor detalii suplimentare despre calendarul negocierilor, concluzia operațională rămâne că Strâmtoarea Ormuz funcționează cu un trafic mult redus, sub presiunea combinată a patrulelor navale, a sancțiunilor și a riscului de escaladare în alte rute maritime.
Recomandate

SUA își întăresc blocada navală asupra Iranului în Strâmtoarea Ormuz , mizând pe distrugătoare „înarmate până în dinți” și pe supravegherea activă a oricărei nave care ar încerca să sprijine Teheranul, potrivit HotNews . Mesajul transmis de la Pentagon este unul operațional: controlul traficului maritim ar urma să fie aplicat inclusiv în apele teritoriale iraniene, dar și în apele internaționale. Generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme al armatei americane, a spus într-o conferință de presă că SUA vor urmări „în mod activ” orice navă sub pavilion iranian sau orice navă care încearcă să ofere sprijin material Iranului, menționând explicit navele din „Flota Neagră” care transportă petrol iranian. În paralel, Caine a afirmat că armata americană este „gata să reia operațiuni militare de amploare practic în orice moment”. Cum ar urma să fie aplicată blocada și ce forțe sunt implicate Potrivit declarațiilor prezentate, peste 10.000 de marinari, pușcași marini și piloți ar executa misiunile legate de blocadă, alături de „peste o duzină de nave” și „zeci de avioane de luptă”. Blocada navală asupra porturilor iraniene a fost dispusă de președintele american Donald Trump după eșuarea negocierilor de pace din weekendul trecut de la Islamabad, iar instituirea ei a fost indicată pentru luni, la ora 17:00 (ora României). Comandamentul Central al SUA a susținut că nicio navă nu a străpuns până atunci liniile de blocadă, însă termenii exacți și modul de aplicare „rămân neclari”, conform informațiilor din articol. Nave întoarse din drum și „mașinile de curse” din Strâmtoarea Ormuz Dan Caine a afirmat că, pe 13 aprilie, la mai puțin de trei ore de la instituirea blocadei, au existat încercări de a o străpunge, iar de la începutul blocadei 13 nave ar fi fost obligate să se întoarcă. El a descris mecanismul de descurajare ca o combinație între un distrugător aflat în strâmtoare și puterea aeriană a portavionului USS Abraham Lincoln . În același briefing, Caine a spus că distrugătoare din clasa Arleigh Burke — pe care le-a numit „mașinile de curse” ale Marinei SUA — patrulează deja în Strâmtoarea Ormuz. El le-a descris drept nave „înarmate până în dinți”, cu un arsenal care include rachete sol-aer, rachete de croazieră pentru atac terestru, rachete antinavă, rachete antisubmarin, torpile, tunuri navale de 5 inci, sisteme de război electronic și elicoptere la bord. Miza: armistițiul care expiră și riscul de escaladare Între SUA și Iran este în vigoare un armistițiu care urmează să expire pe 22 aprilie, fără ca părțile să fi convenit o prelungire „clară”. Caine a susținut că eforturile din cadrul „Operațiunii Epic Fury” — denumirea americană a conflictului cu Iranul — au creat condițiile necesare pentru armistițiu. În aceeași conferință, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a avertizat că forțele SUA din Orientul Mijlociu sunt pregătite să reia operațiunile de luptă dacă Iranul nu încheie un acord de pace. „Dar dacă Iran alege prost, vor avea o blocadă și bombe lansate asupra infrastructurii, inclusiv asupra celei energetice”, a avertizat Pete Hegseth. Indiciu de presiune limitată: două superpetroliere au traversat strâmtoarea În pofida afirmațiilor oficialilor americani, date de transport maritim citate de Reuters indică faptul că un al doilea superpetrolier supus sancțiunilor SUA a intrat în Golful Persic prin Strâmtoarea Ormuz. Petrolierul „RHN” (VLCC – Transportator Foarte Mare de Țiței) ar fi intrat miercuri, conform datelor LSEG și Kpler, având o capacitate de 2 milioane de barili de petrol; destinația nu era clară imediat. Cu o zi înainte, VLCC-ul „Alicia”, sancționat de SUA, ar fi traversat strâmtoarea și s-ar îndrepta spre Irak, potrivit datelor Kpler. Ambele petroliere au transportat petrol iranian în ultimii ani, conform datelor Kpler. [...]

Marina SUA a alocat circa 850 milioane de dolari (aprox. 3,9 miliarde lei) pentru modernizarea Trident II , printr-o modificare de contract acordată Lockheed Martin Space , într-un moment în care Washingtonul își menține blocada asupra Strâmtorii Hormuz după un război de peste o lună cu Iranul, potrivit The Jerusalem Post . Contractul vizează continuarea lucrărilor de proiectare avansată și dezvoltare pentru programul Trident II (D5) Life Extension 2. Ce cumpără, de fapt, Marina SUA: prelungirea „coloanei vertebrale” a descurajării nucleare Acordul este descris ca o modificare „cost-plus-incentive-fee” (costuri rambursate plus un stimulent legat de performanță) la un contract existent, ceea ce indică un proiect tehnic complex, cu riscuri și incertitudini de cost. Miza este menținerea viabilității componentei maritime a descurajării nucleare americane „în a doua jumătate a secolului”, adică pe termen foarte lung. Programul Life Extension 2 urmărește, în esență, să împingă durata de viață operațională a rachetei până în anii 2080, prin: actualizarea componentelor îmbătrânite; înlocuirea electronicii devenite depășite; integrarea de tehnologii noi, astfel încât racheta să rămână compatibilă cu viitoarea generație de submarine purtătoare de rachete balistice, inclusiv clasa Columbia. Context operațional: tensiunile cu Iranul și rolul „descurajării ascunse” Materialul plasează decizia de finanțare pe fondul blocadei americane asupra Strâmtorii Hormuz, instituită după conflictul denumit în SUA „Operation Epic Fury”. În acest context, publicația notează accentul pus de Marina SUA pe menținerea unei „descurajări strategice credibile”, inclusiv pentru reasigurarea aliaților. Trident II este o rachetă balistică lansată de pe submarin, cu trei trepte și combustibil solid, cu rază menționată între 2.500 și 11.500 km. Sistemul este desfășurat pe submarinele americane din clasa Ohio și pe submarinele britanice din clasa Vanguard, ceea ce îi conferă și o dimensiune de interoperabilitate în cadrul alianței. Performanță și testare: unde este programul acum The Jerusalem Post amintește că Trident II D5 a atins capacitatea operațională inițială în 1990 și a trecut prin mai multe modernizări de-a lungul timpului. Ultimul zbor de test a avut loc în septembrie, în largul coastelor Floridei, fiind al 197-lea test reușit al armei, potrivit declarațiilor citate dintr-un comunicat al Marinei SUA. „Lansările continuă să demonstreze credibilitatea și fiabilitatea capacităților noastre de descurajare strategică”, a declarat viceamiralul Johnny R. Wolfe, director al Strategic Systems Programs, conform comunicatului citat. De ce contează Dincolo de suma alocată, contractul semnalează o accelerare a efortului de a menține funcțională, pe termen de decenii, o capabilitate strategică centrală pentru SUA și Marea Britanie. În termeni operaționali, investiția reduce riscul ca tranziția către noile submarine (precum Columbia) să creeze un „gol” de compatibilitate sau disponibilitate în componenta navală a descurajării nucleare. [...]

Germania ia în calcul trimiterea de nave de deminare și avioane de recunoaștere în Strâmtoarea Ormuz , o mișcare cu miză directă pentru securitatea rutelor energetice, în condițiile în care traficul prin zonă este aproape complet blocat, potrivit Digi24 . Planul ar urma să fie activat doar după un armistițiu și cu aprobarea guvernului și a parlamentului de la Berlin. Cancelarul german Friedrich Merz intenționează să prezinte vineri, la Paris, o ofertă concretă privind participarea Germaniei la o posibilă misiune militară de securizare a Strâmtorii Ormuz, în cadrul unor discuții internaționale. În scenariul descris, Bundeswehr ar furniza nave pentru neutralizarea minelor, o navă de escortă și aeronave de recunoaștere, după încheierea ostilităților și în baza unor „criterii stricte”. Ce ar include misiunea și ce resurse are Bundeswehr Misiunea ar viza deminarea, recunoașterea maritimă și supravegherea pe termen lung a zonei, potrivit unor surse citate de agenția germană dpa. În prezent, Bundeswehr are opt nave de vânătoare de mine și două nave de scafandri specializați în deminare, însă nu este precizat câte ar putea fi desfășurate efectiv. Navele au o lungime de peste 50 de metri și sunt operate, de regulă, de echipaje de 42 de militari, care pot fi suplimentate cu scafandri deminori, dacă este necesar. Potrivit unui raport publicat de Süddeutsche Zeitung, marina germană ar putea folosi și baza logistică din Djibouti pentru misiuni de recunoaștere maritimă, poziționată strategic pentru operațiuni în regiune. Condițiile politice: armistițiu și vot în parlament Merz a spus, după o întâlnire la Berlin cu premierul Irlandei, Micheál Martin, că o eventuală participare germană ar putea avea loc doar după „cel puțin un armistițiu provizoriu” și numai cu aprobarea guvernului și a parlamentului. „Suntem încă departe de acest moment”, a declarat Merz. La reuniunea de la Paris, găzduită de președintele Franței, Emmanuel Macron, și de premierul britanic Keir Starmer, sunt așteptați și premierul Italiei, Giorgia Meloni, iar alți potențiali susținători ai misiunii ar urma să participe prin videoconferință. În paralel, este analizată și posibilitatea ca Germania să preia unele sarcini ale aliaților NATO în Atlanticul de Nord, pentru a permite redirecționarea unor forțe către Strâmtoarea Ormuz. De ce contează: blocajul din Ormuz apasă pe energie Traficul prin Strâmtoarea Ormuz — rută prin care, înainte de război, tranzita aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale lichefiate la nivel mondial — este „aproape complet blocat” de la începutul conflictului cu Iranul, declanșat de loviturile aeriene ale SUA și Israelului din 28 februarie, potrivit informațiilor citate. Consecința imediată menționată este creșterea prețurilor energiei la nivel global. În plus, șeful Agenției Internaționale pentru Energie a avertizat că Europa mai are „poate aproximativ șase săptămâni de combustibil pentru avioane”, dacă blocajul persistă. [...]

Armata israeliană spune că a eliminat trei comandanți Hamas în două lovituri în Gaza, într-o operațiune prezentată ca prevenire a refacerii capacităților militare ale grupării , potrivit The Jerusalem Post , care citează anunțul făcut joi de Forțele de Apărare ale Israelului (IDF). Lovitura din prima zi a săptămânii, descrisă ca având loc luni, i-a ucis pe Islam Hisham Riyad Kanita și Mahmoud Hamed Youssef Hamdouna, ambii comandanți în „Unitatea de Producție” a Hamas, conform armatei israeliene. IDF susține că cei doi erau implicați activ în eforturi de reconstruire a capabilităților militare ale organizației, inclusiv în perioada armistițiului. Armata afirmă că, înaintea atacului, a luat „măsuri multiple” pentru a reduce riscul de vătămare a civililor, inclusiv folosirea de muniții de precizie și supraveghere aeriană. A doua lovitură: țintă în zona orașului Gaza A doua lovitură, despre care IDF spune că a avut loc marți, l-a ucis pe Ahmed Abu Khdeira, comandant în „Unitatea de Comunicații” a Hamas, în zona orașului Gaza. Potrivit armatei, acesta era implicat în avansarea unor planuri de atac „iminente” împotriva trupelor IDF și reprezenta o amenințare directă pentru soldați. Incident separat: doi „teroriști” uciși după trecerea „Liniei Galbene” Într-un anunț separat, tot joi, IDF a transmis că a eliminat doi „teroriști” care ar fi trecut „Linia Galbenă” în nordul Fâșiei Gaza. Armata spune că aceștia au fost loviți într-un atac al Forțelor Aeriene israeliene, ghidat de soldați IDF, după ce s-ar fi apropiat de trupe „într-un mod care reprezenta o amenințare imediată”. Informațiile din material se bazează pe comunicările IDF; articolul nu oferă o confirmare independentă a identității persoanelor vizate sau a circumstanțelor din teren. [...]

Marea Britanie a ridicat de la sol două avioane Typhoon după ce un aparat neidentificat s-a îndreptat spre spațiul aerian britanic, într-un incident care alimentează din nou presiunea operațională asupra apărării aeriene în contextul tensiunilor cu Rusia, potrivit Focus . Avioanele Royal Air Force (RAF) au decolat marți din nordul Scoției pentru a monitoriza și, dacă ar fi fost necesar, a opri aeronava. Un purtător de cuvânt al RAF a precizat însă că interceptarea nu a mai fost necesară, deoarece aparatul a rămas în afara spațiului aerian al Regatului Unit. Ce se știe despre aeronava vizată Identitatea aeronavei nu a fost confirmată oficial. Totuși, The Telegraph și portalul itv.com au relatat că ar fi putut fi vorba despre un bombardier rusesc cu rază lungă de acțiune, mențiune pe care autoritățile britanice nu au validat-o public. În această ipoteză, episodul s-ar înscrie într-o serie mai lungă de acțiuni considerate provocatoare în proximitatea Regatului Unit, notează publicația. Context: episoade recente invocate în jurul Regatului Unit Focus enumeră mai multe incidente atribuite activității militare ruse în zonă: în 2020, două aeronave rusești Tupolev Tu-142 au fost interceptate înainte de a intra în spațiul aerian britanic; în 2026, armata britanică a monitorizat trei submarine rusești în apele britanice; tot în 2026, Kremlinul ar fi trimis o fregată în Canalul Mânecii pentru a escorta o navă din așa-numita „flotă din umbră” (rețele de transport folosite pentru a ocoli restricții). Focus îl menționează și pe Keir Starmer , premierul Marii Britanii, ca fiind unul dintre cei mai activi susținători ai Ucrainei, element care poate amplifica sensibilitatea Londrei la astfel de incidente. [...]

Cehia riscă să rateze pragul NATO de 2% din PIB la Apărare , deși premierul Andrej Babiš susține că guvernul va face „tot ce este necesar” pentru a-și respecta angajamentele, pe fondul disputelor interne privind ce cheltuieli pot fi contabilizate ca apărare, potrivit G4Media . Declarațiile au fost făcute după o întâlnire la Praga cu secretarul general al NATO, Mark Rutte . Babiš a spus că obligațiile în cadrul NATO sunt „o prioritate” și că țara își va îndeplini ținta de 2% din PIB, însă a indicat că nu urmărește ținte mai ridicate, invocând alte priorități, precum sănătatea. Bugetul revizuit: mai puțini bani la Ministerul Apărării În planul bugetar revizuit pentru 2026, promovat de partidul ANO al lui Babiš după preluarea puterii în decembrie, alocarea pentru Ministerul Apărării a fost redusă la 154,8 miliarde de coroane (7,49 miliarde de dolari, aprox. 34,5 miliarde lei), echivalentul a 1,73% din PIB, sub propunerea guvernului anterior. Guvernul susține, însă, că per total a alocat aproape 2,1% din PIB pentru apărare. Disputa de fond: ce intră la „cheltuieli de apărare” în criteriile NATO Autoritatea de supraveghere fiscală a Cehiei și președintele Petr Pavel (fost oficial NATO) au avertizat că unele cheltuieli incluse de guvern — precum proiecte rutiere — ar putea să nu îndeplinească criteriile NATO. În acest scenariu, cheltuielile efective ar putea rămâne sub angajamentul de 2% din PIB. Presiune înaintea summitului NATO din iulie Mark Rutte nu a comentat direct nivelul cheltuielilor cehe, dar a confirmat că subiectul a fost discutat. El a argumentat că majorarea cheltuielilor este necesară pentru a asigura „forțele, resursele și capacitățile” cerute de securitatea aliaților. În context, țările europene membre NATO s-au angajat anul trecut să crească cheltuielile la 3,5% din PIB, plus 1,5% pentru alte investiții relevante pentru apărare, în următorul deceniu. În iulie, aliații se reunesc la un summit la Ankara, unde va fi evaluat modul în care alianța își îndeplinește planurile, potrivit lui Rutte. Separat, ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a declarat luna trecută, după aprobarea bugetului în camera inferioară a Parlamentului ceh, că toți aliații „trebuie să-și aducă contribuția”. [...]