Știri
Știri din categoria Apărare
Marea Britanie a ridicat de la sol două avioane Typhoon după ce un aparat neidentificat s-a îndreptat spre spațiul aerian britanic, într-un incident care alimentează din nou presiunea operațională asupra apărării aeriene în contextul tensiunilor cu Rusia, potrivit Focus.
Avioanele Royal Air Force (RAF) au decolat marți din nordul Scoției pentru a monitoriza și, dacă ar fi fost necesar, a opri aeronava. Un purtător de cuvânt al RAF a precizat însă că interceptarea nu a mai fost necesară, deoarece aparatul a rămas în afara spațiului aerian al Regatului Unit.
Identitatea aeronavei nu a fost confirmată oficial. Totuși, The Telegraph și portalul itv.com au relatat că ar fi putut fi vorba despre un bombardier rusesc cu rază lungă de acțiune, mențiune pe care autoritățile britanice nu au validat-o public.
În această ipoteză, episodul s-ar înscrie într-o serie mai lungă de acțiuni considerate provocatoare în proximitatea Regatului Unit, notează publicația.
Focus enumeră mai multe incidente atribuite activității militare ruse în zonă:
Focus îl menționează și pe Keir Starmer, premierul Marii Britanii, ca fiind unul dintre cei mai activi susținători ai Ucrainei, element care poate amplifica sensibilitatea Londrei la astfel de incidente.
Recomandate
Marea Britanie repornește investițiile în drone de luptă „loyal wingman” , alocând finanțare dedicată pentru programul Storm Fighter, într-o încercare de a transforma rapid conceptul în capacitate operațională după eșecul unor inițiative anterioare. Potrivit TWZ , Royal Air Force (RAF) a lansat un nou program de „collaborative combat aircraft” (CCA) – aeronave fără pilot care operează împreună cu avioane de vânătoare cu pilot – pe fondul unei modernizări mai ample a forțelor armate britanice. Programul Storm Fighter este finanțat dintr-o investiție de 406 milioane dolari (aprox. 1,8 miliarde lei) destinată CCAs, inclusă în Defense Investment Plan (DIP) publicat la începutul lunii. În paralel, modernizarea britanică pentru sisteme fără pilot și autonome este susținută de circa 6,6 miliarde dolari (aprox. 30 miliarde lei) pe patru ani, conform aceleiași surse. Miza operațională: drone „suficient de bune”, ieftine și produse rapid La conferința Global Air and Space Chiefs’ Conference de la Londra, ministrul britanic pentru pregătire și industrie în apărare, Luke Pollard , a descris Storm Fighter ca parte a unei viziuni de „forță aeriană de generația a șasea” în Europa, bazată pe integrarea dronelor în misiuni de luptă alături de platforme cu pilot. Un oficial RAF a insistat pe criteriile de cost și ritm de producție, sugerând că programul trebuie să evite capcana unor platforme prea scumpe și prea lente de livrat. Publicația redă și un prag de comparație cu F-35: dacă o astfel de dronă ar ajunge să necesite 70% din timpul de fabricație al unui F-35 și să coste trei sferturi din acesta, programul ar trebui „reluat de la zero”. Cum se leagă Storm Fighter de flota RAF și de alte programe „Storm” Storm Fighter este încadrat într-o familie mai largă de inițiative „Storm” pentru războiul aerian. TWZ notează că: Storm Shroud , o dronă de război electronic (EW – electronic warfare), ar urma să intre în serviciu în acest an; RAF a anunțat și Storm Chrome , tot o dronă EW; a fost menționat și Storm Fire , o dronă de atac „one-way” (muniție rătăcitoare/„kamikaze”) cu rază de 1.000 de mile (aprox. 1.609 km). În privința integrării, Pollard a indicat că dronele Storm Fighter ar urma să „zboare în luptă” împreună cu Typhoon , F-35 și viitorul Tempest . TWZ subliniază însă o constrângere de calendar: Typhoon este planificat să fie retras până în 2040, ceea ce implică nevoia ca Storm Fighter să ajungă operațional înainte de intrarea în serviciu a Tempest. Lecția Project Mosquito și presiunea de a livra Relansarea vine după anularea Project Mosquito, parte a inițiativei LANCA (Lightweight Affordable Novel Combat Aircraft). Mosquito viza un prototip de „vânător fără pilot” până în 2023, iar în 2021 fusese atribuit un contract către Spirit AeroSystems. Programul a fost anulat în 2022, din motive pe care TWZ spune că nu sunt pe deplin clare, dar sursa indică drept posibil factor bugetul redus: 41 milioane dolari pe trei ani (aprox. 190 milioane lei). În acest context, Storm Fighter este prezentat ca o revenire la o nevoie operațională mai veche a Ministerului Apărării britanic: drone capabile să zboare la viteză mare alături de avioane de vânătoare, cu încărcături pentru rachete, supraveghere și război electronic, inclusiv cu așteptări de supraviețuire în fața sistemelor sol-aer. Cine ar putea construi dronele: interes industrial, dar fără cerințe publicate Deocamdată, Storm Fighter rămâne „mai mult decât un nume atașat unei cerințe în formare”, fără design, contractor sau calendar de achiziție formalizat, potrivit TWZ. Totuși, publicația menționează că Janes ar fi raportat interes din partea BAE Systems și Boeing , în condițiile în care cerințele oficiale nu au fost încă publicate. TWZ amintește și de interesul britanic pentru MQ-28 Ghost Bat (Boeing), precum și de implicarea BAE în programul MQ-28 (sisteme de autonomie și stație de control la sol). În plus, BAE colaborează cu Lockheed Martin Skunk Works la un concept de dronă CCA „high-end”, numit Vectis, iar General Atomics ar fi propus o variantă din familia Gambit adaptată pentru portavioane; compania furnizează deja RAF dronele Protector. Ce urmează, practic, este definirea cerințelor și a modelului de achiziție: dacă RAF va reuși să fixeze rapid specificațiile și să aleagă o soluție care să poată fi produsă în volum, Storm Fighter poate deveni un program cu impact direct asupra structurii viitoare a aviației militare britanice. Dacă nu, riscă să repete blocajele care au dus la dispariția Project Mosquito. [...]
Canada intră ca observator în programul GCAP, iar miza imediată este extinderea lanțurilor de aprovizionare și a bazei industriale pentru un avion de luptă de generația a șasea , într-un proiect pe care Marea Britanie îl leagă explicit de reindustrializare și de capacitatea de producție, potrivit Politico . Marea Britanie, Japonia și Italia au anunțat marți că aduc Canada în Global Combat Air Programme (GCAP) ca „națiune observator”, cu obiectivul de a pune în serviciu un avion de luptă de generația a șasea până în 2035. Decizia este prezentată ca un pas pentru întărirea lanțurilor de aprovizionare ale „puterilor medii” și este prima mișcare majoră a noului ministru britanic al apărării, Wes Streeting , numit în funcție luni seară de premierul Andy Burnham. Din perspectiva Londrei, proiectul are o componentă industrială pronunțată. Streeting a legat GCAP de „reindustrializare” și de refacerea capacității de producție, argumentând că astfel forțele armate pot primi echipamentele necesare, iar investițiile pot susține locuri de muncă în comunități din întreaga țară. Burnham a spus, la rândul său, că „reindustrializarea Marii Britanii” va fi un obiectiv central și că investițiile în apărare ar urma să fie folosite pentru a „transforma viețile oamenilor”. În plan financiar, guvernul britanic a alocat 8,6 miliarde lire sterline pentru avion în următorii patru ani, prin planul său de investiții în apărare. Politico notează că programul susține deja 4.500 de locuri de muncă în Regatul Unit, în circa 600 de firme din lanțul de aprovizionare. Ce primește Canada și ce nu primește, deocamdată Ca primă țară observator în GCAP, Canada ar urma să obțină „acces direct” și „acces privilegiat” la program, inclusiv la dezvoltarea capabilităților, colaborare industrială și planuri de livrare pe termen lung, potrivit lui Streeting. Totuși, ministrul britanic a precizat ulterior că nu există „niciun angajament” ca Ottawa să cumpere avionul. În același timp, statutul de observator este prezentat ca o cale pentru discuții privind contribuția bazei canadiene de aerospațial și producție la proiect. Ministrul canadian al apărării, David McGuinty, a spus că sectorul aerospațial și de apărare al Canadei este „gata să ajute” și că acest statut va permite o înțelegere mai bună a capabilităților de generație următoare și o colaborare industrială mai strânsă. Contextul strategic invocat de parteneri Italia a descris proiectul drept „o investiție în tehnologii care încă nu există”, iar Japonia a argumentat că poziția geografică a Canadei între Indo-Pacific și spațiul euro-atlantic evidențiază caracterul „inseparabil” al securității dintre cele două regiuni. [...]
Imagini din satelit indică distrugerea unui Tu-95 la Engels-2 , un tip de bombardier folosit de Rusia pentru lansări de rachete de croazieră, ceea ce poate reduce temporar capacitatea operațională a Moscovei de a susține atacuri la distanță mare dintr-o bază aflată la circa 800 km de granița cu Ucraina, potrivit HotNews . Confirmarea vizuală este atribuită contului de analiză AviVector, specializat în interpretarea imaginilor satelitare. Acesta a publicat o imagine a bazei aeriene Engels-2 realizată duminică la ora 05:10 UTC (08:10 în România) și a apreciat că „secțiunea de coadă a avionului Tu-95MS a fost complet distrusă și nu mai poate fi reparată”. De ce contează: impact operațional asupra platformelor de lansare a rachetelor Baza Engels este una dintre locațiile de unde Rusia operează bombardiere strategice folosite pentru atacuri cu rachete. Potrivit aceleiași analize, „două avioane Tu-95MS se aflau la baza aeriană Engels de mult timp și efectuau rotații, operațiuni de întreținere și antrenamente”, ceea ce sugerează o utilizare recurentă a platformelor din această bază. Lovitura raportată vine după ce președintele Volodimir Zelenski și Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) au afirmat că forțele ucrainene au lovit și distrus un bombardier strategic rusesc Tu-95 aflat la Engels. Ce se știe despre atac și ce spune SBU Conform informațiilor prezentate, operațiunea ar fi fost desfășurată de SBU cu drone cu rază lungă de acțiune. Într-un comunicat, SBU a transmis că, „conform datelor preliminare”, aeronava a suferit „avarii critice”, iar „partea din spate a fost complet ruptă”, precizând că avionul ar fi fost folosit „în mod sistematic” pentru lansarea de atacuri masive cu rachete asupra Ucrainei. Zelenski a declarat că avionul Tu-95 fusese utilizat pentru atacurile cu rachete rusești împotriva Ucrainei. Context: rolul Tu-95 în atacurile cu rachete Tu-95 a zburat pentru prima dată în 1952 și a fost proiectat inițial pentru misiuni de bombardament nuclear, fiind ulterior adaptat pentru lansarea de rachete de croazieră. Potrivit informațiilor citate, fiecare avion poate transporta până la 16 rachete de croazieră Kh-55, Kh-555, Kh-101 sau Kh-102, iar motoarele turbopropulsoare îi permit misiuni cu rază lungă fără realimentare. [...]
România își leagă răspunsul la incidentul GAS LISBON de cooperarea cu NATO și UE pentru întărirea apărării și a securității în Marea Neagră, pe fondul riscurilor de securitate maritimă evidențiate de avarierea navei comerciale, potrivit news.ro . Ministrul interimar de Externe, Oana Țoiu , a spus marți seară, la Euronews, că România va continua colaborarea în „formatele internaționale” – NATO și Uniunea Europeană – pentru a crește capacitatea de apărare, capacitatea de analiză a informațiilor și pentru a proteja securitatea la Marea Neagră. În același context, ea a menționat cooperarea cu Germania și Franța, pe care le-a descris drept aliați care au susținut menținerea securității la Marea Neagră pe agenda UE. „Ce am făcut şi vom continua să facem este să ne asigurăm în formatele internaţionale, vorbim de NATO, Uniunea Europeană, colaborarea cu celelalte ţări, că reuşim împreună să putem să creştem capacitatea de apărare, capacitatea de analiză a informaţiilor şi să protejăm securitatea la Marea Neagră.” Schimb de practici cu țările baltice, după modelul Mării Baltice Oana Țoiu a mai afirmat că, împreună cu ceilalți miniștri europeni de Externe, a decis asigurarea unui schimb de bune practici și de expertiză între echipele care lucrează pentru securitatea la Marea Neagră și cele din țările baltice. Potrivit ministrului, țările baltice au început mai devreme colaborarea internațională pentru securitatea maritimă și au integrat echipele diplomatice și de securitate astfel încât să funcționeze ca o singură echipă pentru protejarea Mării Baltice, model pe care România încearcă să îl aplice, „în măsura în care e posibil”, și la Marea Neagră. Incidentul GAS LISBON: avarii majore și incendiu, cu echipaj evacuat Incidentul invocat de ministru a implicat nava comercială GAS LISBON, un tanc petrolier de tip LPG (gaz petrolier lichefiat) sub pavilion liberian. Nava se afla la aproximativ 20 de mile marine (aprox. 37 km) sud-est de localitatea Sfântu Gheorghe când a suferit avarii majore, iar la bord a izbucnit un incendiu. Sindicatul Liber al Navigatorilor a afirmat marți după-amiază că nava ar fi fost lovită de două rachete, însă informația este prezentată ca afirmație a sindicatului, fără o confirmare în același material. GAS LISBON plecase din portul Alexandria (Egipt) și se îndrepta către Reni (Ucraina), fiind în tranzit în Zona Economică Exclusivă a României. La bord se aflau peste 3.790 de tone de propan și un echipaj de 17 persoane. Toți membrii echipajului au fost evacuați și recuperați în siguranță, iar trei marinari răniți au fost transportați la Spitalul Județean Tulcea. [...]
Opt aliați NATO au lansat HALO, un proiect care urmărește să trateze sateliții militari ca infrastructură comună de operare , prin conectarea flotelor naționale într-o „mega-constelație” rețelizată pentru comunicații și urmărirea rachetelor, potrivit The Next Web . Inițiativa a fost anunțată la NATO Summit Defence Industry Forum, organizat la Ankara, și îi include pe Canada, Danemarca, Finlanda, Germania, Țările de Jos, Norvegia, Suedia și Türkiye. HALO (Hybrid Alliance Layered Operations in Space) este gândit să depășească limitele de cost și acoperire ale flotelor satelitare operate de o singură țară, prin integrarea sateliților suverani — deținuți și operați la nivel național — într-o rețea comună. Miza operațională este ca Alianța să poată folosi aceste resurse „ca și cum” ar fi o singură flotă, fără ca vreun stat să-și cedeze controlul asupra propriilor active spațiale, ceea ce face proiectul mai ușor de acceptat politic, dar mai dificil de implementat tehnic. Ce schimbă HALO în plan operațional Arhitectura propusă păstrează proprietatea și controlul la nivel național, însă urmărește interoperabilitatea la nivel de Alianță pentru: comunicații de mare viteză; schimb de informații (inclusiv informații de intelligence); urmărirea rachetelor peste granițe. Această abordare mută accentul de la „colecții de sateliți naționali” la o infrastructură comună de apărare, în care conectivitatea și compatibilitatea devin la fel de importante ca numărul de sateliți. Ankara: pachet mai larg de angajamente în spațiu În același context, forumul de la Ankara a adus și alte decizii care indică accelerarea programelor spațiale multinaționale în NATO: Canada a devenit al 15-lea membru al STARLIFT , inițiativă lansată în octombrie 2024 pentru construirea unei rețele de spațioporturi pe teritoriul Alianței, astfel încât aliații să poată lansa rapid active în caz de criză. Tot aici, compania germană Isar Aerospace a semnat un contract cu Maritime Launch Services (Canada) pentru acces la Spaceport Nova Scotia. Spania a devenit al 19-lea stat care intră în APSS (Alliance Persistent Surveillance from Space) , descris ca cea mai mare investiție multinațională NATO în capabilități spațiale. APSS a atins capacitatea operațională inițială în decembrie 2025 și operează o „constelație virtuală” de sateliți naționali și comerciali, cu numele de cod Aquila; Spania ar urma să contribuie cu imagini de supraveghere de coastă din sateliții Atlantic Constellation. Türkiye a anunțat separat planuri pentru încă doi sateliți de recunoaștere de înaltă rezoluție, după satelitul de observare a Pământului IMECE pe care îl operează deja, plus investiții în sateliți pe orbită joasă pentru comunicații militare și sisteme radar de avertizare timpurie. De ce contează și ce urmează Seria de anunțuri arată că spațiul a trecut rapid de la rol de sprijin la un pilon central în planificarea apărării NATO: HALO pentru rețelizarea sateliților, APSS pentru supraveghere, STARLIFT pentru acces la lansări și misiuni de securitate cibernetică pentru protejarea navelor spațiale. Testul următor, potrivit publicației, va fi dacă voința politică de a integra active suverane în rețele comune rezistă presiunii bugetelor naționale de apărare și calendarului de achiziții. [...]
Șeful armatei ucrainene respinge ruptura cu Ministerul Apărării, pe fondul presiunii publice pentru schimbări la vârf , într-un moment în care Kievul încearcă să țină sub control atât frontul, cât și tensiunile interne din sistemul de apărare, potrivit HotNews . Oleksandr Sîrskîi a negat public informațiile despre un conflict cu fostul ministru al Apărării, Mihailo Fedorov, susținând că discuțiile și dezacordurile dintre instituții sunt normale „în timpul unui război major”, relatează The Kyiv Independent. Reacția vine la câteva zile după ce președintele Volodimir Zelenski l-a înlăturat pe Fedorov, într-o remaniere amplă care a inclus demisia întregului cabinet condus de Iulia Sviridenko. Miza este una operațională: în spațiul public, demiterea lui Fedorov a fost legată de presupuse divergențe „ireconciliabile” cu șeful armatei, iar protestele de la Kiev au cerut inclusiv demisia lui Sîrskîi. Potrivit unei persoane familiarizate cu situația, citată de publicația de la Kiev, Zelenski analizează acum și o posibilă demitere a comandantului-șef , o decizie așteptată „în curând”, posibil în câteva zile. „Războiul se câștigă prin muncă, nu prin dramă publică” Într-un text de opinie publicat pe 20 iulie în revista Militarnyi, Sîrskîi a criticat politizarea subiectelor militare și reducerea lor la „sloganuri”, argumentând că teme precum contractele, achizițiile și mobilizarea sunt mai complicate decât dezbaterile din mediul online. „Reducerea acestui război la o confruntare între două persoane este cel mai mare serviciu pe care îl putem face inamicului”, a scris Sîrskîi. Generalul a insistat că relația cu Fedorov a fost una profesională, chiar dacă au existat poziții diferite, și a avertizat că împărțirea societății în „tabere” slăbește capacitatea de decizie într-un domeniu în care miza este viața oamenilor. Disputele de fond: drone, achiziții și contracte Sîrskîi a respins acuzațiile că s-ar fi opus creșterii rolului dronelor, afirmând că el a inițiat crearea Forțelor de Sisteme Fără Pilot ale Ucrainei și l-a recomandat personal pe comandantul acestora, Robert „Magyar” Brovdi. În același timp, a susținut că eficiența dronelor depinde de un pachet mai larg de capabilități și echipamente, de la artilerie și apărare aeriană la război electronic. Pe zona de personal, șeful armatei a criticat reformele recente ale contractelor militare inițiate de Fedorov, spunând că aproximativ 2.000 de militari au semnat noile contracte, deși acestea au fost introduse cu mai bine de o lună în urmă, și avertizând că unii soldați și-au pierdut motivația după ce se așteptau la condiții diferite. În plus, Sîrskîi a contestat ideea că bugetul de salarii ar fi putut fi „redistribuit” către achiziția de drone, afirmând că salariile militarilor „nu constituie o rezervă pentru redistribuire”. Mesaj către politic: „Nu sunt în război cu ministerul” În intervenția sa, Sîrskîi a încercat să închidă disputa instituțională și să transmită că armata va coopera cu orice ministru numit de stat, subliniind că ținta este Rusia, nu conducerea civilă a apărării. „Nu sunt în război cu ministerul. Sunt în război cu Rusia”, a spus Sîrskîi, adăugând: „Meseria mea este războiul. (…) Asta fac și voi continua să fac.” Contextul rămâne însă tensionat: HotNews notează că deciziile recente ale lui Zelenski au atras critici din partea parlamentarilor, veteranilor și opiniei publice, inclusiv pe fondul temerilor că demiterea lui Fedorov ar putea submina reformele din Ministerul Apărării și ar amplifica îngrijorările privind conducerea militară. [...]
