Știri
Știri din categoria Apărare
Germania ia în calcul trimiterea de nave de deminare și avioane de recunoaștere în Strâmtoarea Ormuz, o mișcare cu miză directă pentru securitatea rutelor energetice, în condițiile în care traficul prin zonă este aproape complet blocat, potrivit Digi24. Planul ar urma să fie activat doar după un armistițiu și cu aprobarea guvernului și a parlamentului de la Berlin.
Cancelarul german Friedrich Merz intenționează să prezinte vineri, la Paris, o ofertă concretă privind participarea Germaniei la o posibilă misiune militară de securizare a Strâmtorii Ormuz, în cadrul unor discuții internaționale. În scenariul descris, Bundeswehr ar furniza nave pentru neutralizarea minelor, o navă de escortă și aeronave de recunoaștere, după încheierea ostilităților și în baza unor „criterii stricte”.
Misiunea ar viza deminarea, recunoașterea maritimă și supravegherea pe termen lung a zonei, potrivit unor surse citate de agenția germană dpa. În prezent, Bundeswehr are opt nave de vânătoare de mine și două nave de scafandri specializați în deminare, însă nu este precizat câte ar putea fi desfășurate efectiv.
Navele au o lungime de peste 50 de metri și sunt operate, de regulă, de echipaje de 42 de militari, care pot fi suplimentate cu scafandri deminori, dacă este necesar.
Potrivit unui raport publicat de Süddeutsche Zeitung, marina germană ar putea folosi și baza logistică din Djibouti pentru misiuni de recunoaștere maritimă, poziționată strategic pentru operațiuni în regiune.
Merz a spus, după o întâlnire la Berlin cu premierul Irlandei, Micheál Martin, că o eventuală participare germană ar putea avea loc doar după „cel puțin un armistițiu provizoriu” și numai cu aprobarea guvernului și a parlamentului.
„Suntem încă departe de acest moment”, a declarat Merz.
La reuniunea de la Paris, găzduită de președintele Franței, Emmanuel Macron, și de premierul britanic Keir Starmer, sunt așteptați și premierul Italiei, Giorgia Meloni, iar alți potențiali susținători ai misiunii ar urma să participe prin videoconferință.
În paralel, este analizată și posibilitatea ca Germania să preia unele sarcini ale aliaților NATO în Atlanticul de Nord, pentru a permite redirecționarea unor forțe către Strâmtoarea Ormuz.
Traficul prin Strâmtoarea Ormuz — rută prin care, înainte de război, tranzita aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale lichefiate la nivel mondial — este „aproape complet blocat” de la începutul conflictului cu Iranul, declanșat de loviturile aeriene ale SUA și Israelului din 28 februarie, potrivit informațiilor citate.
Consecința imediată menționată este creșterea prețurilor energiei la nivel global. În plus, șeful Agenției Internaționale pentru Energie a avertizat că Europa mai are „poate aproximativ șase săptămâni de combustibil pentru avioane”, dacă blocajul persistă.
Recomandate
Germania își accelerează planurile de capabilități militare în spațiu pe fondul riscului ca Rusia să urmărească plasarea unui dispozitiv nuclear pe orbită, scenariu care ar putea paraliza servicii satelitare esențiale pentru economie și apărare, potrivit Politico . Avertismentul vine de la generalul-maior Michael Traut , comandantul Comandamentului Spațial al Bundeswehr, care a spus că „nu poate exclude” posibilitatea ca Rusia să lucreze la tehnologie pentru a plasa un dispozitiv nuclear în spațiu. Într-un astfel de caz, efectele ar putea face „anumite altitudini orbitale” inutilizabile timp de decenii, prin creșterea resturilor spațiale și riscul de coliziuni în lanț (așa-numitul „ efect Kessler ”). De ce contează: sateliții susțin infrastructura economică Traut a indicat că o detonare nucleară în spațiu nu ar semăna cu un atac convențional pe Pământ, însă ar lovi direct dependența societăților moderne de sateliți, inclusiv pentru comunicații, navigație și servicii critice. El a menționat explicit și domenii cu impact economic, precum bankingul, transporturile și prognoza meteo, pe lângă utilizările militare (țintire și comunicații). Ca reper, comandantul german a invocat testul nuclear american „Starfish Prime” din 1962 și a spus că, dacă „s-ar întâmpla ceva similar astăzi”, „până la o treime” dintre sateliții aflați pe orbita joasă ar putea înceta să funcționeze în săptămânile și lunile următoare. Răspunsul Berlinului: capabilități „non-cinetice” și comunicații satelitare suverane În acest context, Germania își repoziționează spațiul ca pilon central al politicii de apărare. Strategia germană de securitate spațială prevede că Bundeswehr trebuie nu doar să protejeze accesul Germaniei și al aliaților la spațiu, ci și să poată limita capacitatea unui adversar de a-l folosi. Traut a descris o paletă de amenințări care „s-au dezvoltat masiv” în ultimii ani, de la bruiaj GPS și lasere până la atacuri fizice asupra sateliților. La nivelul de jos al escaladării, el a spus că perturbările electromagnetice și interferențele cu laser sunt deja o realitate zilnică, oferind ca exemplu bruiajul GPS în regiunea baltică, cu efecte asupra aviației civile și traficului maritim. În replică, Germania vizează achiziția și dezvoltarea unor sisteme „non-cinetice” (adică fără lovire fizică directă), inclusiv: bruiaje (jammers) și lasere; sateliți de inspecție; pe termen mai lung, „avioane spațiale” (spaceplanes). Traut a argumentat că descurajarea nu poate fi doar defensivă: „Nu intri în arenă doar cu un scut. O descurajare funcțională are întotdeauna o componentă activă, ofensivă.” El a adăugat că „ofensiv” nu înseamnă „agresiv”, dar că Germania trebuie să poată prelua inițiativa într-un conflict, inclusiv prin acțiuni împotriva sistemelor spațiale ale adversarului, nu neapărat pe orbită, ci și în infrastructura mai largă care face sateliții să funcționeze (de la stații la sol la bruiaje). Separat, Berlinul planifică o constelație militară suverană de comunicații satelitare, prin programul SATCOMBw 4, pentru a acoperi cererea în creștere a Bundeswehr pentru conectivitate securizată. Traut a spus că proiectul nu este văzut ca rival pentru constelația europeană IRIS², ci ca o completare, care ar reduce presiunea pe sistemul UE și ar lăsa mai multă lățime de bandă pentru alți utilizatori. Germania vrea, de asemenea, ca viitoarea rețea să poată fi folosită de parteneri europeni, în special de state care nu pot sau nu doresc să-și construiască propriile constelații de sateliți. [...]
Doborârea dronelor iraniene lângă Strâmtoarea Ormuz menține deschis un coridor-cheie pentru comerțul maritim , într-un moment în care orice incident în zonă poate amplifica riscurile operaționale pentru transportatori și lanțurile de aprovizionare, potrivit news.ro . Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat că armata americană a doborât „mai multe” drone iraniene de atac de tip „one-way” (drone kamikaze) în apropierea Strâmtorii Ormuz. Ce s-a întâmplat, potrivit CENTCOM Într-un mesaj publicat pe platforma X , CENTCOM susține că Iranul a lansat mai multe drone de atac care ar fi încercat să perturbe traficul comercial maritim în apropierea strâmtorii. Armata americană afirmă că forțele sale „le-au doborât pe toate în ultimele ore”, iar traficul prin strâmtoare „continuă fără întreruperi”. „Coridorul comercial internațional rămâne deschis pentru tranzit”, a transmis CENTCOM. De ce contează pentru transportul comercial Strâmtoarea Ormuz este un punct de trecere strategic pentru navigația comercială, iar tentativa de perturbare a traficului – chiar dacă, în acest caz, nu ar fi produs întreruperi – ridică riscul operațional pentru companiile care depind de rute stabile și previzibile. În informațiile transmise, CENTCOM nu oferă detalii despre numărul exact al dronelor, tipul lor sau eventuale pagube, limitându-se la afirmația că toate au fost doborâte și că tranzitul a rămas neafectat. [...]
Germania își repoziționează postura de descurajare în NATO , iar șeful aviației militare (Luftwaffe) spune că alianța ar răspunde cu „atacuri aeriene devastatoare” asupra unor ținte strategice din Rusia dacă Moscova ar ataca un stat membru, potrivit Libertatea . Generalul-locotenent Holger Neumann , inspectorul Forțelor Aeriene Germane, a făcut declarațiile într-un interviu pentru The Telegraph . Mesajul central: NATO „nu va ezita nicio secundă” dacă Vladimir Putin „testează” alianța, iar Germania susține că este pregătită să intre în luptă imediat, „cu tot ceea ce avem în Germania”, împreună cu restul NATO. Ce înseamnă „fără zone diferite de securitate” în NATO Neumann a insistat că apărarea colectivă se aplică uniform, indiferent de statul atacat, respingând ideea unei reacții mai slabe pentru țările de pe flancul estic. „Nu există zone de securitate diferite. NATO este NATO, până la ultimul centimetru. Un atac asupra Estoniei va primi exact același răspuns ca un raid aerian asupra Londrei”. În scenariul în care alianța ar fi „forțată să se apere”, generalul a sugerat că răspunsul ar depăși o reacție strict defensivă, mizând pe superioritatea numerică a NATO în aer, descrisă ca o ecuație „32 împotriva unuia singur”, referire la flotele aeriene ale celor 32 de state membre. Țintele strategice invocate și relevanța pentru România În interviu sunt menționate patru zone pe care strategii militari germani le consideră critice într-un răspuns aerian al NATO: Peninsula Kola , unde Rusia își concentrează o parte importantă din arsenalul nuclear; Kaliningrad , descrisă ca punct strategic folosit în ultimii ani pentru bruierea semnalelor GPS ale avioanelor civile și militare occidentale; Sankt Petersburg , cu infrastructură navală de importanță majoră; Marea Neagră , unde, potrivit relatării, NATO ar viza „anihilarea completă” a Flotei Ruse de la Marea Neagră – o regiune pe care articolul o notează ca fiind „extrem de importantă și pentru România”. Context: reînarmare și investiții în apărare aeriană Declarațiile sunt prezentate ca parte a unei „schimbări seismice” în doctrina militară a Germaniei, pe fondul unei campanii de reînarmare inițiate sub cancelarul Friedrich Merz , cu obiectivul de a construi „cea mai puternică armată convențională din Europa”. În plan operațional, Neumann avertizează că Rusia s-a adaptat pe frontul din Ucraina și că Occidentul nu ar trebui să cadă „în capcana aroganței”, invocând capabilități aeriene și tipuri de amenințări care includ rachete de croazieră, balistice și hipersonice. În acest context, Germania „investește în prezent miliarde de euro” în achiziții de sisteme de apărare aeriană și în creșterea stocurilor, fiind menționate Patriot, Iris-T și sistemul israelian Arrow 3. Ce urmează Din informațiile prezentate, mesajul Berlinului este unul de descurajare : semnalarea publică a disponibilității de reacție rapidă și a unui răspuns care ar lovi ținte strategice, nu doar ar respinge atacul. Articolul nu oferă un calendar sau decizii noi concrete, dar plasează declarațiile în linia reînarmării accelerate și a consolidării apărării aeriene. [...]
Un fost comandant NATO acuză că blocajele administrative din Brașov au împins aliații să-și plătească singuri logistica , în loc ca România să livreze la timp infrastructura necesară mobilității militare în zona poligonului Cincu, potrivit news.ro . Generalul în rezervă Dorin Toma îl indică pe premierul desemnat Adrian Veștea drept responsabil pentru întârzieri, atât ca ministru al Dezvoltării, cât și ca președinte al Consiliului Județean Brașov. Într-o postare pe Facebook, Toma spune că, în perioada în care a condus Comandamentul Diviziei Multinaționale Sud-Est (2022–2025), eforturile de a asigura accesul și mobilitatea militară către Cincu s-au lovit de „dezinteres” și „management defectuos” la nivelul CJ Brașov și al Ministerului Dezvoltării, instituții conduse, în intervalul menționat, de Veștea. Costuri operaționale și rute ocolitoare pentru convoaiele militare Un exemplu invocat este proiectul de demolare și construire a unui nou pod peste Olt, în zona localității Voila, aflat în responsabilitatea Consiliului Județean și finanțat prin PNDL, care „a trenat mai bine de patru ani”, pe fondul „blocajelor birocratice”. În acest timp, convoaiele militare ar fi fost nevoite să folosească rute ocolitoare neamenajate, ceea ce, susține fostul comandant, a generat „costuri logistice și financiare uriașe” pentru partenerii NATO. Toma afirmă că transporturile grele au fost împinse pe trasee secundare prin județul Sibiu sau prin Țara Făgărașului, cu „zeci de kilometri” în plus și „ore bune” de întârziere la fiecare transport. Totodată, tranzitul blindatelor pe drumuri județene înguste, neproiectate pentru tonaj greu, ar fi deteriorat infrastructura locală și ar fi crescut riscul de incidente tehnice. Infrastructură „improvizată” și limitări pentru echipamente grele Fostul comandant mai descrie utilizarea, ani la rând, a unui traseu „improvizat”: un drum comunal parțial asfaltat care traversa Oltul pe barajul hidrocentralei, sub restricții severe de tonaj. În aceste condiții, echipamente grele ale NATO – Toma dă ca exemplu tancurile Leclerc ale armatei franceze – nu ar fi putut trece pe acolo, fiind forțate să ocolească „zeci sau chiar sute de kilometri” prin alte județe. El mai spune că locuitorii au protestat în această perioadă și s-au simțit abandonați, pe fondul unui tranzit militar masiv pe care infrastructura locală nu îl putea susține, amintind inclusiv un pod de pe drumul comunal care ar fi fost blocat, la un moment dat, de localnici. Blocaje la avizare și intervenții diplomatice Toma susține că DJ 104 ar fi trebuit consolidat și modernizat pentru tranzitul convoaielor grele, însă „nu s-a concretizat nimic”, fiind făcute doar planuri și documentații tehnice. El afirmă și că autostrada Sibiu–Făgăraș nu ar avea prevăzut un nod de legătură în zonă care să permită „afluirea și defluirea rapidă” a trupelor NATO. În contextul pregătirii exercițiilor „ DACIAN SPRING 25 ” și „DACIAN FALL 25”, generalul spune că MApN a trimis, timp de zece luni, scrisori repetate către Ministerul Dezvoltării pentru urgentarea procedurilor, dar proiectele ar fi rămas blocate în faza de avizare. Potrivit lui Toma, situația a devenit atât de critică încât ambasadorii Franței, Belgiei și Luxemburgului ar fi intervenit oficial pe lângă Guvernul României pentru repararea de urgență a infrastructurii „de importanță tactică”. În același context, el afirmă că un proiect de apă și canalizare din zonă, finanțat din fonduri naționale și relevant și pentru conectarea bazei militare, ar fi rămas blocat în proceduri birocratice, inclusiv după demersurile făcute. Ce spune fostul comandant despre efectul asupra angajamentelor României Toma afirmă că, din cauza ritmului lent al investițiilor asumate de partea română, Grupul de Luptă NATO ar fi fost nevoit să recurgă la soluții logistice proprii și la bugete aliate pentru a asigura o operabilitate minimă în interiorul poligonului. „Prin lipsa totală de interes a unor astfel de personaje care au avut în mână și autoritatea, și fondurile necesare, autoritățile române sabotează, în fapt, efortul colectiv de implementare a planurilor NATO și a celor naționale”, afirmă generalul în rezervă. Articolul nu include un punct de vedere al lui Adrian Veștea sau al instituțiilor vizate de acuzații. [...]
Flota americană de avioane-cisternă pentru realimentare în aer rămâne sub standardele de pregătire ale Forțelor Aeriene , ceea ce poate limita capacitatea SUA de a susține operațiuni pe termen lung la distanțe mari, inclusiv în Indo-Pacific, potrivit unei analize publicate de Interesting Engineering , care citează un raport al Government Accountability Office (GAO). Problema nu este una de „capabilitate” în sensul clasic (platforme sau armament), ci de logistică: în scenariul unui conflict prelungit cu China, SUA ar putea întâmpina dificultăți în realimentarea și reaprovizionarea forțelor, în special a flotei de aeronave, arată GAO. Raportul indică faptul că procentul de avioane-cisternă disponibile și apte de misiune a rămas „în mod persistent” sub standardele stabilite de Forțele Aeriene pentru această flotă. De ce contează: distanțele din Pacific fac realimentarea un „gât de sticlă” GAO pornește de la realitatea operațională a Indo-Pacificului: misiunile aeriene la mii de kilometri de bazele de origine depind de realimentări repetate în aer. În exemplul folosit în material, un F-35 cu o rază de luptă de circa 700 mile (aprox. 1.127 km) nu ar putea acoperi un traseu de ordinul a 5.000 mile fără mai multe realimentări intermediare, ceea ce face disponibilitatea avioanelor-cisternă critică pentru „masa” de forțe care poate fi proiectată într-o zonă de conflict. O alternativă ar fi apropierea grupărilor de portavioane de Taiwan, dar aceasta le-ar expune unor riscuri mai mari, inclusiv atacuri cu rachete cu rază lungă, submarine sau aviație, notează articolul. Cauzele invocate: avioane îmbătrânite și piese greu de găsit Punctul vulnerabil central este dependența de aeronave vechi, precum Boeing KC-135 Stratotanker , cu celule intrate în serviciu în anii 1950–1960. Deși au fost modernizate, aeronavele vechi cer mai multă mentenanță și sunt mai predispuse la defecțiuni, ceea ce reduce disponibilitatea efectivă. A doua problemă majoră este lanțul de aprovizionare cu piese de schimb pentru sisteme vechi: unii furnizori nu mai există, iar anumite componente trebuie fabricate special. Întreruperile de aprovizionare pot ține aeronave la sol, în așteptarea pieselor. Materialul mai menționează și alți factori care apasă pe disponibilitate: deficit de personal calificat și întârzieri în introducerea echipamentelor de înlocuire, inclusiv a programului Boeing KC-46 Pegasus , care ar fi trebuit să reducă presiunea pe flota veche, dar a avut ani de probleme tehnice și întârzieri. Implicație operațională: ținte „valoroase” într-un conflict cu China În evaluarea prezentată, vulnerabilitatea logistică este amplificată de faptul că China ar avea rachete cu rază lungă concepute pentru a lovi baze și aeronave de sprijin. În acest context, publicația notează că, potrivit South China Morning Post (SCMP), planificatorii militari chinezi ar considera distrugerea avioanelor-cisternă o metodă mai eficientă decât încercarea de a doborî avioane de luptă invizibile radar. Concluzia nu este că un astfel de scenariu ar garanta un avantaj decisiv pentru China — sunt menționate și limitări de partea chineză, precum lipsa experienței de luptă —, dar raportul GAO, așa cum este redat, sugerează că „avantajul de acasă” ar putea cântări mai mult dacă SUA nu își reduc blocajele logistice legate de realimentare și mentenanță. [...]
Războiul informațional al Rusiei vizează erodarea încrederii în democrații , iar sabotajele și asasinatele sunt, în acest tablou, mai degrabă instrumente de presiune decât miza principală, potrivit unei analize prezentate de Adevărul , care îl citează pe Sean Wisswesser , fost ofițer de rang înalt al CIA. În lectura lui Wisswesser, invazia Ucrainei a fost un „punct de cotitură” care a împins serviciile ruse spre acțiuni mai agresive și mai riscante, cu scopul de a destabiliza Occidentul. Fostul ofițer descrie un amestec de metode clasice și operațiuni „low-cost” (cu cost redus), adaptate după expulzarea masivă a diplomaților și spionilor ruși din capitale europene. De la „capcane” la eliminări: instrumente vechi, efecte noi Una dintre tacticile recurente rămâne compromiterea țintelor prin exploatarea vulnerabilităților personale, inclusiv prin așa-numitele „capcane sexuale” („honeytrap”). Wisswesser spune că astfel de operațiuni urmăresc să creeze pârghii de șantaj, indiferent de profilul victimei, și amintește cazul lui Clayton Lonetree, pușcaș marin american de la Ambasada SUA din Moscova, sedus în anii 1980 și ajuns să furnizeze documente secrete Uniunii Sovietice. Pe lângă compromitere, analiza indică folosirea asasinatelor ca metodă de descurajare, cu exemple precum otrăvirea cu poloniu (Aleksander Litvinenko) sau cu noviciok (Serghei Skripal) în Marea Britanie, dar și o serie de „accidente” invocate în spațiul public, inclusiv prăbușiri de avioane – cazul în care a murit Evgheni Prigojin fiind menționat ca reper. Sabotaj „hibrid” după expulzările din Europa După reducerea rețelelor operative din ambasade, Moscova ar fi compensat prin operațiuni mai improvizate, care evită pragul unui conflict direct cu NATO, dar întrețin o stare de insecuritate. În acest tipar intră vandalismul și atacurile asupra infrastructurii, inclusiv secționarea cablurilor submarine – exemplul menționat fiind conductele dintre Finlanda și Estonia. Pentru astfel de acțiuni, Rusia ar apela, potrivit fostului ofițer CIA, la intermediari „consumabili”: infractori de drept comun sau tineri recrutați prin aplicații de mesagerie criptată și plătiți în criptomonede. Logica ar fi obținerea unor „victorii” ieftine, cu negare plauzibilă și cost politic redus. Miza principală: încrederea publică în instituții Deși descrie un arsenal larg, Wisswesser indică drept risc major războiul informațional, pe care îl consideră mai periculos decât sabotajul sau asasinatul, tocmai prin efectul sistemic asupra societăților democratice. El plasează „semnalele” cele mai vizibile în jurul alegerilor prezidențiale americane din 2016 și susține că o strategie similară ar fi fost folosită și în perioada referendumului pentru Brexit . „Adevărata țintă nu este un politician sau un partid. Miza este însăși democrația.” În această cheie, impactul nu se măsoară doar în incidente punctuale, ci în degradarea treptată a încrederii în instituții, proces care poate afecta decizia publică și stabilitatea politică pe termen lung, fără a necesita o confruntare militară directă. [...]
