Știri
Știri din categoria Apărare
Cehia riscă să rateze pragul NATO de 2% din PIB la Apărare, deși premierul Andrej Babiš susține că guvernul va face „tot ce este necesar” pentru a-și respecta angajamentele, pe fondul disputelor interne privind ce cheltuieli pot fi contabilizate ca apărare, potrivit G4Media.
Declarațiile au fost făcute după o întâlnire la Praga cu secretarul general al NATO, Mark Rutte. Babiš a spus că obligațiile în cadrul NATO sunt „o prioritate” și că țara își va îndeplini ținta de 2% din PIB, însă a indicat că nu urmărește ținte mai ridicate, invocând alte priorități, precum sănătatea.
În planul bugetar revizuit pentru 2026, promovat de partidul ANO al lui Babiš după preluarea puterii în decembrie, alocarea pentru Ministerul Apărării a fost redusă la 154,8 miliarde de coroane (7,49 miliarde de dolari, aprox. 34,5 miliarde lei), echivalentul a 1,73% din PIB, sub propunerea guvernului anterior.
Guvernul susține, însă, că per total a alocat aproape 2,1% din PIB pentru apărare.
Autoritatea de supraveghere fiscală a Cehiei și președintele Petr Pavel (fost oficial NATO) au avertizat că unele cheltuieli incluse de guvern — precum proiecte rutiere — ar putea să nu îndeplinească criteriile NATO. În acest scenariu, cheltuielile efective ar putea rămâne sub angajamentul de 2% din PIB.
Mark Rutte nu a comentat direct nivelul cheltuielilor cehe, dar a confirmat că subiectul a fost discutat. El a argumentat că majorarea cheltuielilor este necesară pentru a asigura „forțele, resursele și capacitățile” cerute de securitatea aliaților.
În context, țările europene membre NATO s-au angajat anul trecut să crească cheltuielile la 3,5% din PIB, plus 1,5% pentru alte investiții relevante pentru apărare, în următorul deceniu. În iulie, aliații se reunesc la un summit la Ankara, unde va fi evaluat modul în care alianța își îndeplinește planurile, potrivit lui Rutte.
Separat, ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a declarat luna trecută, după aprobarea bugetului în camera inferioară a Parlamentului ceh, că toți aliații „trebuie să-și aducă contribuția”.
Recomandate
UE și NATO vor să-și coordoneze mai strâns investițiile și producția de armament în Europa , într-o mișcare cu miză directă pentru finanțarea și capacitatea industrială a apărării, pe fondul riscului politic ca SUA să-și reducă angajamentul în Alianță, potrivit Euronews . Ursula von der Leyen a transmis, după întâlnirea de joi de la Bruxelles cu secretarul general al NATO, Mark Rutte , că obiectivul este accelerarea efortului european: investiții mai mari, producție mai mare și livrare mai rapidă. Cei doi au convenit și „să lucreze în strânsă colaborare” pentru pregătirea summitului NATO de la Ankara, programat la începutul lunii iulie. Presiunea politică din SUA împinge Europa spre reînarmare și capacitate proprie Contextul este tensionat de declarațiile repetate ale lui Donald Trump la adresa aliaților europeni și de amenințările privind o posibilă retragere a SUA din NATO. Trump a scris săptămâna trecută, după o întâlnire la Washington cu Mark Rutte: „NATO nu a fost acolo când am avut nevoie de ei și nu vor fi acolo când vom avea din nou nevoie de ei”. Potrivit materialului, președintele american îi acuză pe europeni inclusiv că ar fi refuzat să ajute Washingtonul în războiul din Orientul Mijlociu, purtat împreună cu Israelul, iar Mark Rutte a încercat să-l calmeze în ultimele luni. În paralel, Rutte a punctat public ideea că o Europă mai puternică înseamnă un NATO mai puternic. 150 de miliarde de euro în credite și primele plăți așteptate în mai Pe partea de finanțare, Bruxellesul a decis să sprijine reînarmarea statelor UE în fața amenințării ruse, inclusiv prin credite totale de 150 de miliarde de euro (aprox. 750 de miliarde de lei). Primele plăți ar urma să aibă loc în luna mai, potrivit lui Kubilius, citat în articol. În plus, sunt anunțate „alte măsuri de susținere”, cu accent pe IMM-uri, care „se confruntă frecvent cu dificultăți pentru a aduna fonduri” — un semnal că viitoarele programe ar putea viza mai direct lanțul de furnizori și capacitățile de producție din industria europeană de apărare. Pentru context, Euronews amintește și un material separat despre presiunile lui Trump asupra NATO: Euronews . [...]
Australia ridică ținta de cheltuieli militare la 3% din PIB până în 2033 , ceea ce implică un efort bugetar suplimentar de 53 de miliarde de dolari australieni în următorii 10 ani, potrivit G4Media . Miza economică este dublă: creșterea presiunii pe finanțele publice și redirecționarea de resurse către programe de înzestrare și tehnologie, într-un context regional mai tensionat. În termeni comparați, suplimentarea anunțată este de 38 de miliarde de dolari americani (aprox. 175 miliarde lei) în deceniul următor. Din total, 14 miliarde de dolari australieni urmează să fie alocate în plus în următorii patru ani, conform comunicatului citat în articol. Schimbare de metodologie: aliniere la definiția NATO Pentru a ajunge la noua țintă, Australia a modificat modul de calcul al bugetului apărării, aliniindu-l la definiția NATO, care include și cheltuieli conexe, precum pensiile, notează Bloomberg, citat de G4Media. Ajustarea de metodologie contează pentru comparațiile internaționale și pentru modul în care guvernul își justifică nivelul de efort în raport cu aliații. Chiar și cu această recalibrare, nivelul de 3% rămâne sub ținta de 3,5% din PIB cerută anul trecut de secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, mai arată materialul. Unde se duc banii: accent pe drone și pe postura de descurajare O parte din fonduri va merge către tehnologia dronelor: între 2 și 5 miliarde de dolari australieni vor fi investiți direct în acest segment, potrivit informațiilor din articol. (Sursa nu detaliază calendarul exact al acestor investiții sau programele concrete.) Pe plan strategic, Australia și-a ajustat orientarea militară după venirea la putere a guvernului laburist în 2022, cu un accent mai puternic pe descurajare și apărare în Indo-Pacific , pe fondul rivalității în creștere dintre SUA și China. Contextul invocat de guvern: „cele mai amenințătoare circumstanțe” de după 1945 Ministrul Apărării, Richard Marles , a justificat majorarea prin deteriorarea mediului de securitate și prin erodarea normelor internaționale care limitau folosirea forței. „Australia se confruntă cu cele mai complexe și amenințătoare circumstanțe strategice de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.” „Normele internaționale care odinioară limitau folosirea forței și a coerciției militare continuă să se erodeze”. Marles a indicat și creșterea activității militare chineze în proximitatea Australiei, susținând că desfășurările Armatei Populare de Eliberare „au crescut ca frecvență și capacitate” în ultimii doi ani și că tendința va continua. Din perspectivă economică, anunțul fixează un cadru multianual de cheltuieli care va influența prioritățile bugetare până în 2033, însă articolul nu oferă detalii despre impactul asupra deficitului, sursele de finanțare sau eventuale tăieri/realocări în alte capitole bugetare. [...]
Turcia își fixează ca țintă 40 de echipe de comando , într-o extindere care schimbă capacitatea operațională a armatei și sugerează o adaptare la „amenințările actuale” și la concepte de luptă moderne, potrivit Mediafax . Anunțul vizează mărirea numărului de brigăzi de comando, iar noile echipe ar urma să fie structurate diferit față de cele existente, pentru a se potrivi mai bine războiului modern. Informația este atribuită de Mediafax publicației Clash Report. Ținta declarată și evoluția capacității Potrivit datelor prezentate, Turcia ar urma să adauge 15 echipe noi, în contextul unei creșteri accelerate a acestei componente în ultimele decenii. Evoluția menționată în material este: 4 brigăzi în 1994; 12 după următorii 24 de ani; 16 după deciziile Consiliului Militar Suprem din 2018; 18 în 2020; 25 în 2026. Ministerul Apărării din Turcia indică drept „noul obiectiv” atingerea unui total de 40 de echipe. De ce contează: impact operațional Miza principală este una operațională: creșterea numerică, combinată cu o reorganizare a noilor structuri, indică o orientare către unități mai potrivite pentru tipul de amenințări și misiuni asociate conflictelor recente. Materialul nu oferă detalii despre calendar, buget sau modul concret de implementare, dincolo de ținta de capacitate și de numărul de echipe noi menționat. [...]
Armata israeliană spune că a eliminat trei comandanți Hamas în două lovituri în Gaza, într-o operațiune prezentată ca prevenire a refacerii capacităților militare ale grupării , potrivit The Jerusalem Post , care citează anunțul făcut joi de Forțele de Apărare ale Israelului (IDF). Lovitura din prima zi a săptămânii, descrisă ca având loc luni, i-a ucis pe Islam Hisham Riyad Kanita și Mahmoud Hamed Youssef Hamdouna, ambii comandanți în „Unitatea de Producție” a Hamas, conform armatei israeliene. IDF susține că cei doi erau implicați activ în eforturi de reconstruire a capabilităților militare ale organizației, inclusiv în perioada armistițiului. Armata afirmă că, înaintea atacului, a luat „măsuri multiple” pentru a reduce riscul de vătămare a civililor, inclusiv folosirea de muniții de precizie și supraveghere aeriană. A doua lovitură: țintă în zona orașului Gaza A doua lovitură, despre care IDF spune că a avut loc marți, l-a ucis pe Ahmed Abu Khdeira, comandant în „Unitatea de Comunicații” a Hamas, în zona orașului Gaza. Potrivit armatei, acesta era implicat în avansarea unor planuri de atac „iminente” împotriva trupelor IDF și reprezenta o amenințare directă pentru soldați. Incident separat: doi „teroriști” uciși după trecerea „Liniei Galbene” Într-un anunț separat, tot joi, IDF a transmis că a eliminat doi „teroriști” care ar fi trecut „Linia Galbenă” în nordul Fâșiei Gaza. Armata spune că aceștia au fost loviți într-un atac al Forțelor Aeriene israeliene, ghidat de soldați IDF, după ce s-ar fi apropiat de trupe „într-un mod care reprezenta o amenințare imediată”. Informațiile din material se bazează pe comunicările IDF; articolul nu oferă o confirmare independentă a identității persoanelor vizate sau a circumstanțelor din teren. [...]
Marea Britanie a ridicat de la sol două avioane Typhoon după ce un aparat neidentificat s-a îndreptat spre spațiul aerian britanic, într-un incident care alimentează din nou presiunea operațională asupra apărării aeriene în contextul tensiunilor cu Rusia, potrivit Focus . Avioanele Royal Air Force (RAF) au decolat marți din nordul Scoției pentru a monitoriza și, dacă ar fi fost necesar, a opri aeronava. Un purtător de cuvânt al RAF a precizat însă că interceptarea nu a mai fost necesară, deoarece aparatul a rămas în afara spațiului aerian al Regatului Unit. Ce se știe despre aeronava vizată Identitatea aeronavei nu a fost confirmată oficial. Totuși, The Telegraph și portalul itv.com au relatat că ar fi putut fi vorba despre un bombardier rusesc cu rază lungă de acțiune, mențiune pe care autoritățile britanice nu au validat-o public. În această ipoteză, episodul s-ar înscrie într-o serie mai lungă de acțiuni considerate provocatoare în proximitatea Regatului Unit, notează publicația. Context: episoade recente invocate în jurul Regatului Unit Focus enumeră mai multe incidente atribuite activității militare ruse în zonă: în 2020, două aeronave rusești Tupolev Tu-142 au fost interceptate înainte de a intra în spațiul aerian britanic; în 2026, armata britanică a monitorizat trei submarine rusești în apele britanice; tot în 2026, Kremlinul ar fi trimis o fregată în Canalul Mânecii pentru a escorta o navă din așa-numita „flotă din umbră” (rețele de transport folosite pentru a ocoli restricții). Focus îl menționează și pe Keir Starmer , premierul Marii Britanii, ca fiind unul dintre cei mai activi susținători ai Ucrainei, element care poate amplifica sensibilitatea Londrei la astfel de incidente. [...]
Marina SUA a întărit controlul în Strâmtoarea Ormuz , iar traficul comercial a scăzut abrupt , pe fondul presiunilor militare și economice asupra Iranului, potrivit Știrile Pro TV . Miza imediată este securitatea unei rute energetice critice, cu efecte directe asupra fluxurilor de petrol și, implicit, asupra economiei globale. În material se arată că șefii armatei americane au avertizat că, dacă Iranul „nu cade la pace”, SUA sunt gata să reia atacurile militare „în orice moment”. În paralel, distrugătoare americane patrulează în zonă și ar urmări orice navă care încearcă să sprijine Teheranul sau să încarce petrol iranian. Strâmtoarea Ormuz: restricții de facto și trafic mult sub nivelul „de dinainte de război” Comandamentul Central al SUA a anunțat că, în ultimele zile, 13 nave „au făcut cale întoarsă” după somațiile forțelor navale americane staționate la ieșirea din Strâmtoarea Ormuz. În același timp, miercuri ar fi tranzitat strâmtoarea între 6 și 20 de nave (tancuri petroliere și cargoboturi fără legături cu Iranul), față de „măcar 100 de vase comerciale” înainte de război, conform relatării. În context, corespondentul CNN Richard Quest spune că SUA susțin că nu blochează strâmtoarea propriu-zisă și că navele fără legături cu Iranul pot traversa, însă traficul este direcționat pe culoare considerate mai sigure, întrucât una dintre rute a fost desemnată „zonă periculoasă”. Capabilități militare și presiune economică: sancțiuni, soldați și „gesturi de fațadă” Generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme al armatei americane, descrie distrugătoarele din clasa Arleigh Burke drept „coloana vertebrală” a flotei SUA, cu un deplasament de 9.000 de tone și o dotare extinsă (rachete sol-aer, rachete de croazieră pentru atac terestru, rachete antinavă și antisubmarin, torpile, tunuri navale, sisteme de război electronic și elicoptere). „Distrugătoarele din clasa Arleigh Burke sunt coloana vertebrală a flotei americane. Au un gabarit de câte 9.000 de tone și reprezintă «mașinile de curse» ale Marinei americane. Sunt înarmate până în dinți cu rachete sol-aer, rachete de croazieră pentru atac terestru, rachete antinavă, rachete antisubmarin, torpile, tunuri navale de 5 inci, multiple sisteme de război electronic și elicoptere la bord.” Pe componenta economică, Departamentul Trezoreriei SUA a anunțat noi sancțiuni care vizează industria petrolieră a Iranului, iar o derogare anterioară, valabilă 30 de zile, privind sancțiunile asupra petrolului iranian „nu va fi reînnoită”. Analistul Martin Kelly (EOS Marine) apreciază că blocada este „eficientă” prin faptul că restricționează comerțul maritim al Iranului, dar avertizează că trebuie luată în calcul reacția Teheranului. Riscul extinderii: amenințări în Marea Roșie și rolul Chinei Iranul a amenințat că va bloca traficul în Marea Roșie prin aliații Houthi din Yemen, scenariu descris drept un „dezastru” pentru economia mondială, potrivit analiștilor citați în material. În același timp, BBC, prin analistul Frank Gardner, indică faptul că Beijingul ar fi direct afectat de blocajele din regiune, întrucât China importă cantități mari de energie din Golful Persic, „în special din Iran”, și s-ar fi implicat „în culise” pentru a împinge Iranul spre discuții. Negocieri și constrângeri politice: fereastra limitată a Casei Albe În plan diplomatic, premierul și șeful armatei din Pakistan ar face „eforturi frenetice” pentru reluarea negocierilor americano-iraniene, aflându-se în regiunea Golfului și făcând naveta între capitale pentru a facilita un acord. În același timp, materialul notează că administrația americană are și constrângeri interne: Casa Albă ar mai avea la dispoziție 13 zile în care poate purta un război fără autorizarea Congresului, în condițiile în care „puterile de război” ale președintelui fără avizul Congresului sunt limitate la 60 de zile. Analistul iranian Kariem Sadjadpour susține că „niciuna dintre tabere nu vrea să reia războiul”, dar descrie o combinație de presiuni militare și economice, pe fondul unei „situații economice dramatice” în Iran și al unei „aprig[e] lupte pentru putere” în interiorul țării. „Cred că niciuna dintre tabere nu vrea să reia războiul. (...) Cred că există multe gesturi de fațadă, folosite drept mijloace de presiune. (...) maschează (...) o situație economică dramatică. În plus, în Iran se duce și o aprigă luptă pentru putere în acest moment”.” În lipsa unor detalii suplimentare despre calendarul negocierilor, concluzia operațională rămâne că Strâmtoarea Ormuz funcționează cu un trafic mult redus, sub presiunea combinată a patrulelor navale, a sancțiunilor și a riscului de escaladare în alte rute maritime. [...]
