Știri
Știri din categoria Apărare
Armata israeliană spune că a eliminat trei comandanți Hamas în două lovituri în Gaza, într-o operațiune prezentată ca prevenire a refacerii capacităților militare ale grupării, potrivit The Jerusalem Post, care citează anunțul făcut joi de Forțele de Apărare ale Israelului (IDF).
Lovitura din prima zi a săptămânii, descrisă ca având loc luni, i-a ucis pe Islam Hisham Riyad Kanita și Mahmoud Hamed Youssef Hamdouna, ambii comandanți în „Unitatea de Producție” a Hamas, conform armatei israeliene. IDF susține că cei doi erau implicați activ în eforturi de reconstruire a capabilităților militare ale organizației, inclusiv în perioada armistițiului.
Armata afirmă că, înaintea atacului, a luat „măsuri multiple” pentru a reduce riscul de vătămare a civililor, inclusiv folosirea de muniții de precizie și supraveghere aeriană.
A doua lovitură, despre care IDF spune că a avut loc marți, l-a ucis pe Ahmed Abu Khdeira, comandant în „Unitatea de Comunicații” a Hamas, în zona orașului Gaza. Potrivit armatei, acesta era implicat în avansarea unor planuri de atac „iminente” împotriva trupelor IDF și reprezenta o amenințare directă pentru soldați.
Într-un anunț separat, tot joi, IDF a transmis că a eliminat doi „teroriști” care ar fi trecut „Linia Galbenă” în nordul Fâșiei Gaza. Armata spune că aceștia au fost loviți într-un atac al Forțelor Aeriene israeliene, ghidat de soldați IDF, după ce s-ar fi apropiat de trupe „într-un mod care reprezenta o amenințare imediată”.
Informațiile din material se bazează pe comunicările IDF; articolul nu oferă o confirmare independentă a identității persoanelor vizate sau a circumstanțelor din teren.
Recomandate
Marea Britanie a ridicat de la sol două avioane Typhoon după ce un aparat neidentificat s-a îndreptat spre spațiul aerian britanic, într-un incident care alimentează din nou presiunea operațională asupra apărării aeriene în contextul tensiunilor cu Rusia, potrivit Focus . Avioanele Royal Air Force (RAF) au decolat marți din nordul Scoției pentru a monitoriza și, dacă ar fi fost necesar, a opri aeronava. Un purtător de cuvânt al RAF a precizat însă că interceptarea nu a mai fost necesară, deoarece aparatul a rămas în afara spațiului aerian al Regatului Unit. Ce se știe despre aeronava vizată Identitatea aeronavei nu a fost confirmată oficial. Totuși, The Telegraph și portalul itv.com au relatat că ar fi putut fi vorba despre un bombardier rusesc cu rază lungă de acțiune, mențiune pe care autoritățile britanice nu au validat-o public. În această ipoteză, episodul s-ar înscrie într-o serie mai lungă de acțiuni considerate provocatoare în proximitatea Regatului Unit, notează publicația. Context: episoade recente invocate în jurul Regatului Unit Focus enumeră mai multe incidente atribuite activității militare ruse în zonă: în 2020, două aeronave rusești Tupolev Tu-142 au fost interceptate înainte de a intra în spațiul aerian britanic; în 2026, armata britanică a monitorizat trei submarine rusești în apele britanice; tot în 2026, Kremlinul ar fi trimis o fregată în Canalul Mânecii pentru a escorta o navă din așa-numita „flotă din umbră” (rețele de transport folosite pentru a ocoli restricții). Focus îl menționează și pe Keir Starmer , premierul Marii Britanii, ca fiind unul dintre cei mai activi susținători ai Ucrainei, element care poate amplifica sensibilitatea Londrei la astfel de incidente. [...]
Marina SUA a întărit controlul în Strâmtoarea Ormuz , iar traficul comercial a scăzut abrupt , pe fondul presiunilor militare și economice asupra Iranului, potrivit Știrile Pro TV . Miza imediată este securitatea unei rute energetice critice, cu efecte directe asupra fluxurilor de petrol și, implicit, asupra economiei globale. În material se arată că șefii armatei americane au avertizat că, dacă Iranul „nu cade la pace”, SUA sunt gata să reia atacurile militare „în orice moment”. În paralel, distrugătoare americane patrulează în zonă și ar urmări orice navă care încearcă să sprijine Teheranul sau să încarce petrol iranian. Strâmtoarea Ormuz: restricții de facto și trafic mult sub nivelul „de dinainte de război” Comandamentul Central al SUA a anunțat că, în ultimele zile, 13 nave „au făcut cale întoarsă” după somațiile forțelor navale americane staționate la ieșirea din Strâmtoarea Ormuz. În același timp, miercuri ar fi tranzitat strâmtoarea între 6 și 20 de nave (tancuri petroliere și cargoboturi fără legături cu Iranul), față de „măcar 100 de vase comerciale” înainte de război, conform relatării. În context, corespondentul CNN Richard Quest spune că SUA susțin că nu blochează strâmtoarea propriu-zisă și că navele fără legături cu Iranul pot traversa, însă traficul este direcționat pe culoare considerate mai sigure, întrucât una dintre rute a fost desemnată „zonă periculoasă”. Capabilități militare și presiune economică: sancțiuni, soldați și „gesturi de fațadă” Generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme al armatei americane, descrie distrugătoarele din clasa Arleigh Burke drept „coloana vertebrală” a flotei SUA, cu un deplasament de 9.000 de tone și o dotare extinsă (rachete sol-aer, rachete de croazieră pentru atac terestru, rachete antinavă și antisubmarin, torpile, tunuri navale, sisteme de război electronic și elicoptere). „Distrugătoarele din clasa Arleigh Burke sunt coloana vertebrală a flotei americane. Au un gabarit de câte 9.000 de tone și reprezintă «mașinile de curse» ale Marinei americane. Sunt înarmate până în dinți cu rachete sol-aer, rachete de croazieră pentru atac terestru, rachete antinavă, rachete antisubmarin, torpile, tunuri navale de 5 inci, multiple sisteme de război electronic și elicoptere la bord.” Pe componenta economică, Departamentul Trezoreriei SUA a anunțat noi sancțiuni care vizează industria petrolieră a Iranului, iar o derogare anterioară, valabilă 30 de zile, privind sancțiunile asupra petrolului iranian „nu va fi reînnoită”. Analistul Martin Kelly (EOS Marine) apreciază că blocada este „eficientă” prin faptul că restricționează comerțul maritim al Iranului, dar avertizează că trebuie luată în calcul reacția Teheranului. Riscul extinderii: amenințări în Marea Roșie și rolul Chinei Iranul a amenințat că va bloca traficul în Marea Roșie prin aliații Houthi din Yemen, scenariu descris drept un „dezastru” pentru economia mondială, potrivit analiștilor citați în material. În același timp, BBC, prin analistul Frank Gardner, indică faptul că Beijingul ar fi direct afectat de blocajele din regiune, întrucât China importă cantități mari de energie din Golful Persic, „în special din Iran”, și s-ar fi implicat „în culise” pentru a împinge Iranul spre discuții. Negocieri și constrângeri politice: fereastra limitată a Casei Albe În plan diplomatic, premierul și șeful armatei din Pakistan ar face „eforturi frenetice” pentru reluarea negocierilor americano-iraniene, aflându-se în regiunea Golfului și făcând naveta între capitale pentru a facilita un acord. În același timp, materialul notează că administrația americană are și constrângeri interne: Casa Albă ar mai avea la dispoziție 13 zile în care poate purta un război fără autorizarea Congresului, în condițiile în care „puterile de război” ale președintelui fără avizul Congresului sunt limitate la 60 de zile. Analistul iranian Kariem Sadjadpour susține că „niciuna dintre tabere nu vrea să reia războiul”, dar descrie o combinație de presiuni militare și economice, pe fondul unei „situații economice dramatice” în Iran și al unei „aprig[e] lupte pentru putere” în interiorul țării. „Cred că niciuna dintre tabere nu vrea să reia războiul. (...) Cred că există multe gesturi de fațadă, folosite drept mijloace de presiune. (...) maschează (...) o situație economică dramatică. În plus, în Iran se duce și o aprigă luptă pentru putere în acest moment”.” În lipsa unor detalii suplimentare despre calendarul negocierilor, concluzia operațională rămâne că Strâmtoarea Ormuz funcționează cu un trafic mult redus, sub presiunea combinată a patrulelor navale, a sancțiunilor și a riscului de escaladare în alte rute maritime. [...]
Cehia riscă să rateze pragul NATO de 2% din PIB la Apărare , deși premierul Andrej Babiš susține că guvernul va face „tot ce este necesar” pentru a-și respecta angajamentele, pe fondul disputelor interne privind ce cheltuieli pot fi contabilizate ca apărare, potrivit G4Media . Declarațiile au fost făcute după o întâlnire la Praga cu secretarul general al NATO, Mark Rutte . Babiš a spus că obligațiile în cadrul NATO sunt „o prioritate” și că țara își va îndeplini ținta de 2% din PIB, însă a indicat că nu urmărește ținte mai ridicate, invocând alte priorități, precum sănătatea. Bugetul revizuit: mai puțini bani la Ministerul Apărării În planul bugetar revizuit pentru 2026, promovat de partidul ANO al lui Babiš după preluarea puterii în decembrie, alocarea pentru Ministerul Apărării a fost redusă la 154,8 miliarde de coroane (7,49 miliarde de dolari, aprox. 34,5 miliarde lei), echivalentul a 1,73% din PIB, sub propunerea guvernului anterior. Guvernul susține, însă, că per total a alocat aproape 2,1% din PIB pentru apărare. Disputa de fond: ce intră la „cheltuieli de apărare” în criteriile NATO Autoritatea de supraveghere fiscală a Cehiei și președintele Petr Pavel (fost oficial NATO) au avertizat că unele cheltuieli incluse de guvern — precum proiecte rutiere — ar putea să nu îndeplinească criteriile NATO. În acest scenariu, cheltuielile efective ar putea rămâne sub angajamentul de 2% din PIB. Presiune înaintea summitului NATO din iulie Mark Rutte nu a comentat direct nivelul cheltuielilor cehe, dar a confirmat că subiectul a fost discutat. El a argumentat că majorarea cheltuielilor este necesară pentru a asigura „forțele, resursele și capacitățile” cerute de securitatea aliaților. În context, țările europene membre NATO s-au angajat anul trecut să crească cheltuielile la 3,5% din PIB, plus 1,5% pentru alte investiții relevante pentru apărare, în următorul deceniu. În iulie, aliații se reunesc la un summit la Ankara, unde va fi evaluat modul în care alianța își îndeplinește planurile, potrivit lui Rutte. Separat, ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a declarat luna trecută, după aprobarea bugetului în camera inferioară a Parlamentului ceh, că toți aliații „trebuie să-și aducă contribuția”. [...]
UE și NATO vor să-și coordoneze mai strâns investițiile și producția de armament în Europa , într-o mișcare cu miză directă pentru finanțarea și capacitatea industrială a apărării, pe fondul riscului politic ca SUA să-și reducă angajamentul în Alianță, potrivit Euronews . Ursula von der Leyen a transmis, după întâlnirea de joi de la Bruxelles cu secretarul general al NATO, Mark Rutte , că obiectivul este accelerarea efortului european: investiții mai mari, producție mai mare și livrare mai rapidă. Cei doi au convenit și „să lucreze în strânsă colaborare” pentru pregătirea summitului NATO de la Ankara, programat la începutul lunii iulie. Presiunea politică din SUA împinge Europa spre reînarmare și capacitate proprie Contextul este tensionat de declarațiile repetate ale lui Donald Trump la adresa aliaților europeni și de amenințările privind o posibilă retragere a SUA din NATO. Trump a scris săptămâna trecută, după o întâlnire la Washington cu Mark Rutte: „NATO nu a fost acolo când am avut nevoie de ei și nu vor fi acolo când vom avea din nou nevoie de ei”. Potrivit materialului, președintele american îi acuză pe europeni inclusiv că ar fi refuzat să ajute Washingtonul în războiul din Orientul Mijlociu, purtat împreună cu Israelul, iar Mark Rutte a încercat să-l calmeze în ultimele luni. În paralel, Rutte a punctat public ideea că o Europă mai puternică înseamnă un NATO mai puternic. 150 de miliarde de euro în credite și primele plăți așteptate în mai Pe partea de finanțare, Bruxellesul a decis să sprijine reînarmarea statelor UE în fața amenințării ruse, inclusiv prin credite totale de 150 de miliarde de euro (aprox. 750 de miliarde de lei). Primele plăți ar urma să aibă loc în luna mai, potrivit lui Kubilius, citat în articol. În plus, sunt anunțate „alte măsuri de susținere”, cu accent pe IMM-uri, care „se confruntă frecvent cu dificultăți pentru a aduna fonduri” — un semnal că viitoarele programe ar putea viza mai direct lanțul de furnizori și capacitățile de producție din industria europeană de apărare. Pentru context, Euronews amintește și un material separat despre presiunile lui Trump asupra NATO: Euronews . [...]
Armata SUA accelerează achiziția muniției XM1225 APEX pentru AH-64 Apache, vizând o creștere de cinci ori a volumelor , într-un efort de a face din elicopter o platformă mai eficientă și mai „ieftină la foc” pentru misiuni anti-dronă, potrivit Twz . Miza este una operațională: XM1225 APEX este o muniție de 30x113 mm pentru tunul M230 montat sub botul elicopterului, iar Armata SUA o vede ca pe o opțiune mai disponibilă și mai puțin costisitoare decât unele alternative din „arsenalul” anti-dronă al Apache-ului, în condițiile în care rolul de contracarare a dronelor capătă greutate în doctrină și în planificarea de înzestrare. Ce înseamnă „ramp-up” în producție și cine îl cere Nevoia de creștere a producției a fost transmisă către Northrop Grumman , compania care produce muniția, a declarat generalul-maior Clair A. Gill, comandantul U.S. Army Aviation Center of Excellence de la Fort Rucker (Alabama), în marja Army Aviation Warfighting Summit (Nashville), eveniment la care publicația a fost prezentă. Gill a indicat și un reper de volum, fără a detalia calendarul complet al contractării: „Avuseserăm în total 600 de cartușe. Au produs deja 1.000 luna aceasta și pot produce încă 1.000 și își vor crește ritmul probabil la de cinci ori.” Northrop Grumman nu a oferit imediat comentarii despre acest efort, mai notează sursa. Cum funcționează muniția APEX și de ce contează în lupta anti-dronă XM1225 APEX este o muniție cu focos de proximitate: detonează când ajunge suficient de aproape de țintă și produce o dispersie de schije. Acest mecanism este relevant împotriva dronelor, care sunt ținte mici și manevriere, unde lovirea directă cu muniție clasică poate fi mai dificilă. Pe lângă utilizarea anti-dronă, muniția ar putea fi folosită și împotriva unor ținte de la sol (personal, vehicule ușoare, ambarcațiuni mici), oferind efecte de zonă diferite față de muniția explozivă standard a Apache-ului, care detonează la impact. Un alt avantaj operațional menționat este reducerea riscului asociat tragerilor asupra dronelor cu proiectile care, dacă ratează, pot continua să zboare pe distanțe mari: muniția cu focos de proximitate și auto-distrugere diminuează acest tip de pericol, comparativ cu muniția explozivă sau incendiară standard. Testare și integrare: fără modificări majore, cu pregătire minimă Armata SUA a comunicat anterior că Apache a testat cu tragere reală muniția în decembrie 2025 la Yuma Proving Ground (Arizona). Într-un comunicat din februarie, armata a descris testul drept prima angajare aer-aer a Apache-ului folosind muniție de proximitate de 30 mm împotriva unor ținte de tip sistem aerian fără pilot, la distanțe variate. Potrivit armatei, cartușul APEX este proiectat să contracareze amenințări moderne, inclusiv drone, personal expus și ambarcațiuni mici, fără a necesita modificări la sistemul de armament M230 sau la sistemul de conducere a focului. Sursa mai notează că tranziția ar necesita puțină instruire suplimentară, deoarece caracteristicile balistice sunt aproape identice cu cele ale muniției M789 (explozivă cu dublu scop) deja aflate în dotare. În ansamblu, creșterea de cinci ori a achizițiilor este prezentată ca un semnal că Armata SUA intenționează să scaleze rapid o capabilitate anti-dronă „de volum”, bazată pe tunul de bord al Apache-ului, nu doar pe interceptori mai scumpi sau mai rari. [...]
Armata SUA analizează să-și creeze, practic, o capacitate proprie de realimentare în aer prin drone-cisternă , pentru a susține viitorii tiltrotori MV-75A Cheyenne II , într-un context în care nu are în prezent „organic” (în interiorul propriei structuri) aeronave cisternă, potrivit Twz . Ideea pornește de la planul Armatei de a configura cel puțin o parte din flota MV-75A pentru realimentare în zbor prin metoda „probe-and-drogue” (sondă și coș), ceea ce ridică imediat problema: cine furnizează combustibilul în aer. Atât oficiali ai Armatei, cât și Bell – contractorul principal al MV-75A – au indicat ca posibilă direcție drone-cisternă de tipul MQ-25 Stingray , programul fără pilot al Marinei SUA. De ce contează: MV-75A poate depinde de o verigă lipsă În prezent, Armata SUA nu are o capacitate proprie de realimentare aeriană. În mod tradițional, această funcție este acoperită în operațiuni comune de alte categorii de forțe, în special de Forțele Aeriene, care folosesc aeronave precum KC-135 și KC-46, dar și platforme specializate din familia C-130 pentru anumite misiuni. În acest cadru, trecerea la MV-75A – program care ar urma să înlocuiască o parte semnificativă din flota de elicoptere H-60 Black Hawk – pune presiune pe „lanțul” de sprijin: dacă tiltrotorul este proiectat să meargă mai departe și mai repede, realimentarea în aer devine un multiplicator de rază de acțiune, dar numai dacă există suficiente resurse de tip cisternă pentru operațiuni și, la fel de important, pentru instruire. MQ-25 ca model: dronă-cisternă, inclusiv de la baze terestre Maj. Gen. Clair Gill, responsabil în zona de achiziții pentru aviația de manevră a Armatei, a discutat public despre realimentarea în aer a MV-75A la conferința AAAA 2026 Warfighting Summit. El a sugerat că „ideile fără pilot” ale Marinei ar putea fi o direcție de urmat, iar materialul notează că singura dronă-cisternă relevantă aflată în dezvoltare la Marină este MQ-25. Deși MQ-25 este conceput în principal pentru operare de pe portavioane, analiza subliniază că nu există un motiv tehnic evident pentru care nu ar putea opera și de la baze terestre, iar Boeing a prezentat anterior și un concept de derivat mărit, cu utilizare de la sol. Componenta de operațiuni speciale: Night Stalkers vor primi versiuni cu realimentare Un argument operațional important vine din zona forțelor speciale: Regimentul 160 Special Operations Aviation Regiment (SOAR), cunoscut ca „Night Stalkers”, ar urma să primească o configurație dedicată a MV-75 care include realimentare în zbor „din oficiu”. În schimb, elicopterele Black Hawk și Chinook din unitățile convenționale ale Armatei nu au, în general, această capabilitate. În discuțiile citate, Gill a indicat că una dintre dificultățile majore pentru aviatorii de operațiuni speciale nu este doar complexitatea tehnică a realimentării elicopterelor, ci disponibilitatea activelor (aeronavelor cisternă) necesare pentru antrenament – resurse pe care Armata nu le are în mod propriu. „Nu avem aceste active organic în Armată. Așa că trebuie să ne rezolvăm singuri problemele și să ne gândim cum facem propria noastră, să-i spunem, reaprovizionare logistică în aer, pentru un MV-75.” Ce urmează: fără cerință formală, dar presiune pe decizie Potrivit materialului, Armata nu are încă o cerință scrisă („requirement”) pentru o astfel de capacitate proprie de realimentare aeriană, iar decizia finală privind cât de extins va fi integrată realimentarea în zbor în flota MV-75A nu este luată. Totuși, pe măsură ce MV-75A este împins spre roluri cu rază mare de acțiune – inclusiv în scenarii de tip Pacific – nevoia de a asigura realimentarea în aer devine o condiție practică pentru valorificarea promisiunii de „rază, viteză și flexibilitate” a noii platforme. [...]
