Știri
Știri din categoria Apărare
Marina SUA a alocat circa 850 milioane de dolari (aprox. 3,9 miliarde lei) pentru modernizarea Trident II, printr-o modificare de contract acordată Lockheed Martin Space, într-un moment în care Washingtonul își menține blocada asupra Strâmtorii Hormuz după un război de peste o lună cu Iranul, potrivit The Jerusalem Post. Contractul vizează continuarea lucrărilor de proiectare avansată și dezvoltare pentru programul Trident II (D5) Life Extension 2.
Acordul este descris ca o modificare „cost-plus-incentive-fee” (costuri rambursate plus un stimulent legat de performanță) la un contract existent, ceea ce indică un proiect tehnic complex, cu riscuri și incertitudini de cost. Miza este menținerea viabilității componentei maritime a descurajării nucleare americane „în a doua jumătate a secolului”, adică pe termen foarte lung.
Programul Life Extension 2 urmărește, în esență, să împingă durata de viață operațională a rachetei până în anii 2080, prin:
Materialul plasează decizia de finanțare pe fondul blocadei americane asupra Strâmtorii Hormuz, instituită după conflictul denumit în SUA „Operation Epic Fury”. În acest context, publicația notează accentul pus de Marina SUA pe menținerea unei „descurajări strategice credibile”, inclusiv pentru reasigurarea aliaților.
Trident II este o rachetă balistică lansată de pe submarin, cu trei trepte și combustibil solid, cu rază menționată între 2.500 și 11.500 km. Sistemul este desfășurat pe submarinele americane din clasa Ohio și pe submarinele britanice din clasa Vanguard, ceea ce îi conferă și o dimensiune de interoperabilitate în cadrul alianței.
The Jerusalem Post amintește că Trident II D5 a atins capacitatea operațională inițială în 1990 și a trecut prin mai multe modernizări de-a lungul timpului. Ultimul zbor de test a avut loc în septembrie, în largul coastelor Floridei, fiind al 197-lea test reușit al armei, potrivit declarațiilor citate dintr-un comunicat al Marinei SUA.
„Lansările continuă să demonstreze credibilitatea și fiabilitatea capacităților noastre de descurajare strategică”, a declarat viceamiralul Johnny R. Wolfe, director al Strategic Systems Programs, conform comunicatului citat.
Dincolo de suma alocată, contractul semnalează o accelerare a efortului de a menține funcțională, pe termen de decenii, o capabilitate strategică centrală pentru SUA și Marea Britanie. În termeni operaționali, investiția reduce riscul ca tranziția către noile submarine (precum Columbia) să creeze un „gol” de compatibilitate sau disponibilitate în componenta navală a descurajării nucleare.
Recomandate
O eventuală găzduire de arme nucleare americane ar deschide o decizie cu miză politică internă, cu Parlamentul în poziția de veto , într-un context în care Washingtonul ar lua în calcul desfășurări suplimentare în Europa, potrivit Adevărul . Statele Unite ar analiza posibilitatea de a desfășura arme nucleare pe teritoriul unor state europene, idee prezentată ca un semnal de fermitate și o reasigurare pentru aliații NATO, în ipoteza unei reduceri a sprijinului militar convențional, notează publicația, citând Financial Times . Discuțiile ar fi în curs „pe mai multe canale NATO”, iar statele din Estul Europei ar fi cele mai interesate, pe fondul percepției de risc dinspre Rusia. În acest cadru, generalul (r) Marius Crăciun susține că România ar trebui să facă lobby pentru a găzdui arme nucleare americane, argumentând că prezența lor ar crește descurajarea (capacitatea de a preveni un atac prin amenințarea unui răspuns). El afirmă că puteri nucleare ostile, în special Rusia, „nu vor îndrăzni să atace România” dacă pe teritoriul țării ar exista astfel de capabilități. Miza operațională și blocajul instituțional: decizia ar ajunge la Parlament Potrivit generalului, dacă ar exista negocieri între partea română și cea americană, acestea s-ar purta „la nivelul cel mai secret” până la o decizie. În același timp, el indică un prag instituțional: ar fi necesară aprobarea Parlamentului , care „va avea ultimul cuvânt”. Generalul avertizează că Legislativul ar putea bloca o astfel de inițiativă, invocând existența unor „forțe politice favorabile Moscovei”, ceea ce ar transforma subiectul într-o dispută politică internă cu potențial de a întârzia sau opri orice demers. Reacția Rusiei, în scenariul discutat: presiune publică, nu acțiune militară În ipoteza unui acord București–Washington, generalul anticipează o reacție „furibundă” a Rusiei, în special la nivel de declarații și intimidare, cu scopul de a determina România să renunțe. El susține însă că amenințările ar rămâne la nivel declarativ, pe logica descurajării nucleare: un atac nuclear ar transforma Rusia însăși într-o țintă. Context: Polonia a cerut public, România a evitat tema Materialul arată că Polonia a cerut în trecut, în mod repetat, să găzduiască astfel de arme, în timp ce autoritățile române au evitat până acum subiectul în spațiul public. Generalul pune diferența pe seama climatului politic intern și a faptului că, în România, o eventuală dezbatere ar deveni rapid controversată. Într-un astfel de scenariu, următorul pas concret nu ar fi unul militar, ci unul politic: dacă discuțiile ar trece de faza confidențială, decizia s-ar muta în Parlament, unde ar putea fi confirmată sau blocată. [...]
Ucraina mizează pe Gripen pentru a-și extinde rapid aviația, iar pariul are implicații directe de cost și operare : Kiev ar urma să aloce 2,5 miliarde euro (aprox. 12,5 miliarde lei) dintr-un pachet de creditare al UE pentru a cumpăra 20 de avioane noi Gripen E , potrivit Focus , care citează Reuters. În paralel, Suedia ar urma să doneze 16 aparate mai vechi, cu livrări încă de anul viitor, pentru a acoperi perioada până la intrarea în serviciu a noilor modele, conform DefenseNews. De ce contează: costuri de operare mai mici și flexibilitate în teren Pentru Ucraina, atractivitatea Gripen ține în primul rând de utilizarea în condiții dificile. Spre deosebire de alte avioane occidentale, aparatul este proiectat să poată opera nu doar de pe baze aeriene mari, ci și de pe șosele sau piste improvizate, un avantaj într-un război în care infrastructura poate fi lovită. Un alt argument este costul: potrivit materialului, cheltuiala pe oră de zbor este „semnificativ” mai mică decât la alte avioane moderne. Într-un conflict de uzură, această diferență poate influența ritmul de antrenament, numărul de misiuni și bugetele de mentenanță. Ce poate și ce nu poate schimba în războiul aerian La capitolul armament, Gripen ar putea folosi rachete aer-aer Meteor, care ar permite ținerea la distanță a avioanelor rusești și ar îngreuna utilizarea bombelor planate (muniții ghidate care planează spre țintă după lansare), notează aceeași sursă. Totuși, un expert militar citat de Reuters avertizează că, deși Gripen este potrivit pentru operațiuni dispersate, nu va aduce „lufthoheit” (supremație aeriană) completă. Rețeaua rusă de apărare antiaeriană la sol rămâne un obstacol major, iar lipsa tehnologiei „stealth” (camuflare radar) și încărcătura de armament mai redusă față de alte platforme sunt menționate ca limitări. Următorul test: producția Saab și calendarul livrărilor Dincolo de performanțe, rămâne o variabilă operațională și industrială: producția. Saab trebuie să onoreze comenzi existente și lucrează la extinderea capacităților de fabricație, potrivit articolului. Directorul general Micael Johansson a indicat că, în timp, ar putea apărea și o cooperare cu Ucraina pentru reparații, revizii și piese de schimb — un element care ar putea reduce timpii de indisponibilitate și dependența de lanțuri logistice externe. Președintele Volodîmîr Zelenski a descris acordul drept un moment important pentru Ucraina, iar planurile pe termen lung ar viza chiar până la 150 de aparate, pe baza unei declarații de intenție anterioare, conform Reuters. [...]
Autodetonarea unei drone marine în Portul Constanța ridică miza de securitate pentru infrastructura portuară , în condițiile în care autoritățile nu au indicat încă proveniența obiectului, potrivit HotNews , care a analizat imaginile filmate de martori înainte de intervenția instituțiilor. Drona a fost observată vineri dimineață în Portul Civil Constanța, în apropierea sediului Agenției Române de Salvare a Vieții Omenești pe Mare, iar ulterior s-a autodetonat în jurul orei 10.30, fără victime. În filmările apărute online se vede o ambarcațiune fără pilot, lungă de circa 5–6 metri, cu numeroase antene și sisteme electronice, blocată între două elemente de baraj gonflabil. Ce spun autoritățile și ce rămâne neclar Până la momentul relatării, autoritățile nu au anunțat proveniența dronei. Ministerul Apărării Naționale (MApN) a transmis că obiectul „este de tipul celor folosite în războiul din Ucraina” și a precizat că zona era deja securizată și izolată de forțe ale Serviciului Român de Informații, Gărzii de Coastă și MApN, în timp ce obiectul era evaluat și se încerca punerea lui în siguranță. „Drona maritimă este de tipul celor folosite în războiul din Ucraina. Facem precizarea că obiectul nu face parte din dotarea Armatei României și nu a fost implicat în exercițiile recente organizate de MApN în zona Mării Negre”, a transmis MApN. De ce contează pentru operațiunile din port Incidentul arată o vulnerabilitate operațională: un obiect fără pilot, cu potențial exploziv, a ajuns într-o zonă portuară civilă și s-a autodetonat, chiar dacă perimetrul a fost izolat înainte de explozie. În practică, astfel de episoade pot genera blocaje temporare, restricții de acces și costuri suplimentare de securitate pentru operatori și autorități, chiar și în absența victimelor. Ce indică imaginile: asemănări cu platformele „Măgura” Analiza imaginilor sugerează că profilul dronei filmate este asemănător cu dronele marine „Măgura” folosite de Ucraina în Marea Neagră. Publicația notează însă o diferență: drona surprinsă în Portul Constanța pare să aibă mai multe elemente electronice montate decât cele prezentate public de forțele ucrainene. În context, „Măgura” este descrisă ca o platformă marină fără pilot, multirol, folosită de Ucraina din 2023 pentru misiuni împotriva navelor și porturilor rusești, inclusiv: misiuni „kamikaze” (cu încărcătură explozivă), misiuni de supraveghere și colectare de informații (cu camere, senzori, antene), variante înarmate (inclusiv cu rachete antiaeriene). Potrivit informațiilor citate, modelul Măgura V5 are 5,5 metri lungime și autonomie de până la 800 km, poate transporta până la 300 kg de exploziv în varianta kamikaze și poate atinge 78 km/h pe apă. O variantă mai nouă, Măgura V7, ar avea rază operațională de 1.000 km și a fost prezentată cu armament diferit, inclusiv rachete AIM-9 Sidewinder și o mitralieră. În lipsa unei comunicări oficiale privind proveniența, rămâne deschisă întrebarea esențială pentru autorități și operatorii portuari: cum a ajuns drona în zona civilă a portului și ce măsuri suplimentare de detectare și intervenție vor fi introduse pentru a limita repetarea unui astfel de incident. [...]
Imaginile satelitare indică accelerarea programului chinez de submarine , într-un ritm care poate pune presiune pe capacitățile industriale și bugetele de apărare din regiune, potrivit Focus . Un nou submarin, de tip încă necunoscut, a fost observat la un bazin de echipare al șantierului JN din Shanghai , fără un anunț public privind lansarea. Submarinul se remarcă printr-un turn de comandă foarte mic, un corp lung cu linii netede, prova îngustă și cârme în formă de „X” la pupa. Potrivit publicației de specialitate Naval News , forma ar urmări în principal reducerea rezistenței la înaintare în apă, ceea ce ar putea indica o orientare către performanțe mai bune la deplasare submersă. Ce se știe despre dimensiuni și ce rămâne neclar Conform estimărilor citate, nava ar avea aproximativ 120 de metri lungime și 10–11 metri lățime, fiind mai lungă, dar mai îngustă decât un alt submarin nou văzut în ultimele luni în zona Bohai. Rolul exact nu este cunoscut, însă designul este considerat puțin probabil pentru un submarin purtător de rachete balistice (care, de regulă, sunt mai mari). În consecință, ipoteza avansată este că ar putea fi un submarin de atac. Rămâne deschisă și chestiunea propulsiei. Dimensiunea sugerează „mai degrabă” un reactor nuclear, dar sursa notează că, dacă ar fi totuși cu propulsie convențională, ar depăși ca mărime orice alt submarin cu propulsie clasică aflat în serviciu la nivel global. Este menționată și o posibilă variantă intermediară la care China ar lucra: un reactor mic folosit ca un fel de propulsie suplimentară „independentă de aer” (adică pentru autonomie mai mare în imersiune), însă scenariul considerat mai probabil rămâne cel nuclear. Implicația operațională: ritm industrial în creștere, cu efecte în lanț Șantierul JN este cunoscut mai ales pentru nave de război mari și ar fi fost implicat anterior în programe de submarine, dar nu ar fi construit până acum un submarin cu propulsie nucleară. Faptul că lansarea nu a fost anunțată public și că nu au existat inițial informații din surse chineze se înscrie într-un tipar: potrivit publicației finlandeze Verkkouutiset, China nu face, de regulă, publice noile clase de submarine, mai ales la prima unitate a unui tip nou. În paralel, ar fi posibil ca un al doilea submarin să fi fost lansat aproape simultan la Huludao , la Marea Bohai, însă acest lucru nu este confirmat. Huludao este cunoscut ca șantier pentru submarine nucleare. Context: volum mare de lansări în ultimii ani În timp ce marinele occidentale construiesc adesea doar una sau două unități în același timp, China și-ar fi crescut semnificativ ritmul în ultimii ani. Potrivit Naval News, în ultimii cinci ani ar fi fost lansate la apă aproximativ 15–20 de submarine, inclusiv cel puțin opt clase noi. Pentru actorii regionali și pentru industriile de apărare care le susțin, semnalul principal este unul operațional: dacă acest ritm se confirmă, planificarea capacităților anti-submarin și a investițiilor navale va trebui calibrată la o flotă chineză aflată în expansiune rapidă, chiar și în condițiile în care detaliile tehnice ale noilor platforme rămân, deocamdată, nepublice. [...]
Autodetonarea unei drone maritime în Portul Constanța ridică miza de securitate pentru infrastructura critică din zona Mării Negre , după ce dispozitivul descoperit vineri dimineață în Portul Civil Constanța a explodat în jurul orei 10.30, fără victime, potrivit Mediafax , care citează Ministerul Apărării Naționale (MApN) . Incidentul a avut loc în apropiere de sediul Agenției Române de Salvare a Vieții Omenești pe Mare, într-o zonă care fusese deja securizată și izolată de forțe ale Serviciului Român de Informații, Gărzii de Coastă și MApN, în timp ce obiectul era evaluat și se încerca punerea lui în siguranță. MApN precizează că drona maritimă este de tipul celor folosite în războiul din Ucraina . Ministerul mai spune că obiectul nu face parte din dotarea Armatei României și nu a fost implicat în exercițiile recente organizate de MApN în zona Mării Negre. Ce urmează în anchetă Cazul este cercetat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța. În acest stadiu, informațiile publice din comunicarea MApN nu indică originea dispozitivului sau modul în care a ajuns în port. [...]
O dronă-interceptor ucraineană de 1.000–2.500 de dolari (aprox. 4.600–11.500 lei) schimbă ecuația costurilor în apărarea aeriană , într-un moment în care folosirea rachetelor antiaeriene scumpe împotriva dronelor ieftine a devenit tot mai greu de susținut, potrivit Mediafax , care citează publicația italiană Il Post. Sistemul, numit Sting, este realizat în mare parte din componente imprimate 3D și are dimensiunea unui ananas. Drona Sting este produsă de Wild Hornets („Viespile Sălbatice”), o organizație ucraineană care a pornit ca grup de voluntari ce livra drone comerciale unităților de pe front și care s-a transformat ulterior într-un producător de tehnologie militară, conform aceleiași surse. De ce contează: apărare mai ieftină împotriva unui atac „ieftin” și masiv În războiul din Ucraina, Rusia a folosit pe scară largă drone Shahed de origine iraniană pentru atacuri asupra orașelor. Costurile relativ reduse și posibilitatea producerii în masă au făcut din aceste aparate o armă importantă pentru Moscova. Pentru Ucraina, problema a fost una de eficiență economică și operațională: interceptarea dronelor care „costă doar câteva zeci de mii de dolari” cu rachete antiaeriene scumpe a devenit din ce în ce mai dificilă, notează Il Post, citat de Mediafax. Cost, producție și eficiență declarată Potrivit producătorilor, un Sting costă între 1.000 și 2.500 de dolari (aprox. 4.600–11.500 lei), în funcție de echipamente și configurație. În comparație, o dronă Shahed ar costa în jur de 30.000 de dolari (aprox. 138.000 lei). Wild Hornets susțin că: rata de succes împotriva dronelor Shahed ajunge la aproximativ 80%; producția depășește deja 10.000 de unități pe lună. Sting este proiectată să urmărească ținta din spate și să explodeze înainte de impact, astfel încât drona inamică să fie distrusă în aer și să nu se prăbușească peste zone locuite. Impact operațional: apărarea orașelor și control de la distanță Conform datelor citate de Il Post, Rusia a lansat „zeci de mii” de drone Shahed, iar unele atacuri au implicat „sute” de aparate într-o singură noapte. În anumite cazuri, Ucraina ar fi reușit să intercepteze peste 95% dintre dronele lansate spre Kiev, folosind o combinație de sisteme clasice și noile drone-interceptor. Acest rezultat este prezentat ca unul dintre motivele pentru care marile orașe ucrainene continuă să funcționeze relativ normal, în pofida intensității bombardamentelor. Un element tehnologic important menționat este controlul de la mare distanță: producătorii afirmă că operatorii pot pilota dronele Sting de la sute sau chiar mii de kilometri, ceea ce ar reduce riscul pentru echipele aflate în apropierea frontului și ar permite amplasarea dronelor în jurul orașelor vulnerabile, cu activare rapidă la detectarea unui atac. Interes extern și ce urmează Mediafax mai arată că state din Golf – Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar – urmăresc evoluția tehnologiei ucrainene, pe fondul propriilor vulnerabilități la atacuri cu drone, în special asupra infrastructurii energetice și aeroportuare. În paralel, inginerii ucraineni lucrează la o versiune îmbunătățită a Sting pentru interceptarea noilor generații de Shahed, care ar folosi motoare cu reacție și pot depăși 400 km/h, iar Ucraina testează și sisteme de apărare bazate pe lasere, potrivit sursei citate. [...]
