Știri
Știri din categoria Apărare
Războiul din Iran este urmărit la Beijing ca un exercițiu practic pentru scenarii din jurul Taiwanului, inclusiv pentru o posibilă „carantină” maritimă sau blocadă, potrivit unei analize publicate de Economica, care citează comentarii EFE preluate de Agerpres. În timp ce conflictul rămâne într-o fază incertă, cu armistițiul prelungit și cu refuzul Iranului de a redeschide complet Strâmtoarea Ormuz, China ar extrage lecții operaționale și strategice despre cum reacționează SUA într-un război prelungit.
Unul dintre punctele centrale pentru analiști este modul în care Iranul ar fi transformat controlul asupra Strâmtorii Ormuz într-o armă politică și militară. William Yang, analist la Crisis Group, spune că această experiență ar întări la Beijing ideea de a continua dezvoltarea mijloacelor pentru „un control eficient asupra Strâmtorii Taiwan” și a altor rute maritime din jurul insulei.
În declarații pentru EFE, Yang apreciază că armata chineză s-ar putea concentra pe dezvoltarea capacităților de a impune o „carantină” maritimă eficientă sau o blocadă în jurul Taiwanului.
Analiști chinezi citați în material susțin că războiul ar oferi Chinei un „avantaj strategic uriaș” prin observarea, în timp real, a răspunsului Statelor Unite la un conflict de durată, a tensiunilor din aparatul militar american și a capacității Washingtonului de a gestiona mai multe crize simultan.
Zhu Zhaoyi, director executiv al Institutului de Studii din Orientul Mijlociu de la Universitatea din Beijing, a declarat într-un interviu publicat de South China Morning Post că acest conflict are valoare pentru China „în special în plan militar”, argumentând că prelungirea luptelor ar reduce „decalajul generațional” dintre armata americană și cea chineză.
Separat, Tian Wenlin, profesor la Universitatea Renmin, a afirmat – potrivit Phoenix TV – că amploarea globală a bazelor SUA ar însemna și „multe puncte slabe”, iar instalațiile americane din statele din Golf ar fi devenit „ținte sigure” pentru rachetele iraniene. În aceeași linie, Song Zhongping, citat de Global Times, susține că „pregătirea reală de luptă” a armatei americane ar fi sub nivelul proiectat public.
Yang mai avertizează că folosirea dronelor și rachetelor de către Iran împotriva instalațiilor și obiectivelor americane din Golf ar funcționa și ca semnal de prudență pentru China, în condițiile în care Taiwanul încearcă să dezvolte „capacități de luptă asimetrice” (adică mijloace mai ieftine și mai flexibile, menite să compenseze inferioritatea numerică sau tehnologică).
Wing Lok Hung, profesor la Universitatea Chineză din Hong Kong, a declarat pentru EFE că Beijingul ar putea învăța și cum să evite sabotaje și scurgeri de informații sensibile către presupuse rețele de spionaj străine, inclusiv date despre locația liderilor politici și militari de rang înalt.
În acest context, Hung leagă eliminarea la începutul războiului din Iran a liderului suprem iranian Ali Khamenei și a altor oficiali de rang înalt de existența unor informații secrete și operațiuni coordonate, ceea ce ar muta atenția asupra vulnerabilităților din structura de comandă.
Pe tema accesului la tehnologie americană recuperată de Iran, expertul se declară rezervat: consideră „puțin probabil” ca China să obțină astfel de tehnologii, deși ar putea beneficia din analizarea „rămășițelor de drone sau rachete americane interceptate”. În schimb, spune el, ar fi „mai probabil” ca Rusia să primească tehnologie americană recuperată de Iran.
În evaluarea lui Yang pentru EFE, Beijingul va continua să monitorizeze îndeaproape operațiunile militare ale SUA și Iranului și va încerca să includă „lecții utile” în strategiile sale privind Taiwanul și vecinătatea imediată. Pentru companii și piețe, miza rămâne legată de riscul de blocaje maritime în strâmtori strategice, care pot deveni rapid instrumente de presiune și negociere în crize regionale.
Recomandate
SUA pregătesc un depozit de arme și echipamente în Australia, cu investiții și personal dedicat, pentru a-și crește capacitatea de reacție în Indo-Pacific , potrivit Adevărul , care citează documente de licitație ale Marinei americane confirmate de oficiali pentru AFP. Planul vizează instalarea pe coasta de sud-est a Australiei a unui stoc de echipament militar „gata de utilizare”, inclusiv arme. Amplasarea ar fi în afara razei de acțiune a majorității rachetelor chineze, iar experții citați în material o leagă de efortul Washingtonului de a contracara consolidarea militară a Beijingului. Investiție de 30 de milioane de dolari și calendar până în 2028 Documente publicate în iunie de Marina americană descriu un proiect pentru statul Victoria, cu 30 de milioane de dolari (aprox. 2,3 miliarde lei) alocați construirii de depozite și birouri pentru „prepoziționarea” unor stocuri strategice (adică plasarea în avans a echipamentelor, pentru a fi folosite rapid în caz de criză). Conform documentelor, stocul ar urma să fie depozitat inițial la Melbourne, apoi mutat în clădiri americane ce ar urma să fie construite anul viitor la o bază militară australiană din Bandiana . Baza ar urma să atingă capacitatea maximă în 2028. Operare: furnizor global și circa 110 specialiști Pentru administrarea depozitului, marina americană ar căuta un furnizor global din sectorul apărării care să recruteze aproximativ 110 ingineri, mecanici și specialiști în echipamente și securitate , pentru un stoc ce include „arme grele”, potrivit documentelor consultate. Corpul de Marină din Pacific a transmis pentru AFP că activitățile din Australia susțin „sprijinul logistic global integrat” și că echipamentul va fi menținut în „stare de pregătire ridicată”. Detaliile contractului nu au fost comentate, iar funcționarea instalației ar urma să fie stabilită în coordonare strânsă cu Ministerul Apărării din Australia. Miza strategică și efectul asupra politicii de securitate a Australiei Australia nu permite baze militare străine pe teritoriul său, însă are o alianță de securitate cu SUA și găzduiește tot mai multe forțe americane prin rotație în baze australiene. În prezent, aproximativ 2.000 de pușcași marini americani se antrenează șase luni pe an în Darwin, în nord-vestul țării. Materialul notează că Pentagonul a cerut Congresului o alocare de 500 de milioane de dolari (aprox. 38,5 miliarde lei) pentru 2027, destinată îmbunătățirii repoziționării echipamentelor și combustibilului în Asia-Pacific, cu scop de descurajare a Chinei. Un raport al Lowy Institute , citat în articol, arată că Beijingul poate lovi nordul Australiei cu rachete balistice lansate de la avanposturi din Marea Chinei de Sud, iar directorul pentru securitate internațională al institutului, Sam Roggeveen, avertizează că astfel de instalații devin „ținte evidente” odată operaționale. În același timp, profesorul John Blaxland (Universitatea Națională Australiană) indică o importanță în creștere a poziției geografice a Australiei, pe fondul îngrijorărilor privind vulnerabilitatea bazei americane din Guam. [...]
SUA pregătesc o reducere semnificativă a aviației și capabilităților navale alocate NATO în Europa , o mișcare care obligă alianța să-și recalibreze planurile de apărare și să accelereze investițiile europene în capacități critice, potrivit Al Jazeera . Planul, relatat inițial de The New York Times și confirmat de oficiali europeni, ar include reducerea desfășurărilor de avioane de vânătoare și de aeronave de supraveghere maritimă, precum și repoziționarea unor platforme navale majore. În paralel, Washingtonul își justifică reorientarea printr-o strategie mai amplă de diminuare a prezenței militare în Europa, pentru a concentra resurse în Orientul Mijlociu, Asia și cele două Americi. Ce se taie și ce se mută: impact direct asupra capacităților NATO Concret, potrivit informațiilor citate, SUA ar urma să reducă numărul de avioane de luptă alocate NATO și să retragă complet o parte din sprijinul de realimentare în aer – element esențial pentru operațiuni susținute pe distanțe mari. Modificările menționate includ: reducerea avioanelor de vânătoare F-16 și F-15E alocate NATO de la aproximativ 150 la 100 (o scădere de circa 50 de aparate); diminuarea aeronavelor de supraveghere maritimă de la 26 la 15; retragerea completă a opt aeronave de realimentare în aer; redislocarea unuia dintre cele două grupuri de bombardiere („bomber task force”) anterior alocate apărării Europei; repoziționarea în altă regiune a unui submarin capabil să lanseze rachete și a unui portavion, alături de mai multe nave de război. În ansamblu, tăierile ar afecta capacități-cheie pentru NATO: recunoaștere (informații și supraveghere), precum și lovituri la distanță mare. NATO încearcă să „încadreze” retragerea ca pe o schimbare de sustenabilitate Oficiali NATO au transmis că alianța este la curent cu o parte dintre reducerile planificate și au încercat să le prezinte drept un pas care reduce dependența de un singur aliat. Purtătoarea de cuvânt a NATO, Allison Hart, a declarat pentru agenția Anadolu: „Această schimbare întărește planurile de apărare ale NATO prin reducerea dependenței excesive de un singur aliat și reflectă o schimbare mai amplă care are loc în cadrul alianței.” „Este vorba despre a pune NATO pe o bază mai sustenabilă pentru deceniile următoare.” De ce contează: Europa e împinsă spre „planuri alternative” și achiziții rapide Pe fondul accentului tot mai puternic pus în Europa pe amenințările militare potențiale din partea Rusiei, reducerea unor active americane cu rol de descurajare și reacție rapidă forțează NATO să ia în calcul „planuri alternative” pentru apărarea continentului în cazul unui atac rusesc. În același timp, incertitudinea legată de calendarul și amploarea retragerilor complică stabilirea priorităților pentru statele europene. Comandantul suprem aliat al NATO, generalul american Alex Grynkewich , a indicat la un show aerian la Berlin că accentul trebuie pus pe capabilități care pot fi cumpărate și puse în teren rapid, inclusiv muniții cu bătaie lungă și drone: „Trebuie să ne concentrăm pe lucruri pe care le putem achiziționa rapid, pe care le putem pune în teren rapid, pe care le putem scala rapid și susține în timp, iar asta se aplică munițiilor cu bătaie lungă”, precum și dronelor. Context politic: presiune pe bugetele europene înaintea summitului NATO Al Jazeera notează că președintele Donald Trump a criticat în repetate rânduri NATO, inclusiv pe tema sprijinului pe care îl consideră insuficient pentru războiul SUA-Israel cu Iranul, și a acuzat guvernele europene că investesc prea puțin în apărare și se bazează prea mult pe protecția americană. Trump le-a cerut aliaților din Europa și Asia să crească cheltuielile de apărare la 3,5% din PIB. Trump este așteptat la summitul NATO din Turcia , pe 7-8 iulie. Secretarul de stat Marco Rubio a descris reuniunea drept „probabil cea mai importantă întâlnire din istoria NATO”, pe fondul unor chestiuni care „trebuie lămurite și reparate”, conform aceleiași surse. [...]
Ucraina își extinde capacitatea de lovire și logistică pe mare cu o dronă subacvatică grea, cu autonomie de până la 3.700 km , odată cu prezentarea sistemului Sea Trident la expoziția de armament Eurosatory de la Paris, potrivit Adevărul . Miza operațională este creșterea razei de acțiune și a încărcăturii transportate în misiuni maritime autonome, inclusiv în zone contestate. Sea Trident a fost dezvăluită de compania ucraineană Global Mark, iar informația despre prezentare este atribuită United24. Sistemul este descris ca având un profil redus de detectare, pentru a diminua vizibilitatea în spații maritime disputate, și este proiectat pentru operațiuni autonome. Ce poate face Sea Trident și de ce contează Conform datelor din material, drona poate transporta încărcături de până la 1.000 kg și este gândită pentru mai multe tipuri de misiuni: atac; operațiuni logistice și livrare de marfă; contracararea altor vehicule subacvatice fără pilot. Platforma are sisteme de navigație autonomă și este destinată operării în medii maritime contestate. Specificații: rază, dimensiuni, viteză, adâncime Potrivit publicației Militarnyi, Sea Trident are o rază maximă de acțiune de 2.000 de mile marine (aprox. 3.700 km) și o greutate totală de 10.000 kg. Dimensiunile vehiculului sunt de 10 metri lungime, 2 metri lățime și 1,5 metri înălțime. Specificațiile prezentate la expoziție indică o viteză maximă de 10 noduri (18,5 km/h) și o viteză de croazieră de 6 noduri (11 km/h). Drona poate opera la adâncimi de până la 60 de metri, iar designul cu profil redus îi permite să se deplaseze aproape de suprafață atunci când este necesar. Context: alte programe ucrainene de drone subacvatice În același context, Adevărul amintește că Ucraina a prezentat anterior detalii despre drona subacvatică Marichka, un sistem fără pilot dezvoltat local, cu o rază de acțiune de până la 1.000 km și o capacitate de încărcare de o tonă, conceput pentru a lovi nave militare, infrastructura portuară și alte ținte maritime, inclusiv în medii fără semnal GPS. Totodată, anul trecut Ucraina a prezentat public pentru prima dată drona subacvatică TOLOKA, descrisă drept una dintre cele mai ambițioase arme din arsenalul naval. [...]
Ucraina își întărește granița de nord prin extinderea rapidă a unităților de drone , o mutare cu impact operațional direct asupra apărării în proximitatea Belarusului, potrivit Kyiv Post , care îl citează pe comandantul-șef al Forțelor Armate ucrainene, Oleksandr Sîrski . Sîrski a spus că, după o reuniune dedicată forțelor de rezervă, au fost stabilite măsuri pentru consolidarea apărării în nord, cu accent pe creșterea capacităților de operare a dronelor. În zona de frontieră cu Belarus, Ucraina ar urma să formeze noi unități de drone, în timp ce unitățile existente își vor extinde în continuare capabilitățile. Oficialul nu a oferit detalii despre dimensiunea sau calendarul acestor măsuri. În paralel, comandantul-șef a menționat refacerea capacității de luptă pentru unitățile care se întorc din misiuni și dotarea acestora cu arme și echipamente noi, pe care a numit-o „una dintre prioritățile-cheie” ale armatei. De ce contează: dronele, integrate în apărarea de frontieră Sîrski a anunțat și o „extindere semnificativă” a componentei fără pilot în aceste unități, argumentând că aceasta ar crește capacitatea de: recunoaștere, lovire a țintelor inamice, protecție a zonelor desemnate de responsabilitate. Tot în zona de organizare a forțelor, Sîrski a indicat o creștere a rolului subofițerilor (NCO), pe care i-a descris drept „coloana vertebrală” a capacității de luptă a unei unități și veriga dintre comandanți și militari. El a adăugat că viitorii comandanți ar trebui selectați în principal dintre militarii care s-au dovedit în luptă și au demonstrat calități de lider. Context: amenințarea dinspre Belarus, „mai redusă”, dar nu dispărută În același material, Kyiv Post notează că Ucraina apreciază că riscurile dinspre Belarus au scăzut, însă nu au dispărut. Duminică, purtătorul de cuvânt al Serviciului de Grăniceri de Stat, Andrii Demcenko, a declarat că Rusia a redus activitatea grupurilor de sabotaj și recunoaștere în regiunile de frontieră Cernihiv, Sumî și Harkiv, dar a avertizat că amenințarea nu a ajuns la zero. Demcenko a mai spus, la începutul lunii iunie, că sunt posibile provocări dinspre Belarus către Kiev și vestul Ucrainei, inclusiv pe rute logistice, „similar cu cele din 2022”, și că Ucraina trebuie să se pregătească pentru scenariul cel mai nefavorabil. Marți, liderul belarus Aleksandr Lukașenko a exclus intrarea Minskului în război și a respins avertismentele Kievului privind o posibilă nouă ofensivă rusă din Belarus, afirmând că o implicare belarusă ar lărgi frontul și ar putea declanșa o implicare directă a NATO. [...]
Germania își accelerează reînarmarea, iar diferența de spațiu bugetar riscă să mute greutatea de putere în Europa , pe fondul îngrijorărilor de la Paris privind deficitele și datoria publică, potrivit Focus . Franța ar putea ajunge sub presiune din cauza ritmului rapid de înarmare al Germaniei, avertizează publicația franceză Les Échos , citată de Focus. În timp ce Berlinul intenționează să aloce sume mult mai mari pentru Bundeswehr , Parisul are o marjă de manevră mai redusă din cauza nivelului ridicat al datoriei și a problemelor bugetare acumulate. Diferența de buget, miza: influența politică și industrială Germania vrea să crească semnificativ investițiile în apărare în anii următori și ar putea ajunge până în 2039 la peste 150 de miliarde de euro pe an (aprox. 750 de miliarde de lei). În analiza citată, Franța este descrisă ca având dificultăți să țină pasul cu acest ritm din cauza situației fiscale, în condițiile în care ar fi înregistrat deficite repetate de circa 50 de ani. Pe această bază, în dezbaterea de la Paris apare riscul unui dezechilibru: Germania ar avea mai mult spațiu pentru achiziții de armament, modernizare tehnologică și extinderea industriei de apărare, ceea ce ar putea afecta poziția relativă a Franței în trei planuri: forță militară ; capacitate industrială ; influență politică în Europa. Industria de apărare și proiectele comune, un punct sensibil Un alt element invocat este intenția Germaniei de a-și consolida țintit industria de apărare, inclusiv prin tehnologii noi precum inteligența artificială , robotica și sisteme interconectate . În Franța, subiectul este cu atât mai delicat cu cât mai multe proiecte comune de înzestrare ar fi avansat lent în ultima perioadă, potrivit aceleiași surse. De ce accelerează Berlinul: Ucraina și reorientarea SUA Schimbarea de direcție a Germaniei este pusă în legătură cu războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. În noua strategie militară, Rusia este descrisă drept „cea mai mare amenințare imediată” pentru Germania, Europa și alianța transatlantică. În paralel, Les Échos notează că Statele Unite își concentrează tot mai mult atenția de politică externă și securitate pe Indo-Pacific, în jurul tensiunilor dintre China și Taiwan. Într-un astfel de context, concluzia din perspectiva germană ar fi că statele europene trebuie să preia mai multă responsabilitate în cadrul NATO , ceea ce alimentează și mai mult presiunea pentru creșterea cheltuielilor de apărare. [...]
Germania își repoziționează postura de descurajare în NATO , iar șeful aviației militare (Luftwaffe) spune că alianța ar răspunde cu „atacuri aeriene devastatoare” asupra unor ținte strategice din Rusia dacă Moscova ar ataca un stat membru, potrivit Libertatea . Generalul-locotenent Holger Neumann , inspectorul Forțelor Aeriene Germane, a făcut declarațiile într-un interviu pentru The Telegraph . Mesajul central: NATO „nu va ezita nicio secundă” dacă Vladimir Putin „testează” alianța, iar Germania susține că este pregătită să intre în luptă imediat, „cu tot ceea ce avem în Germania”, împreună cu restul NATO. Ce înseamnă „fără zone diferite de securitate” în NATO Neumann a insistat că apărarea colectivă se aplică uniform, indiferent de statul atacat, respingând ideea unei reacții mai slabe pentru țările de pe flancul estic. „Nu există zone de securitate diferite. NATO este NATO, până la ultimul centimetru. Un atac asupra Estoniei va primi exact același răspuns ca un raid aerian asupra Londrei”. În scenariul în care alianța ar fi „forțată să se apere”, generalul a sugerat că răspunsul ar depăși o reacție strict defensivă, mizând pe superioritatea numerică a NATO în aer, descrisă ca o ecuație „32 împotriva unuia singur”, referire la flotele aeriene ale celor 32 de state membre. Țintele strategice invocate și relevanța pentru România În interviu sunt menționate patru zone pe care strategii militari germani le consideră critice într-un răspuns aerian al NATO: Peninsula Kola , unde Rusia își concentrează o parte importantă din arsenalul nuclear; Kaliningrad , descrisă ca punct strategic folosit în ultimii ani pentru bruierea semnalelor GPS ale avioanelor civile și militare occidentale; Sankt Petersburg , cu infrastructură navală de importanță majoră; Marea Neagră , unde, potrivit relatării, NATO ar viza „anihilarea completă” a Flotei Ruse de la Marea Neagră – o regiune pe care articolul o notează ca fiind „extrem de importantă și pentru România”. Context: reînarmare și investiții în apărare aeriană Declarațiile sunt prezentate ca parte a unei „schimbări seismice” în doctrina militară a Germaniei, pe fondul unei campanii de reînarmare inițiate sub cancelarul Friedrich Merz , cu obiectivul de a construi „cea mai puternică armată convențională din Europa”. În plan operațional, Neumann avertizează că Rusia s-a adaptat pe frontul din Ucraina și că Occidentul nu ar trebui să cadă „în capcana aroganței”, invocând capabilități aeriene și tipuri de amenințări care includ rachete de croazieră, balistice și hipersonice. În acest context, Germania „investește în prezent miliarde de euro” în achiziții de sisteme de apărare aeriană și în creșterea stocurilor, fiind menționate Patriot, Iris-T și sistemul israelian Arrow 3. Ce urmează Din informațiile prezentate, mesajul Berlinului este unul de descurajare : semnalarea publică a disponibilității de reacție rapidă și a unui răspuns care ar lovi ținte strategice, nu doar ar respinge atacul. Articolul nu oferă un calendar sau decizii noi concrete, dar plasează declarațiile în linia reînarmării accelerate și a consolidării apărării aeriene. [...]
