China analizează războiul din Iran pentru a-și adapta strategiile militare - Beijingul își propune să învețe din răspunsul SUA la conflicte prelungite

Războiul din Iran este urmărit la Beijing ca un exercițiu practic pentru scenarii din jurul Taiwanului , inclusiv pentru o posibilă „carantină” maritimă sau blocadă, potrivit unei analize publicate de Economica , care citează comentarii EFE preluate de Agerpres. În timp ce conflictul rămâne într-o fază incertă, cu armistițiul prelungit și cu refuzul Iranului de a redeschide complet Strâmtoarea Ormuz, China ar extrage lecții operaționale și strategice despre cum reacționează SUA într-un război prelungit. Strâmtori, blocade și „carantină” maritimă: lecția Ormuz pentru Taiwan Unul dintre punctele centrale pentru analiști este modul în care Iranul ar fi transformat controlul asupra Strâmtorii Ormuz într-o armă politică și militară. William Yang, analist la Crisis Group, spune că această experiență ar întări la Beijing ideea de a continua dezvoltarea mijloacelor pentru „un control eficient asupra Strâmtorii Taiwan” și a altor rute maritime din jurul insulei. În declarații pentru EFE, Yang apreciază că armata chineză s-ar putea concentra pe dezvoltarea capacităților de a impune o „carantină” maritimă eficientă sau o blocadă în jurul Taiwanului. Uzura SUA și vulnerabilități ale dispozitivului american Analiști chinezi citați în material susțin că războiul ar oferi Chinei un „avantaj strategic uriaș” prin observarea, în timp real, a răspunsului Statelor Unite la un conflict de durată, a tensiunilor din aparatul militar american și a capacității Washingtonului de a gestiona mai multe crize simultan. Zhu Zhaoyi, director executiv al Institutului de Studii din Orientul Mijlociu de la Universitatea din Beijing, a declarat într-un interviu publicat de South China Morning Post că acest conflict are valoare pentru China „în special în plan militar”, argumentând că prelungirea luptelor ar reduce „decalajul generațional” dintre armata americană și cea chineză. Separat, Tian Wenlin, profesor la Universitatea Renmin, a afirmat – potrivit Phoenix TV – că amploarea globală a bazelor SUA ar însemna și „multe puncte slabe”, iar instalațiile americane din statele din Golf ar fi devenit „ținte sigure” pentru rachetele iraniene. În aceeași linie, Song Zhongping, citat de Global Times, susține că „pregătirea reală de luptă” a armatei americane ar fi sub nivelul proiectat public. Drone, rachete și riscul „asimetric”: avertisment pentru Beijing Yang mai avertizează că folosirea dronelor și rachetelor de către Iran împotriva instalațiilor și obiectivelor americane din Golf ar funcționa și ca semnal de prudență pentru China, în condițiile în care Taiwanul încearcă să dezvolte „capacități de luptă asimetrice” (adică mijloace mai ieftine și mai flexibile, menite să compenseze inferioritatea numerică sau tehnologică). Dincolo de front: securitatea informațiilor și vulnerabilitatea comenzii Wing Lok Hung, profesor la Universitatea Chineză din Hong Kong, a declarat pentru EFE că Beijingul ar putea învăța și cum să evite sabotaje și scurgeri de informații sensibile către presupuse rețele de spionaj străine, inclusiv date despre locația liderilor politici și militari de rang înalt. În acest context, Hung leagă eliminarea la începutul războiului din Iran a liderului suprem iranian Ali Khamenei și a altor oficiali de rang înalt de existența unor informații secrete și operațiuni coordonate, ceea ce ar muta atenția asupra vulnerabilităților din structura de comandă. Pe tema accesului la tehnologie americană recuperată de Iran, expertul se declară rezervat: consideră „puțin probabil” ca China să obțină astfel de tehnologii, deși ar putea beneficia din analizarea „rămășițelor de drone sau rachete americane interceptate”. În schimb, spune el, ar fi „mai probabil” ca Rusia să primească tehnologie americană recuperată de Iran. Ce urmează, potrivit analiștilor În evaluarea lui Yang pentru EFE, Beijingul va continua să monitorizeze îndeaproape operațiunile militare ale SUA și Iranului și va încerca să includă „lecții utile” în strategiile sale privind Taiwanul și vecinătatea imediată. Pentru companii și piețe, miza rămâne legată de riscul de blocaje maritime în strâmtori strategice, care pot deveni rapid instrumente de presiune și negociere în crize regionale. [...]